Dimineaţa, februarie 1907 (Anul 4, nr. 1069-1095)

1907-02-01 / nr. 1069

Joi 1 Februarie 1907 ASTA-ZI. 31 Ianuarie(13 Febr.) 1907 ai SENSáI Ortodox: Și. d­ r. Caru și Son.-M­atóil­ : Benignus­. Răsăritul soarelui 7.3­1 m.—Apusul soarelui 5­25 m. Genii destul de aspru continuă a se menține în toata țara. A­fară de unele localități de pe malul Dunărei, termometrul pretutindeni s'a coborit noaptea sub — 15 grade, iar în mare parte a Moldovei și la munte chiar sub—20 grade. Temperaturi mai coborîte s’au­ înre­gistrat—25 grade la Fălticepî și Vaslui,—26 grade la Tîrgu-Frumos și —29 grade la Ro­man. La Codreni, Dorohoiu, Botoșani," Tel-Neam­ț, Iași, "Roman, Bacău și T­­ Ocna, z­na termometrul nu a atins res­pe­ctiv, de­cît—,11 gr.T-11, gr.T-12 gr.—­13 gr.—10 gr. ți — 11 gr. Starea măreț potrivită. Acum tim­pul este splendid, liniștit și ger aspru în toată țara , pe alocuri ceață și chiciură­. Barometrul foarte ridicat este tot staționar. Zăpadă n'a căzut nicăeri. Circul Sid­oli . Reprezentație a circului rus Beketow ; Lupte interna­­iblokillti­ționale.— BerArift împersală (str. Cimpineanu). Teatru de varietăți pen­­tatru­l­i. In toate serile debutul lui Bernardo, comic român și Charriel comic francez rom pnin Autorități. — Toate autoritățile sunt descrise. — Jusliciare. — Instan­­­b­li SIUI Clu­jele­ judecătorești deschise.— Expoziții. — In sala de depeșt a ziarului „A­­devĕrul“ expoziția de pictură a d-nei Raicoviceanu-Fulmen. — SILICIIL Cișmigiulul—­­Patinaj în fie­care zi.—Sala Edison : In fiecare seară, afară de Simbătă baluri mascate parte fregventate.­­Parlamentare: Camera și Senatul țin ședință publică ~­­ J5MOE 298B380Efi ® CSe £^S_ ~~ tru Un noi roman fie d-ra Văcărescu Sub titlul de „Soția regelui” a apărut în editura Werner Laurie din Londra un nou roman de d-ra Hélène Văcărescu, despre care zia­rul Daily Mail spune următoarele: „Situația excepțională în care s’a aflat d-ra Hélène Văcărescu, a fă­cut-o să aibă ocazia de a observa și de a descri perfect viața curților regale. Cititorii, de obiceiu, se in­teresează foarte mult de viața in­timă a regilor și a reginelor. Ar fi fost fără valoare o scriere în această privință a cuiva, care n’ar fi avut experiență în asemenea încercări. Din fericire, d-ra Văcărescu, pe lîngă experiență, mai are încă și multe­­ calități literare. D-sa are multa ima­­ginațiune, mai are însă și un mare fond de humor. Deși realistă în toată accepția cuvîntului, d-sa face un mare loc și sentimentului, ceea ce o face ca­pabilă să interpreteze viața într’un mod cit se poate de exact, în romanul său, d-ra Văcărescu , alege ca scenă curtea din Laredo­­nia; scrierea sa este un fel de ziar emoționant de tot ce se petrece la acea curte. Ziarul în chestiune se spune că este scris de către prin­țul George, care se urcă pe neaș­teptate pa­tronul acelei țări. Prințul George este la început un fel de zvînturat, un prinț care nu e departe de a fi un socialist, în opoziție cu fratele său Wilfrid, care a moștenit seriozitatea monarhică a tatălui său. Din nefericire, Wilfrid și tatăl säu sunt asasinați și George se ur­că pe tron. George nu este însă fe­ricit de această Înălțare, d-ra Văcă­rescu descrie cu multă realitate sen­timentele ce le încearcă atunci tî­­nărul monarh. El se însoară cu vara sa Ersilia din Rhodos, o foarte fru­moasă principesă cu caracterul cam curios Însă. Ea debutează cu o vie pasiune pentru Paul Montcarne un văr „mor­ganatic“ al lui Georges, în urmă se amorezează de bărbatul său, pentru a reveni la Paul. Sfîrșește însă prin a deveni o bună regină, iubindu-și tot pe băr­batul său. Aci găsim că d-ra Văcă­rescu merge prea departe cu reali­tatea. Aflăm însă multe lucruri curioase din romanul d-reî Văcărescu, știm astfel că din căsătoria de conve­niență a lui Wilfrid, presa euro­peană scoate o căsătorie cu totul romantică, care pasionează pe toți cititorii. Poate că așa se întâmplă cu multe căsătorii princiare. Romanul în general este o scriere realistă, plină însă de sentiment și uneori de naivitate voită“. D-ra Elena Văcar­escu Campania partiéia!