Dimineaţa, octombrie 1905 (Anul 2, nr. 599-628)

1905-10-24 / nr. 621

Luni 24 Octet»dmn K­OS A8IAZI­ 23 Octombre (5 Noembre) 1905 C­alendar: ORTODOX: Apostolat lacoV d­at d­e K­oajinulîîi ,, CATOLIC: Emerge Soarele răsare 7 ore 00. m., apune 4 ore 59 m. Timpul s’a încâlcit simțitor In toată țara, în Muntenia și în Dobrogea, termometrul a trecut ziua în unele localități de plus ______ 20 gr.,, atiogîad plus 22 gr. la Alexandria. A plouat la Drăgușeni (Suceava) 4 milimetri și la Strehaia­ (Mehedinți) 2, iar la st.­­Vîlcea și Craiova picături Temperatura cea mai coborâtă de peste noapte plus 2 gr. la Fălticeni, Sinaia, Flucăr și Cimpulung­. Acum pretutindeni timpul continuă a fi liniștit, cerul mai mult noros, iar în u­­nele localități din vestul Munteniei ceață deasă. Barometrul a fost continuă în creștere și s-a ridicat cu 4 la 5 milimetri în ulti­mele 24 ore. In matineii: Pagliacci, operă în 2 acte. Muzica de Leonca­vallo. La fine Coppelia, mare balet.­ Seara: Reprezentație de binefacere, comedie în 4 acte de Schonthau și Kadelburg localizată de d. Emil D. Fagure. Teatrul Național Snpnfîl Pal­ P l^ea^1]n^ byric: Ultima reprezentație a marelui comic francez Galipaux UțJbold­JUiC Se va juca Omnibus (Ma Trinité, Asne de Nidi, Quart de Soiipir. — Sala Idison. In fiecare seară teatru de varietăți cu program ales. Joi serată high-life, iar oare Duminică de la 2—5 p. m. matineu pentru­ familii și copii—Sala Hugo: aperă napolitană. SEMESTO Autorități.— Toate autoritățile sunt închise. Judiciare. — Instanțele judecătorești Sunt închise. Ședințe: Soc. funcționarilor publici,va ține ședință la sediul societăței. — Membrii soc. „Ajutorul Studenților“ vre ține ședință în localul soc. calea Vic­toriei 65. hotel Manu. — Membrii societăței de gimnastică „înainte“ vor ține ședință în localul li­ceului Lazăr spre a alege comitetul. »HVOIUflA © IS RUSIA Greva bi­rj­arilor din Moscova /WWWWWVV­A B­ANDELE GRECEȘTI Ciad grecii s'au hotár­it ca să înar­meze bande și să se răspîndească a­­supra Macedoniei, dînșii au pretex­tat că această măsură se impune din cauza multelor excese ale ban­delor bulgărești, din cauză că satele grecești sunt atacate neîncetat de bulgari și din cauză că autoritățile­­ turcești erau­ incapabile de a lua­­ cu­­ eficacitate apărarea populațiunei gre­ce. Și atunci au­ apărut bandele de antarți care, după cele mai­ sigure informațiuni îndestul de bine con­­trolate, au­ fost organizate la Atena și de la Atena sunt plătite și del­a A­­tena primesc ordine. Era clar, firesc lucru, ca bandele­­ grecești să s­e mărginească la un rol defensiv, adică să stea strajă de a­­parare împotriva agresiunii, bande­­­­lor bulgărești, cel mult să atace pe bulgari ca răzbunare și ca­ reprer, salii. Dacă bandele grecești ar fi luptat cu bandele bulgare, dacă ar fi să-­­ viești excese chnai­ împotriva, satelor bulgărești și a populațiiunilor liniș­­­­tite de această naționalitate, s-ar fi­i putut invoca răzbunarea și nevoia­­­ de a plăti dinte pentru dinte bul­­a­garilor care ast­fel t. provocatori; dar , nu, bandele grecești au început să s­e tace de p*«Alecție populația pome­nească», adică să atace pe aceia cari aidio d’arS îma trecut mi au atacat p­e greci, cari niciű format bande îrrair- Hiafte', sari nu au devastat sate­le gre­cilor și imad-nois po-nimeni­, într’un envîiaft' arifarții' n’ă*® nici o scuză­­ pentru1 nelu­mea foc cea mîșelească. : grecul, din natura M­, mai al­es ' grecul care trăește în atmosfera' sa- i rftristă", se simte nenorocit dacă n’be « fa­ce cu­ de puți» palicari­zur. Mu­­ firea M grecul este fanfaron și mc ‘ Afarciti^da gu­'cjim, fiecare­ grec se­­ crede'a fi mic Miltmnde <3fî atf­nc !, Leonida, fiecare grec áe crede foi­ , vincibil pe terenul firmelor, de aceea •dtf grefi fo- Mite gredifor sii ffirfirică­­ prea multă vreme liniștiți și fără să tft­kificaS iarba­ de’ plVșcă óVT aingele­­ omenesc. 