Dimineaţa, mai 1905 (Anul 2, nr. 445-475)
1905-05-01 / nr. 445
r Duminică 1 Maiu 1905 ASTAZI: 30 Aprilie (13 Mais) 1905 Calendar: ORTODOX : Sf. Apostol lacov „ CATOLIC : S. S. Sevatiu loan Soarele răsare 5 ore 0 m., apune 7 ore 23 m. De Joi noapte plouă încet în cea mai mare parte a Munteniei și pe unele locuri în Moldova. In Oltenia unde a plouat și Joi, s’au obținut cantități de apă de la 3 la 10 milimetri. Timpul este pretutindeni răcoros și inchis; în partea de cîmpie bate vînt tare de la Est. Temperatura a variat între plus 22 grade la Huși, Alexandria și Roșiori și plus 6 grade la Codreni și Dorohoi. Barometrul staționar. A plouat la : Costești 2 mm., Bălcești 7, Celar 3, Puchenii-Mari 1, Broșteni 1, Botoșani 1, Fălticeni 2, Tg.-Neamț 3, Piatra-Neamț, Tg.-Frumos, Vaslui și Negrești 1, Călărași 1, București 1, Ghimpați 1, Giurgiu 2, T.Măgurele 1, Corabia 3, Slatina 3, Calafat 12, Strehaia 12, Severin 11, Baia-de-Arama 16. înălțimea barometrului la 0 gr. 759.8 mm. Temperatura aerului 12 gr. 0. Vîntul tăricel de la NE. Starea cerului acoperit. Teatrul lyric: In beneficiul d-lor Al. Catopol și V. Toneaojjchia CUIC ntl se va juca ijfr Manmse, dramă în 4 acte de d. Ronetti Roman.— Sala Eforiei cu concursul d-nei și d-lui 1. Montaureanu se va juca . Cleopatra, comedie în 3 acte, tradusă de Gr. Manolescu. MEMENT» Parlamentare : Camera și Senatul țin ședință publică. Autorități.—Toate autoritățile publice sunt deschise. Judiciare. — Instanțele judecătorești sunt deschise. Ateneu. — Expoziția societ. „Fur- ORGANIZAȚIA MILITARĂ Dimineața este organul presei române care a susținut cu mai multă stăruință și cu mai multă căldură instituirea în toate orașele țărei și, pe cât posibil, în cele mai multe și mai mari sate a societăților de tir și de gimnastică și acuma Dimineața are mulțumirea de a vedea că apelul său nu a răsunat în pustiu Primim din țară două știri îmbucurătoare ; una vine de la Brăila. Aflăm că la Brăila primarul orașului a luat inițiativa ca să pună bazele unei societăți de gimnastică pur romînească, căci, pentru rușinea noastră, Brăila are o societate de gimnastică germană însă, societate romînească nu are. A doua știre ne vine din comuna Greaca, județul Ilfov unde copiii din școli au fost organizați militărește, sînt deprinși cu mînuirea armelor, trag în țintă, etc., așa că la 10 Mai, cîteva sute dintre acești copii de diferite vîrste, vor defila în fața regelui. Se spune că această operă se datorește unui domn, căpitan al căruia nume nu-l cunoaștem încă, dar se vede că este un om de inimă și de inițiativă și un bun patriot pe lingă acestea. Exemplul de la Greaca și exemplul de la Brăila ar trebui urmate de către toate orașele și de către toate comunele rurale, căci nu este îndeajuns ca să avem cîteva societăți, pe zi pe colo, dar treime ca țara întreagă să fie cuprinsă de acașî preocupare și de același de a-șî organiza fiii militare cît mai din vreme și de va vedea sănătoși și voinici. Introducerea exercițiilor mi Sifioculerea lui Nenoveanu Drama de pe cheiul Dîmbovița. Impresia în public.Scrinorile. Era, la 3 dimineața, s’a sinucis pe cheiul Dîmboviței d. Anton Nenoveanu, fost prim-grefier la Curtea de casație, trăgîndu-și un foc de revolver în gură. Transportat la spitalul Colțc î, a murit pe la ora 4 jumătate. Știrea aceasta a făcut o profundă impresie în Capitală, unde sinucisul era foarte mult cunoscut și iubit. S'ar putea zice, că nu avea decît amici. De asemeni și in provincie Anton Nenoveanu era destul de cunoscut, căci ca magistrat funcționase în diferite orașe importante din țară. Ca pricină a sinucidere! se dă neurastenia de care nefericitul suferea de mai mult timp. Scrisorile lăsate în buzunarele sinucisului s’au găsit un ceasornic și niște ochelari de aur. Bani nu erai. Apoi o serie de scrisori adresate persoanelor următoare : f. D-lul Sărățeanu, secretar la ministerul de justiție; d-lul Codreanu, directorul „Curierului judiciar“ ; d-lul Rădulescu, grefier la Curtea de casație; d-lul Tălășescu și o ultimă scrisoare familiei. Scrisoarea către d. Sărățeanu Din această mișcătoare scrisoare litare și gimnastice în toate școlile va avea urmări incalculabile pentru viitor, după cum am arătat și în alte articole ; întîiul rezultat va fi dezvoltarea fizică a copiilor care la noi este mai neglijată ca oriunde, al doilea rezultat va fi reducerea serviciului militar de la trei ani la doi și poate chiar la un an. Dacă exemplul din corn, Greaca va prinde și dacă se va dovedi că, în practică, măsura este aplicabilă, atunci copiii cari vor face exerciții militare în timp de 10 ani cel mai puțin, adică de la vîrsta de 11 ani pînă la 21, vor