Dimineaţa, septembrie 1919 (Anul 16, nr. 4790-4819)

1919-09-11 / nr. 4800

AltUI. XVMes, — NO. 4800 Bispvalertte ? Primăria ne trimite un comuni­cat iu chestia pâtoet în care arun­că vina asupra sindicatelor agricole care nu dau­ brutarilor făină sufi­cientă. E un joc scandalos care continuuă de câteva zile. Brutarii aruncă pe consumatori în brațele primăriei, iar primăria îi aruncă celor dela Sindicatul agri­col și va veni de­sigur o zi când își consumatorul antrenat în acest sport va arunca pe cei din fruntea primăriei. Când lumea se bate pentru o bu­­cat­ă de pâine primăria caută să stabilească răspunderile ? De aceea n’are lumea ce mânca? Pentru că nu știe a cui e răspunde­rea-Dar bine, d-lor, o clipă cel puțin fit I oameni serioși și ocupata va de ceeea ce are populata nevoe nu de ceea ce vă doare pe dv. Va veni de­sigur și ora răspun­derilor și dacă cei de la primărie vor fi pasibili de vreo răspundere pentru vicurie și lipsa lor de pr­eve­dere, vor trebui să dea seama Q« l °a­te, oricât ar căuta acum să se dea în lături. . " Deși în ce ne privește, noi cre­dem că frica de răspundere a celor de la primărie este deplasată. Toată lumea știe că în fruntea pri­măriei sunt oameni fără răspon­­dere­ St, 4 PAGINI aypumrwumjgjrjjL- 4 PAGINI Totul are, vai, un sfârșit pe acest pământ; m-am­ terminat cura, am plecat din Olănești, unde am fost atât de mulțumit cinci prea scurte săptămânii. Acum iată-mă sosti cu mult chin $i vai, în Sibiu, Capitala unde ființează Consiliul diligent al Transilvaniei. Sunt un fervent descentral­ist;­i dar nici de cum separatist­ Or, de când ne-am unit, s’a ridicat între noi și Transilvania niște bariere, de care suferă amar toți călătorii și pe care nu le poți trece de­cât cu o supraomenească răbdare. S'ar părea că granițele cari ne separau de frații noștri, în loc să dispară, s’au ridicat mai grele de trecut. La Căineni, unde ajungi pe la 2—3 ore noaptea, trebuie să aștepți până a doua zi după prânz ca să iei trenul care merge la Sibiu. De ce nu s’a menținut legătura trenu­rilor? Dacă o întrebare pe care toți trecătorii și-o pun fără a-i găsi răspunsuL Sosind la Sibiu, alt chin. Nu se găsesc camere la hoteluri. Sibiul, ca mai toate orașele de dincolo, este supra încărcat de refugiați. Toți aceia pe cari revoluția și scumpetea i-a gonit din Viena și Budapesta și care au avut vre-o le­gătură cu Transilvania, au venit să trăiască aici, unde­ viață­ era și a rămas relativ încă ieftină­ Nu puțină populație flotantă militaro-civilă mai aduce Sibiului și faptul că o reședință de guvern-Guvernanții locali au găsit însă un mijloc comod să se apere de ne­plăcerea de a fi importarăți de pu­blic, și-au postat la poartă santi­nele militare cari nu te lasă să intri. Singurii ușor accesibili sunt cei mari: ministrul president al consi­liului dirigent, d. dr. Iulius Maniu, prefectul orașului, dr Döör și alte măriri. > Să n’ai însă treabă la poliție, la comenduirea pieții, la comandantul militar al gării, sau pe la alte am­­torități d’a­ doua mână, căci dai de m­ârf de baionetă executoare a con* semnului: P’aci nu se trece! Faptul e d’altfel bine cunoscut, cu cât funcționarul e pe o treaptă «nai de jos, cu atât te privește mai de sus, în Ardeal, ca oriunde In România si aiurea. * ”.