Dimineaţa, decembrie 1919 (Anul 16, nr. 4878-4907)
1919-12-03 / nr. 4880
J k f V i à ® Cailni IS pagini , Miercuri 3 Pecembrita is»IS^ m îi »iliilifiul lor Consiliul Supremi mapare raporturi “cu" Parlamentele.Im e Kpo2au,^sitîjâ?ieî politice expediat Consi iuiul SapremiN/ Avizul reprezentanților aliați*—Răspunsul depinde de &>arî& Suntem în măsura a preciza care este în momentul acesta și* 'nnațiunea diplomatică, în urma răspunsului prezentat Duminică de șeful guvernului demisionat, general Rădtoianu, reprezentanților Puterilor Aliate la București, prin care declară că nu semnează Pacea, dar că s’ar putea ca Parlamentul să fie chemat a, se răsti asupra acestei chestiuni și de aceea, guvernul cere un nou,termen ca Consiliul suprem să poată fi pus în curent și cu hotărârile sale. Acest răspuns a fost expediat, cum am anunțat, printr’un curier special, ori, Luni, cu Expresul Simploniș va fi, în mod regulat, tot în mâinile Consiliului Suprem. Acesta, este știut, nu este în raporturi cu Parlamentele, ci cu guvernele celorlalte state. Prin urmare, comunicarea ce i se face, odată cu declarația că guvemnul nu semnează, cum că Parlamentul ar putea fi chemat a se rosti asupra semnărei ori nesemnăre. Pă cea, nu poate, legammende, avea nici o înrâurire asupra cursului pe care și'l face ultimatumul. "Termenul lui expiră azi, Marți era 6 p. m. pentru București, iar Vineri pentru, semnarea de către reprezentanții noștri la Paris. Răspunsul a fost însă prezentat Duminică, adică cu două zile înainte de expirarea termenului. El va fi toi la Paris, adică cu o zi înainte de expirarea termenului de semnare acolo. Aceasta fiind, situațiunea diplomatică strict protocolară, hotărârile Aliaților la refuzul de semnare nu mai depind de misiunile aliate din București. Hotărârile depind numai de Consiliul Suprem, care va examina nu numai refuzul de semnare, ci și motivarea lui, conținutul și tonul întregului răspuns, destul de lung, înmânat de generalul Văitoianu. Este nici o împrejurare fie care s’ar putea ca Consiliul Suprem să fie sea*vă. Odată cu expedierea rasa pumsulu, reprezentanții Franței și Marii Britanii au expediat o expunere a situațiunei politice interne, arătând că guvernul care a înmânat răspunsul a făcut-o după ce și-a anunțat demisia în Parlament, că opinia publică și majoritatea partidelor consideră acest act ca o quasi-lovitură de stat și că Parlamentul se preparra a da din sânul său un guvern, care s-ar putea să intre în funcțiune chiar înainte de Vineri. Expunerea este însoțită de părerea celor doi reprezentanți ai Franței și Marii Britanii ca Consiliul suprem să ia in considerațîune aceste împrejurări. i Fapt este că in cercurile diplomatice din București ,procedarea guvernului demisionat e considerat cu totul anormală și răspunsul său, din punct de vedere al dreptului constituțional, moi și neavenit,. In fapt însă, a trebuit să fie acceptat și transmis. * Știrea că d. general Coandă ar fi plecat la Paris nu pare a se confirma, d-sa refăcând zilele acestea nici o cerere de vizare a Scitelor d-sare. Cu atât mai puțin pare probabil ca d-sa să aibă autorizarea de a semna, deoarece declarația de neseminare a fost înmbinaltă de guvernul demisionat și un alt guvern, care să poată dai asemerea autorizare, nu s’a constituit încă. #• Opinia publică se întreabă dacă azi Marți, orele 6, termenul prevăzut de ultimatum expirând pentru București, misiunile aliate vor lua vreo măsură. Această chestiune nu se pune, deoarece termenul de Marți orele & d. a. e prevăzut ca ultimul pentru înmânarea răspunsului și înmânarea s’a făcut încă de alastă ori Duminică. Numai în cazul când Vineri, când expiră la Paris termenul de semnare, Consiliul Suprem s’ar rosti pentru o rupere de relații și ar transmite instrucțiunile sale la București, ar putea fi vorba de ce vor fi chemate să facă misiunile aliate. Eri după