«!« liberal Liberalii urmăresc reorganizarea partidului în vede­rea even­tualei veniri la guvern. Partidul liberal a ținut a doua întrunire publică în Capitală și va continua să țină întruniri publice în toate orașele principale din țară. După cum s’a văzut, oratorii, cari se recrutează dintre fruntașii partidu­lui, fac toți rechizitoriul guvernului. La criticele fruntașilor, liberalii răs­pund că guvernul tr­ebue izgonit. ".Fruntașii nu se­ nvoesc însă la aceas­ta. Be­nci se vede limpede că prin întrunirile ce partidul liberal le ține, nu urmărește venirea imediată la guvern. Se pune atunci întrebarea: ce se urmărește prin acele întruniri? Din discursurile d-lui Sturdza se înțelege clar că d-sa urmărește de­ocamdată să vadă pe toți liberalii uniți. De aceea acolo unde liberalii î­ncetează d- a se mai certa, d. Stur­­d­za se duce și ține întrunire , iar în orașele unde liberalii sînt dezbinați întruniri nu se anunță. Așa se pe­trece cu Iașii și Pitești­, ca orașe mai principale, desigur că se vor amina cît mai mult și întrunirile ce urmează să se țină la P.­Neamț, R - Sărat și T.-Măgurele, unde liberalii de asemenea sînt dezbinați. D. Sturdza mai urmărește și sco­pul de-a vedea pe toți liberalii a­­duși la ascultare și supuși d-sale. Opera aceasta pare a merge așa cum voește șeful partidului liberal, căcî pîn’acum mulți dintre cei cari erau odată nesupuși, acum îi declară su­punere necondiționată. Cînd se va sfîrși cu întrunirile publice din țară, d. Sturdza va fi ajuns să aibă aceeași autoritate pe care o avea la 1901 și cu modul acesta va fi dispus să reia condu­cerea țărei. Pînă atuncî va trece însă aproape j un an și guvernul va avea tot tim­pul să se istovească din cauza cer­turilor intestine.— G. Dem. Știri din străinătate Consiliul federal al Elveției a ratifi­cat o convenție supusă administrațiilor elvețiene și franceze, care aplică redu­cerea a două cincimi din taxele tele­fonieie pentru conversațiunile interna­ționale. Convenția prevede și abona­mentele telefonice, care să se bucure de aceeașî avantaj. Se speră că acest principiu va putea intra în vigoare la 1 Martie, în același timp cu conve­nțiile analoage dintre Elveția și Germania cu Italia.­ Din cauza frigului groaznic care dom­nește actualmente în Alaska (America) s a produs un fapt ciudat. O telegramă anu­oță că scrisorile sosite la Dawson­ City într’o zi, nu mai formau decit o masa compacta cu sacii în cari fuseseră aduse, l­acii chiar erau lipiți unul d­e altul. Ei au fost dezlipiți cu mare bă­gare de seama, apoi fiecare bloc de serisori a fost expus treptat la tempe­ratări diferite. Cînd s’au mai dezlipit, scrisorile au fost uscate în niște cup­toare și apoi abia distribuita. La cele mai multe din ele însă, nu se mai putea descifra nimic.­ Din cauza prea deselor atentate a­­narhiste ce au loc în Catalonia și mai cu seamă în Barcelona, guvernul spa­niol a decretat pentru această provin­cie legi excepționale. S’a suprimat juriul pentru tribuna­lele cari vor judeca pe anarhiști. * Profesorul Behring, ale cărui lucrări asupra vaccinului antituberculos sunt cunoscutce și despre a cărui sănătate circulau zvonuri alarmate, a scris pro­fesorului Mutchnikoff de la institutul Pasteur din Paris, rugindu-l să dez­mintă zvonurile relative la starea gravă a sănătății sale, de­oarece ele sunt ne­întemeiate. Sănătatea lui fizică și mo­rală e foarte bună și n’a necesitat nici o internare. Hazlie încercare de miluire CRAIOVA, 30 ianuarie. — In cercu­rile magistraților s’a făcut mult haz de încercarea unui împricinat de a mitui pe d. Radian, prim-prezidentul tribuna­lului de Dolj, Țăranul Stan Dam. Ghemiș din Ru­dari, urma să se judece la tribunalul secția I, unde era pendinte în proces, pe care susnumitul îl știa în defavoa­rea sa. înainte de a se începe ședința, Ghe­miș trimise o scrisoare d-lui Radian, alăturînd suma de 100 lei, cu rugămin­tea ca prim-președintele tribunalului să-l facă să cîștige procesul. D. Radian a predat scrisoarea și ba­nii parchetului, care a arestat pe ori­ginalul inventator de mituire.