'Jof fanfaretfadd dîmpkis' jbb' gredî dar, să* dCcfofo’dăîfo diii' Tik'eíbi. © H­ care­ alt ifoțfor, da’ac­odaSi’p'tffoVefo'd­­j ib­érión­, ar fi: fofrres' că dsfo d' de­­bu ui­e ÓW să l­iji'ta'' cu' r­iVbîi cât­ afoti focă o împărăție* cu fr'a'cßti’f md l^tdre’ și d­arî pot puric', iată' pită multă greutate, pe picior de război și, o armată de cel puțin 600­.000 oa­meni. Eî bine, grecii, cari d’abia pot mobiliza între 60 și 70.W0 sol­dați, au crezut că se vor putea lupta cu împărăția otomană și că o vor putea birui. Pe vremea acea războiu­ au­ auzit greci cari afirmau:, cu cea mai mare seriozitate, cum că grecii pot înarma SCO.000 ostași și că această armată va fii gata în cî­­­teva zonî spre a fi­ aruncată asupra Wester. E lesne de înțeles că cu­ aseme­nea oameni, lipsiți cu totul de pu­tința de a raționa și maniaci ai e­­roizmului, nici nu se poate discuta, nici nu e nimic de făcut. Acuma grecii își rech­ipite că fac acte de mare bravură ,și că vor bine merita deja posteritate uimind te­mea cu trib­uirile lor. împotriva a­­cester nebuni, criminali aiei o argu­mentare nu mai este* «a putință; îm­potriva ter tnebue- prosedat cu ul­­tima energie! și la asasinatele tea de răspuns cu represalii cît de crude. Noi românii, am stetem neam de ucigași­, noi stetem popor liniștit, deute nici mi putem lăsa a fi vecî­­ute călcați în picioare. Trebuie să ne apărăm. Un milă de imitat —Zece ani de viață a,uupi,s«isteti ți— Priiaim !» redacție a tmoșurii cu,titlul de nud,»na. A «os­toi broșau» i-ar fi putut zice tot atît de bine zene aai, de amutaa. Uitlud, din­ urnă ar fi fosit chiar­ și mai potrivit, dar se vede că un­ sentiment de modestii a împiedecat­ pe autor să­id dna. La 1­8115, pe cin A mai mulți romi­ni­­ originari din coöitföl Chisr (Tiao‘siiV­ tinai)o adm­iindu'-se fa un puliifr cu vin pentru a discută eiääQ'r­ld ce trebu­i să m'peri­­­tint a veni in a­jutorub locuitorilor din com­inia lor natală au pus bu­zeele unui­­societăți, căreia i-au zis Frăția, îmbi­li­­zind în acest nume și scopul penegeal ca urmăresc. Asupra scopului societcăței, d. ign­atie Mircea care de­ Ia 1897 și pînă astăzi o' doridiffie cu Zel' și devotamotif Și cu Uri­silbiceV ce întrece orice așteptări, 'spafie urb­ Stof citeto':" „Noi rominii ardeleni din Caras,­ află­tori' îin Bucure­ști, iie­­ un constintit in societate culturala, economică, cu scop de a apăra interesele economice ale­­ fam­ii.«. Amnntufuaialini.L­lu.1. 3 romînilor din Cața, de a contribui la prosperarea școalei noastre romînești, de a da premii școlarilor, a cumpăra cărți și a da burse elevilor romîni să­raci ori orfani, din Cața , de a da burse tinerilor, ce învață vreo meserie, de a ajuta pe membrii săi în caz de boală, sărăcie sau moarte, de a contri­bui în cazuri extraordinare pentru sco­purile culturale și economice ale între­gului neam romînesc“. Istoricul societăței care se face pe scurt, dar mai ales în limbagiul atît de elocvent al cifrelor este cu deosebire instructiv. El ne arată că numărul membrilor societăței a variat între 40 și 50, că cotizația n’a fost decit de 50 bani pe lună, că s’au dat cîteva balm­­cari n’au dat venituri prea mari și cu totuși după zece ani de activitate so­cietatea se vede cu un capitel de 10.150 lei, după ce in acelaș timp a făcut diferite donațiuni în sumă de 4000 lei Iată și specificarea donațiunilor s­au făcut: la­­ 1897 ajutor trimis lo­cuitorilor din Cața 106 lei. la 1898 cărți de școală pentru copii romîni din Cața 25 lei. In 1899 ajutoare locuitorilor din Cața 286 lei. Tot în 1899 sătenilor din Romînia bântuiți de secetă 600 leu Ia 1900 cantinelor­­ școlare din București Î000 leî. Tot în 19QQ studenților din Brașov 200 lei. In anii următori di­ferite ajutoare 300 leî. Afară de aceste sume a maî dat 1180 leî ajutoare pen­tru c­heltuelile de comassare a pămîntu­rilor din Cața, pentru a se evita ca să se dea rominilor din acea comună te­renuri mai rele de­cât acele pe cari le aveau. Iată ce poate inițiativa privată inte­ligent organizată. Ce-i drept trebue oa­meni activi pentru ca sa se obție ase­menea rezultate și președintele socie­tăței d. Ignatie Mircea, licențiat în drept care a preferat să ia cariera com­er­țului, dovedind că cultura nu numai că nu strică, dar încă aduce mari foloase unui negustor.