amiaza am fost totuși informați că comandanții vapoarelor românești care se aflau în diferite porturi, au fost prevenți să nu pornească spre larg deoarece pot risca să ajungă în fața Strâmtorlr Șj să se găsească închise. Faptul pare a fi confirmat prin următoarea înștiințare pe care trimite direcția serviciului maritim : > >■ * „Din cauza lipsei de pacta a ca combustibil, plecările vapoarelor Serviciului maritim român vor suferi întârzieri. Călătorii sunt rugați să ia informațiuni de la direcția serviciului maritim român din București și de la Inspectoratul aceluiași servicii din Galați, despre datele când vapoarele vor pleca din Galați“, * t D. Venizelos la Romă Roma. — D. Venizelos a v’z R . Sâmbătă pe d. Tittoni, el s’a dus a'P*T împreună cu d. Robuis toraim!' tenii de interne unde a avut o lungă întrevedere cu d. Nitti. Rege’!'1 a cfo r't un dejun ?« Quinail la care au asistat d-nii Nitti, Sforza, D>~ rom llAs, ministrul Greciei și personului acestei legat iuti. Rămânem fără naționaliști Obiceiul liberalilor de a nega patriotismul și naționalismul oricui e împotriva fie și numai a unei păreri a lor, e îndeobște cunoscut Dar acest obicei care a făcut hecatombe până acum, fără ca să se fi cutremurat altă cineva decât boii- amenință să ne lase complect fără naționaliști. Și e păcat, căci e nevoie de această speță de oameni cari își fac un titlu, dintr’un lucru ce este de la sine înțeles. Dar cum am spus, liberalii? ’Sunt pe punctul de a ne lăsa fără naționaliști. Intr'adevăr, în numărul său de ori oficiosul illiberal publică un articol intitulat : .-Naționalismul d-lui N Iorga“Titlul vă spune totul. Prin acest articol d. Iorga e declarat demis din naționalism și pus pe o treaptă cu durii • Take Tomescu, general Averescu și — bomibile dac.tii — cu ..Adevărul“ : ziarul său e pus de asemenea pe o treaptă cu tot ce are presa română mai bun și mai anti-liberal. In fine puțin mai lipsește ca d. lorga să fie calificat de trădător. Dar în numele lui Dumnezeu, dacă ghilotina liberală s’a atins și de marele Dalai ?ama ai natiemalismului» unde o să ajungem ? Să rămâi țara de gustul liberalilor, fără naționaliști ? , »■ [UNK]și wwn Pîrledia sl Biliiților Suntem în mijlocul unei lupte împotriva Conventi unei specialie privitoare la protecția minorităților etnice și religioase. Geî cari conduc și ațâță această luptă spun: — Nu că înțelegem să persecutăm minoritățile- Nu că înțelegem să lipsim minoritățile fie și numai de o iotă din drepturile și liberiát omenești. Dar e o uni invazaci« filnică ce se împune Româiniei, care înțelege singură i să fie cât i se poate mai tolerantă, mai dreaptă cu acele minorități. Că România i gândește așa, că poporul român vrăiește așa, e absolut sigur. Dar că cei cari s’au erijat în conducători ®i poporului români, mai ales cei cari duc lupta împotriva tratatului sinodal,gândesc așa, este o minciună. Intr'adevăr, dacă eî ar gândi astfel ar face totul pentru a împiedeca oriși ce gest. ouișice mișcare împotriva minorităților, întîî din convingere și apoi pentru a nu întări la. Aliați credința că minoritățile din România au nevoie de protecția Ligei națiunilor. In realitate, ce vedem însă? Vedem că partidul liberal, cu .concursul autorităților, al politiei secrete și chiar al unor autorități militare, pune la cale progromulî, lipește afișe ca ’.Bestiile irosii“ al căror scop nu scapă nimănui, în fine face totul, pentru ca cu riscul chiar al cinstei și ordinei năuntrice a tarei, să aprindă tulbuirări împotriva populației evreești. Un prim efect al acestei agitațiuni s’a văzut la Adjud. O altă manifestație pornită deja primlafrul liberal, s’a văzut la Piatra-N. Ce se urmărește prin alcel ăsti? Să se dovedească marilor. Puterni că poporul român mu suferă pe evrei? Marile puteri știu să facă deosebirea între poporul român uu pofti» banii săi. O mărturisește oficiosul Zborat