intra în cazarmă bine instruiți, cunoscînd perfect toate mișcările din școala soldatului, știind să mînuiască pușca și știind să tragă în țintă. După acestea foarte puțin vor mai avea de învățat recruții în cazarmă, așa ca serviciul in infanterie va trebui redus negreșit la un singur an. Deducerea serviciului la un singur an va da o mare dezvoltare puterei noastre armate. Fără sporire de cheltueli infanteria va putea fi îndoită în cel mai scurt timp și afară de asta, ne vom putea îndruma către principiul națiunei înarmate. De altfel pentru statele mici și sărace aceasta este singura soluțiune care să le asigure libertatea și independența. Doi miniștri sunt, prin urmare, mai mult interesați pentru triumful acestei idei, aceștia sunt miniștrii de războiu și de instrucțiune. Și ne măgulim cu speranța că acești doi miniștri vor aprecia importanța problemei și nu o vor neglija, extragem următoarele pasagii: Boala, cît și durerea că după o muncă cinstită de 23 de ani în magistratură, n’am putut ajunge nimic, mă împing a’mî pune capăt vieței. Nu mai pot să sufer. Iți poți închipui ca sufer în acest moment cînd îți scriu, cicd sunt silit să mă despart de singurele ființe ce iubesc , de soția și de fiica mea. Nu cred să fi suferit nimeni în viața sa ce suferea în acest moment , să mă despart de iubitele mele soția și fiica mea, fără a putea să le zic un singur cuvînt de adio, de mîngîere. „A trebuit sa fiu eü, un om care n’am cunoscut în viață ce v’a să zică un singur moment de noroc, ca să ajung aci, să-mi pun revolverul în tîmplă“. Și mai departe : „In privința daravurilor mele particulare, te rog a fi un consilier pentru a se putea descurca soția și fiica mea de încurcătura în care se las. S’ar putea vinde casa mea din strada Dionisie No. 2, cu 110 mii lei pină la 115 mii lei, ca să plătească toate datoriile. Poate că chiriașul actual s’ar hotărî să dea acest preț, „Te mai rog în privința pensiei ce se cuvine iubitei mele soții și drăguței mele copile, a observa că eu am dreptul la pensie pentru 20 ani de serviciu, și am împlinit 20 ani la 1902, prin urmare cred că cei cinci ani din urmă pentru calculul pensiei se socotește cu cinci ani în urmă de 1902, căci dacă nu mi se dă pensie și pentru anii ser CENTEBARUL LUI SCHILLER Serbarea centenarului în fața monumentului poetului la Berlin DIMINEAȚA viți dela 1902 încoace, nu pot intra în calcul și acești ani nu dafi dreptul la pensie, susțin acest lucru, pentru că în acești din urmă anî, căci nu contează la pensie, salariul umon a fost mai mic decît pină la 1901. " „In privința cheltuelilor pentru biblioteca Casației, nu eu am comandat cărți, nici nu am încasat cu bani pentru bibliotecă, „încă odată te rog, a lua aminte că sunt în ultimile momente ale vieței mele, și că în asemene momente,, nu numai un om cinstit, dar nici un criminal nu minte, și-ți mărturisesc că nu am nimic ce să-mi imput“. Scrisoarea către d. Codreanu D-lui I. S. Codreanu, directorul „Curierului judiciar“ îi scrie între altele următoarele : „Cînd vei primi această scrisoare, cel ce aproape zece ani a muncit pentru ziarul „Curierul Judiciar“ nu va mai fi. „Boala nemiloasă, de care sufăr de 11 ani mi-a pus cap , decît a mă vedea lipsit de puterea și inteligența ce trebue să depun pentru însărcinările ce am, prefer, pînă mai am o licărire de inteligență și de bun simț, să dispar, să-mi pun capăt vieții. Inmormintarea inmormîntarea se va face pe spesele ministerului de justiție. Corpul a fost predat familiei. Rep.ontenciosul administrativ s_ ___ Depunerea proectului de lege Erî s’a depus la Cameră, „proectul de lege, pentru modificarea unor articole din legea pentru înființarea Curtei de Casațiune și Justiție“. In expunerea de motive ce precedă proectul de lege, d. A. A. Bădărăă, ministrul justiției, arată considerațiunile cari l’au împins la prezentarea acestei legi. „Modificările cuprinse în proectul de lege ce vi-1 prezint, scrie d. Bădărăul, respectă în totul organizațiunea actuală a înaltei Curți de Casațiune și justiție și rostul stă mai ales în extinderea competenței acestei înalte instanțe, cu scop ca și în țara noastră să existe o stăvilare mai eficace, contra abuzurilor administrațiunei, cînd acestea pun în conflict pe particulari cu statul, lucrînd ca putere publică, făcînd acte de suveranitate“. După ce justifica necesitatea înființării Contenciosului administrativ, ministrul justiției spune : „Am preferat totuși să încredințez Curtea de Casație judecarea littigiilor administrative, pentru că acesta este sistemul cel mai apropiat de actuala stare de lucruri și pentru că Curtea de Casație a cucerit de mult întreaga încredere a