—d. Mirea zicem merită lauda și mulțumirea ce­ î­i aduce comi­tetul evid­­ia raportul săil spune: «prin înțelepciunea comitetelor și prin zelul id-eal prezident Ignatie Mircea am ajuns să ocupăm locul de frunte între cele­lalte societăți similare». Am publicat acestea noi pentru ca exemplul bun să găsească imitatori. Timbrele jubilare —• prin fir telegrafic — *1 B Direcțiunea generală a poștelor ne co­munică următorul proces-verbal încheiat de juriul pentru clasificare jiroectelor der timbre­ jugare. Astăzi 15­­­29- Octombrie 1905, subsem­nații membrii ai joiului instituit de di­recțiunea generală a poștelor, sepre­m cla­sifica proectele de timbrele jubiliare pen­tru 40 de ani de domnie a majestăței sale regele Carol. Exam­inînd, proectele, tuturor concurem­­ților în număr de 32, din care 25 din țară și 7 din străinătate. Țini­em seama că premiul I de 1500­ lei, conform programului, trebue dat proec­­tului ce va fi admis pentru exacuțiune. Găsind că da și unele proecte dove­dise din partea autorilor multă îndemă­­nare, totuși nici unul nu ar putea fi ad­mis a se anunca fără modificări. Suntem de părere: Fremiasca nu­ se poate acorda­ nici unui pracet. Suma de 150.0 lei destinată pentru pre­miul I să se împartă în­ mod egal pen­tru cele două proiecte mai­ m­eritoare și anim­e: Proecteia et­ moto „Fa­atov“. Pi’Qetites«i cu moto „Joi“ ^ *N­oroc.“. Consid­erînd că programul prevede, nu­mai un premiu de 200 de lei și unul de una sută lei pentru cea­ mai bună propun­nere scrisă. Apreciind că nici una din propuneri nu este­ de­ recompensat. Sîntem de părere a se dă trai premii de cîte 200 lei: Proedctor cu moto „Fa»“. Proectelor cu moto „Talent fără­ norod“. Brocctelor cu moto „B. B.“. Drept care­ s’a­dresat prezentul proces? verted. (as) Or. Gerbee.­ directorul­ fabricii de timbre, C. R­aileanu. Architecți: I Mincu, G. Sterian, G. Mandrea, Alex. Belu, ioarea artistului Crmstam­inescu , Iași, 22 octombrie.— Azi noapte » 'murit artistul Con­stratinesch­ lÄ nitrro da vírstlo de 50 ani. S'au depus nume­roase coroane’­ din partea­ comitetului teatral­, a societăței dramatice, clubul liberal, etc. In mamîntarna va avea loic misino. Știrea a produs în­ lași a adîncă­ im­­­presion­», Dimitrie Constanti­nescu fiind1 înst­l­­ba cei mai simpatici artiști ai itei,t.r­ukiti dinn Ieși. i De doi ani da zile, sărmanul se­ pun­gi­­­a de dureri, de­ stomac,­ dar nici, me­dicii nu credeau­ spusele sale, căci fața lui, vecinie rîzătoare, nu arăta dureri. " Ch­iar în ultimele zile, unii medici credeau­ Boala mai ușoară­, și spre­ edi­ficat», a» propus« a v se­ fals o opera­­țiune. CU foceaistă de­li­cată­ misiune, s’a însărcinat d. dr. Djuvara, asistat de d-nii d-rn Och­s, Blumenfeld și Braun­stein, medicii,­ spitalului izraelit, unde La 1­ Noembrie va apare în editura Societăței ano­nime pe acțiuni „Ithaifefäul“ Meflievna*«“ ••••populari revista săptăm­eală pentru popula­rizarea higienei și a științelor me­dicale. Birector: Dr. EMCLIE STERIAN OPT PAGINI FORMAT MARS 10 bani numărul—5 lei abonam, pe an operațiunea avu loc. Au mai azistat d-niî d-rn Diamandi și Ștefănescu. Dar abia cu abilitate doctorul Djuvara des­chisa stomacul și constată cancer la stomac și ficat. Stomacul fu cusut la loc, orice operație fiind imposibilă. * Dimitrie Constantinescu a început tea­trul, sub­ auspiciile artistului P. S. Ale­­xandrescu, în anul 1876. El făcu repezi progrese, și de la 1880 face parte din Tea­trul Național. Rolurile de predilecție create de Constantinescu, au fost acele ale tinerilor comici, care-i plăceau. Nu e însă mai puțin adevărat că a abordat role mai grele, distingîndu-se mai cu deosebire­ în Fresco, Mîndrie și Amor. Constantinescu a luat parte la crearea operetei în Iași. Dispunea de o voce splendidă de bariton, și a cucerit nesfîr­­șite aplauze în operetele Olteanca, Madame Ango etc. în ziua de 4 Septembrie, a jucat pen­tru ultima oară, cu prilejul alergărilor din Iași în piesa Intimii. A fost în acea seară mai bine ca ori­cînd. Constantinescu a fost coleg de teatru cu Galino, Bălănescu, Luchian­ și­ alătu­rea de dînșii a creat principalele role. Cu moartea lui, s-a stins încă unul din veteranii teatrului din Iași. Dar O nouă ascensiune cu balonul Convorbire cu c.­loeot. Assaky —Pri­mele aeronaute rom­înce.