—Ss. Liberalii din Iași — Intervenția d-lnî Tom a Stellán — IAȘI, 30 Ianuarie. — Aseară d. Tom­a Stelian, care a sosit în Iași pentru a încerca a stabili o înțelegere între tinerii și bătrînii liberali, a ce­rut ca și unii și alții să renunțe din pretențiile lor și să revie la statu quo ante. încercările d-l­ui Toma Stelian nu au reușit.—Dan. NOSTIMADE Centenarul furculiței Furculița, acest instrument ajuns in­dispensabil, și-a atins al treilea cente­nar al existenței sale. In anul 1307, regele Jean, ducele de Bretania, s-a servit pentru prima oară de furculiță pentru a mânca niște fructe, întrebuințarea ei nu a devenit însă ge­nerală decât la începutul secolului al 18. La această epocă însă numai favo­riții regelui mîncau carnea fără a o a­­puca intre degete. Strămoșii noștri au avut oarecare neplăcere intru a se deprinde ca furcu­lița. Le era mai plăcută furculița lui Adam. De ce a murit Said. Moartea lui Said, elefantul din gră­dina Plantelor, preocupă încă și acum presa franceză. El nu a murit de melan­colie, cum vroiau să pretindă unii. O pleurezie i-a pus capăt vieței. D. Edmond Perier, care a făcut au­­topsia lui Sai­d, a comunicat acest lucru Academiei de științe. Autopsia a dove­dit că popularul elefant se bucura de o excelentă sănătate. In vîrstă numai de 30 ani, el cîntăria peste 5000 kgr. Pe cînd medicii faceau autopsia ani­­malului, gardienii aduceau elogii carac­terului sau. Un student care a mîncat un biftec preparat din carnea lui, spune că el era bun și după moarte. Experiența — De ce dai găinilor să bea apă fierbinte ? — Pentru ca să-mi facă ouă fierte gata. 2 un IMMT lit DIMINEAȚA Vă fees Proprietar |j |i|l — Complect mobilată — 81 duce și Întreține * * • * * * Gratis la FIR­IS V ®­­hi îi «a­m fi complect de Damă Vă dă un CEAS ===== ----~ și un Lanț de aur Vă dă O mașină de scris „Vost“ în valoare de 700 leî Criza ministerială Citim în „Adevărul” : Comitetul delegaților secțiunilor Ca­merei, la proectul de lege pentru reorganizarea învățămîntului supe­rior fusese convocat pentru aseară, Marți, orele 9, acasă la d. ministru C. Dissescu. Delegații luaseră hotă­­rîrea să se convoace la această în­trunire și pe d-nii deputați cari fac parte din corpul didactic superior. Cei mai mulți dintre aceștia fuseseră chiar verbal înștiințați despre a­­ceasta. Ieri la orele 3 d. a., ă. Dissescu venind la Cameră, a întrunit de ur­gență comitetul delegaților Camerei comunicîndu-i că d. prim-ministru G. Cantacuzino i-a făcut cunoscut că a făgăduit delegațiu nea profesori­lor universitari din București, pe care a primit- o în audiență, că comitetul delegaților Camerei la acest proiect de lege nu se va întruni și nu va lucra mai înainte ca delegația uni­versitară să prezinte un memoriu cu observațiile asupra reformei propuse; d. prim-ministru i-a mai spus d­im Dissescu că a acordat acestei delega­­țiuni universitare termen pînă Lunea viitoare ca să alcătuiască și să pre­zinte memoriul. După mai multe discuții comite­tul delegaților Camerei a decis să se întrunească astă seară, Marții, acasă la d. di*. Thoma Jonesen, pe motiv că nu se poate admite ca lucrarea Camerei sa fie subordo­nată unei agitațiunii extra parla­mentare.* D. C. Dissescu, față cu această decisie, a declarat ca d-sa va ruga imediat pe d. prim-ministru să con­voace de urgență consiliul de miniș­tri în care își va lămuri situația încurcată ce i s'a creat de către d. prim-ministru prin declarațiile și an­gajamentele ce a luat, fără știrea d-sale, față de delegațiunea Uniter­­nitară și în numele comitetului de­legaților Camerei.