de ori când spune că la Pa— jpis „cei dela Consiliu suprem nej învinuesc de a fi făcut politica unui om și a unui partid“. «tunel? Atunci cei dela Consiliul suprem v °r conchide din persecuțiile și tulburările desTănțuite, că minoritățile au nevoe de protecție împotriva oligarhiei noastre și când vom intra, după semnare, conform cu făgăduiala abiaților în n ° î discuțiuinî, înscenările lîb ®*la Libor vor initerveni încă odată spre paguba țărei. Bizistenta ,st. pop Fost ministru fără portofoliu, în ultimele două guverne* — partizan al rezistentei. Undre nu e gap value picioare In acel faimos coiiÖhioat-articol din „Viitorul” prin «ape liberalii indică viitorului guvern care-i va fi misiunea, se spune că, în ce privește politica din năuntru a acesit guvern va avea de combătut bolșevismul dinăuntru care în permanentă creștere. O recomanndație identică a făcut-o d. Brăttianu la c1icul liberal. Balșevismul este în presa zei . Da, este. Dar desipre c[ez °!șov%nu vorbesc liberalii? Nu este o milă care să avizî pe liberali prevenind despre primejdia ce amenință România? Și se revoltă în român întreaga fire când laud pe liberali pozând astăzi in campioni ai ordinel și aI pincipiilor conservatoare. Dar ce ar făcut liberații de când au venit din Moldova, ce au încult riialî înainte chiar de la 1913 și care le-a fost isprava mai ales de când au suferit întâia înfrângere înaintea Conferinței de pace? ce sau făcut alt decât să semene cu amândouă mâinile, spiritul antarhic în țară? Ce a plăcuit alt decât, să sape spiritul de legalitate și să deprindă poporul]. CU ideea că o țară poate fi guvernată Și fără legi? De câte ori în coloanele aice sunt altar Și alte părți nu nei-aimi adresai respectuos regelui și i-am implorat ca să puna capăt regimului samavolniciei guvernamente? De câte ori nu l-am conjurat să renunțe la cenzura presei, iai starea de asediu, în bunull plaic al d-lui Brătianu, la cel mai odios S’ naiai conrupt regim politic ai căruia agenți miliernlaru până în palatul regal? Dăr nici odialtă glassuit nostru n’a fost ascultat. Miniștrii Majestățea saiie regelui salu judecat că este destui să arunci unui popor pomana unuei reforme agraire și a sufragiuluii universal, că «sie destul să-i ameze?tî Qcihitî cu praful a,u,T't taft unei glorii câștigată cu un milion de morți și cu zece miliarde păgubi, pentru ca acest popor să abdice la drepturile și la demnitateai lui. Un an întreg de absolutism gut»vernamentat, de călcare sistematică a tuturor legilor, de violare a tuturor privincii.’Viloir ordine ricirli’de de suspendare a tututuror garanțiilor constituționale, a provocat în mase la acest spirit de neîncredere în pătura cârmiuitofare și a semănat credința că nu legile guvernează societățile, ci forța. Cea mai mare dintre toate lubnovațiile: cea mai fără scuză, cea mai criminală, mai maite decât compromiterea cauzei românești în fața Conferinței de pace, mai apatru decât izolarea țărei și amenințarea conflictului cu aliați, et et ® săparea spotului de legatSjitate și dezfilanțuireia anarhiei. Astăzi 1'beirlatSiî evocă spectrul dezordine! și diaui alarmă culm că Anibial este înaintea porților cetăței, dar se faie că' uită cum dă pe Anibial! dânșii l’au călăuzit, că dânșii Tău scormonit $ii -au inventat. Vine furtuna? Da, vine, dlair să nu uite liberalii cum că este mituin'a ferșită din vântul pe care 1-l amu semănat Un eî de zile în 501 au torturat poporul. Un 'an^dfeW. în șir s’au abătut asupra țărei. Și amu exploiatat-o fără milă. . După cum o bandă de tâlhari, când atacă o locuință operează cu o anumită disciplină. Unii stând de piatră, albii terorizând pe gr îd în casă, tinându-I sub țevile puștilor șii ceilalți jefuind avutii, tot asemenea au procedat liberali. Unii au stat de pază cu tribunalele marțiale, cu cenzura, cu mitralierele, cu delicatele-legi și, au ținut proipribl in frâul