—Aerosta­tica și armada. — Observațiile din halam—Cercetări științifice-AfRad că e vorba ca săptămîna vii­toare­ să aibă loc o nouă ascensiune cu balonul, am căutat să-l văd pe d. Ioc4>t. Assaky, experimente­tul aeronaut, care are la activul sau peste 20 de ascen­­siumi liberă și vre-o două suta de as­­censiuni în balonul captiv, re­­vederea cercetărilor științifice. Dk. loiot.. Assaky mai­ avusese amabi­­bilitatea să-mi acorde un interview foarte interesant pentru „Dimineața“, cu o zi lnatate de­ ascensiune. Acest al doilea interview nu­ e mai­ puțin interesant. Aeronautul­ era tocmai ocupat cu UB- calea. balonului te, curtea administrațiiei domeniilor principelui Biberecu, de pe cheiul Dîmboviței. D-sa are la dispozi­ție o echipă de 10 soldați de geniui, sub comanda unui caporal, pe care vrea să-l fortureze astfel ca »odată să fie u­ j t­ii regimentului în această direcție. Mu, am o hală la îndemină i*vi spune dl locot. Assaky, așa că trebue să­ porte balonul de colo, până colb. Ziua îl* scot s­iară, il usue, noaptea îl bag în­ casă. Era spre seară. In­ vremea, în care eorobeam,, ce­î zece soldați steîiaseseră balonul, făcîndu-i balot și cu mare greu­­tate, il cărării — cîntărește vre-o 500 l*gr. — într’o cameră. — Chiar umflarea balonului se face­ cu greutate și par»­și care rizic afară vînt— urmă d’. locofț. Assaky—. Un neamț poata că nu s’ar hazarda la așa ceva. Dar să sperăm, că cu timpul voim, avea la dispoziție și o hală. După*cu­m văd, un balon are ce­­va» dfe multă regrijare­... O mult mai multa decit s’kr­isede! Aücenaute romince —> E adevărat—ai fif­ intrebat.— că po sdptämina viiteape.'proectațî a noraă as­censiune!, — Probabil, că ve«», face una. Dar am­ic nu e hotărât încă. Am auzit ca, vei lua sac ÎU: nacelă și doamne... ■Nu e încă nimic stafe­ilit, (Iar prin­cipesa iu­bescu și dina­loeot. îforazte și­ in­t exprimați) dorința de a încerca o ascensiune! — Vor fi deci primele annonaute ro­­taviae... Observații știLațîn­e» — Go observații științifice ați fă­cut cu prilejul ultimei d-voastre călă­torii ? __ Rel’afiVo în temperatură:, La razele solare, temperatura ambiantă, tempera­­tură­ umedă, direcția vietuiului, etc. „Toata aceste observa­ții le voiu co­munica­­maSitutului de meteorologie". „Intre altele va fraga pe cititorii d-voastra faptul, că sus o mult mai calid­ica jos. Astfel la o înălțime de o mie de metri era o temperatură de 92 grade o căldură de Iulie ! A trebuit, să n­u spoatem tunicile... Pe cind pe pă­­mint erau 1­2 grade... — Cam cum sa vadd orașul și cîm­­piile din ballon — Impresia e cu totul stranie pen­tru acel ce-și face prima călătorie și e sublimă pentru cel ce e obicinuit cu a­­semea priveliște. Orizontul sa deschide larg înaintea ochilor, și uitîndu-te pe jos, ți se pare că cineva trage o fîșie de hîrtie eflormă, pe care ar fi zugră­vite orășele, satele și cîmpiile. Ți se pare că balonul stă locului și că tot ce vezi se mișcă. —Și se zăresc clar obiectele de sus sau ca pe un plan ?... — O, mult mai clar, decit s’ar crede... la vremea din urmă n’a făcut, o ob­servație curioasă la Polu,. te Germania. La primele experiențe am asistat și eu... De la o înălțime oarecare se poate vedea cu o claritate uimitoare în fun­dul apelor: se văd pietrele, cum înoată peștii, etc. Ceea ce nu se poate vedea stînd , malul fluviului sau al mărei se vede din balon!... Aerostatica și războiul — Din acest punct de vedere—urmă mai departe de­lecot. [Assaky, aerosta­tica poate aduce netăgăduite servicii arm­atei,într’un caz de războite „Singurul mijloc de a descoperi tor­pile minate e balonul. Balonul e cel mai redutabil inamic al vaselor sub­marine. „Noi, ca o țară ce urmărim mai mult defensiva decîte ofensiva, ne-am putea servi cu mult succes de baloane într’un caz eventual de razboiu. Cu balonul poți supraveghea pe inamic de aproape uitîndu-te cu pehianele, poți da drumul unui porumbel care să ducă o știre prețioasă, etc. „Cîte servicii n’a adus aerostatica in războiul ruso-japonez ! — Doar dacă fiind asupra unui lagăr inamic dă vre-o santinelă cu­ pușca ? — Nu se întîmplă nimic! — Cum așa?... — Dar dacă lovește pe vreunul din aorostațî... In­colo balonul, chiar dacă-i găurit de un glonte, mai poate sta 10 ceasuri în aer, pînă ce să înceapă a se coborî din pricina acurgere a gazului prin gaura mică făcută. —­ Dar dacă împușcăturile se repetă. — Imediat ce ai prins de veste, a­­runci cîțiva pumni de nisip și imediat balonul se avîntă la sute și mii de metri în sus, unde nu se mai poate a­­junge nici bătaia lumiia în înzestrarea corpurilor de armată cu baloane Cîrpă cum mi-a spus c.