* Consiliul de miniștrii a fost con­vocat pentru astăzi la ora 1 și ju­mătate acasă la președintele consi­liului.* Știrea acestui incident s’a răspin­­dit azi ca fulgerul printre deputați și imediat s’au întrerupt lucrările prin secțiuni, unde se discutau pro­­ectele de reformă în magistratură prezintent de d. Greceanu și de reorganizarea corpului de advocați. Crima din Caracal Caracal, 30 ianuarie.—Astă noap­te la hanul Mincescu s’a comis o crimă în următoarele împrejurări: Băiatul Gheorghe Pandu, în vîr­stă de 16 ani, servitor, a tras cu puș­ca asupra băiatului Petre Mercea, de 17 ani, tot servitor la același stăpîn. Moartea i-a fost instantanee. Avizîndu-se autoritățile a sosit imediat d. Puricescu, directorul po­liției, și subcomisarul de serviciu. Aceștia au anunțat pe d. Bibian, substitut, care sosind la fața locului a dispus transportarea cadavrului la morgă. Din anchetă s’a constatat că un anume Florescu, administrator de moșie, tras acolo în gazdă, fiind ga­ta de drum a încărcat arma cu 2 țevi, al cărei proprietar era și a dat-o lui Gheorghe s’o ducă viziti­ului la sanie. Băiatul s'a dus într'o cameră un­de era și Petre și neștiind că arma e încărcată a tras odată. Arma n’a luat foc. Atunci el a tras a doua oară. O detunătură sa auzi și nefe­ricitul Petre căzu mort. Gheorghe dîndu și sama de fapta sa, a Început să plîngă, spunind că a comis crima fără nicio intenție. .ț­ Din actul medical se constată o plagă prin armă da foc în regiu­nea facială stingă care e distrusă cu desăvîrșire împreună cu ochiul stâng, așa că se vede substanța ce­rebrală din acea parte care e dis­trusă; ochiul drept și pielea din îm­prejur este pîrlită, dovadă că arma a fost descărcată aproape. Moartea a provenit dintr-o mare emoragie cerebrală. Tânărul criminal împreună cu ar­ma a fost înaintat parchetului,­Gib mmtaasmapam Ka Poșta administrației Monteorul Alexandru Daniel este rugat a tre­ce pe la administrația zia­rului, avind a-i face o comunicare im­portantă. Ordonanța în catastrofa de la Capul Midia Cititorii își amintesc că în ziua de 23 August cu ocazia manevrelor navale pe care le făcea divizia din Dobrogea, o barcă de rechiziție a unui anume Trofani, In care se aflau 11 soldați de vînători sub comanda sublocotenen­tului Broșteanu, fiind remorcată de torpilorul „Năluca“ legătura s’a rupt și barca luată in voia valurilor s’a răs­turnat. Toți cei cari se aflau înăuntru s’au înecat. Pentru ca să se stabilească respon­sabilitățile, ministerul de războiu a nu­mit ca raportor special pe d. colonel Aurliu Saegiu, comandantul regimentu­lui 6 Mihai Viteazul care a cercetat pe toți șefii de atunci cărora li se impută imprudența și anume pe d-mi: coman­dor Irimescu, locot. comandor Ciuchi, căpitanii Mihăescu, Sion Alfonso și lo­cotenenții Dan, Zaharia și Ion Victor. D-sa a găsit că nu este caz de urmărire contra nimănui. înfiorătoarea crimă din Paris Dispariția copilei —Ancheta și de­clarația martorilor.—Mărturisirea crimei.—Pachetul fioros.— Dispe­rarea părinților Telegramele noastre ne-au relatat tra­gedia uciderea unei copile de 14 ani, Marta Erbelding, de către individul Solen­and, care, mai înainte de a o ucide a atentat la pudoarea eî. Iată faptele în toată înfiorătoarea lor amănunțime: Dispariția copilei Soleilland, care era prietenul de casă ,­al familiei Erthelding, se prezentă la dînșie în seara de 4 Februarie s­. n. și se propuse să-l încredințeze pe mica lor copil­ă Marta, ca să o ducă să se distreze la Ba-Ta-Clan, local pentru spectacole de varietăți. Părinții vrînd ca copila lor să mai petreacă și avînd încredere în Soleil­­land, primiră propunerea și Soleilland plecă cu mica Marta. Pe la orele 4 dimineața, acesta veni la familia Erbelding cu un aer speriat și rătăcit, îm­trebînd dacă Marta nu s’a întors încă acasă, de­oarece ea părăsise la un moment oarecare sala de specta­col, spunînd că se întoarce îndată, și de atunci n’o mai