­­ * * La Sibiu, am dat peste o grevă a chelnerilor Voiau și cei d’aci o soartă ca aceea ce erau croit cei de la noi: suprmarea bacșișului voluntar din partea clientului, mult prea, umilitor pentru demnitatea lor subțire și înlocuirea lui prin­tr’o taxă de 10 la sută la birturi, de 15 la cafenele și cofetării, asupra co­stului consumațiunei. Lașitatea bucureștenilor s’a su­pus acestui imposit; de ce exem­plul Capitalei n’ar fi urmat și la provincie? Au încercat așa­dar chelnerii din Sibiu să ajungă și ei la venituri de mii de lei pe lună, cum auzise că își fac chelnerii din Capitală regatului. Dar, în Transilvania tirania, fie chiar a domniilor chelneri, nu gă­sește drum liber. Transilvănenii s’au deprins la rezistentă, știu să lupte. Si când am ajuns, lupta era in toiul ei.La cafenele. La birturi, la beră­rii, cârciumi, pretutindeni, publi­cul se obișnuise a se servi singur. Patronii organizase această ope­rațiune în mod foarte practic. Iar publicul a­ aflat cu mirare că, ser­­vindu-se singur, se servește mai re­pede, mai bine, și suprimă un in­termediar inutil, adesea desagrea­­bil, scump, iar acum prea afară din cale pretențios. Nu știu dacă, după plecarea mea, greva a luat sfârșit si cum s’a hotărât cu domnii chelneri; știu insă că m’am deprins a mă servi singur la birt și că era foarte bine- Nu mai auzeai acel exasperant. Vine ! Vine! care corespunde nem­țescului, gleich, gleich! nu mai pu­țin de enervant­ * * « * Impresiile mele asupra Sibiului, asupra Transilvaniei, asupra tran­silvănenilor? Pe cele politice, le-am scris ori în­­ Adevărul, Dumneavoastră, cititori­lor Diminezei, cărora vă dozăm politica cu o măsură mai mică, mă voi mărgini a vă spune că Ardealul conține frumuseți, îmbunătățiri, instituțiuni și oameni cari uimesc pe călător. Trebie să mergem să admirăm orașele, dar mai ales sa­tele Ardealului. Acestea pot con­cura în bună stare, curățenie, con­fort și avuție cu cele mai reputate din oricare altă țară din lume­.Nu se aseamănă nici pe depar­te cu bietele noastre sate. Cuget la sutele de mii de soldați care deja noi au trecut dincolo. Ce reflexi­uni pot fi ale lor fată de țara pe care au desrobît-o, față de frații care, de o­ mie de ani, au purtat lanțurile robiei ungurești. La ce comparatiuni aceste reflectiuni îi pot aduce !_ După 24 foarte penibile ore de drum de fier, iată-mă întors acasă- Plăcute mi-au fost vacanțele, dar plăcut­e omului și întorsul în casa lui­­­ C. G. COSTA-FORU Cele ce se petrec cu cenzura în­trec orice limită. Am încercat să publicăm ori o te­legramă particulară transmisă de corespondentul nostru de la Paris, asupra celor ce s’au discutat în con­siliul suprem cu privire la România. Cenzura ne-a suprimat titlul de peste pagină și întreg conținutul te­legramei, pentru a da posibilitate oficiosului guvernamental să ser­vească după masă, aceeași telegra­mă cititorilor săi. Este o incorectitudine și o pro­vocare nerușinată din partlea unei cenzuri care trăește ultimele clipci ale tiraniei ei. Iată acum, după oficiosul guver­­nului, o versiune a ziarului „Cor­­riere de la Sera“ despre cele ce­ s’au petrecut în Consiliul suprem când s’a discutat ultimatul trimis Româ­niei. ..Astăzi Consiliul suprem a urma o importantă ședință asupra relați­­unilor cu România. Trebue să recunoaștem că senti­nela avansată a latinitate­ în Orien­tul balcanic și Slav nu numără mulți prieteni în afară de Italia — în Di­rectoratul Conferinței, in care di­rectorat s’a propus nici mai mult nici mai Putin decât trimiterea unui ultimatum. Desigur, Conferința este adânc jignită că somatomile sale prece­dente n’au avut nici un efect asupra guvernului român și ci guvernul din București n’a răspuns încă in­tri un fel care să-l angajeze, la ce­rințele formulate de Constltui Su­­prem. Rămân« de văzut acum dacă această iritata de caz» este stăpâ­nit Consiliul suprem, poate