Dimineaţa, septembrie 1919 (Anul 16, nr. 4790-4819)

1919-09-12 / nr. 4801

ANUL XVMea. — No. 4801 Ultimele faze ale crizei politice Cele două consilii de miniștrii de la Sinaia Sârbii au semnat tratatul c u Austria Aliații și atitudinea României SINAIA.—Azi la orele­­­ 1 a avut loc un consiliu de miniștri la Mă­năstirea, sub prezidenția d-ln­ Bră­­tianu. La acest consiliu, au luat parte d-nnî miniștrii Al. Constantinescu­, Duca, Văitoianu, dr. Anghelescu, Mârzescu, Fetele­ide, Buzdugan, Id­odet, Maniu, Goldiș, și Cr. Cicio Popip, venit ca un tren special. * D. Bără«astu­, a făcut o expunere a situației în legătură­ cu ultimele deciziuni ale Conferinței și a făcut un rezumat al lucrărilor delegației noastre de la Paris, conchizân­d că așa cum se prezintă tratatul de pace, semnarea lui este imposibilă. D. Gold's a spus apoi că est e pen­tru un guvern de încercare, compus din elemente din toate partidele. Consiliul a luat sfârșit la ora 1 și un sfert­. La orele 5, va avea loc un al doi­lea consiliu de miniștri, su­b prese Stafia regelui, la Castelul Peleș. CONSILIUL DE LA CASTELUL PELEȘ SINAIA.­­ La orele 5 a avut loc la Castelul Peleș, un consiliu de miniștri prezidat de rege, la care au participat miniștrii soți. D. Brătianuu a făcut din nou o ex­punere a stuatimei creată Rostul­­ niei de atitudinea aliaților față­ de noi și a făcut unele comunicări în legătură cu semnarea tratatului de pace. . Consiliul sta sfârșit fără­­ a­­­­ contribuit cu ceva la clarificarea situațiunei. SÂRBII AU SEMNAT PACEA O telegramă sosită ani, anunță că delegația sâr­bă a semnat tratatul de pace la­ Saint Germain. I­e altfel, după o notă pu­blicată de Le Temps cu data de 5 Septembrie, se putea prevede acest fapt. Nota în chestie, care e­­mana de la cercurile au­tori­zate sârbești, spunea că Serbia nu înțelege să rupă legăturile sale cu puterile aliate și în con­secință va semna trata­tul de pace cu Austria. CLAUZA CU MINORITĂȚILE MO­DIFICATA PENTRU SÂRBI In legătură cu aceasta se anunță în cercurile bine informate de aci. că Setai* a obținut o importantă modificare a clauzei privitoare la controlul minorităților. După noua redactare, controlul minorităților se exercită în Serbia numai asupra regiunilor liberale. MISIUNEA D-LUI CLERK După cum se sfidă trimisul confe­­rinței. d [UNK] Clerk sosește mâine. Joi- Despre misiunea dlui Clerk, cercurile diplomatice de aci cred, a ști că ea se­ referă numai la Ch­es­­tiunea Budapestei. Nota pe care o aduce diplomatul englez nu se­ ocupă decât de ocina­­im­ea noastră și de re­­chizi tileni. O DECLARAȚIE A D-LUI TAKE IONESCU D. Take Ionescu, primind azi pe mai mulți ziariști, le-a declarat: —. Poliția d-lui Brătianu îmi pa­­re­ o politică din cele mai stranii­ El­e agită pe chestia externă pentru a face din ea o platformă de poli­tică internă. ÎNTREVEDERI Azi dimineață a avut loc o cons­­­fătuire între d-n­­ Maniu și Brătia­­nu, înainte de consiliu. Seara a avut loc o altă consfătu­ire între toți miniștrii turificurilor a­­lipite. După consiliul de la castelul Pe­leș, tot1 miniștri prezenți au fost invitati la un ceai, oferit de regină, în castelul Pelișor. La expunerea pe care dl Brătianuu a făcut’o în consiliul prezidat de re­ge, d-sa si-a exprimat încrederea în reușita politicei sale de rezistentă­­____ G­­ROSS. PROTECȚIA MINORITĂȚILOR IN SERBIA SI ROMANIA Lyon. — L’îîomime-Lbre“ spune Consiliul suprem se va întruni azi și va continua examinarea tratate­lor cu nou­ile state prevăzute în con­dițiunile de pace remise Austriei. Aceste tratata trebue să fixeze mă­surile destinate să protejeze în spe­cial în România și Iugo­slavia, mi­noritățile etnice sau religioase, pre­cum și clauzele speciale asupra tran­zitul și navigației.­­ BE­CE ME SEMNEAZĂ ROMANIA — Lyon» 9« — »La Pe­fest Ja sárra ®!