Dimineaţa, mai 1920 (Anul 17, nr. 4974-4997)

1920-05-26 / nr. 4991

. M hei Bl-am fleet Mirii■■■ Azi se deschid urnele și până toi seara alegătorii vor vota pentru candidații la alegerile de Cameră. Constantin Mille și gazetele Adevărul și Dimineața mi-au făcut, împreună cu cei 60 de alegători cari au depus lista cu semmi] „Goarnei“ la Tribunal, onoarea de a mă recomanda sufragiilor alegatorilor din Ilfov. Innaintea sufragiului universal capitalul moral este singurul care comptează și cum este și singurul pe care’l poate invoca un ziarist care nu a avut în cariera sa altă avere decât credințele Și condeiul cu care ’și le-a apărat, eu nu pot depune înnaintea alegătorilor de Ilfov decât bilanțul activităței mele publice de ziarist.Dacă stâlpii mișcare muncitoare vor fi oameni drepți ei vor face pe muncitorii mai nouî în mișcarea socialistă să știe ce știu cei mai vechi — și anume că încă la Munca am început cu Ion Nădejde, Dobrogeanu-Gherea, Morțun, Radovici, d-rul Iron, lupta pentru idealurile de egalitate politica și socială, pe care nu am părăsit-o o clipă nici la Lumea Nouă, nici la Adevărul.. A fost marea mulțumire sufletească a vieței mele de până acum și sper că va fi Și aceea a restului vietei mele, de a fi rămas la postul meu de ziarist în slujba convingerilor mele democrat-socialiste, fără a cădea într_ brațele demagogiei lat. erarhi Dacă, fie în launtrul organizației muncitoare, fie în afară, mi-am făcut datoria de apărător al intereselor clasei proletare, muncitorii cari mă cunosc personal sau din scris, vor judeca dacă în Cameră aș putea apăra ideile pe cari le apăr de la vârsta de optisprezece ani in una pe aceia presă. Dacă intelectualii vor crede ea de când am luat condeiul în presa, nu am fost omul care să fi consacrat toate preocupările mele nunta politicei și mai ales politicianismului, ci că aim făcut tot ce mi-a stat în putință spre a cultiva în public gustul literaturii, teatrului și muzicei, stimulând încrederea și energia în toți acei care aveau în adevăr în sufletul lor chemarea către frumos — dacă intelectualii vor erede ca și în Cameră aș putea fi de folos în această direcție, ei vor sprijini lista pe care figurez. Dacă concetățenii evrei vor recunoaște că, cu toate dificultățile ce ne punea în cale cea mai barbară dintre demagogii, eu și colegii mei din jurul lui Constantin Mille, nu me-am depărtat o clipă de la ideea de emancipare complectă a evreilor din România — nici unul din ei nu va sta la îndoială către care listă voturile lor pot merge mai cu folos. Ceea ce, cu deosebire, împacă conștiința mea este că în mine ideile mel e democrat-socialiste și de emancipare a evreilor nu au slăbit întru nimic ideea națională românească, ideea de Patrie — și atunci, când în 1914 a apărut dnnaintea ochilor noștri momentul european al desmembrărei împărăției habsburgice în favoarea principiului liberei determination a popoarelor asupra propriei lor soarte, m’am aruncat cu toata ardoarea de care eram capabil în lupta pentru atingerea acestui scop. Daca patrioții români, lăsând -a o parte urile politica, vor recunoaște că in marginile puterilor mele de ziarist, atât în tot cursul războiului cât și după armistițiu, în tara ca și la Paris, unde cu Pavel Brătășanu, Miile și C. Banu am fondat și publicat timp de un an și jumătate ziarul revendicărilor noastre naționale La Roumanie, eu mii-am făcut datoria de român, ei vor vota lista No 12 