văzuse, deși o cău­tase pretutindeni pr­in sală. Copila. Marta nu se întorsese acasă și părinții, disperați, anunțară postul polițienesc apropiat despre curioasa dispariție a copilei. Ancheta, și declarația martorilor Soleilland a fost chemat la comisariat și supus mai multor interogatorii. Răs­punsurile sale fiind contradictorii și ne­potrivite cu realitatea, el a fost reți­nut în arest. Cn adevăr, el nu putuse să spue cine apăruse pe scena sălei din Ba-Ta-Uran in orele cît pretindea că fusese acolo și cercetările făcute pentru a se stabili dacă Soleilland fusese văzut în seara aceea la spectacol, dezmințea și toate a­­fimnările arestatului. Pe de altă parte, unii martori contra­­zid­au formal toate aserțiunile lui. O croitoreasă, d-na Lepsch, care cunoștea foarte bine pe Soleilland, afirma că în noaptea dispariției copilei, pe la ora două, îl văzuse pe acesta în tovărășia fe­tiței pe bulevardul Voltaire, lingă un chioșc de ziare. Mai tirziu ea îi văzu la fereastra casei lui Soleilland, stînd unul lîngă altul și vorbind. Dar arestatul tăgăduia mereu că are vre­o cunoștință despre copilă și își menținea prima afirmare, care nu se bi­zuia pe nici o dovadă pipăită. Marturisirea crimei Cînd Sol­­illand se văzu string cu ușa în așa fel că orice tăgăduire devenea cu neputință și mai­­ ales nefolositoare, el ceru să fie lăsat singur cu d. Ha­lllard, șeful poliției de siguranță din Paris, în cabinetul acestuia. — Sunt hotărît să vă spun totul, de­clară el. Eu am sugrumat pe mica Marta și cadavrul^! l’am­ pus in depo­zit, intr’un colet, la gare de Est. Apoi el pov ști groaznica scenă a Violului și uciderea copi­ei. — Am înșelat pe d-na Erbelding spunind că vreau să-i duc copila la Ba­ba-Clan, mărturisi Soleilland, căci eu știam foarte bine chiar din clipa cînd am luat-o, că soția mea nu va putea să vin cu noi, căci eu invocasem acest motiv, ca să izbutesc să mi se lase fetița in grija mea. Copila a venit cu mine, am dus-o a­­casă la mine. Soția mea era dusă a­­iurea. Am luat copila în brațe și am simțit că devin nebun, că mă trec fiori neîn­­țeleși. Am luat-o pe genunchi și m’am încercat s’o siluesc. Dar nu m­i-am putut ajunge scopul pe deplin. Copila țipa și plingea. Am luat-o de git spunîndu-i să tacă Ea țipa și mai tare. Atunci am strins și eu cu mai multă putere. Ea rămane deodată nemișes­tă și mută. Văzui că era moartă. Atunci, cînd mă văzui singur în fața cadavrului, fui coprins de o groază ne­bună, îmi venii însă in fire, luai cada­vrul, îi îndoiî picioarele pînă la pi­ept, legai bine corpul cu sfori, îl împachetai și îl dusei la g­­ra de Est unde îl pre­dai factorului Fasquello în schimbul recip­iei din primire. Pachetul fioros.­Disperarea părin­ților Imediat după această mărturisire, d. H .rnard și numeroși agenți ai Siguran­­ței, împreună cu doctorul Courcois-Suf­­fit, chemat în grabă, se îndreptară spre gara de Est într’o trăsură, într’o altă trăsuă, păzit de inspectori polițienești îi însoțea Soleitland într-o stare de amorțeală și de nimicire com­plectă. Pachetul care conținea cadavrul fu­sese depus la depozitul măcelarilor, re­zervat acestora în gara de Est pentru diferitele lor transporturi. Soleilland perduse recipisa, așa că nu se știu numărul pachetului depus de dinsul. Se căutară diferite colete pline cu bucăți de cărne de vacă, miel etc., pînă ce în sfîrșit, se dădu de urma co­letului care conținea cadavrul copilei. Spectacolul acestui cadavru era tra­gic. Fața copilei exprima încă groaza pe care trebue s’o fi avut în clipa cînd se încerca atentatul la pudoarea ei Corpul nenorocitei copile a fost trans­portat la morga pentru a i-se face au­topsia. Confruntat cu fiorosul seducător și asasin, el a exclamat: — Lasați-mă, vă rog, nu, nu vreau să-l văd. Cînd părinții Mattei Erbelding a­­flară despre tragicul sfîrșit al micei lor copile, ei fură cuprinși de o durere ce nu se poate descrie. Tatăl ei a căzut la