“ crede­a ș­i că delegația rom­iârnă va re­mite astăzi corasiliului suprem o notă, î­n care gu­vernul român expune metivele pentru care nu poate consimți să semne­­ze tratatul cu Austria. Refuzul său este moti­­vat de clauzele tratatu­lui relative la protecția minorităț­ilor și la Lifcer­­tatea trafozistului* INTRE ALIAȚI Z­arul englez ..Morning Post" publică o lungă corespondentă a trimisului spec­iol la Par­s cu privire la Româna și la isca­rea Pace". Din interesantul articol extragem ur­mătoarele pasagi : O amuzantă parte a s­tuatiei este a­­ceea a aerelor de detașare ce la presa franceză cu privire la ultimatumul tri­m­is României. „Echo de Pars" scrie că Franța care ocupă cea mai expusă s­tuație dintre toate națiunile de pe con­tinent nu poate do­­r să-și vadă mărit n umărul dușmănior. După ziarul­­,Eclarri a responsabil­ta­­tea ultimatumului adresat Românie cade asupra d­lui T­an­cur, el a fost a­­cela care a citit în ConsTu raportul autoritățor militare engleze din Buda­pesta asupra rechiz­i’ilor ce continuă mereu Din art­colul corespondentului englez reiese că Fran­ța vrea să se degajeze cu totul de responsabilitatea ultimatumului și a tri­­meiezei d-lu,­ Clark în România, și con­clude că această întorsătură a lucru­rilor e cel puț­in amuzantă. Ma departa­zaixul englez vorbește despre scrisoarea d-lui Hoover către Cons­iiul suprem în care cere ca toate mașinile, materialul rulant al drumu­rilor de fer din Ungar­a ce au mai ră­mas să fie puse sub controlul Conf ,Hű­nui Economic suprem. Scrisoarea sa fost adresată comisunei de reparatiuni ca­re o va studia. Uf ;• * o mijloc necesară meni­ne­re­­uniei . * Lyon. —Toate ziarele franceze* sunt unanima în a recunoaște că Româ­nia are motive excelente ca să nu semneze tratatul cu Austria- între altele articolul 60 în care Român­a este invitată să accepte dinainte cu o­­ch­i închiși dispoz­i­unile pe cari pute­rle zise -­principale" vor socoti nece­sare" pentru ocrotirea minorităților,­i­bertatea trans­fulm și un regim echi­­tabil pentru comerțul internațional a­­pare tuturor ca foarte greu acceptabil, pentru o țară care are sentimentul demnitatei sale. Marele puteri vor găsi­ negreș­i că e foarte rău să ii se impu­nă angajamente la fel. Cne va avea deci curajul să arunce cu piatra asupra României? Ziarul „Paris-Mid ” spune că Româ­na are motive putern­ce ca să nu sem­neze. Dar riscă să piardă prieteni, cari pot să­­ fie foarte ut­le într’un vicor apropiat. Chestiunea­ Basarabiei nu este încă fixată și nu e momentul de a n­­u spune, nu Franța care o susține, ci a­lte puteri mai puțin­ Irun rate asupra rolului cistal în răsăritul Europei. #­Lyon. IO­ — Zarul Italian ..La Sena“, din M­lan. Solicită pe Ti­’ttonî, pentru do­rința sa de a întreține cele mai bune relații cu România. Toți italienii ar trebui să lucreze pentru o cât t­rei In­timă apropiere. ..Popolo Romano", aprobă atitudinea energică a lui Tritoni, care a refuzat ca raporturile asupra Banatului să fie ri­scuzate de Conferință, înainte de a fi ascultat­ delegații români. După „I­­­aolol", din Neapol, pri­mejdia unei restalirăr­­ a fîabsburgior, este încă latentă. Trebuie deci luat în seamă concursul amical al Românei, care are aceleași interese ca­­: Italia, în chestiunea aceasta, nu­ se" știe PARIS. — Mâine la orele 10 zi­va avea loc la St. Germain sub președenția d-lui Clemenceau sem­narea tratatui cu Austria. România făcând cunos­cută inten­ssunea ci de ar semna cu rezerva privi­toare la protecția mino­rităților și consiliul su­prem refuzând această rezervă, nu se știe încă dacă România va semna tratatul. * «i Corespondentul Hr .