care are în cap pe Constantin Mille. Nu a fost în firea mea de a mă sluji de pressă în scopuri personale. Nu cred nici acum că vorbind de capitalul de muncă depus în pressa, vorbesc de mine. Cred, din potrivă, că numai aceasta datorie îndeplinită poate interesa pe alegători. Dacă ei vor considera-o suficientă spre a constitui o garanție că’mî voi îndeplini-o și în Cameră, voi vota lista întreagă cu semnul Goarnei, căci numai astfel o pot duce la izbândă Dacă nu — mă voiu sili să îndeplinesc eu aceia? râvnă și mai departe toata datoria, la postul meu de ziarist. IHM ti nini Specula extrem de neomenoasă care a reînceput cu furie înulțimile lui, ca uns la apogeul ei. Nu mai vorbim de alimentele ale căror preț maximal n’a fost niciodată respectat; ei ne preocupăm de articolele de îmbrăcăminte și incălțăminte siriei necesare, a căror speculă nu se poate înfrâna, pe motivul ce-l prtvoacă comercianfil, valura scăzută a leului, lipsa de mărfuri în străinătate. E timpul să ne întrebăm ce s’a făcut cu mărfurile cumpărate de statul nostru, prin comisia de aprovizionare din Paris, îndată după încheierea armistițiului, angajând budgetul fărei cu datorii imense ? Să notăm de la început că printre mărfurile cumpărate din toate țările Europei occidentale și din America se află tocmai articolele de manufactură astăzi atât de speculate nu fără. Mărfurile pentru cari s’au făcut sacrificii bănești destul de mari. — stau depozitate la Constanța, Calați și Brăila tn niște șandramale de lemn, expuse incendiului, furtului și stricăciunilor. Societațile de asigurare, având in vedere construcția șubredă și nesigură a depozitului, n’au acceptat decât un sfert din risc, primind ca asigurate mărfurile pentru suma de 150 milioane lei, din totalul de șase sute de milioane lei. Astăzi aceste mărfuri, după preturile curente din piață, au o valoare înzecită. In loc ca aceste mărfuri să fie distribuite populațiunei, ele se țin in depozie nesigure, unde te rod șoarecii, te mănâncă moliile și, fară cu nesiguranța pazei, le fură bande de răufăcători. Pentru ca și cetitorii să-și facă o idee de sumele imense cu cari statul nostru este angajat, dăm aci o listă a datoriilor, clasificată după monedele tn cari mărfurile au fost cumpărate. Datorăm pe bonuri de tezaur; 11.497.929 dolari ; 4.325.511 lire sterline; 19.202.559 pesetas; 741.192 exuaos; 6.000.000 lire italiene; 15.500.000 franci belgieni și 4.281.434 franci francezi. Recalculați totalul datoriilor după valuta de azi și veți da de niște cifre amețitor de fantastice. Plata acestor datorii nu e departe de a fi scăzută; in Iulie avem de plătit 650 de mii lire sterline. Cu ce vom plăti? Valuta nu avem, iar banii naționali nu sunt incă... fabricați. Chestiunea este de-o dureroasă gravitate, in aceste momente apăsătoare pentru viața noastră economică. Guvernul ia asupră și o mare răspundere dacă nu dă o soluție grabnică acestei chestiuni, lăsând pe de-o parte ca speculanții să despbaie populația, iar pe de alta neglijând depozitele, tn orice moment expuse, focului, stricăciunilor și furturilor. A mai lăsa depozitele tn halul în cari se află este a expune averea statului la o condamnabilă risipă și a duce avufia fărei spre ruină. Dacian qE*aa B Ba ai Baa Bi^^ EMIL D. FAGURE Votați în plin la alegerile de Cameră din Ilfov lista lui Constantin Mille Care are ca semn goarna Cetățeni ai „Dimineței** și „Adeverului“,— vroiți ca aceiaș cauză a