pat, iar nenorocita mamă scoate urlete de durere care in­­fioară. S’au postat doi agenți lîngă ea, fiind temeri că s ar putea sinucide. PAIMEITUL CAMERA Ședința dela 30 ianuarie 1907 Ședința se deschide la 2 juni. Prezidează d. Tom­a Comărășescu. Preze­nțt 95 d­in deputați. Pe banca ministerială d. I. Grădiș­­teanu. Votul asupra indigenatului d-nului Calimache Apostolide este nul. Se votează împămîntenirea d-lux Jus­tin Adoce. Voturile pentru împămînte­­nirile d-lor G. Sandu, Grig. Wenzel Stasek, Ioan Alexandru, Elias Prager și G. Naurș au fost nule. Ședința se ridică la orele 3 și jum. SENATUL Ședința dela 30 ianuarie Prezidează d. N. Economu. D. N. Bardescu citește raportul asu­pra proectului pentru crearea unei case de pensiuni a meseriașilor civili din ar­mată. D Matache Constantinescu îșî exprimă vrerea de bine că d. ministru de răz­­biu a prezentat parlamentului un ase­menea proect de lege. Se votează proectul pe articole, apoi cu bile in total. D. general Manu relevă că prin legea admisă de Senat, a ținut să facă un act de dreptate micilor meseriași din serviciul armatei. In același timp n’a făcut deosebire de naționalitate și a acordat dreptul de pensie tuturor meseriașilor, romîni și streini, aflați în serviciul armatei. (Aplauze). D. ministru de razboiu vorbește apoi de funcționarii diurniști din serviciu armatei și spune că dînșii trebue să se adreseze comisiei budgetare la Cameră, spre a-i socoti ca funcționari budgetary iar nu diurniști ca în prezent. • DIMINEAȚA Se pune la vot cererea de recunoa­ștere a d lui Andrei Căbuz, remin din Transilvania, și se admite. Se votează recunoașterea d-lui M. Banescu, român din Transilvania. Se admite împămîntenirea d-lui in­giner Hornștein și a d-lui Dinar Gio­­vani. Cererea de recunoaștere a d-lui D. Pitiș este admisă. Se admite cu o majoritate de 30 voturi din 43 votanți împămîntenirea fostului nostru redactor, d. F. Emiliar,. Se admit« fără discuție recunoașterea d-lnî George Anastasia, român din Ma­cedonia. Se mai votează indigenatul d-lui Leon Nijonekcovschi din orașul Ploești, și se ridică ședința la orele 4 și 10 minute. Ultime informațiuni O Aseară, d na Aristizza Roman­escu a plecat, cu trupa sa la Botoșani, de unda va începe un turneu­ în țară. 9 Senatul a votat ori cu 39 voturi, din 43, împămîntenirea d-lui F. E­­milian, publicist. © Se anunță din Salina că vaporul „Styri­iu al Lloydului austriac, venind de la Constanța a fost prins de ghe­țuri și se află în mare primejdie. S’au trimes ajutoare. • D. M. Leteanu, subdirectorul pen­siunilor din ministerul finanțelor, s’a înapoiat în Capitală, venind de la Con­stanța, unde a luat parte in comisia de p­asiuni din localitate. © Consiliul tehnic superior a aprobat pro­ectul pentru modificarea alinierei str. Golia din Iași, între piața Unire­ și str. Vasile Alecsandri și pentru d­­chiderea unei pi­­țe la intîlnirea stradelor Golia și Ștef­an cel Mare.­­ Consiliul teh­nic superior a apro­bat, cu mici modificări, proectul a­­limentărea cu apă a stațiunei bal­neare Călimănești, în valoare de 160 000 leî. • Proectul pentru asanarea fortului Heleșteu și creiarea unui parc în orașul Caracal, în valoare totală de 47.178 lei 50, a fost aprobat de consiliul teh­nic superior cu mai multe observațiuni de natură a mic­­șoara prețul devizului prezentat. • Consiliul inspectorilor generali din ministerul lucrărilor publice va ține în cursul lunei Fe­bruarie a. c., mai multe ședințe pentru întocmirea ta­bloului de înaintări ce urmează a se face, în cadrele corpului tehnic, în campania anului curent.­­Veniturile pescăriilor statului, de la 1 Aprilie 1906—1 Ianuarie 1907 au fost de 2.500.000 leî, cu 300.000 leî peste prevederile budgetare pe întregul exercițiu­ financiar. Excedentul acesta a provenit din marele venit dat de bălțile dome­niului Brăila.