­Morning Post" din Paris scrie următoarele: In unele cercuri reci c­alc de aci se spune cu insistență că tr miterea ulti­matumului în România nu va servi de­cât ca un ..a tent“ dorit în mâinile d­aislui Brăt­anu, în vederea alegerilor v,iioare. Cât despre efectul ce va avea acea­stă hotărîre a Supremului Consiliu, în întreaga situat­e a Europei e prematur, să o profetizăm. Părerea, franceză e că ,,un gru­p în­treg compus din Polon­a., România și poate Ukraina e pe punctul de a se detașa de Vestul Europei din p­ricina ul­timei gafe conisă la Paris și Supre­mul Consiliu ar trebui să tină calea de 4 PAGINI as Ban? »mwäriil 4 PAGINI NICI 0 DECÍZÍÜNÉ IN CHESTIA ROMÂNIEI Lyon­ — Consiliul suprem n’a term­­at redactarea răspunsului la nota privitoare la articolul 61 din Constituia germană. Nici o deciziune n’a in­tervenit în chestiunea României, nici u­n fapt nou nefiind adus la cu­noștința consiliului. DUPĂ SEMNARE Nauon. — Cancelarul de stat austro-german Renner se va in­toar­­ne la Viena imediat după semnarea tratatului de Pace.­­ Ca gfrant al afacerilor Republicei austriace va rămâne Eichi­o­t cu câțiva m­­emb­­ri St.-Germain pentru a menține legă­tura cu­ puterile Ententet. Adunarea națională austriacă va ratiW­ a tra­­tat­ U la s­fârșitul lunei Septembrie- Se va încerca form­area unui mons­ter­­io concontrare in care vor fi re­­prezintate toate partidele din Adu­narea Naț­ioistă. Cancelarul Ronner nu intenționează schimbări radicale în minister- t­otuși minister­e ar­mate, va fi încorporat, ministerului de interne. De­oarece prin tratatul de pace se exclude legătura Austriei germane cu Ger­mania, procesul de constitu­ție prin care Austria­ germană tre­­bu­ia să facă part­e din Republica ger­mană este anulat­ Prin urmare noua constituție austriacă va prevede pen­tru­ republica austria­că un președin­te propriu ca șelf al Sfatului- Un om de prisosj M’am ocu­pat de tmăzi de cazul •unul muribund necunoscut, așezat într'un cărucior, pe sf*. T­r'nstăt&r, pentru care nu s’a putut găsi un loc într’un spital unde să-și poată da sufletul. Nenorocitul a înțeles în cele din urmă că este un om de prisos și conntinuând să trăiască creează se­­rioase dificultăți calităței publice, care nu știe ce să se facă cu ei. Nenorocitul a murit o astă noapte tot în stradă, în căruciorul lui, aco­perit de sdrcnțe. Ca ultimă ironie, moartea lui a fost vestită locatarilor de pe acea stradă de o ceată d­e cheflir, care după miezul nopței se întorceau acasă. Asistența publică nu a fost deran­jată din somn. Cadavrul nenoroci­tului a rămas în stradă până a doua zi. In timpul nop­ei el a fost des­puiat de­­ sdrențe, de tot. Până­ și ro­țile căruciorului în care se afla ca­­davrul, au­ fost furate. P. S. — Pentru cei care nu cu­nosc destul de bine gradul nostru de civilizație, precizăm că faptul nu s’a petrecut la Stambul, ci în Ca­pitala României Mari. Primar de operetă Lămurirea pe care încearcă s’o dea Primăria Capitalei în privința lipsei de păine, este cel puțin ridiculă. D. Emil Petrescu ne spune prin co­municatul său oficial că­­,dela început administrația comunală și-a dat seama că brutării,c­ei vor putea fabr­ca pâinea necesară“. Și atinici ce măsuri s’au luat? Răspunde tot Primăria: s’au făcut adrese ministerului de interne- minis­­tendar de industrie și Manutanței“. Va să zică într'o chestiune atât de importantă ca aceea a pâinei d. Emil Petrescu et Comp. s’au­ mulțumit să tri­­meată niște simple hărții prin care să se constate o stare de fapt. Se poate o măi mare anarhie ? . Dar ce însemnează a te m­eriji de ce­va decât a căuta să prevezi și să iii măsurile necesare ? Unsa de pâine, mai spune Primăria, se datorește faptului că brutarii n’au­ a­­vu­t făina necesară și aceștia n'au avut-o fiindcă nu ie-a trimis-o Sindicatul! Dar care ar fi fost rolul Primăriei încă de acu­m 2—3 săptămâni decât a­­cela de a se informa da numărul bru­tăriilor, de al lucrătorilor brutari, pre­cum și de stocul de făină necesar pen­­tru pâine. ACu:im după două zile de bătăi și de nemancare îndrăznește comuna să ne spună că nu avem făina necesară ? Se