dreptatei, a democrației, pe care ziarele noastre favorite o apăra, să fie susținută in acelaș fel, cu aceiaș tărie și sinceritate, și In Cameră? Vreiți, dacă o nedreptate sau un abuz s’ar comite, ziare’e la cari totdeauna a fi alergat, să goats* adăuga la protestul scris și pe cel ridicat cu gas răspicat ln sf fiul țârei*? Vrei fi ca să aveți cui vă adresa, când o nedreptate vă va lovi, când un abuz vă va Indigna, când vei crede ceva folositor pentru bnese obștesc ? De voi depinde! Votaț! lista „adevărului“ cu Constantin Miile in cap și goarna ca semn. Lista aceasta, e lista noastă cum „Adevărul"* și „Dimineața** sunt gazetele voastre! Votati in plin goarna! In Memoriam Dennazi" în Capitala veselă, îmbrăcată în sărbătoare, pe străzile ce mulțimea cea animată privea la nesfârșitul șir al trăsurilor în goană spre curse, un motor prelung vmbrător sumă ceasupra capetelor tuturor Câțiva curioși întinseră gâtul sep Rriră și apoi îșî urmară mersul sau vorba înainte-Măreața pasare de fier și lemn zbura ]m din ce în ce mai aproape, iar deoarece în biru’mî nimic nu părea că se schimbase, că soarele e același, femeile tot așa fie frumoase și de gătite, mă așteptam printr’un miraj către topește vremea și anii să aud obișnuitul strigăt al mulțimei de odinioară. — E Vlaicu — Trăiască VlaiCU. Dar mereu înainte aeroplanul zbura liniștit; nici un viraj îndrăzneț, nici o cădere falsă din acelea ce ne strângea inimile altădată și mai cu seamă niciun glas amintitor. Atunci totul din nou s'a trimit un doi tei dus neoji -"fe' v>1t Carpațior își doarme somnul de voci. Um prilej mă făcuse să văd de curând în cimitirul militar, concepția măreau din marmoră și piatră albă datorită daltei și talentului sculptorului Mătăuaniu . crim și com.iȘijiteor arhitecturale ale d-uî Gulina- Un vultur mareț, cu aripa rănită cu capul întors spre cerul de unde cade cu regret, o pasăre măiastră cum rar a ieșit din mâna vicuimui artist, proteja chipul lui Vlaicu izbitor de asemănător. Pe soclul de piatră ghirlandat cu frunze de stejar sculptate, deamăzi florile amintite au plouat. în aerul limpede glasurile de copii s’au urcat cântând, iar S’-ti desparte, în alte ceruri vulturul Carpaților a privit poate ca drag în jos aimii«stindu-șî la rânduî când întreaga Capitală îl sărbătorea strigând : E Vlaicu. Uit © pe Vlaicu.. Și d’asupra capetelor tuturora dijn nou aeroplanul zbura liniștit senin ca un frate cu aminte al celui mare dispărut- Ful. Guvernul și censura din Ardeal Poart și a arăta în ca măsură guvernul pune interesele tarei în slujjba electorală vom relata următorul fapt: prin adresa No. 99 din 19 Mai 1920 se pune în vedere direcției ziarului Unirea“ din Blaj că este interzisä orice publicație electorală, având ca teză discuta reformei agrare Această ordonanță trimisă presei ardelene, la plină campanie electorală, evidențiază în mod eloqvent un plan de acțiune din partea guvernului, dacă mi -u totul periculos pentru țară, la orice © an de o ciudățenie semnificativă pentru situața sa politică în provincia românească de peste munți. Molilia și Mexic Asasinarea lui Karanza Horsea 24.— O telegramă din Mexico, anunță că Mărfi dimineața președintel a Karanza, a fost omoră«lângă Tlixcala. Conform știrilor primită in New York, atacul in care Karantes a fost omorît era condus de Rodrigo Herara, care până în timpul din urmă aparținuse partidului Karanza și numai săptămâna trecută, se alipise partidului revoluționar. Eisen Hiidowoltt si funcționarii ei In comunicHul constferut de miniștri din ultim!