fi favo­rabilă la remedierea «unei sanatHini, de altfel, complexă. Și la care a con­tribuit mult infima simpatie pe care au găsit-o în sânul Conferinței re­vendicările românești, cele mai drepte. Atunci d. Clemenceau a propus ca unitim­atmu-ul să fie trimes ,la București cu un om energic ca ami­ralul Troubrigade din partea Consi­liului suprem și la această propu­nere d- Tu­­torii a fost de părere contrară, luând în vedere caracte­rul relitar și­mi diplomatic al însăr­­cinărei ce sugeră. D. Tițiani a­ con­tinuat spunând că ar fi logic și opor­tun dacă Consiliul suprem vrea să recurgă la ultimatum,­­să facă uz de sistemte obișnuite ce se întrebuin­țează în asemenea caz, adică să se remită documentul pe cale diplo­matică. Ședința s'a terminat fără să inter­vie vreo deciziune, dar discuția va fi reluată într’o adunare proximă. Probatil că va predomina Mesa, în acțiunea contra României, de a se urmări normele protocolului deplo­­­ mafie, pentru a nu da caracterul u­­nei excesive ostilități a hotărârilor Consiliului. Se știe că in ședința următoarea a prevalat propunerea d.lui Tittoni. ir ■a.iiiiiTii.riiri:ir^==^ Un scandal Cenzura si discusiunile din consiliul suprem Reconstituirea regiunilor distruse de război Se știe că un decret-lege a limi­tat regiunile și localitățile distru­se în urma evenimentelor războin­­itte, care vor primi ajutoare în bani­­ și în natură pentru a se reface­ Cum însă numărul acestora este cu mult mai mare decât cel prevă­zut în decret, ministerul­­ de indus­trie, respectiv­ comm­isiunea pen­tru­ reconstituirea localităților distruse de războ­u, va fi autorizată să de­clare ca zonă distrusă de rizboiu, în drept de a primi ajutor de refa­cere, orice local'tata ca comisaunea va găsi de cuviință- Un decret le­ge în acest sens va apare peste câ­teva zile. D irector: CONST, Nu s’a născut încă... Nu s’a născut încă cabinetul Ma­­nolescu-Râmniceanu și a ’i început să fabrice prefecți. Intr’adevăr, un ziar din Do­roh­o, publică următoarea informație: „In cazul când vine un guvern M­anolescu- Râm­n­i­ce­an­u, prefect al județului Dorohoi va fi numit d. Const. Romano, fost deputat și in­spector agricol. GfIEDUR«, «MPIE Barca! alto Barca! Capitala jubileară' bucureștenii sunt in plină sărbătoare. Manutanța și-a re­tras gh­iarele din coca naționalo-ameri­­cană cu care ne hrănea... pe sponci. Brutarii și-au redobândit drepturile și pâinea rumenă, dolofană și didee la gust va delecta opinia bucureșteană... Vai,... ași mai scrie câteva ditirambe dacă nu ași a\­ca amicii mei un cucui In frunte. L’am obținut luptând ca an brav la coada de patru stânjenci din fața bru­tăriei und­e mă dusesem păcătosul de mine, săltănd ușurei cu gândul că voiu obliniii o tru­d borane ’umene in ciuda lui Barca. Menu-ul a fost .. .. frugal Plus cu­cuiul !... Coana Veta vecina mea mi-a pierdut un pantof, iar nenea Na# s'a întors dela resbel fără pălărie... Pâine a fost și s’a isprăvit ! Ca om energic nu m’am dat bătut (mai ales bătut) și cățărându-mă in spatele unui birjar am colindat brută­riile. Aceleași cozi a acelui spectacol de menagerie flămândă. Succesul părintelui comunei e desă­vârșit și nu putem decât să-i transmitem umilele noastre felicitări. D. coloonel Barca însă tace,... tace și privește cu telescopul la mulțimea de furnici care se sbate pentru o fărâmiță de pâine zicând în gândul său: — Acum sunteți mulțumiți, aveți pâi­ne fără cartele, aveți cu ce vă ocupa orele de dimineață, iar seara aveți mu­zică gratuită in burtă! Și râde. Vezi bine că râde fiindcă de ri ar fi fost un șugubăț și jumătate iar fi învățat pe novicele nostru părinte cum se face pâinea pentru atâția copii. Iar noi ce știa cu muzica gratuită în noi, din grămada cozei, punem mâine la pâlnie și strigăm ca ăl care se îneacă : — Alla Barca! Și de n’o verd o barcă să știți că ne înecăm ca țiganul la mal și cu grâul la nas... STAN BOLOVAN duc cocorii .