­­Internul Stamatiade Aurel, din insti­tutul medico-unnitar, și-a susținut e­ 7 teza sa de doctorat în me­dicină și chi­rurgie, tratînd despre ,,Le­ziunile cap­­surelor suprarenale in dife­rite boale“. Lucrarea tînărului medic, făcută în institutul de anatomie patologică a dis­tinsului profesor divi . Babeș, a fost mult apropiată de juriul de promoțiune și considerată ca o lucrare absolut ori­ginală, care îmbogățește literatura me­dicală.­­Ministerul lucrărilor publice a supus aprobarea consiliului de miniștri refe­ratul privitor la modificarea profetului și devizului pentru manevrarea acrlor și semnalelor din gara de Nord. Efec­tuarea acestor modificări are o valoare de 30 400 lei.­­D. H. Goldstein, simpaticul secretar al Băncei Generale Rom­îne, a fost în­­pămîntenit erî și de Cameră. In sesiunea trecută fiind impămînte­ nu­ de Senat, ci sa se bucură astăzi de cetățenia romînă. • Vineri 2 Ianuarie a. c., orele 9 seara cercul „Șezătoarea săteanului“ din Ca­pitală va da, în sala Ateneului romín, o frumoasă serbare cu program variat, in beneficiul revistei cu același nume. Cu acest prilej, d. V. M. Kogîlni­­ceanu va ține o interesantă conferință, vorbind despre : „Invielile agricole“ .Camerile vor lua probabil vacanță de Joi seara pînă i­una 6 Februarie, în ve­derea sărbătoarei de Vineri.­­ Lucrările pentru sa­varea vaporului „Principesa Maria“ continuă și acum. ® Delegația permanentă a partidului liberal se întrunește despară la d. Au­relian pentru a fixa lista oratorilor cari vor lua cuvîntul la întrunirea de la Ga­lați. • Consiliul teh­nic superior nu și-a dat nici un aviz asupra proiectului pentru construcțiunea unui locfol pentru servi­ciul analizării și alimentărei cu apă a orașului Ploești, in valoare de 67. 00 lei, pe motivul că proiectul trebue comple­tat. © Planul viitorului oraș Bechet din jud. Dolj, despre care am vorbit la timp și a­­mănunțit în ziar, a fost aprobat de con­siliul teh­nic superior. © Individul Alexandru Nicolaevici Spi­ridonov, care se dăduse drept frate al Măriei Spiridonova, reușind să se reîn­toarcă în țară, după ce a fost izgonit, a fost acum din nou izgonit din țară prin punctul Burdujeni. FOIȚA ZIARULUI „DI­MINE­AȚA“ 77 Memoriile lui DON JUAN — MARE ROMAN POPULAR — CAP. ȘI Plimbarea cu gondola și salvarea — Nu port oare lanțurile puse de tine ? „Și ce-i rămîne arta încătușatului decît mila și iubirea stăpînei sale ? • — Ce-i rămîne alte, întrebi tu ? ! — Da. — Și rămîne totul: iubirea, toată simțirea și gîndirea aceleia care-l ținea înlănțuit, care poartă aceleași lan­țuri ca și el, șopti Maria, îmbrățișînd cu pasiune pe iubit. Don Juan fu așa de amețit de a­­ceastă clipă și așa de vrăjit de iu­birea înflăcărată a­ Măriei, că uită cu totul de grozavele întîmplări din ul­timele douăzeci și patru de ore. In sfîrșit o ciocănitură înceată, misterioasă, întrerupse tăcerea tainică din odae. — Ce-i asta ? întrebă Juan ridi­­cîndu-se: Maria zîm­bi. — Cine altul decît Alfonso Le­vita, păzitorul și ocrotitorul iubitei noastre, ar îndrăzni să ne turbure? — Și ce vrea? — Dă pur și simplu semnalul cu bucătarul a îngrijit de plăcerea noas­tră trupească, ca Amor de cea su­fletească. Maria se ridică, puse brațul ei într’al lui Juan și zise cu solemni­tate . — Don Juan Tenorio, condu­mă la masă. In dreapta și în stînga ușei înalte, care lega odaia cu sala de mîncare, stateau doi paji. Ca atinse de o baghetă magică se deschiseră, la atingerea mîniei lor, canaturile ușea. Trei tacîmuri erau aranjate pe masă, căci Levita nu era numai majordom ci și medicul și prietenul casei, și lua parte la masă. •— Să se chema Franzesco, po­runci Dona Maria, după ce se așe­zară. Un paj cu bucle blonde, la braț cu o mandolină, apăra și se așeză într’un fotoliu, în apropierea mesei. Pe cînd el lovea cu cea mai mare agitație în coardele mandolinei, Do­na Maria zise iubitului: — Nu e mult ceea ce pot să’țî o­fer ca plăceri muzicale, dar băiatul are o voce drăguță, și, dacă nu ești critic prea