© zile citi“ ° spre care ne atrage atenti a. . s’a hotărât tonificarea monetară prin Banca Națională a Romiei“. Probabil că guvernul a hotărât sa ia această “aspră în necunoștință 4« fapteii că Banca Naționala este azi incapabilă de a lua asupră’șî o astfel de sarcină-Cauza principala care pune această primă institutie de creast a tărei pe un aș,a pic’or de inferioritate este lipsa de personal, datorită inconștientei comducătorilor ei, înainte de stuorarea rea nouei legi și statutelor ce se prepară, banca de mult a încercat, fără să reușească, a deschide câteva agent’ în ‘eritori’le ,alipkte- A trebuit insă să renunțe deoarece a nu avea nici măcar numărul de funcționari trebuincioși bunului mers al în/G-avinn'l 'r zur,in d1« central* si «■ genti’le deja existente- întreaga Henr © să țipă din pricina extremei lipse de curantă în servcijile Bănceî Acest bogat inst’tut financiar al țârei, cu benefic’ de zeci de milioane— —arătate sau nearâtate î’n b’lanțurî —fiu’șî plătește funcționari! nici corespunzător cu nevoile traiului, nici potrivit cu salariile de la celelalte bănci. Din această cauză au avut anul trecut tristul și rușinosul spectacol ,al grevei funcționarilor de la Banca Națională a României Conducătorii Băncei nu au știut să vadă în această grevă ce trebuia să vadă—au dat a*unci funcționarilor nu raaî -ce au fost forțați să de* pentru aplanarea grevei și au continuat mai departe sistemul lor liberal de exploatare, rămânând surzi la *° ate cererile directe și indirecte ale funcționarilor de a li se îmbunătăți situația față de av primea din ce în ce “al promunțat ă a vieței Și .atunci s’a petrecut ceea ce era de prevăzut de feată lui«a. afară de conducătorii băncei Funcționar»! ex. carî sunt aproape totî spec’al’Ști. au început să părăsească instituț’a unul câte unul, găsindu-și situații mai bune în a it ă parte, la institute! “ai sărice, dar cari pot plăti salarî maî bine, iar banca se vede astăzi lipsea de personal, incapabilă să facă față împrejurărilor, cu lucrările încurcate și răroase la urmă—ș’ am enunțată în fiecare zi de noi demișia de funcționari, pe cari nul mai poate înlocui Zadarnic conducătorii aleargă la expediente, căutând să înlocuiască zec’le de funct'onarî vechi și eapabii ce pleacă, cu funct’onarî noul. ne*urati și «eexperrimenitățî, pentru că nici pe aceștia nu-î găsește. N’menî «u vine la această institut‘o vitregă pentru personalul ei, care pe vrem uri era idealul absolventlor școalelor superioare de comerț Se șt ea © *oată lumea starea deplorabilă în care *răesc funcționari! el de -azi, cari nu au reușit încă să’și găsească un post în a ltă parte sau eari. Jegatî de anii de pensie se resemnează să du jcă mai departe existenta lor mizerabilă d e robi producători de dividende pentru actionari bănceî Aceasta fiind situația de astăzi a bănceî, atrage“ în mod serios atentia guvernului și în deosebi a ministrului mumceî—el însuși fost funcționar al *cesteîa,stilutiî—^asupra pri^estrei reale pe care o reprezintă părăsirea Băncei Naționale de către cele “ai bune și mai pregătite de“ eu te, din cauza incapacitatei și inconștienței conducătorilor ei de azi. R. Votați în plin la alegerile de Cameră din Ilfov lista lui Constantin Mille Care are ca semn goarna OGLINDA ZILEI Apariția lui Veleanu — D-ta ești Veleanu ? Ce cauți tocmai acum ? — Am venit să votez lista lui C. Miile și dispar iarăși NUVELELE „IDMINETEI“ Palatul editorului — In amintirea lui Leon Alcalay — de AL. CĂZUBAN Directorul unei instituțiuni mari de editură, de câtva timp, mai în ficare zi, sâcâit de un tânăr sărăcăcios îmbrăcat, cu ghete nerăcucite, cu fața tpărită de o viață plină de neajunsuri și de necazuri. Musafirul ăsta supărător spunea că e literat, și ținea, întotdeauna, subsuoară, un teanc de terț doage. Ce cerea, scriitorul? Dar ce poate cere un scriitor de la un editor! Pentru că vorba scriitorului era la fel cu portul lui, directorul institutului de editură nu-șî putea închipui ca un om care vorbește prost, poate să scrie lucruri bune. De asta, cum îl vedea intrând, îl poftea frumușel să vie alta dată . „Astăzi n’aim vreme !“ Scriitorul pleca închinânduse, și nu-și pierdea nădjdea că, odată ?i odată, editorul cel râu o să se îndure de el și că la urmă tot o să-î editeze volumul lui de povești populare. Dacă scriitorul nu-și pierdea nădejdea, în schimb editorul începea să-și piardă răbdarea. Intr’o zi când era năpădit de tot felul de lucrări, pomeninduse iarăși cu scriitorul jerpelit, se înfuria : — Laisă-mă, domnule, în pace !.. De poveștile d-tale îmi arde mie acum ? Scriitorul nu se supără și drept răspuns îi întinse o scrisoare. Era o recomandație din partea unui profesor universitar care era încredințat că dacă face critici literare, dă o mână de ajutor literaturii românești. Mai îmblânzit, după citirea scrisoarei, editorul îl pofti pe scriitor să lase manuscriptul pentru tipărit. — Peste o săptămână, dacă aveți timp, să treceți pe aci ca să aflați avizul comitetului nostru de lectură Scriitorul © și mulțumit de acest răspuns, și întrezărind perspectiva gloriei de a avea și el un volum tipărit, nu știu ce sa mai facă de mulțumire. Alergă în grădina Cișmigiului, sări peste bănci și, ca să-și potolească nervii, se plimbă cu barca pe lac, sub privirea mirată a unei lebede care nu mai avusese fericirea să vadă până atunci, un scriitor român. La timpul hotărât, scriitorul alergă la editor. Află că opera lui era încă în lectură. Scriitorul se bucură și s-ar fi plimbat iarăși cu barca pe lacul Cișmigiului, dacă editorul i-ar fi dat un acont din care să plătească taxa plutitului. Așa că biata lebădă nu mai avu norocul să vadă, pentru a doua oară, un scriitor român. In stâmt, după câteva amânări, autorul află cu plăcere că volumul a fost citit, dar văzu, cu mâhnire, că avizul comitetului era împotriva tipărirei. Scriitorul nu mai plecă vesel. Plecă desnădăjduit și nici nu-î mai veni gustul să se plimbe cu barca pe Cișmigiu- Mai repede s’ar fi aruncat in lac, sub privirea mirata a lebedei care n’-a mai văzut înecându-se un scriitor român. Dar se gândi la profesorul universitar care-i dăduse recomandația. Criticul literar, cum era foarte milos, alergă la editor și-l rugă mult să primească volumul ne uimit de comitetul de lectură, ar editorul care avea stimă pentru profesorii universitari, a primit sa editeze volumul unui protejat de un profesor universitar. Și într’o bună dimineață, vitrinele librăriilor se încărcară de un nou volum de literatură românească. Iar trecătorul care își arunca ochii în astfel de vitrine, citi pe o copertă verde un titlu roșu : „La birtul cu trei farfurii“. Pa cum „La birtul cu trei ferifurii“, trecătorul nu se aștepta sa găsească bucăți alese, trecea Giniți urmarea în pagina K-a.