justițiabililor. Apoi unitatea de jurisprudents, numai astfel Vu putea fi asigurată. Utilitatea Contenciosului După ce d. Bădărăă motivează constituționalitatea înființărea contenciosului, cît și utilitatea încredințând sale în mîinile Curtei de Casație, motivează înființarea secțiunei a IlI-a la această înaltă Curte. „Procedură lungă, a celor 3 instanțe, scrie d. Bădărăă, în expunerea de motive, a fost scurtată, fiind redusă la o singură instanță. Un fregvent abuz, este acela al punerea cererea la dosar, sau lăsarea fără nici o rezoluțiune timp indefinit. Pentru astfel de abuzuri am admis, dispoziția, că dacă în termen de 30 de zile, autoritatea respectivă nu dă nici un răspuns la cerere, aceasta va fi considerată ca respinsă și partea interesată va putea ataca cu recurs această respingere. „M’am gîndit și la o sancțiune, urmează ministrul justiției, pentru cazul cînd administratorii n’ar voi să țină seamă de decizia Curței de Casație. De aceea, în afară de pedepsele dictate de codul penal, pentru abuzurile de putere, am prevăzut că și administratorii să fie răspunzători și personal de daune, natural împreună cu persoanele morale a căror propuși sunt acești administratori“. Sccția III-a a Curtei de Casație Una din modificările importante introduse prin noul proect de lege, e înființarea sec. III pe lângă această înaltă Curte. Am arătat la timp în precedentele articole, economia și bazele nouei legi. Relevăm acum din proectul în chestiune următoarele modificări ce s’au adus vechei legi: Mărindu-se numărul secțiunilor s’a mărit și numărul consilierilor. Doi soldați uciși.—Foc ! —Atacul. — Gloanțele. — Soldații transformați în lei.—Focul izbucnit In mod subit —Moartea tuaregilor prin asfixie.—Djellah în cuptorul de flăcări. — Comandantul. Doi soldați fură uciși; ei căzură în torentul care-i luă imediat și-i rostogoli în undele sale spumoase. — Foc comandă căpitanul Blanchet. Un foc des, puternic, zguduitor mugi între pereții și bălțile cavernei. Din interiorul peșterii se auzeau imprecațiuni, strigăte de durere, horcăituri de agonii, cărora răspundeau vociferațiunile soldaților. Mugetele cămilelor, ale boilor și ale oilor se amestecai cu această clamoare de luptă și, la lumina rapidă a focurilor, se văzură bărbați, femei, copii, animale, strînse unele într’altele în adîncimile grotei și făcînd sforțări furioase pentru a se precipita afară. Spectacolul acesta era îngrozitor, dar asediatorii nu se uitai la aceasta. Soldații, odinioară așa de liniștiți și veseli, erau stăpîniți de o furie oarbă. Mirosul prafului de pușcă îi îmbătase. Nu mai erai oameni, ei lei. — Pe ei! asa ! bandiților! urlă comandantul Balnegre, nici o milă ! moarte trădătorilor ! * Asediatorii voiră să se precipite in cavernă cu baioneta și săbiile în mîini, cînd deodată se dădură, înapoi. Gloanțele aprinseseră o grămadă de iarbă uscată înmagazinată acolo. In curînd flăcările țîșniră, mărindu-se, ajungînd pînă la intrarea peșterei, iar fumul astupa orice vedere. Locul făcea impresiat vreunul infern gigantic unde condamnații, în prada celor mai oribile suferințe, se frămîntai în mijlocul focului în cele mai teribile convulziuni. Strigăte cari nu aveai nimic omenesc într’însele se auziră. Tuaregii se precipitară în număr mare spre eșire, dar nu putură să ajungă pînă acolo. Deodată urletele încetară și nu se mai auzi decît pocnetul focului. De aceea s-a urcat la 15 numărul membrilor ce trebue să formeze complectul Curiei în secțiuni unite Prin noua lege primul prezident, începînd de la 1 Aprilie 1906, dată cînd era la pensie actualul prim-prezident, va avea aceleași atribuții ca și ceilalți prezidențî. Tot prin noua lege se scurtează termenele de recurs de la 3 luni la 2 în materie civilă și la 301 zile în materie comercială. Afară de secția III și nici aceasta în toate cazurile, Curtea de Casație ca și în trecut nu va evoca fondul afacerei. , Ultimul articol, intitulat Articol nou spune: Ministrul justiției va publica o nouă edițiune a legei pentru înființarea Curtei de Casațiune și justiție, în care pe lîngă modificările aduse prin legea de față, se va da o nouă numerotație articolelor. Proectul rim acum combatere parlament, fiind depus, să urmă desfășurarea susținei sale ce va avea loc in ‘F. Dmilian Mișcarea brutarilor După cum am anunțat brutarii s’au întrunit ori între 4—6 la sediul societății patronilor brutari, discutîndu-se memoriul ce e de trimis d-lui ministru de domenii. Asediații căzuseră la pămînt cu fața înainte, cu brațele întinse, linii stăteau strînși cu tovarășii lor sau rămăseseră cu fața spre zid. Cadavre de animale formau ici și colo masa mari negre... Asfixia trăznise toate