Și eu cu ei. Iar se bate lumea pe pâine! Cine ar fi putut crede vreodată că în blagoslovita noastră țară, ca magaziile pline de grâu. intr'un an cu una din recoltele cele mai excepționale, lumea să se bată, să se sgârie și să se muște In fața tarabelor de vândut pâine! Doar de două zile s’a dat brutarilor deplină libertate și oamenii au și înce­­put să regrete cartelele ! Barem înainte aveau o bucățică mică de pâine, dar o aveau sigur! Azi ne găsim intr’o situa­ție mai grea decât pe vremea când făina ne venea din cealaltă parte a glo­bului pământesc­ când ministrul Ame­­ricei, d. Hoover, se îngrijea de aprovi­zionarea noastră. Ba nu zău că e extraordinar ca atunci când avem de exportat 100.000 de va­goane de grâu. Uimea să se culce cu stomacul c­iordind. Grație numai admi­rație, noastre bieții locuitori ai Bu­­cureștiului sunt mai flămânzi acum când rătna­c la Chiajna și la Obor decât pe vremea când se­ aducea din Australia și Brazilia ! Dar, fonalmente lucrurile trebue să se întâmple așa! Când ai pe A. Emil Petrescu primar te poți aștepta la orice ! Lipsa de brațe ■ [UNK] [UNK] On unde­­ ntervi acum pentru o re­ducere ele prețuri, patronii ridicând od­â­ta cer răspund cu greul lamenta­bil : — „Ce să facem­ «’avem oameni, nu avem destule brațe la muncă“. Gră­dinarii își motivează astfel scumpetea cepei și cartofilor, cofetarii­ microsco­­pichie M prăjiturii, brutarii ilipsa <te pâine. Numai restauratorii ca, oameni prac­tic­, când s'au supărat serios pe chel­neri» au găsit fesvcul; brațele feminine ! Ca din ba­gh­e­ta magică a unei subtile vrăjitoare, au apărut în­­ localurile din centru zeci de chelnerite producând vse urâte greviștilor in frac. Brutarii, se zice ar avea aceiași idee. C­a lipsa de lucrători să recurgă la ajutorul lucrătoarelor. Sunt multe fe­mei muncitoare, văduve cu copii cari dacă ar fi bine plătite ar m­unci din greu și ar învăța o meserie utilă. To­­tu­l e ca să se ia o inițiativă serioasă și să nu se facă o exploatare prea ma­re a forțelor acestea încă nedeprinse cu munca grea­­. continuă pe care o _cer patroniii satem­atilor lor. încetul cu încetini am avea si noi un proletariat femenin destoinic și bine or­ganizat- fapt ce ar pune într'o lumină și masă evidentă justele revendicări fe­ministe. Haideți domnitor, un pic idle inițiativă și chelneriilie noastre vor deveni­ ex­celenți lucrători f­rânze lari, ba vom zi­ce chiar pâinea tor e cozonac.« TELEFON Direcția 10.63 Redacția 6.67 Administrația 7.66 Publicitatea 11/84 M. oganda zilei Cum se căsătorește neglijențe ce trebuesc sa DISPARA. — MASURI DE LUAT O chestiune ce t rebue­ște negreșit ș' că* m*t repede so,utta“!s­ă este *ce«i­n­tra”spi rtu­rilor pe c. f. r­ C ° merțul suferă <ii“ cuit» re'ei' or­­gan'zări » acestor transf'ortur''Pub'tou] d,iasem­enea st­impl'c'1 și căl­e ferate » căror deficit îi trece benef'c’ul- Pentru » parcurge o distanță pe care înainte nu tre­n acceler­>t­e făcea în câteva «re trebuește astăz‘ z'le întregi presiuni- cî'n'to-se astfel atâtea interese-După câte știmn Franța, ne-a trimis Până “cum un însemn»t număr de mui'n*. caH dacă nu sunt toate la bu­­nă stare­ ar Pu‘e» fi totuși reparate în 3 maximum 4 săptămâni Depourbe te maȘtoi sun* pl'te te lo­­comotive >.direct“ I» talp ce benurito »jung 1“ diferitele destinații cu întâr­zieri de 5 și 6 ° re­ Ceea ce însă socotim că trebu«?