poate concepe o mai mare bătie de loc ? Și când te gândești că această administrație și-a făcut în atâtea rân­duri profra incapacitătei sale și nimeni nu a reacționat, nu este decât o concluzie logică: avem primőria și administrația pe rege o merităm ! In alte țări, în alte orașe, asemenea primari de operetă de mint ar fi fost goniți din locurile unde s'au cocoțat! ­ontra cenzura și a stârei de asediu Parisul țărădeac și m­unc!t or din Iași a trimis rege­nci următoarea te­legramă: Comitetul central al Partidului Țară, oase și Muncitoresc din Moldova cere respectu­ s Majestăței Voastre supri­­m­ax­il Conzure1 și Stare* «se”ase­ tiu cu cel Puțin 2 lu0! inainte de ciori­nare­ 1­0­­legorilor. In împrejurările Bre*e și mărețe, prin c»rl 0m trecu­-­­o* poporul româ­nesc a dat CU Prisosință dovada «le scrisă și de conștiința datoriii, Ca să nu mă­rită a R­­ r'tat ca o­m“să I« conștientă în mîine“tic istoric când e vorba «te alcă­­tuirea unei constituante c­are s­ă Infăp­­­uiască let­biniele dorind­ ațe tuturor, către o viață "ouă și dreaptă- Ca încătușarea conștiinței cu iui pu­ verii și CU O administrație șatr,npîcg dg partid, mi poate fi vorba de o exprima­re sinceră a dorințelor țării- O assm8not procedure nu e vred'd că «*8 timpurii« în care trăim nu atinge grav son­timentul înalt de depiniinte cs­ățe­­ne«scă. Dup­ă cum cuvânt­ul M­esiâței Voastre a fos* dieter v în r‘t­e mom­ente arde, tot rș» ne punem ș* avum nă­dejdea în înaltul simț de dreptate al M«­­Jestăței Voastre ce “veți înalta ehe, mare Je­a îin Părintele deopotrivă al întregului popor românesc. Primary­l w ciMîe . In comunicatul apărut astăzi al primarului Capitalei, se susține că primarul nu este obligat decât a fixa prețul pâinei si a supraveghia funcționarea fabricațiunei iar nu r se îngriji de îndestularea populați­unei. Legea pentru organizarea comu­­nelor urbane din 31 iulie 1894 art 99 grăește. Măsurile de poliție comunală se aplică de primar conform legilor și regulamenteor. Ele au de obiect­ al. 4. Asigurarea ÎNDESTULA­REA obștei cu articole de prima ne­cesitate: pâine și carne- Acționari fără acțiuni Se știe fulgerătoarea scădere ce a avut in ultimu­l timp ri­cțiunî­le Casei Rurale. Hotărân­du-se exproprierea mo­­ș­ii Casei Rurale au fost trecute Sa­tului astfel că benef­c­­ ie Pe care 'e scontau acționarii s'a u evaporat într'o S'ngură zi 1 Lucrul cel mo­­nostim însă s’a pe­­trecut acum câteva săptămâni ;a adu­­narea generală când s’a constatat membrii consiliului de Administrație «U mai­ aveau nici unul n!C‘ o acțiune-Ce se întâmplase ? To iți' se vânduseră cu ~ z'le ma! în 3­inte ]a cota «le 2000 'el. ----------- -mgi » mu— --------­ Ca la noi la nimeni Noul aranjament pentru aprovi­zionarea Capitalei cu pâine are e­­viden­t multe și grele lipsuri. Negre­șit că nu se poate organiza imediat um serviciu complect și suficient dar ceea­ ce se petrece în actualele împrejurări este aproape de necre­zut și tot și e sfânt și adevărat! D. brida­r Iany Zică din str­ ?f. Ion Botezătorul (Cartierul Veseliei) aseară (Marți 9 I. c.) la orele 7 a scos un cuptor de pâine. Mulțimea flămândă aștepta. Dr. d. Zică a re­fuzat să vândă cuiva o pâine. Un cetățean cu o casă de copii a aler­gat la circumscripția IlI-a, unde se afla de serviciu de subcomisar Du­­m­i­triu­ După lungi pledoarii cetă­­țeanul a reușit să obțină următorul bilet cu ștampilă și iscălitură: D-­o Zică Băl acestui om. Pâine. In­­ asiă­­seară că nu are ce mânca. Dum­itrin Ca la noi la am­ent ? In joc de un pr­o­ces-verbal dresat după toate cerințele legei, d. Ianu Zică este ru­gat să-și facă pomană cu un om care moare de foame. Dar faina­­ i-a fost acor­dată de pri­mărie pentru nevoie publicului, dar secția este pusă ca să respecte și să supram­in­eze dispoz­iunile legei. Nim­ic. In aceeași seară mu­lțimea flămân­­dă care făcea