animalele și pe toți oamenii în momentul cînd voia fl să iasă din cuptor. Nici o respirație. Moartea făcuse în cîteva minute opera el. Comandantul de Balnegre și soldații stăteau ca împietriți. — D zeule, d-zeulegemu comandantul... prizonierii, prizonierii, și ei au pierit. O, e îngrozitor, ași fi trebuit să prevăd aceasta ! * Pe cînd toți rămîneau muți, ca împietriți, Djellah, frumoasa Djellah, femeea șefului Mohamed al- Radca, scosese un țipăt violent. Ea fu văzută trecînd prin șirurile de soldați, cu brațele înainte, cu ochiul sclipitor și aruncîndu-se în cuptorul arzător. Femeea șefului tuaregilor nu voise să supraviețuiască bărbatului ei și se dusese să-l întîlnească în cer. Abia dispărută în abuzul din foc, că o explozie formidabilă se auzi și o vie lumină făcu ca peștera să străluce. Erau cutiile cu praf de pușcă ale tuaregilor, cari făcuseră explozie. Stîncile căzură cu un zgomot înfricoșător , cataracta se prăbuși. Soldați fură sfărîmați de stîncă și corpurile lor tîrîte în torent , alții răniți îngrozitor scoteau strigăte înfricoșătoare de durere, înconjurat de ofițerii săi, la cîțiva metri de grămada de ruine care se afla în locul boltei și pe care curgea fierbînd apa nebună a cascadei, comandantul de Balnegre atîtea nemișcat, cu brațele încrucișate pe piept. Lacrimi mari curgeau din cînd în cînd pe obrajii lui palizi și el murmura. — Eu sunt cauza, eu... Și reflecta la teribilele consecințe ale hotărîrei sale. Atacul acesta îi va aduce o admonestare severă a guvernorului. (Va urma) Casă de economie Credit și ajutor a întregului personal telegrafo-poștal Iată aci cuprinsul proectului de lege prin care se propune înființarea Casei de economie, credit și ajutor a întregului personal superior și inferior pendinte de administrația poștelor, telegrafelor și telefoanelor . Scopul de administrația Casei Se înființează în București o instituțiune, persoană morală și juridică, sub denumirea de Casa de economie, credit și ajutor a întregului personal superior și inferior pendinte de administrația poștelor, telegrafelor și telefoanelor. Ea va putea avea sucursale și în alte centre, atunci cînd se va simți necesitatea. Scopul acestei Case aste a) de a capitaliza și de a face productive micile economii ale membrilor săi funcționari în activitate, precum și ale pensionarilor ce au servit în acest corp ; b) De a înlesni creditul prin avansuri în contul salariului, diurnei sau pensiunei membrilor; c) De a strînge, a face productive și a utiliza reținerile în numerar pentru garanțiile funcționarilor; d) De a forma un fond din care să se vină în ajutorul funcționarilor de orice grad și a familiilor celor căzuți în infirmități și fără drept de pensiune; de a se acorda ajutoare lunar, pe timp mărginit, în anumite cazuri, membrilor Casei cum și pentru orice cazuri fortuite, precum: moarte, răniri, boli grave, incendiuri, inundații și alte asemenea accidente și nenorociri independente de voința omului ; e) De a strînge un capital care să servească la întreținerea cantinelor poștale, la înființarea și întreținerea de stabilimente de binefaceri și instituțiuni de educație pentru copiii și orfanii membrilor Casei, precum și altele în folosul lor. Administrația și conducerea Casei va fi încredințată unui consiliu de administrație, numit de către directorul general cu aprobarea ministrului de interne, și compus, dintr-un inspector, cu reședința în București, ca președinte, din șase oficianți superiori și două oficianți inferiori membri, și toți din București. Funcțiunile de președinte și de membrui în consiliul de administrație vor fi onorifice, afară de o indemnitate de deplasare, care se va fixa prin regulament. Eventual, cînd s’ar înființa sucursale, consiliul acestor sucursale va fi compus din trei oficianți superiori, sub preșidenția inspectorului sau dirigintelui celui mai mare sau mai vechi, în grad. Ca organe de execuțiune Casa va avea un administrator, un secretar, un contabil, un casier, copiști, un gistrator-arhivar și personalul inferior trebuincios, cari vor fi nenumărați. Depunerea :1 restituirea economiilor Depunerile de economii sunt: a) Permanente; b) Timporale; c) Pentru formarea garanției în numerar. Depunerile permanente și timporale sunt facultative, iar cele pentru formarea garanțiilor sunt obligatorii pentru funcționarii în activitate din serviciul poștelor, telegrafelor și telefoanelor. Depuneri permanente Orice funcționar telegrafo-poștal din activitate, precum și pensionarii telegrafo-poștali, cari vor vor să depună o economie la această Casă, cu titlul permanent, va declara în scris că voește a fi membru al Casei cu depuneri permanente. Angajamentul