ș*e Să i­mp»ră­ este indolența de ca re­­ dă dovadă direcți» m^cărei din g*ra de Nord. Un caz Pe ca reT vom c1*» m*1 jo*. este credem suficient pent ru * Hustr» C »tere te lucruri­ Trenul de pers08"® București.Cer­­­ăuți cu Plec*rea din București la orele 9.55 dim­i­neața, părăsește gara de No rd în ziua de Luni l Septembrie cu o mașină dinainte cunoscută ca fiind de­­fectura«ă. Intre Cristna și Burte». mașina mi­mat poate urni vagoantíte din joc[ răm­â­­nând­ un Buftea două ore apri»pe Până când o apa locomotivă din București sa u Ploești vine s’O fatocuiască-A doua zi, spre gurPrinderea genera­lă, acel­iș tren, în aceiași stație suferă un accident identic pi aceleași împre­jurări. Așa­dar de aceasta dată, numai era vorba de o startă neglijență ci fie cea mai vădită indolență. Căci dacă înțelegem »numite motive cari fac ca posa­te toc ° motive să con­tinue, nu putem pricepe cum o ma­șină care vin« chemată fotografic «, cum nu Poate fac e ace­aș lucru cu două sau ‘ret ore înainte_ Pentru toate a ceste considerente sun­­tem îndrituiți să afirmăm că nu fapta lipsei de material rulant este cauza ca­­re Provoacă dezorganizarea transportu­rilor, ci «ceea că direcția generală nu ]a măsurile cuvenite Pentru ca răul să fie remediat. Măsurile ce trebuesc­­u*te sun* Pre* firești pentru a sc­ana‘ indica npi Totuși pentru că direcția c­ f­ r. per­­zistă î« a nu găsi soluț'unitp necesar ® 1 te indicăm noi. In primul rând să satisfaci în ce» mai largă măsură cererile personalu­­lui ceferist pentru ca nici un moment să nu stagneze tonurl. In al doilea rând locomotivele în bu­nă stare s s­­e utilizeze pentru transpor­tul Trenurilor Personale și nu a celor mtasteriaie Și­ n al toen­e» rând să nu facă dificultăți funcționarilor c»nu în cererile ,0r “u caută satisfacerea inte­reselor lor persona­c ci unui mer» »| treburilor­ Căci am «sistat ]* scena când un funcționar, din btomul de m^care ce­rând o mașină bună, a Primit ,de sus" lapidarii" răspuns : — Mai r»bedă ! • G a. leul 11 »epk«mbrie 1919 iemiterea notelor 1 n­ lostrăti&nul Ciu­m tn Lc Tenns din 6 ort. urmă­­­toarele, cu titlu de mai sus : Circulă versiuni contradictorii, cu privire și întârzierea survenită recep­­ționării notelor adresate la 23 și 27 August, la București, de către consiliul suprem, d-lui H­attamt. Iată faptele, după informațiuni primite de delegația română : Miercuri 3 Septembrie, prima tele­gramă primită la Paris din partea d-lui Bratianu. tu comunicată d-lui Pichom de d-nii Mișu si Antonescu. In această telegramă, d. Brătianu in cunoștiinta că la 31 August, dimineața, nu primise în­că nici una din cele două note din 23 August și 27 August­ adresate guver­nului român, de consiliul suprem, Bri, Joi 4 Septembrie, d. Mișu, a a­­tus­at cunoștința consiliiAr de o a doua telegramă a d-lui Brătianu următoare precedentei. D. Brătianu anunța că d. Henri Combon, ministrul Franței la Bu­­cu­rești, i-a remis nota din 27 August, prin care consiliul ii invită să răspundă la nota din 23. Gata să răspundă, d. f Brătianu a remarcat insă că în preala­bil trebue să primească prima notă a­ cărui text. nm-i fusese încă remis. In cercurile românești, se adaugă că da se poate pretexta in privința publi­cărei notei din 23 August, în ziare­ si care a apărut in 27 August. Ziarele au ajuns la Belgrad la 30 August. In pri­mul rând, distanța care separă Bel­­grad de București, e o chestiune de două trei zile in plus, după