­loeot. Assaîn­y, societatea aero-club are de gînd să stiă­­rnmscă, ca fiecare corp de armată să fie înzestrat cu cîte un balon. Poate­ că chiar „Itomteia“ va fi dă­ruit, Agai societatea va căuta, fia prin subscripții banavole, fie prin alte mij­loace, ca să cumpere alt balon. Avînd în vedere intenția patriotică și națională, nu ne îndoim, că societatea va găsi sprijin din partea publicului. Balon captiv Societatea aero-club va căuta să ca­peta cu­ mai mulți aderenți și pentru­ a dezvolta gustul de aerostatică va or­ganiza ascesiuni gratuite în baloon cap­tiv pentru membrii societăței cari vor plătii regulat cotizația anuală. Să mai adăugăm amănuntul Că um­plerea bal­onului „Romînia“ cu gaz ae­rian d­otat vreo șapte­ sute do­lai, în a­­fară de alte obol­tue­li. Se vede deci sa­crificiul, pe care o face societatea org­a­­nizînd­ acesta ascensiuni.. Mi Asasinarea lui Qresse Felini* (Corespondență specială) Cauza aminărei procesului.— Judele instructor local se desezizează a face instrucția martorei de­­ctt­rată sperjură. T­urnu Măgurele, 21 Oct. — Stepă cum­ ați putut vedea cititorii ziarul­ui nostru te timp; procesul asasinatu­lui comis în urba Zimnicea în luna Iulie a. a. asupra persoanei lui Oreste Fotino OT care urma să se judece, da căt­re Cartea­ va jurî din seziunea ad­estă, a’a amintit pen­tr­u sesiunea, viitoare din De­cembrie 1905. Ganz* pentru Car» acest proces s’a a­­mîn­»t, după ca deabatcerile lui am­i ur­mat timp de 3­ zile, dezbateri de altfel cari au antrenat și pasionat mai tot o­­rașul și județul nostru, este următoa­rea : Femeea­ .Ioana-Marta- Crețu,­­—propusă ca martoră de către­ Sora P. Șaim, mama acuzatului, pentru ca să dove­dească că, decedatul, Fotino ar fi mi­­­laetic prin el. Ca să, pună mina pe una din­ surorile acuzatului,—declară la in­terogatoriul hhiat la­ica,trii,cțî» că nu știe nimic,, că nu i s’ar fi făcut nici o propunere de soiul acesta și că orice debitare» pe seama defunctului, sunt in­famii, înaintea. Gurțel­cu jurați însă aceeași martoră declară: „E, adevărat că p». vară defunctul m’a trimis sal­spăl­, niște­ geamuri și în schimbul acestui serviciu, eu î-am ce­­rut două care cu pac și ei (victims) mi-a spus că­ îmi va dacă’» voi face rostul cu o soră a aeunatului de astăzi Bucur­eam“. Binet la d-na ti9Etm­­c3. — Prima istrevedere ca regele» — Răceala regelui. — Intervenția lui Binet__ După o lună.­—O nouă întrevedere intre rege și d-na d’Etioles. — Re­gele captivat și definitiv cucerit.— Mama nouei favorite. —Visul rea­lizat. Binet se duse a doua zi cu instruc­țiunile regelui la d-na d’Etioles și-i po­vesti convorbirea lui cu suveranul. Ea primi propunerea regelui cu o grabă egală cu ambițiunea ei și totul fu regulat ca ea să petreacă noaptea afară din casă, fără ca bărbatul ei să afle ceva. La ora indicată, d-na d’Etiores veni a întîlnir»; regele petrecu noaptea cu dînsa și o retrimise a doua zi cu des­tulă răceală; el lăsă, chiar să treacă vreme fără ca să vorbească despre dînsa luî Binet. Ne putem închipui tristețea lui Binet și adînca jale a d-neî d’Etioles. După ce crezuse atîta timp în pute­rea de neînvins a farmecilor ei de fe­mee frumoasă, după ce lucrase cu în­căpățânare ani de zile ca să-șî creeze pozițiunea de care era sigură că a cu­cerit-o odată pentru totdeauna, să fie redusă a crede că frumusețea ei n’a făcut nici o impresiune asupra ini­mei regelui. Ce­ decepțiune! Ce dizgrație! * Mar uinit de o lună trecuse în a­­ceastă ind­iferență cînd, înt­r'o seară, re­gele, adresîndu-se lui Binet, il întrebă, rîzînd, ce face ruda sa și ce cugetă despre dînsul. Binet răspunse că d-na d’Etioles nu înceta de a plînge, că ea nu se ocupa decit de majestatea sa, că nu se gîndea la altceva și că nu-l visa decit pe dînsul. — Cam își plânge păcatul comis ? replică Lom­a XV. La drept vorbind, adaugă el, m’am temut ca ea să nu fie In urma acestor declarațiunî contra, dictorii, d. S. Stătescu, președintele Curțeî cu juri, declară pe martoră min­cinoasă și dispune arestarea eî pentru a fi dadă judecății conform codului penal. In aceeași ședință președintele Curțeî dispune amînarea procesului și deleagă conform art. 355 din codul penal pe d­ .supleant V. Mavrodineanu cu distru­c­­­iunea