pentru: „a să nu sufle, 1% alții au operat la ,pate. talhäirdrad. cpla dhrutmul mare,, speculând, acaparând, scumpind traiul îmbogăținndu-se fabulos.. In toit timpul aice ® fa în țară se dezvolta un mare proces au descompunerei morale, și în fiecare cap de român năștea, creștea și se întăre ®. credința cum că aceasta este viața Și soarta. Oamenii să fie cârmuiți numind de cei care e mai tere: când ești la guvern cu tunul, când nu ești la guvern cu răscoala. De un an de zile d. Brătilanu seamănă vântul, și acum, în urmă acepar și politică anarhică o tace; este vădit că recolta fuirtunei nu va în târziia In serii» m»mântărei 'anarhismul lui stă și grija partidului liberal de a sffărâmia psatritidele. De un an de zile acțiunea sa este îndreptată. Stăruitor în acesatetă directiune. Și nu vede nenorocitul că, vrând, pentru desființareai partid.®adverse a luotat pentru decreditarii tuturor organismelor vechi printre care se numără: Dalr politica de wn ian a partidiului liberal], nu a ucis piatriidele pe car ® țintea să se desființeze ,dar a omo»rât ceva mai înalt și mla furt-cha>ment'ail: respectul pentru legi. Și când „Viitorul“ cere gn malul de mâine ca să înfrâneze mâșcarea beî- Șevis să uită că cei dintâi au fost liberalii oare cei dintâi e!A răsturnat legalitatea șii au căib*<teo, cu picidarele. Pentru refleștepțsirea respecttuei legilor nu e decât un atfîsfec: acel cari e conspirat înpotriva, rizmu. Și au guvertatt, în afară disf. legi. să primească 0 exemplare pe»..deapsă. Și dacă vitorul gulvezen nișJf va face datoria In această direcție. vai face pop °rt4 * CONSTANTIN BACAtBAIȘA «nfcatBEnroMBWPrgiB«iirw wilim r mmmmmmarnnmnrnttl^ Ras Dufln TTHA PE Zi mmum " Situația s’a clarifcat pe ziua, etc. Renunțăm la patetica de rezistentă, dar sta LăCă sim. Minier Walk. Foiletonul „Dimineței“ 3 f. 10 fos . , ■ [UNK] [UNK] .gt. • * Hare roman popular din războiul nostru de Gheș și Fgi de Fruvii — Ce vești fârtate ? — Prăpăd pe dușmanii. Ai noștri seceră numai bavarezi. Divizia 11 decimată. — Știu știu» dar cu ce raport ven»i noaptea ? — Eu sunt Stan Chirică» din sâni* tari... M’a trimis dom căpitan Cionga» să raportez despre« un spion care poate fi pripășit prin târg. . — Ce spion ? De unde. — Să vedeți, mulți spun că o fi , vr’un strigoi» dar dom’ căpitan nu crede. E un băiat cu zeghea albă» desculț.. — Spion» strigoi? esclamă sergentul și izbucni, înitr’un râs cu hohote. Spune căpitanului că strigoiul e la noi. El a dat de știre târgului astăzi. ■ Soldatul se uită în dânsul nedumerit. — Da» e un băiat dela noi» feciorul lui Io», Hanganu, cerceteș.4 Dar nuri fu dai să-și isprăvească vorba» ofițerul de serviciu apăru. — Sergent, să trimiți patru oameni în strada Eminescu la Noi ...» să-mi aducă de acolo pe cei doi refugiați din Turcinești. Ai înțeles ? Am trimis eu patrule în parc», să fiu vestit de isprava făcută. Intr’o clădire ce avea aparența unei case boerești cu două ceasuri înainte de cele povestite de noi« doi inși, îmbrăcați în haine, ponosite» , se încălzeau cu focul făcut de ei în bucătărie. O bătrână rămăsese să păzească locuința, ai cărei proprietari fugiseră la Craiova» de când se porniseră luptele în munți. Odihnă multă zi a ' avut , bătrâna, căci refugiații năpădiseră casa în așa fel încât speriată și bolnavă baba a plecat la niște rude lăsând totul în voia soartei. . Ferestrele bucătăriei erau bine astupate cu niște pături, ușa era închisă cu un chirug de fier pe dinăuntru și cei doi străini vorbeau în șoapte* — Au aidius cu tine și amtereul cel alb? zise cel mai bătrân descălțânn dusie lângă vatră— Negreșit- A fost greu în harababura asta să capeți ceva dela țărani, dar am găsit. — O să ne prindă bine. Băiatul cu mantaua albă a cunoscut de tot aci, dar mai pe departe vei lucra tu mult mai bibie decât dânsul1. Aceste cuvinte erau rostite în limba germană, căci deși îmbrăcat