coa­dă în față acetei brutării a prins pe umil care căra pâinea caldă cu sacul din pră^ălia brutarului. A urmat­­ un scandal monstru. Brutarul striga că pâinea fiind „munca lui“ poate face cu ea ce vrea, iar secția respectivă nu vedea și nu auzea nimic din cele ce se petreceau. Și când așa se petrec lucrurile la câteva zile după libertatea acordată bi­ ptarior, ce o să mai fie când a­­ctiști brutari vor vedea că nu pri­mesc nici o sancțiune peutru abu­zurile ce săvârșesc ? Dair, su­nt multe asemenea fapte văzute și știu­te fără ca cei în drept să se alar­meze ! Vom vedea și sfârșitul ace­stui cântec. ^ ^ A. Mar. Salnîare- 3Iei tierzasnna revo*­luționară • S'biu __D>n Berl'0 se anunță că gu. •crI­ui german continuâ s ă ia seri­>­se măsuri împotriva sPa:'tachișt'l'o r și so­­ciali­ști;OT. itMlftp^tuleați astfel posibili­tatea oricărei mișcări spartachis­ o să s­e excludă. Măsurile au fos' Propune și executate de N ° ske, care se spri­jină de credința nestrămutată a tru­ pei ° r. (Agenția Daci0)­ Vineri 12 (30) Septembrie 191& Represalii contra Simplonului Ce spune sârbii de operatiunile lor !------­ Telegramele sosite presei din Ca­pitală, coroborata de faptele po­vestite de călători­ ce veneau în ța­ră cu S­implomul, în chestia reține­rea cotatelor și legajelor,. a făcut o adâncă impresie în cercurile diplo­matice din Capt­ală. Suntem în măsură să arătăm cau­zele adevărate care pun în lumina realității această chest­une, în care este angajată onoarea statului sâr­besc—aliata Antantei și dec­­amnica noastră de arme. Faptele se det’ar­m dintr’o sursă diplomatică și ele au făcut obiectul unuei discuțiuni la care d. Marinco­­vici, geniul diplomatic al Serbei a luat parte, dând amănunte intere­sante. i In primul loc d- Marincovici des­­minte că ar fi vorba de fapte repro­bab­ie. d­ e la mijloc un simplu act de diplomație mai bine zi e vorba de un conflict, sau cum s’a expri­mat d-sa în limbagiul diplomatic ..o neînțelegere regretabilă și de spe­rat, trecătoare“, între Serbia și Ro­mânia. Intr’adevăr România s’ar fi obli­gat să dea Serbiei, locomotive și alt material rulant, precum și căr­­bune, fie din min­ele din­ țară, fie din Petroșani. Serbia recunoaște că Româna nu poate da locomotive și m­ateri­al ta­lant, pe care nu le-a obținut, însă jignit din vechiul regat și cărbuni din Petroșani ar avea putința să dea. Diplom­­ul de la care deținem a­­ceste știri, adaogă cu oarecare fi­­neță­ ironică: „Precum vezi guvernul sârbesc, imită pe cel românesc, face operă de.... rezistență“* D. Marincovici a asigurat că ni­mic din bagajele și coletele reținutei pe teritoriul sârbesc nu s’a pierdut și îndată ce România își va ține an­gajamentul și Serbia va ști să fie o amică sinceră. Până atunci publicul nev­iovat suferă de pe urma acesta! „neînțe­legeri diplomatice“. Dacian ----, min »*«1» reptarea transporturilor internaționale LUCRĂRILE CONFERINȚEI DE LA PARIS.­­ UN TREN. LON­­DRA-BUCUREȘTI Paralel cu lucrările conferinței de pace, lucrează la Paris o conferință pentru regularea transporturilor­­ in­tern­aționale, care este prezidată de ministrul lucrărilor publice france­ze și la care participă și România ia parte contractantă prin d. ingi­ner Caracostea de la C. F. R. Conferința, ale cărei dezbateri au ținut mai multă vreme a elaborat o convenție, care regulează transpor­turile internationale de căi ferate și cari până acum erau regulate de convenția de la Berna care acorda serioase avan­tagii Germaniei și Au­stro-Ungariei. In această convenție au fost pre­văzute în pr­imul rând cele două mari trenuri internaționale euro­­pene, adică trenul Simplom. Paris- Bucu­rești și trenul Londra-Bucu­rești prin Varșovia- Conferința nui a admis propune­rea făcută în cursul dezbaterilor de a se atașa la aces­te trenuri și va­­goane de clasa II și III­ De asemeni nu s’a admis