aspru, vei găsi plăcere în cîntecul sau. “ Sunt foarte ușor de mulțumit, Dona Maria, zise Juan. —­ D-ta, învingătorul încoronat al luptei cîntece­lor ? Juan zînabi și răspunse: — Am voe să-ți cer o favoare specială ? — Desigur, musafirul trebue să ordone. — Spune tînărului cîntăreț să-șî aleagă cîntecele după dispoziția noastră. Unde veselia îșî desfășură stindardul, romanța plingătoare să nu strice dispoziția. Zimbind împărtăși frumoasa stă­­pînă cîntărețului ordinul să se pro­ducă numai cu bucăți Vesele. Adevăratul motiv care făcuse pe Juan să facă această cerere ea nu-l bănuia. Astfel trecu prînzul, însoțit de muzică veselă, rîsete și glume. Du­pă isprăvirea mesei, Maria se întoar­se cu musafirul ei în sala de flori în care domnea o răcoare plăcută, pe cînd peste vale plutea o căldură năbușitoare. Mana luă acum o chitară și se a­­șeza­ pe un divan pe jumătate aco­perit de plante tropicale, pe cînd iubitul îî se așeză la picioare. Ochi în ochi, mînă în mină, ședea fi amintioi împreună. Cuvintele cele mai duioase ale iubirei le pluteau pe buze, dar, ca și cînd s’ar fi aflat sub o vrajă, nu le pronunțam Abia după un timp Maria între­rupse tăcerea adîncă ce umplea stu­­fișul, scoțând din coardele instru­mentului un acord încet. După acest preludiu, începu o ro­manță care descria chinul dorului și fericirea fără nume a revedere­ mult așteptate. Incîntat, extaziat ascultă la înce­put Juan vocea iubitei sale, dar în­cetul cu încetul privirea lui se în­tunecă și el își întoarse capul de la Maria. Cîntecul ce-l cînta era jelania u­­nei fete care, prin călcarea jurămîn­­tului iubitului, devenise nenorocită. Ultimul ton răsună vibrînd de dor, Maria lăsă chitara să alunece la pămînt și privi în jos spre iubit. Ca și înainte el stătea în genuchi înaintea ei, pe covor, dar îșî ascun­sese fața în pernele moi spre a pu­tea asculta mai bine cîntecul. Maria se plecă cu duioșie spre el, depuse o sărutare pe părul buclat și zise cu voce drăgăstoasă. — Iubite, visul s’a sfîrșit, revine la realitate, ea e mai frumoasă ca cea mai frumoasă poezie. Don Juan își ridică ochii mari, cari luceau de o sclipire umedă, spre iubita sa. — Plîngî, iubitule ? întrebă Ma­ria înconjurînd cu brațul eî alb gî­tul tînărului. O, nu da un înțeles greșit cîntecului meu. — Ești supărată pe mine, Mario, din cauza stării sufletești în care mă aflu ? — Gum țî-a venit acest gînd ? — Spune-mî de ce ai ales tocmai acest cîntec ? — De ce ? Pentru că te iubesc ! — Și de unde știi acest cîntec ? întrebă Juan, care încetul cu încetul își recăpăta stăpînirea de sine. Maria îl privi duios, ea nu bănuia de ce cîntecul ei mișcase așa de adînc pe iubitul eî și vedea în emoția lui numai o dovadă a nemărginitei sale iubiri. — Să’țî spun de unde îl știh ? — Dacă n’ai un motiv deosebit de a mi­i trece sub tăcere. t— O, D-zeule ce motiv aș putea a­­vea de a’țî ascunde ceva? Orice secret ce aș trebui să-l ascund de tine mi-ar îngreuia sufletul. — Eî bine, atunci spune de unde știi romanța ? întrebă Juan, care ve­dea în cîntec descris exact aceeași soartă care ajunsese pe sărmana Maryem. — Iți voiu povesti, iubitule, dar nu aci; urmează-mă ! — încotro mă conduci ? Maria se sculă, îșî trecu brațul într’al lui Juan și-l trase după ea zicînd: — Vino și urmează-ma fără grija. Maria se îndreptă spre poarta prin­cipală a palatului. Acolo stătea sub baldachimul de mătase ce acoperea treptele lucitoare de marmoră ce duceau în afară, un paj care ținea pregătită pentru stăpînă­ la o manta subțire de mătase și o pălărie de pae cu marginile lat. Pe cînd Maria își prindea pălăria pe buclele blonde, el îi puse man­taua pe umerii albi și, braț la braț, coboriră amindoi îndrăgostiții scara largă. Soarele se și plecase adînc în za­re, tocmai deasupra virfurilor mun­ților depărtați, și, după zăduful nă­­bușitor de pe­ste zi, amurgul trimetea asupra văiei o răcoare binefăcătoare.­­. . (Va urma)

Next