funcționarului durează pe tot timpul aflarea sale în activitate, iar angajamentul pensionarului telegrafo-poștal nu poate fi contractat decît pentru o perioadă de 5 ani, la expirarea căreia poate fi reînoit. Depunerile permanente pe tot timpul angajamentului vor fi de 2 la sută din cifra înscrisă în budget a salariului funcționarului în activitate și pensionarului. Depunerile permanente nu se vor restitui decît atunci cînd funcționarul a părăsit serviciul activ al telegrafelor și poștelor sau la expirarea termenului de angajament al pensionarului telegrafo-poștal. Procentele de 3 la sută, cuvenite depunerilor permanente, se vor plăti celor în drept la fiecare sfîrșit de an sau se poate lăsa spre a fi administrate de Casă. In acest din urmă casele se vor vărsa la fondul depunerilor timporale și vor produce o dobîndă de 6 la sută pe an. Depuneri timporale Depunerile timporale se vor primi de la orice funcționar sau pensionar telegrafo-poștal, fie sau uu membru al acestei Case, precum și de la particulari, atunci cînd casa va avea nevoie de bani și numai în limitele trebuințelor ei. Aceste depuneri nu vor putea fi mai mici de 50 lei, vărsați integral. Depunerile timporale vor da drept la o dobîndă de 6 la sută pe an. Casa va primi de preferință depunerile de la fondurile Casei de ajutor și retragere a personalului poștal rural, precum și reținerile de garanții în numerar ale aceluiași personal, cărora se va plăti o dobîndă de 4 la sută pe an, socotită din ziua depunere pînă în ziua cererei de restituire. Aceste depuneri nu se vor putea face decît cu autorizația directorului general. Depunerea pentru formarea garanției Toate reținerile în numerar pentru formare de garanții ale personalului se vor vărsa la această Casă. Dobînzile rezultate asupra operațiunilor făcute de Casă dela reținerile pentru garanții se vor vărsa la fondul de ajutor. Avansuri In contul salariului sau pensiune. Membrii Casei cari sunt în funcțiune vor putea cere și obține de la Casă avansuri de bani, în contul salariului și diurnei, pînă la maximum valorei salariului și diurnei bugetare pe trei luni, iar pensionarilor telegrafo-poștali pînă la maximum valorei pensiunei nete pe două luni. Pentru sumele avansate în contul salariului sau pensiune. Casa va percepe o dobîndă de 7 la sută pe an Restituirea avansurilor se va face prin rate lunare din salarii, diurnă sau pensiune, independent de orice alte rețineri. Cuantumul fiecărei rețineri lunare va fi astfel calculat, încît întreaga sumă avansată să fie achitată cel mai târziu în termen de un an și cuni, de la data liberăreței de către funcționarii activi și în termen de 6 luni de către pensionari. In caz de destituire a unul funcționar, restituirea avansului acordat se va face din garanția sa, după ce mai intíiu statul se va despăgubi de lipsa de bani ce ar putea figura supra funcționarului. Fondurile pentru ajutoare Fondurile pentru ajutoare se vor alimenta: a) Din capitalul casei de donație a corpului telegrafo-poștal; b) Ca derogațiune de la legea contabilităței publice și odată pentru totdeauna din o subvenție acordată de către direcția poștelor, rezultată de la sumele ce s’ar constata ca excedent la lichidarea definitivă a situației mandatelor poștale între depuneri față de achitări; c) Din o subvenție anuală prevăzută în bugetul ministerului de interne (direcțiunea generală a poștelor și telegrafelor ; d) Din dobînzile de la operațiunile asupra reținerilor în numerar pentru garanții; e) Din amenzile aplicate particularilor pentru contravenții la legea telegrafo-poștală; f) Din dobîndă ce se va cuveni la constituirea casei, la suma ce se află consemnată la Casa de depuneri din excedentul depunerilor de mandate poștale internaționale ; g) Din sumele rezultate prin operațiunile desființărea rebuturilor și hîrtieî maculatură, afară de valorile găsite în rebuturi ; g) Din amenzile disciplinare aplicate personalului plătit cu diurnă, fără reținere de pensie; i) Din beneficiul net al casei rezultat din operațiunile de împrumuturi în contul salariilor sau al pensiunilor membrilor casei; j) Din donațiunile și legatele acceptate conform regulelor de drept comun ; k) Din produsul serbărilor, seratelor și loteriilor autorizate de lege ce s’ar putea face în folosul fondului ; l) Din bonificarea procentelor operațiunilor menționate la aliniatele de mai sus. m) Din orice venituri extraordinare ale Casei, Casa acordă pensiuni și ajutoare, în anumite cazuri, membrilor săi, văduvelor sau orfanilor lor după normele ce se vor stabili prin un regulament special. Disposițiuni generale Fiecare din fondurile prevăzute mai sus se va administra