martorei arestate, iar pe d. pro­curor local cu îndeplinirea funcțiunea de minister public. D. procuror­ local trimite afacerea :d-lui judecător da instrucția împreună cu un rechizitor introductiv. D. jude instructor insă, printr’o or­­donanță, se desehizează de­ instruirea a­­cestei afaceri, sub cuvînt că conform art. 355 și în baza delegațiuneî d-lul președinte al Curței cu juri, ea urma sa fie instruită de d. supleant. D. procuror local la rîndul căti face opozițiuna ordonanțeî d-lui judo instruc­tor, o­pini­ind că d-sa urma­ să isnstru­­iască această­­ afacere, “deoarece sa» simnea Curța» cu jurați fiind închisă, nu maî are rol delegațiunea dată d-luî su­pleant și trimit» actele Camerei de pu­nere sub acuzare ca să decidă­ iar» cin cele două interpretări a­ art. 355­ c. p. este cea adevărată. La r timp vom ține pe cititori te es­­tent, de cursul acestui proces, care a pasionat publicul nostru, turnean. Violet». Azi Duminică 23­ Octombrie a apărut:: Fiscicola 3fo­din frumosul roman PrimiGu­ciga^a nevinovată sau Luiza cea­ frumoasă — 5 bani în toată țara — Copii de tapă In armata noastră este o lege pentru angajarea copiilor de trapă, și ea nu este aplicată întocmai după cum pres­crie ; legi­ui­torul nu a prevăzut ce vor face acești copii, și de ca se pot bu­cura ei după terminarea unui serviciu de 9—10.ani. Nu este arătat de nici un regulament sub ce situație militară trng acești co­pii, cari, după un serviciu­ atît de înde­lungat hm au putut ajunge decit ser­gent, iar se văd în­ corpuri sargențî­­majori proveniți dîntre copiii de trupă,, căci legea reangajărilor stîrpește calea acestora. După terminarea acestui serviciu în­delungat foștii copii de trapă stet lă­sați la concediu­, tot cu gradul de ser­gent. De ea nu a’ar prevede un, articol prin care acești, copii devenind sergenți și după terminarea serviciului militar să­ fie admiși a se prezenta la exame­nul de ofițer în rezervă după cum se p­­ropții majori reangajați, după 8 ani pot beneficia de acest drept ? ca celelalte, de dată ambițiunea șî in­teresului, pasiune mult mai puțin no­bilă ca ambițiunea de a place­; de alt­fel pot să-ți spun că mi-a plăcut, vroiam să văd ce efect va produce asupra ei aparențele disprețului meu. Binet era prea bus ,artizan și intrig­a amoroasă în care era vuit era prea i interesul lui p­entru Ca să mi­­ se­ pri­ceapă să dea regelui niște amănunte cari să-i aprinzi pasiunea și să nimi­cească toate îndoelile lui. El iî spuse că iubirea ei nu poate să aibă re vedere interesul pentru că posedă o avere care o pune la adăpost de orice nevoi­ și că ea iubește pe rege nu aia ambiție, ci numai fiindcă iî place.­­ Ei bine, dacă e așa, zise Louis XV, voia fi încîntat s’o vad. Vizita nu Întîmpinâ asiei o dificultate, regele o văzu și, do dăia aceasta. Între­vederea ia cu totul deosebită de ce* dintiiu, ea fu hotărîtoare. D­na d’Et­oles știi­ să captive pe rege în așa chip că el așteptă cu­ cea mai mare nerăbdare momentul de a o re­­vedea. De atunci, amantul eî sc iuțite­ cu dînsa la intervale nedeterninate, pînă cind cucerirea fu complectă și o ajusse a nu maî trăi decât pentru dîns­i. Se crede în general că, fericitele­ »ac­cese ale d-ncî d’Etioles se datoresc in bună parte instrucțiunilor mamei ei. Femeea aceasta inițiază ia toate mis­terele amorului și a­ o galanterie­, dibă­cie te arta infidelităților conjugale, po­seda la perfecțiune arta de a da plăcere.­­ Lecțiunile ei fură urmate și desăvir­­șite de fiica ei. Doamna Poisson muri puțin timp după ce f­ica ei, Jeanne, ajunse favorita regelui. Se spune eăL marea bucuria ce resimți la auzul a­­­­cestei știri, contribui să­ î scurteze zilele. Ea lucrase toată viața ca fiica ei sa ajungă metresa regelui și ajunsese să-șî vază visul realizat cu ochii. (Va urma) Altă observație. Acești copii, cu 1 ® etatea de­ 14 ani până la vârsta de ani, nu primesc nici o­ soldi­­ ț, de la a­­ceastă dată încep a fi plătiți­ cu­ sold . de caporal și apoi de sergent, care « deie­?’ bani 50-pe lună. Va fac eî, după­­liberare ca să poată avea măcar haine ? Ar trebui să se legiferezi ceva în a­­ceasta chestiune« , Numiri Înaintări și permutari D. Niculae I. Nicunescu a fost numit agent auxiliar in serviciul exterior al vămilor, în locul d-lui H. G. Pastoianu, destituit. Agentul auxiliar Ioan Popoviaî a­ fost mutat de la vama Păiuș (Ciorjib­a- vama Zimnicea (Teleorman). D. lava Dobrea, licențiat in drept, actual șef de birou, col. II, în direcțiunea generală a vămilor, a fost inaiutat la el. I­a funcțiunea ea ocupă. Drama din str. Laci­k! Descinderea de el?.—La locul crtucii. — Ce zice Beldiman.—Reconstituirea cru­­­mii.—­Convorbire cu Beldiman. D. judecător de instrucție Nicolau, pentru a preciza și mai­ bine mărturisi­rile asasinului Beldiman, a fost erî îm­preună cu asasin, în str. Lacului, spre a-l face să reconstitua crima. Căsuța­ din strada Lacului e mică, joasă așa că abia tu învârtești în ea. In dezordine sunt lucrurile din casă. Pe jos, pete de sînge și din cauza lip­­sei de aer, un­ miros greu te- izboa. Ce zice Beldiman o Asasinul, un om scurt, cu­ părul pu­țin cărunt, deși a trecut virata de 75 ani. SS-î tot dai 45*—50 d»­ ani. Vorbește emoționat și lac sămî se văd în ochi. — Era între­ 3—4 după prînz, spu­nea eh Marițra mă certa ds. eu nu plac și deodată văd că ia boarfei» mote gi la aruncă afară. „Furia mî-a luat minții» și luînd eio­­canul dîn colț, (un ciocan­ în greutate de 2—3 kg. N. R.) o lovesc în cap. Marița dă un țipăt și cada jos. A­­tunci fără a maî ști ce fac, o lovesc mereu cu ciocanul pînă, n’a mai suflat:­­ „Văzînd că am păcătuite rău, nicai­­ușa și plec. (Toate mișcările lovitei au fost ară­­tate de Beldiman), Convorbire s» Baldim­an Profit de un moment Eiber, și adre­­sea lui Beldiman cîteva întrebări: — De ce ai omorât’», pe Marița, care îțî era nepoată și te-a, ținut atîta timp? — N’am vrut vtc, omor. Păcatul m’a minat șî pace. — Iți pare rău. ?­­ — Cum să nu treî pară. —r Știi că acum, ai să înfund ocna­­ pe viață ? î­n g.țin păcatele mei». . — Ai mai­ fost la ocna ? — Da, pe timpul lui Vodă. ©uza, întrerupt de judele instructor, car»: AMANTE DE REGI IV — Metresele lua EL ® mu ti’QITA ZIAMIU­M ,!I­IME#A'i'A­'i — 8 MAEtÉ tlÜMAlX' ÖIÍÍGÍNAL ie doamna SOFIA BÍADEJBE PARTEA I-ia IY — Ofi-cúta, ia searna, sunt rste bun Stött... — ba mine nu­­ șî ce­arcîl eî norocul; sunt înnar­­mat pana n dinți. Și, vezi, cu celălalt vătaf, care nu-l prea încărca, se certau; cu Armeanul merge strună! Cu­ vorbe, cu glume și mî-i încalță bine, încă vre-o cin­ci anî și, cu ajutorul Lui D­zed, pun m­în­a vre-o moșie din veci; nu maî împart munca fexea dl trîn­rul de prfiptietar! — Aî­ncîn­t vre-o una ? — Ai a pus ochii pe-a prințului. El stă la Pa­ris, îi e de-a scăpare. Aur, nu pămînt! Pădure, case, acareturi! Ge VrCÎ ? Administra­torul sca să poată da cu­ nuna prin sp^­lă, a clă­dit mereu­. — Unul a blidiciat in Par­is, altul a fui at­aci. — O scot creditorii în vinsare. La adică, o să-mi poțî și tu împrumuta ceva ; te asigur în moșter. „ Nu cred ; toți banii ii bag, în afacerî de camătă, aduce minunat. — La nevoe, nu mă lași tu. Cred c’o să s­e a­­m de vinzarea ; sînt mulți mîncăî,, cari au interes să­ mai roagă din averea prințului. Mie nu-mi pasă, mă Mur în primul rang cu două sute de mii. Anul acesta o să­ral între, dacă o vrea D-zeu. Am la țeran. Vre-o mie de pogoane, de pe care o să-mî vie cel puțin 50­ 000 de­ tei, am pe seama mea 500 de pogoane, și, dacă plouă la vreme și-î seceta la string, m’a văzut silfitul cel puțin cu o sută de mii. Data asta nu se maî joacă țelanii cu mine, am triște pîndari turci, de bagă spaimele morței în om. Astfel nu merge se fac tîlhari, a scăpa vi­tele și te frig , fură, strică, n’au pic de milă pen­tru munca altuia. Dacă-i mustri, te iast !a zis : „De, boerule, par­că vita știe ce-e al m­eu și ce e al d-tale ?“ — Ia seama, frate , la țeară se pot multe în­­timpla. —. Eî aș! Iți pare , eu îi cunosc. Vorba e să-ți știe de fiică și să-L zmulgi fără să-ți prînză de veste. Tîlh­iU­ul de Armean a­­ făcut două bănu­i la fel, una cu fund dublu, o măsoară țăranul la început; pe urmă, ca un boscar, o schimbă c n alta mare. Dacă ești dibacîfi,­­o. mai­ ciupești la socoteală. Și toate la un joc te urcă bine. Vreai să ai? și ami puțină bătue de «»p ? Amen­dează tot pămîn­tul la­ ț­er­aur. Cîți cususe ep, cm au venit cu m­ierogu­l, un blWkl 4 «» W arenda pe trei luni! Azi au bani buni ! Cele mai oftin­e moșii sînt cele luate la licitație. Numai să fii ajuns de