ca lucrătorii noștri, oaspeții acestei case erau doi spioni bine deghizați cari de câteva săptămâni colindau satele ca negustori veniț din București să caute o familie care biineînțeles nici nu exista. O bătae ușoară în geam îi făcu să tresară. — E Victor, șopti cel mai tânăr, a spus că vine și a reușit... Ei ,deschiseră repede ușa și un țăran apăru. Dar și acesta vorbea tot nemțește ,făcâmd parte din pusdferita de spioni ce invadase țara noastră— I-am dat de urmă» zise ei, ihiaMefi cu mine- Casa e singuratică, bătrânii sunt prăpădiți și cu băiatul isprăvim repede. » . Riscăm cam mult pentru niște hârtii pe cari te putem fabrica singuri, răspunse cel mai tânăr dintre spioni. »— Așa crezi tu? Acum toți sunt cu ochi în patru și fără actele băiatului nu vei realiza planul... Eșiră câteva trei din casă îndreptându-se pe străzi f dosite și întunecoase spre locuința bătrânului Ion Hăngamu. * /" CAP. 5 . 1 / CRIMĂ - I Cinic, ar putea descrie bucuria șî uimirea bătrânilor, sou când fiul lor adoptiv cercetașul Petre Hânganu se întorsese la casa lor urmat de o mulțime de oameni voioși da isbânda obținută Ceasuri întregi căsuța lor a răsunat de băiete și urări de noroc, căci toată mahalaua sărbători pe tânărul Petre ca pe eroul zilei. Da,r pa'trul»e,le trecură impunând stingerea lumiinelor și tăcerea. Obosiți cum eau, bătrânii fericiți de revenirea lui Petrică se grăbiră să asculte porunca și pe la» 10 noaptea liniștea și tăcerea învălui micul lor sălaș»Dar dacă bătrânii adormiră» băilatul nu putta închide ochiiul care colindase munții și cunoștea situația pe noul front era chinuit de teama »unei înfrângeri și de un nou atac asupra orașului V w v > ,• Când se convinse că bătrânii dormieau, el se înbrăcă repede și »plecă din casă fără să-I trezească-Cei trei spioni soară fie supăratî "de nimeni; și câinile plecase cu tânărul lui stăpân spre cieantirul orașului unde Pdtiică aveai Un prieteni cu care voia să plece de astă dată spre linia de foc. Intrând în odăița sărmanilor bătrâni spionii aprinseră un felinar-Ion Hănigariu se trezi dar nu avu timp să se ridice. Lovit în cap cu un topor el recăzu fără să scoată un țipăt. Bătrâna fu legată dar ea de groază își pierdu curaoșfința și rimase ca moartă. Spionii începură a răscoli prin sertarul mesei, »prin sipet și dulap, liniștiți Ca» și când ar fi fost în casa lor— Am găsit» exclamă cel înbirăcat țărănește și scoase din dulap p mai multe hârtii; era actul de naștere, certificatul de patru clase și, un certificat din cohorta cercetașăor „Mineea cei bătrâni“ (dlin care făceau parte Petre Hânjanu-Stingând felidarul crimlinaliuii, plecară luând cu ei aceste acte-inv . CAP. 6 ( PLECAREA SPIONULUI PE FRONT Trupele inamice sub comanda generalului Kuehne soseau în valuri ,pe valea Piietroșaniloir unde sS £ ardomanidantul suprem Falkenhayn țineau să dea lovitura decisivă. Czenteraiul Draganînd deși rânit -greu» de reținut la pat continua să se intereseze de mersul luptelor. A două zi după cele povestite de noi, uni colonel, »cărunt ceru voe să-î prezinte un tânăr erou din »lupta ca s’ia dat în podul de lângă Tg.Jîu. Sprijinit în sabie generalul» primi pe c»el recomnand»at. Era un adolescent bălan cu sprinnc..nele negre sub care ochii mari albaștri aveau o strălucire stranie. Privirea lui »deși limpede era sperioasă și prezișă ceea ce cum indispiuse pe general. — Am auzit că fe-ri purtat ca»m brav, zise totuși generalul cu bunăvoință. Dacă am venit să-mi ceri ceva, poți cere. — D-le general aci mî-arar făcut datoria ca oricare iromân— Generalul tresări, accenturi celui care vorbea era cam străini. — D-tai ești român, fiu’ de român? — Da d-le general, și zicând’ scoase repede un pachet cu acte din buzunarul măntăleî de aba albă cu care era înbrăcat peste o uniformă ponosită de firecari. — Cred, cred, nu-i nevoie. Dar ai nume ce dorești? ' •’ - . IVautTM*)