deosebit. Sumele depuse de funcționari și pensionari ca depuneri permanente, precum și procentele lor, nu se vor putea urmări nici de stat, nici de particulari, pentru nici un motiv. Asemenea ele nu se vor putea ceda nici în total, nici în parte. Actuala Casă de dotație a corpului telegrafo-poștal rămîne desființată. Tot personalul care este ajutat de casa de dotație va trece la casa de credit și ajutoarele primite rămîn definitiv stabilite astfel cum acel personal le are. Gestiunea acestei case este pusă sub controlul înaltei Curți de conturi. Personalul poștal rural avînd o casă specială de ajutor și retragere, care se menține deocamdată, nu face parte din această casă de credit. Corpurile Legiuitoare C«EElCB*a — Ședința de la 29 Aprilie — Ședința se deschide la ora 2 și 30 p. m., sub preșidenția d-lui Gr. Triandafil. Pe banca ministerială d-nii general Manu, Ion C. Grădișteanu și Mihail Vlădescu. D. general Manu, ministrul de răsboiu, depune pe birou un proect de lege, relativ la niște exproprieri de terenuri, necesare departamentului ce conduce, D. C. Rădulescu-Mehedinți roagă să se prelungească termenul de pășunat în pădurile statului și după 1 Mai, deoarece n’au vitele sătenilor cu ce să se hrănească. D. Bupurescu anunță următoarea interpelare: Informat că în contra președintelui corporațiunei grupului I din Giurgiu s’a reclamat în diferite rînduri, aducîndu-se la cunoștința ministerului de domenii .Zilele acestea, încetînd descripția „O sută de mii leghe în aer”, vom începe a publica o altă descriere de un interes extrem de captivant. Comoara Aventurierului Rar s’a mai citit în țara noastră o urmare de aventuri așa de senzaționale, pline de viață și mișcare ca povestirea, — adevărată — cuprinsă în Comoara Aventurierului Povestirea aceasta descrie viața, plina de bogate și fantastice peripeții, ale ultimului șef de indieni din America, celebrele Piei roșii, cari au dus lupte sîngeroase cu albii. Ultimul șef devine în Comoara Aventurierului rivalul unui îndrăzneț european și de aci sa nasc situațiile cele mai încordate. Dintre toate descripțiile povestite de DIMINEAȚA, aceea cuprinsă în Comoara Aventurierului este cea mai interesantă și va fi desigur urmărită cu o foarte mare atenție de toți cititorii noștri, ’ nr"T"T" VV T'V TVTTif TVT1 legalități, abuzuri grave, iar că ministerul n’a luat pînă acum nici o măsură de îndreptare și pentru a preveni dezordine eventuală în localitate, rog pe d. președinte să binevoiască a interveni pe lîngă ministerul de domenii spre a’mi pune la dispoziție dosarul relativ la această Corporație, avînd intenția de a anunța o interpelare. I D. C. Vlăduescu-Mehedinți, în al doilea rînd cere d-lui ministru de interne să ia măsuri contra păzitorilor cari străini, sînt în mare număr mai ales în Oltenia, unde acești păzitori, turci de naționalitate, comit adevărate omoruri asupra sătenilor. Se repetă votul rămas nul în ședința precedentă, privitor la împămîntenirea d-lui Freud. Votul este nul pentru a doua oară. Se va repeta în ședința viitoarei Noile catedre universitare De raportor Paul Negulescu dă citire raportului comitetului de delegați și proectului de lege privitor la crearea de nouî catedre pe lîngă Universitățile din Iași și București.11 D. R. Iepurescu cere să se amîne discuțiunea pe mîine, deoarece minoritatea nu este pregătită să ia cuvîntul. D. președinte dă cîteva explicațiuni. Camera fiind consultată nu admite amînarea cerută. Proectul de lege se ia în considerare fără discuție. La discuția pe articole, D. Buțureanu, spune că nu vorbește spre a fi ostil ministrului, dar vrea să spună cîteva cuvinte în favoarea Iașilor, care este lovit prin art. 8 din lege în instituțile lui de cultură, căci se propune înființarea unei catedre de chimie tehnologică numai la București. D-sa termină fugind pe deputați să dea concursul lor spre a nu se știrbi instituțiile Iașilor. D. Mih. Vlădescu, ministrul instrucțiunei publice, declară că-i pare bine că d. Buțureanu în cuvîntarea sa, nu a uitat că și d-sa a făcut 8 ani parte din învățămîntul superior al Iașilor, și roagă pe deputatul de Iași să creadă că are cea mai mare și egală bunăvoință pentru Universitatea acestui oraș. Acum nu se poate, conform regulamentului să se amendeze o lege votată de Cameră și modificată de Senat. D. ministru Vlădescu promite însă că-și va da totdeauna și ozi și cînd adesiunea sa unei propuneri, cari ar tinde să repare nedreptatea ce se face Iașilor. D. Caton Lecca în chestie de regulament spune că nu se poate primi nici un amendament, tot ce se poate este ca să se propună, din inițiativă parlamentară, un proect de lege. D. C. Popovici, tot în chestie