cap. Vii in ziua, termenului, vezi de sînt doi-treî con­curenți, le faci cu ochiul: „Cîte o mie-două de lei, de căciulă, dacă nu mă ridicați“. Tot așa la supralicitație și moșia nu se ridică nici la ju­mătate cît’face. Maî dai cîte-va liturghii grasa pe la funcționari sa nu-ți pue bețe’n roate și lu­cru­­rile merg răpede. — Vorba-i că tot trebue întâiul cjșt. — Dacă n’ar trebui nici atîta, fie­care golan s’ar face moșier. Cînd vii la moșie, terapii s’ațin cu cușmele’n mină ; țipă l­omînul cib P3* pămînt, îl împărți la pîinea caldă. Pănă vine plata cî­­ștului al doilea, vinzi recolta griului. Și de aici înnainte au prins pe D­zett de picior. Vezi, știu vre-o doi, n’au avut para chioară ’n buzunar. Au pus garanție bani străini. După licitație i-a scos, s’a ajuns , cu funcțio­nari și ce-a făcut, ce-a dres, n’a plătit­ trimestrul înfâte la început — Ce să facă ? A dat bani din glas. — Nu știfi. Om­ ba qă n’avea după ce bea apă, și’ntr’o bună dimineață, m’am trezit c­ă-î moșier. Azi e om la două sute de mii.­­T­ Dar de nu se face recoltă ? — Nu se poate să nu iasă arenda. Doar mai c erbărit, pădure, moară, eîeșteul, cîr­­cîuțite. Viața nu te costă mai nîmi p. rțeraMi n daü de toate: owă, limbi. Să poți mînca,! «-r h cît răsipi tu? -r­ija,că -^î.Îl.Q. t.Q.t în ba»!; api apropia de ju­mătate de milion. — Frumos, zise Hristea, cu oare­care invidie; el era încă departe de această sumă.. — Totul e cum te porți. Mă știi, nu sînt nicî răsipitor, nței pătimaș, pipi bețiv; dar, nu-î săp­­tămînă să n’am musafiri ; îți cad flămînzi ca lă­custele, trebue să le dai , aî neve» de ei. --- Astea întră în cheltuelele moșiei. — E țeară bine-cuvîntată, pămînt bun ca za­ir­ hărul, abia scormopit și rodește. Fie­care țeran are vite, face grin, porumb, fa­sole, semînța de cînepă și are de toate. Le cam place luxu­l la haine; cel mai sărac pune’n salba fetei zece, două­zeci de galbeni. Și așa, așteptînd clopotul de deșteptare la în­viere, frații își povestiseră afacerile. ......................................................... Bisericuța de lemn din marginea satului sta smerită în lumina iurie a nopțeî, așteptînd în li­niște, ceasul măreț al Invierei. Peste satul Vii­­șoara se lăsase liniște și pace; toate patimile p­­romiseră într’o tăcere adîncă: toți așteptai­ sosi­rea bucurirei vestită de veacuri învierea Mîn­­tuitorului, aducător de pacinice gîndurî, de fapte blînde. Părea că 'n noaptea acee­a uitate aveau să fie vrajbe și uri și patimi. Pe Susana și pe Ionel îî adusese Hristea de la școala. Ei adormi­seră veseli că vor măi fi liber­ o săptămînă. Gră­dina și cîmpul cu flori aveau să fie ale lor. Cre­scuți în libertatea naturii, sufereau mult în zi­durile școalei. Copiii sătenilor, trudiți, flămînzî de alergături și post, adormiseră pe lăițile vîrtoase, visînd la oua poșe, la păstramă friptă și la dulapurile de în cârciumă. Fetele și flăcăii pîndeau­ cerul înste­lat, menindu-șî norocul, așteptînd deschiderea lu­i ca semn al împlinirei dorinților fierbinți. Neve­stele și bărbații, trudiți de muncile săptămînei, aromeni­ pe cîte o margenie de laiță, voind să nu-i fure somnul,—păcat neertat pentru oamenii mari. Babele sureau cîte­ un tăciune din vatra focului, prin minte trecîndu-le șirul de ani cu nopțile spre Paști, par’că maî erî fusese copilărie, tinerețe, căsnicie și, din toate, acum remăsese greul bătrî­­neței, anevoe de purtat. Un oftat le ridica piep­­­tul, iar buzele ingenau: „De-o vrea D-zeu, ajun­gem și la anul.“ Fie traiul cît de chinuit, omul ține la el și n’ar dori să se despartă de lume ! f Pe-aproape de miezul nopțea începură cocoșii a se întrece, crainici aî satului, dregîndu-șî glasurile să fie auziți pit mai departe. Femeile, cari ațipi­seră, sareau ca arse, îngînind : „Cît pe ce să mă fure somnul !“ De o dată în boarea recoroasă a nopței s'auzi clopotul de deșteptare, chemînd la biserică. In li­niștea neagră dangătul de aramă se pierdea în depărtare, lăsînd o dungă de sunet. Pe la case luminile se măreau, copiii somnoroși se frecai­ la ochi, voind fie-care s’arate că n’a dormit. De prin curți porneau, neveste, fete și bărbați cu făclii da ceară și cu ouă pentru sfințit. Hristea și Nicola plecaseră și ei la biserecă, la­sted copiii cu Măriuța.­­ (Va urma)

Next