atașarea unui furgon de bagaje la trenul Simplon. Convenția elaborată a fost trim­i­­să spre ratificare tuturor guverne­lor contractanta. Germania, Austria si Ungaria nu vor pu­tea beneficia de avantagi­ acordate de convenția statelor aliate contractante. I I. P. [6 și prîetesa Lissaî Lai Cu toate cele semnalate de n’t ni­­meni din cri în arep*, n’ci un delegat al Minis­trului l’c Cui'», nu a făcu* vre’o cercetare, nu a­­ u0* vr’o mă­sură față­ de specula și de scandalul nemai pomenit care *e re­ rece la li­ceul Lazăr. Pr­in'mn zinta "b­umăr­ie tasrism­* și viz'ta de ale Părinților revol­tați câtora fără măcar 0­u e mai inv<>. ca motive b 6c cere de la ° braz ț 'Xa dg 500 rte ta* Pentru înscr’ei'ia'coni'lor In liaeu Eri un tânăr care « făcut clasa VI-« «nul trecu' nn ac es' i'ceu. a venit­ tre­murând de indignare să ne spue că­ nu au voi' să.l înscrie sub n ici un pretax* P.V'ă, «n va «taparte cei 560 de Iei pre­tur stabilit "nul ă8'0. Stab''*' d& ctae pentru c ® ș* în ^ cu« Prof«'? In numele ° Pintal pnduce rev ® l*»*â care nu înțelege cum s e poate e0 pe 'im­­purita asta a. sPecut*. jnfuj neom01’"3 să se introdu­că, chiar în școl­ta plătită odată cu banui ce'ătenilor­ întrebăm și avem drept u!­șă "i *e răspun«să ti'țe, admite, d.nui ru'n.s'ru «1 Instrucției <iespre tax ®­on ® 10ană ce se pretinde la liceul Lazăr- Cine, și î" ce sen» înca­sează forța' fără “tal 0 ta pre­­nta* un decret, »ce ș'i bani la o școr­lă cunoscu­tă gratuită în­totdeauna? Vom reveni. Ce mănâncă publicul Azi s’a vân­du* Peș'o în pescăriile S­atu­lui din piața Sf. Gheorghe. Bucu*­ria ma re pe cetățeni care s’au repezi să’și mai v­arieze me"u-ui- M*l cu sea­­mă că Peștele în țara noastra 1“ ciuda Dunărei albastre a bălții*r ș* Mărei Negre. 0 ajuns un fel de tr­ufanda_ S’a vândut în ad­evăr P ® ș­e, dar val_ in ce ha; era* Am avu* și noi prilejul să_i vedem adus în triumf de unul din cetățenii care l’au cumpărat Pe grăbi teta ca toți de altfel­ Putred și rău m'* roșilor așa de ved­­u încât d’abia se țineau bucățile Pe oase'® »p'năre'! Zău că nu ar fi făcut c'nste mesei d-lui Primar. Pentru bta'ul public încă se vede că e un căci 'n'e de k'tagra­­m» s’au vândut. Iar dacă mâine.pol. mâ'ne v ° m ve<ta0 o creș'ere cu m›tatarg, în intoxicațiile« b ° l«b­ «i'n Capitală să nu ne mirăm. Că «taar s’a vândut poșta­­» Pescăriile Statului din piața Sf Ghe­­orghe. Ful. — ■ ■ ———........­ Acțiunea socialistă în Capitală . In cursul acestei săptămâni socialiștii din Capitală au organizat o serie de conferințe­­ în Capitală spre a se lămuri punctul de vedere al partidului social­lst în politica externă. Astfel astășeară Joi, vor vorbi la fi­liala Laborator d. Flip­es­cu și d-na Na­­tal­a Oprescu. Tot astă seară vor lua cuvântul la fin S­ala 13 Septembrie d-ni­ N. Lupu Kos­taki și M. Gănescu. Sâmbătă vor vorbi la Clubul socia­list d-nii Em. Socor și Șerban Voinea; la sala Gr­inta du la N. Vitejescu și Die Petrescu; la sala Măgurele d-nii N. Lupu­ Kostaki și Ninulescu, la suila Șerban Vodă d-n­i Gheorghian și Mit­rescu. ——­ 1 - # -TillBlBawn­­ii _ Enver Psia își reia activitatea Salonic — D*n Consta­ntin­e’l­'>ta: Mc3, *afa Kemal Pașa ar fi in^eiat o ințe­­legere cu tătarii și kurzi pentru a nă­văli în Armenia pent...] jafuri. Mustafa Kemal Pașa ia in persoană măsurile necesare pentru reușita acestei incur­­siuni Populația din Armenia a adresat că un sărutat american N­askeli din Ar­­menia o cerere d­e ajutor Pentru ca­r­­nații și trimeată trupe de ajutor pe de astă parte se anunță că armată de voluntari a lui Mustafa Kemal Pașa a fost împărțită în trei grupuri de ope­­rațiuni, dintre C"ri­una Pste, comandată personal de Mustafa Kemal alt grup este comandat 'ta Enver Pașa' iar al trei­­le grup de colonela­ Nury­bey, fratele Im Enver care a reușit abia de patru zile să evadeze din închisoarea din