de regulament, spune că într’adevăr cazul ce se prezintă este curios, lașul nu trebue să fie știrbit. D-sa arată că deputații au un drept ca să respingă modificarea Senatului, care a făcut nedreptatea. Nu o fac însă, dar le rămîne dreptul de a propune de urgență în acest sens un proect de lege din inițiativă parlamentară. Roagă pe d. ministru să adera la un asemenea proect de lege. D. R. Paltineanu vorbește în acelaș sens. D. Popovici cere să se pronunța categoric d. ministru. D. Mih. Vlădescu, ministrul instrucțiunei, spune că î pare räu că deputatul de Suceava nu a fost mai atent cînd a vorbit d-sa, căci a declarat că aderă la orice propunere, ce ar tinde la repararea eroare!. Articolul 8 se pune la vot cu bile și se primește. Se votează fără discuție celelalte articole. Se votează apoi legea în total cu 55 bile albe și 8 negre. D. raportor Paul Greceanu citește raportul comitetului de delegați și O LISTA DE IN LEGHE il AER si Peșterile din Ahaggar 115 FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA., 4 Tragedia marelui duce Sergiu Mare roman rus de actualitate DE OLGA. LEONTIEFF; PARTEA I Ea își împachetase numai rufăria și vreo cîteva haine, tot baga,ul ei consta dintr’un cufăr potrivit la mare. Cînd armeanul, intrînd, 1 văzu, bate din cap cu vioiciune. — Ce însemnează mișcarea d-tale cu capul ?—întrebă Lonka. Armeanul scrise : „Să nu luați cu d-v. nici un baraj. Veniți cu mine ca și cînd veți avea de făcut o mică cursă.“ Lonka se supuse fără multă vorbă. Ea coborî treptele cu Galile și părăsi casa pe care nu-î mai era lat, să o vază niciodată. La ,stația cea mai apropiată Galile făcu semn unui birjar, căruia Lonka îi dete adresa mai dinainte indicată ei de către mut. Puțin mai târziu trăsura se opri lingă poarta grădinei. Și după trei minute, fata care din iubire pentru Patrie își jertfea onoarea, statua în fața omului pe care trebuia să-l dea pe mîinile răzbunătorilor. Marele duce, cu o țigare în gură, ședea leneș într’un fotoliu din odaia de fumat. Pe cît de surprinsă și zăpăcită, pe cît de iritată și palpitîndă era Lonka, pe atît de nepăsător era Sergiu. La intrarea fetei, el depuse țigarea, se ridică și înaintînd spre nou-venita, zise corect, în franțuzește : — Mă bucură, domnișoară, că în sfîrșit am primit propunerea mea. Intr’o singură privință vei vedea și d-ta că te-ai înșelat—(aci marele duce zîrubi cu răutate)—dar întru cît privește postul de cititoare, nu cred să găsești motiv de a te plînge. Lonka era mereu tot atît de puternic emoționată, astfel că de-abia putea scoate un cuvînt. — înălțime imperială, murmură ea, mă.... mă.... — Ei, ei, i— o făcu Sergiu să tacă—nu te teme de nimic. — Mă. mă bucur... — Hm... da... o cred... — ...Că am avut... onoarea... — Onoarea e pentru mine, domnișoară,— îi luă cuvîntul marele duce. Voesc ca înainte de a ne face pentru totdeauna prieteni buni, —căci, nu-i așa, vom fi buni prieteni ?—zise el cu intenție ironică, voesc zic, să-ți spun, în două cuvinte, ce vei avea de făcut ca damă de societate, și ce ca cititoarea mea. Ca damă de societate, Dumnezeul meu, cînd voi fi chinuit de vreo indispoziție, vei căuta să mă distrezi prin întreținerile d-tale fără îndoială foarte spirituale și glumețe. Ca cititoare, îmi vei citi numai acele scrisori pe cari le Vei primi. Pe cele ce vei expedia, nu trebue să mi le citești , căci nu vei expedia nici o scrisoare. Află că această casă este montată și aranjată admirabil ; numai hîrtie și cerneală nu vei găsi. Galile este unicul care are nevoe de aceste lucruri: ceilalți ai casei nu scriu niciodată.... T El spuse acestea cu o anumită intonație. Obrajii sărmanei Lonka se făcură albi ca varul. — Voiu vorbi cu d-ta pe față, copilă, urmă Sergiu. Te-ai lăsat condusă aci numai spre a mă trăda, spre a mă da pradă cuțitelor dușmanilor mei. Știu bine aceasta. Știiî chiar, că d-ta, prin fratele d-tale, voești să trimiți în gara St. Lazare scrisori, prin cari să faci cunoscute toate poruncile și faptele mele, pentru ca astfel, comod și fără nici o osteneală, complicii d-tale să mă dea morțeî. Ei bine, nu vei scrie nicîun rînd. Nu vei duce aci o existență tocmai aspră, dar vei fi puțin o prizonieră. Deci nu se poate fugi, nici coresponda. Pentru acestea se îngrijește Galile, omul care mi te-a adus, frumoasa mea copilă, și păzitorul meu este ca un Argus cu o sută de ochi. Omul galben sta la spatele Loncei, care nu se mai simțea bine în picioare, ci era aproape să-și piardă cunoștința. El făcu un gest semnificativ, apucîndu-se cu mîna de gâtlej și făcînd apoi cu mîna în aer semnul crucii. — Cum? Deja am adus la îndeplinire ? — întrebă uimit marele duce. Mutul dete din cap. Sergiu