care ziarele puteau să ajungă în Capitala României. Dar nu se poate cere gu­vernului ro­mân să-și intemeeze răspunsul pe un text publicat de presă, înainte de a fi primit el însuși textul oficial. Delegația română, căreia nu s’a co­municat nici una din ambele note nu poate fi făcută responsabilă de defec­tuoasa lor transmiisiune. in jurul fraudelor dela Bibadag TULCEA­ — Am amintit telegrafic că o parte din cei implicați in aface­rea marilor fraude dela Babadag de­puse cu mandat de arestare, urmau să ie eliberați­ intformându­ ii-se manda­tele de arestare. Parchetul de Tulcea iasă făcând a­­pel la Camera de punere sub acuzare din Constanța contra acestor­­ afirmări de mandate, ei sunt reținut­ sub stare de arest Astfel că toti cei depuși, după cum am anuntat la tmp, Continuă să ie si azi arestat­. Coresp. Ili isiul [OSSOlal Dl Di­­ros din Solii Grantul Consulatului rus din Sulina anume Emiliano, fi­nd arestat de pol l­a Salina și trimis la Tulcea, a fost înain­tat Siguranței generale din București. El este acuzat de legături cu­ organi­zatele bolșevicilor ruși din Basarabia și Rusia. Coresp. Citim fn »Le Journal D. Mișu, delegatul ro­mân la Conferința păcei» a adus Joi, Consiliului su­prem o notă a d-lui Bră­­tianu. Primul ministru român se miră in această notă de tonul dușmănos în ca­re e tratată țara sa in di­feritele radiograme ce i-au parvenit din diferi­tele țări aliate, cl își ex­primă surpriza sa de a nu fi primit radiogramele despre cari vorbesc zia­rele țărilor Antanteit Din lac în pat Primăria ne-a trimis eri tîn po­­rmun’cat în chestia pâterei. In care spune că ea n’are decât răsmu­n­e­rea controlului fabricațiunei, cau­­tând­ astfel să se sustragă răspun­derea lipsei­ In aceeași zi Viitorul!’ oficioșii guvernului spune următoarele des­pre controlul brutarilor cu care să audă primăria . Un fapt de o deosebită gravitate s'a petrecut astăzi in Capitală: cel puțin jumătate din populatiunea o­­rașului a rămas fără pâine. Din cauza­ lipsei de orice controi pe la brutării,—in ceea ce privești distribuirea acestui aliment­ — pâi­nea a fost cumpărată în cantităti mari de olteni, soldați și alti sper­atranti cari au revănduto apoi pt străzi publicului, cu 5 si 6 tei bu­cata 1 La brutării, din cauza lipsei unmi serviciu de ordine, lumea s'a situ­­țit, si s’au petrecut o mulțime de accidente. . Se pare, de asemenea, că brutarii nuu­ scos cantitatea de pâine pro­misă, astfel în­cât lipsa ei este reală. Sinuatimea aceasta nu poate să dureze nici 24 de ore. Cerem cu stăruință autorităților să intervină ca ultima energie și să ia măsuri eficace și urgente pentru ca pe de o parte brutarii să poată fabrica și pune în vânzare o conți­­tută de pâine suficientă, iar pe de­­ alta să se introducă măsuri de or­dine la distribuire și să se oprea­sca scandaloasa speculă ce se face cu acest aliment- Intre Franța și America Cu ocazia­ inaugurărei monumen­tului din Proint-Grave,­­președintele Poimcair», a rostit următoarea cu* vânstare: t. Lyon Transocean, — „Nu trebue ca Franța și America să devină străine- Fără unire noi nu ne putem, socoti că am câștigat vic­t­or­ia. . fără unire vei; vedea in curând vie forța, noastră dispărând într'un fum, și reapărând put­eriie dominatoare pe ruinele dreptului,­­mâine ca și er; nu ne putem lipsi unul de a­toi. Sepa­rat vam fi în curând expuși la o re­­întoarcere a ofensivei vioelenței; u­­măr șt umăr, popoarele cari au câș­tigat războiul vor fi indestul de pu­ternice de a­ci înainte ,vr să facă războiul imposibil Noi,­ fii Franței ca­re am văzut ,pe americani