Ba­tam­un'ta fusese depus de engleza Í A­­gentia Dacia). ’ V Ziarul „DIMINEAȚA" Primești abonament« ei. Leî 60 pe un an. Lei 30 pe șease hmî. Leî 15 ne treî font ABONAMENTELE SF PRIMESC la RâmJnî«f'*!if'ta*7iarHnul Afenereie ..ADEVERUL" ciment dușman, silit, la poalele muntelui, să înainteze sărind diar piatră în piatra. In drum spre Italia Osia Lasboda la Trieste Trecuse mai bine de o oră după miezul nopții. Obosit de drum Si­lmat de țăcănitul monocron, mo­noton și permanent al roților izbite de șinele de fier, adormiseri în fundul canapelei. Ofițerul croat și un ofițer francez din acelaș com­partiment ațipiseră in ei binișor — când­ un ins zmâ­nd­ violent ușa ca­binei, a care­ hutaui ne trezi­se toti. Mi s’a părut o clipă, după u­niformă, că era un general din vechea armată a Habsburgilor. Era însă un simplu controlor, care ve­rifica biletele­ Și pentru că prote­stam cu toții, că ne-a turburat som­nul, slujbașul ne privi peste oche­lari și începu o frază cu următoa­rele cuvinte: t — Bei uns in Oestereich..­ . Sfârșitul mi l’am auzit. Ofițerul francez sărise brusc în picioare, și îl invită să închidă ușa pe dinafară, — ceea ce, smerit, controlorul în­deplini. Bietul funcționar. Tradițional și rutinar, el se credea încă în­­ impe­riul austro-ungar. Tot astfel, bătrâ­nii valeți, credincioși casei pe care au slujit-o o viață întreagă, la dispa­riția stăpânilor, nu se îndura să se dezlipească­ de apartamentele, pe cîț i ei; aceiași migăleală respectu­­asă se îngrijesc mai depărte. Zorii zilei ne au surprins dincolo de Laibach- Deși urcam aproape abrupt, mașina pufăia voioasă și cu spor-Șiragul de vagoane se strecură ca argintul viu prin defileuri boga­te în păduri. Viaducuri și poduri străbătute mai acum o clipă, apar după o curbă, ca în fundul unei pră­păstii. Șoseaua trece când deasu­pra când dedesubtul căei ferate, în­­crucișându-se fulgerător. Boarea dimineței e sprintenă și dânsa. Graiul locuitorilor de asemenea.. Cu cât înaintăm în spre­ apus, vorbirea capătă un tempo mai accelerat. — Și signore, Longatico! Longati­co este noul punct de frontieră al Italiei. Uniformele­­ verzui decorează goar și mișună prin împrejurimi. Un grup răsfirându­se după erar­hie se urcă în tren- subit, compartimentele atât de morocănoase, iau un aer de veselie- Fie că fredonează, o canțonetă, fie că discuta cu vecinul, italianul,e rar de tot un ursuz. Dacă, timid sau rezervat, nu intri în vorbă cu dânsul, intră el în vorbă cu d-ta. Inteligent, și ea atare curios să știe cu cine are de a face, el este însă prea fin și prea delicat, ca să-ți trântească brusc o întrebare de in­discreție căreia rămâi surprins și jenat. Acel trio, care constituie in­terogatorul oricărui bun oriental — de unde vii? unde t­e duci? Ce vrei să faci? — nu-1 veci auzi de la un italian. Poltad­a în Italia nu e apar* najul unei mici oligarhii, și în vor­birea de toate zilele,­ aristocrat și țăran, uzează de aceiași formulă caracteristică: Lei, adică dumnea­­sa. „Dumneasa afirma că.­­” ,Dum­­nesa e sigur că.... ?“ Așa ni se adresează și sergentul militar venit să cerceteze pașa­poartele. Binevoitor temându-se pare că să nu ne indispună, vameșul urmează­ Controlul se îndeplinește, dar fără șicană; ordinea există, dar nu ca să închidă în st­avii­­a­re via­ța, care prin esență e circulație- Circulația, iată exponentul unei civilizatii. Când Roma­­ ajunsese la apogeu, drumurile care duceau spre dânsa formau un pienjiniș. In Europa și în continentele noi. A­­colo e progresul mai mare, unde rețelele de căi ferate sunt mai de­se. Prima călătorie pe ocean, ne-a aruncat înainte cu veacuri, după cum cu veacuri ne aruncă înainte circulația aeriană, — mâine, poi­mâine definitiv câștigată. Cu cât un popor sț­r­ să circule mai repede și mai bine, cu atât "se găsește, din toate celelalte puncte de vedere, mai presus