voi să profite de tot triumful său, zicînd totul fetei căzută în cursă, de aceea se adresă iară către Lonka. — Ia loc, domnișoară Ivonne— zise el. Deși te numești cu mai puțin drept Ivonne, decît mă numesc eu Sergiu Alexandrovici; dacă însă d-ta preferi acest nume al sfinților Bretoni, celui destul de distins Lonka, asta te privește. „Eu te voi numi, bine înțeles, așa cum vei dori d ta să fii numită—așadar, Ivonne. Dar mă văd silit încă odată să te rog să iei loc, căci am a-ți face o comunicare pentru care se cere o mare putere sufletească din partea d-tale. — Nu, mulțumesc, răspunse fata chinuită de bănueli îngrozitoare. Spuneți-mi, imperială înălțime, ceea ce aveți a’mî spune : văd bine că jertfa pe care voiam s’o aduc, nu e de nici un folos și că sunt pierdută fără a fi făcut ceva pentru marea cauză. — Pierdută ? O, nu, domnișoară, nici un muritor nu este pierdut — întîmpină marele duce. Pierdut este numai acela care e deja mort. Dacă ar fi putut spune fratele d-tale aceasta, ar fi avut tot ineptul , dar el nu o mai poate spune. Un țipăt ascuțit, înfiorător e și din pieptul Lancei. Ea se împletici și, dacă Galile n’ar fi prins-o în brațele sale, s’ar fi prăbușit la pămînt ca un obiect inert. O jale adîncă o năpădi.Pune-o în siguranță—zise Sergiu călăului sau—apoi da-mi știre de tot ce al să mai faci. Nu trebue să-ți repet că răspunzi de fată cu viața ta. „Du-te! Galile tîrî cu sine pe cea căzută în necunoștință, jos, pe scări, în haremul subteran. Era o încăpere mobilată splendid de luxos, încăperea în care o aduse. El o puse pe un pat, apoi se depărtă și peste puțin se întoarse înapoi cu Kașa și Natașa. Acestea descheiară corsajul leșinatei, îi stropiră fața cu apă, îi frocară tîmplele cu oțet, îi funcționară mîinile, într’un cuvînt ele întrebuințară toate mijloacele cunoscute, spre a o readuce la cunoștință. Și avură succes. După puțin timp, un ușor oftat eși dintre buzele Lancei, și apoi deschise ochii. Ea cătă străină în jurul ei, și fețele celor două fete ce luau parte par că la durerea ei, îi insuflară încredere. Dar îndată ce rațiunea îl veni, tot oribilul adevăr îi se arătă dinaintea ochilor: ea văzu pe Galile și ca un fulger îi trecu prin minte că acum se află în puterea marelui duce și a acestei misterioase fiare—om; că și-a sacrificat cinstea și poate chiar și viața fără nici un scop ; că planul ei, fără să știe cum și ce fel, era cunoscut marelui duce și că fratele ei, precum auzise deja marele duce, nu mai trăia. — D-zeule îndurător! — striga’ chinul în inima ei — de ce nu sunt mai bine și eü moartă ?. Sărmanul, scumpul meu frate ?... Ce i s’o fimntîmplat?—se adresă ea lui Galile.— Răspunde-mi dacă aî o scînteie de omenie în d-ta ! Armeanul rămase împietrit ca o statue. Numai în ochii lui teribili, ca de lup, se citea un fel de plăcere mută. — De ce faci ? De ce mă chinuești ? Ce crimă am făcut ea oare ? — E mut—zise Natașa. Deabia acuma Lonka se gîndi la aceasta. — Domnișoarele mele — zise ea înecată în plîns — aveți milă de o nenorocită, care, precum bănuesc, este tovarășa dv. da suferință, aveți milă și spuneți-mi ce știți de soarta fratelui meu. — Nu știm nimic — întîmpină Kașka—aici noi trăim cu totul despărțite de lume... Galile găsi că trebue să facă un semn ambelor fete, în urma căruia acestea se depărtară numaîdecît. Eunucul încură apoi cu îngrijire ușa pe dinafară și, lasînd pe Lonka singură, se duse singur la marele duce, căruia în modul pe care-l cunoaștem, îi făcu cunoscut de tot ce se petrecuse. III Acestea se petrecuseră, precum am mai spus, cam cu vreo jumătate de an înaintea plecărei pentru logodnă a marelui duce Sergiu. Ivonno, de atunci, își petrecea toată ziua în închisoare subterană, comodă pentru corp, dar ucigătoare pentru spirit. Să aruncăm un văl deasupra uniformității existenții ce ducea. Vom releva numai că din ziua cînd pășise pragul palatului marelui duce, ea nu mai văzuse lumina soarelui. Ea rămînea mai toată ziua închisă în camera ei, păzită de Galile, așa că nici nu era de chip să se gîndească la expedierea unei scrisori. Soarta fratelui ei o copleși, și multe nopți, mai ales la începutul captivității sale, le petrecuse în plîns. La locuința ei dinainte, absența ei fusese remarcată, și chiar constatată de către poliție, căreia i se semnalase faptul, dar aceasta nu avea putința să descopere asupra misterioasei dispariții nimic care s-o pună pe urma dispărutei. Tot astfel și asasinarea lui David Palafoff rămase o ghicitoare. Poliția făcea ea căutări, ziarele scriseseră și la cîteva zile asupra faptului, apoi totul rămase în tăcere. Doamne ! In Paris rămîn în fiecare an mii de crime neexplicate. (Va urme)