lup­­tând atât de bravi lângă noi, am închinat americanilor o afecțiune nem­un­t­oare pe care vă­­ rugăm pe voi care ați rămas în viața, să o mărturisiți din partea noastră A­­mericei. Copiii trișă, ai Americei ca­re niciodată, nu-și vor mai revedea părnd-ufu­l for natal, roagă­­ pe aceli care se reîntorc în Patrie să nu uite niciodată Franța. Ei le zic ■ ,N­u voim Ca ta Ta in Care ne odihnim, să mai fie încă odată năvălită de armele dușmane". Discursul președintelui Poincaré a fost­ salutat cu îndelungi aplauze și strigăte de „Trăiască Poincaré, Tră­iască Wilson, Trăiască Franța, Tră­iască America!" Președintele Poincaré ajutat de d- Wallace, pecetlui în prima piatră fundamentală, o medalie de argint, opera sculptorului Bart­holomé, re­­prezentând Franța renm­­ urătoare, cu mânia pe inimă mulțumind Sta­­telor­ Unite din Amorica- O reprodu­cere în marmora a acestei medalii a fost prezint­at­ă preșid netoți și ambasadorului american. In sunetul marsellezei și graiului american fie­care dintre miniștrii au pus o mică cantitate de cimen­t cu o metrie de argint peste această primă piatră fundamentală, aceasta Piatră poartă inscripția: „D- Poincaré, președin­te Republice,­ a așezat ;­­ a» piatră a monumentului comemorativ pen­tru intervențiunea Americei". La Curtea Țarului Un­ articol al Reginei Maria Revista franceză.. „La Revue des deux Mondes“ publică în ultimul ei număr un articol foarte intere­sant scris de Regina României și extras din jurnalul intim timit de suverană, în timpul războiului, într’o formă perfectă, cu acel stil de o naturaleță rară, lipsit de orice artificii, de orce exagerații, regina Maria ne deschide porțile impene­trabile fie celui mai mândru, mai fastuos până eri, palat din lume, palatul țarilor Rusiei și taine pror­­unde ni se desfășoară înaintea pe cititor. Despre nefericitul Țar Nicolae suverana nu ne spune de­cât cuvin­te bune, cuvinte de milă, înduioșă­toare și totuși nespus de drepte. Prietenia, gradul apropiat de ru­denie, amintirii« din copilărie, nu sunt însă un stăvilar în justele a­­precieri ate reginei. Ea recunoaște marea slăbiciune de caracter a fos­­t estiî,iar s«ia trBare a lui la toate do­rințele împărătesei, supunere care a adus după ea jtezastu­l întregului imperiu­ Dar să lăsăm pe autoare să vorbească: ” Bicaz. Sept. 918: „Țarul Nicolaa a murit! S’au omorât, în chip rușinos, violent, fără de milă, el se afla în mâna lor ș­i le-a fost frică ca a­stil să nu vină săi scape- Atunci, în­tr’o dimineața, în zori sau împuș­cat-El nu mai era un simbol, șî ca să fie­ numai im simplu om nu au voit săi dea voe. Toată viata lui el a voit sa fie numai im om? — aici a fost întrea­ga lui greșeală: un suveran trebuie să fie ceva mai mult;—iar când a venit momentul când nu mai putea fi decât atâta l’au omorât“. Mai­ departe suverana îi ia apă­­rărea intr’un chip cum numai o re­gulă și o temea cu inima, nobilă, ca a ei poate să o facă: „Nu vreau să vorbesc ca un ju­­decator despre tarul Nicolae al IIeai, ultimul suveran al tuturor rușilor, dar ca rudg, de­oarece fi­ind din sângele și rasa lui, l’am iu­bit și l’am cunoscut din zilele feri­cite ale copilăriei­ Crud lovită, eu însumi de marea tragedie modernă, mă simt datoa­re d’a vorbi cu bunătate de un om pe care îl privesc ca pe un martir, în ora aceasta când lumea oficială nu îndrăznește să se ridice încă Pentru a­ lua apărarea. Nicolae al IIea a avut aspirați­­uni­­ înalte; el a dorit cu pasti tor fe­ricirea uriașului său popor; inima lui era duioasă, dorința lui țintea spre tot ce era mare și frumos. Dacă­ ar fi fost­ bine înconjurat, statuit^die­ oameni cum ar fi trebuit sa aibă lângă ei, dacă ar fi fost în­surat cu o femee cu vederi largi si concepții moderne, dacă ar fi fost împins înainte în foc de a fi tras în­dărăt, ar fi putut deveni un admi­rabil instrument pentru binele po­porului său­­.. Dar era scris să nu fie așal,‘‘ întreaga vină, responsabilitatea cea mai mare a dezastrului, regina Maria o vede în­ țarina Alexandra despre care ne vorbește cu o sin­ceritate și un adevăr fără de oco­luri­ Ce sugestivă e imagina ce ne redă scriitoarea regală despre îm­­părătea­sa din ce în ce mai diafană cu gândurile mister, drapată cu brocarturi de mătase și aur, încăr­cată de mărgăritare până la poal­­le rochiilor, stând țeapănă ca un idol în fotoliul ei împărătesc.­­ Pe toti ii tine la distantă țarina, chiar și pe vara ei buni regina Ma­ria, care nu se simte bine în atmos­fera­­ de încremeneală a acestei fe­meii stranii. Și totuși idolul căruia se închină nu se știe prin ce vrajă, țarul, curtea întreagă, toate Rusii­l­e, își pleacă fruntea mândră în fața unui simplu țăran. Cât de zgu­duitoare, de sinistră e evocarea ce ne face regina Maria, căreia îi lă­săm din nou cuvântul: „De câte ori priveam pe țarină, stând liniștită și țeapănă în mijlo­cul nostru, cu un aer de detașare și dispreț ca și imprimat în fiece ,cută a rochiei sale, mă întrebam da­­­că tocmai în clipa aceea nu se des­părțise de __ întunecatul, teribilul ei sfătuitor, și simțeam că mă învior la contactul umbrelor de temut care mi se părea că se îngrămă­desc la spatele ei...­O amintire mă urmărește, aceia a unui cavou minunat, săpat sub o biserică pe care suveranii o clădi­seră în parcul lor. Am fost totdeauna fascinată de arta religioasă, și acest mic sanc­tuar­ era în geniul lui un adevărat capo d’operă- înăuntrul lui se adu­nase o minunată colecție de comori. Erau obiecte de o valoare incom­parabilă și făcute să’mi placă în chip deosebit: vechi icoane pe fond de aur încadrate cu prețioase me­­taluri, lămpi magnifice suspendate, brocaduri cu culori șterse, cruci curioase, candelambre cu forme neașteptate și bizare, toate astea scufpate într’o semi-obscuritate misterioasă care umplea sufletul de teroare și făcea să bată inima ca la apropierea unui mister sa­cru. Se șoptea că în această baltă de o frumusețe mistică, Alexandra se întâlnea cu Rasputin- Se zicea că,­­Pe cât tim­p cântecul rugăciunilor continuau în biserica de d’asupra I țarina, în turburătorul semiinta­neric al minunatei , subterana, stai singură cu ministrul ei sfătuitor și stăpân și că el o supunea la teri­bile canoane destinate să-i umilea­scă trupul. Aceste viziuni populau în ochii mei cu umbre acest sanc­tuar și cu toate că mintea mea re­fuza să le primească, ele mă urmă­­reau cu o insistență ce mă obseda. Nimic, nici o descriere, nici cea mai caldă imaginație, mai avânta­­tă fantazie a unui scriitor, nu poa­te egala rândurile de mai sus ale reginei Maria. Fiorul care ne măr­­turisește așa de sincer că o cu­prindea în fața fatalei țarine, ne cuprinde și pe noi și pare că vedem geniul rău al nefericitei Rusii, dra­pat în brocard și aur, cum încet duce la perie pe toți cei din juru-i și pe toată țara; întreaga presa franceză a fost zguduită de aici­­, coruri reginei noastre și fragmente întregi din el au fost reproduse de majoritatea ziarelor din Paris. La rândul nostru ne-am făcut o datoria către cititori redând câteva pasagii din interesanta bucată a suveranei care a captivat și mișcat o lume prin adevărul destăinuirilor cu­prinse într’însa­ Fermen £.

Next