decât un altul, care se mișcă mai greu. Dar în Italia, trenurile merg, nu mo tăie. La San Pietro, garnitura pentru Fiume e pe peron și după cinci minute portenza ! Salutări reciproce se schimbă de la vagon la vagon cu o volubili­tate specific italiană. Or fi de bună seamă și slavi prin Istria, dar la San Pietro, n’am au­zit vorbindu-se decât italienește­­lar Pe rețeta vesele ale celor ce se duceau la Fiume, cum ne-am duce noi la Constanza, se vedea limpede, că habar n’ave­au sau nu voiau să aibă­ de toată truda Consiliului de Patru, ca să rezolve penibila pro­blemă a portului. Ca și cum, îna­intea slhtințelor consiliului, ei — ch­iarâseră de fium­en­ și italieni mult: — Fiume e italiana e rib­arra ! Fiume e italian și va rămâne PRIN CARLO E destul să facă drumul la San- Pietro­ Monfalcone, să străbați fie și în goana­ trenului, massivul Car­so, ca să începi a înțelege războiul Italiei. Un fost ministru în guvernul Mar­ghiloman, formula nu de mult în­­­tr’un cerc următoarea constatare pe care o redau aidoma: — Cei mai păcăliți din acest războiu. — spunea d-sa — au ieșit italienii, au cucerit pietroaie. Dar se este locul u­nia s’au a­dunat toate pietroaiele din Eu­ropa Și într’adevăr, munți întregi de­filează la nesfârșit, construiți în bolovani munți rănoși, stâncoși, colțuroși și acoperiți cu verdeață numai din loc în loc. Pietraae pe dreapta* drumului, pietroaie pe stânga- Mari unele cât o luntre, mo­deste altele cât o albioară de copil, și din ce în ce mai mici până la cubn­ de pavaj, la piatra de șosea și­­ ln sfârșit în boabe și pulbere- Se­mănate dezordonat de voia nature! neste tot masivul și adunata în forma de lungi paralelipipede sau de imense careuri de mâna omului. Case de piatră. Garduri de piatră, înalte de două ori cât omul, fân­tâni în piatră și drumuri în piatră Drumuri albe ca de var. Pentru aceste pietre Italia a sa­crificat o bună parte din cei 500.000 de morți, pe Cari la avut în răz­boiul Da! dar tocmai de aceea, însuși fostul ministru din c­arbi­ne­tal Marghiloman confirmă un dublu a­­devăr. Intâ’u, că obstacolele peste care a trebuit să treacă Italia, în războiu au fost fără pereche și în al doilea rând, că tocmai pustieta­tea ținutului, râvnit și cucerit, confirmă nevoia desperită de a distruge o frontieră strategică mi­zerabilă, în vecinătatea unei mo­­narhii războinice. Cân­d a ajuns la Cervignano, ve­chiul punct de frontieră al Italiei, în plină câmpie, îți reamintești ți­nuturile lăsate în urmă, înțelegi a­­ceste adevăruri mai bine de­cât din toate studiile scrise. Habsburgii stăpâneau munții și defileurile por­țile­ și cheile. De jos din vale, Ita­lienii trebuia să privească mereu în sus, gata oricând, ca nu cumva să fie surprinși de atacul unui im­periu, prea,hranăret­­ ca să țină sea­ma de o alianță tactice. Ce manevre, ce desfășurare po­sibilă de forte ? Nimic ! Un singur detașament austriac bine tapilat după o stâncă intra decima un ro­* Nabresina poartă urm­ele acestu­i războiu inegal. Ruinele sunt nu­meroase. Dar de jur împrejurul lor mișună o lume de arhitecți, de zidari și de­ gospodari, cari, mic și mare, femei și bărbați, lucrează­­ fervent la restaurare­... Prin tufișuri care vâră­e coborâm vertiginos la vale. Deodată la fe­reastra din dreapta e imensă fă­­­­sta violacee apare întreruptă de lu­ciri de sidef. . ... ! — Mare nostrumi murmură im italian rezemat de graba ferestrei, la dreapta mea. In ritmul maestuos al forțelor cosmice, Marea își palpită sânii, de un albastru superb. Peste tot cu­prinsul lor, cât tine lacla, bărcile și Imntrisonerile pescarilor se leagănă ca niște petale abe de trandafir, duse de­ un vânt șăgalnic. La țărm cu limbi vaste, însăși Marea linge picioarele castelului Habsburgilor. Alb si mut­­eșterul o privește, a­­plecat deasupra-i de pe o fășie de promontoriu­*. Trieste ! M. MIRCEA

Next