Dimineaţa, mai 1920 (Anul 17, nr. 4974-4997)

1920-05-28 / nr. 4994

Ce face Italia? O telegramă din Lyon ne-a înștiințat alaltă­ri cum că un tren de 25 vagoane destinat Ro­mâniei plin cu material de răz­­boiu ce ne-a fost trimis din Franța, n’a putut circula pe li­niile italiene. Din cauza ostili­tății personalului de la Căile fe­rate italiene, trenul a trebuit să fie scos de pe linie. Ce explicație poate avea acest fapt? Am spus în articolul de ori din «Adevărul» cum că Germa­nia lucrează cu o neînfrântă energie pentru ca să sfarme a­­l­ian­ța dintre puterile Ințelegerei. Intriga dintre Anglia și Franța neizbutând de­o­camdată di­plomația germană s-a abătut a­­supra Italiei. Silințe mari fac acum Germania ca să scoată pe Italia din înțelegere. S’ar părea că silințele Berli­nului n’ar fi fără succes, mai ales dacă ținem seama de tele­grama care ne-a anunțat con­stituirea guvernului Nittț. In a­­cea telegramă se spunea că e­­lementul giolitian a fost consi­derabil întărit în noua forma­țiune, ceea ce însemnează că Italia începe să se depărteze de Franța și să se apropie de Ger­mania. Dar cum se explică oprirea trenului militar destinat Româ­niei? Bine­înțeles ne mărginim la supoziții. Comunistul Bujor care a fost dsândit alaftaeri de Curtea Mar­țială a venit în linie dreaptă din Italia. In cercurile socialiste circulă știrea că Bujor a venit cu informațiuni bogate în ce privește isbucnirea revoluției în Italia, a venit cu știrea că, dacă revoluția n’a făcut explozie mai devreme a fost numai de teama a două armate streine, una e armata română ce sunt des­tinate să suprime mișcarea pro­letariatului italian. Bine­înțeles închipuirea prea grotescă, însă are tâlcul ei. In ultimele vremuri s’a con­statat o oare­care activitate în­grijitoare în jurul granițelor României. In special s-a consta­tat că dinspre Ungaria se în­grămădesc trupe. Nu se știe ce o mai fi și din alte părți. O înțelegere între Berlin și Buda­pesta e probabilă, iar Ber­linul are tot interesul ca Româ­­nia să fie înfrântă în profitul Ungariei și al Bulgariei. Dar România este aliata Antantei, și Antanta trebue să ajute Ro­mânia. Pentru ca Antanta să fie în ajutorul României trebuie să-i trimită ajutor material, fie pe apă un drum mai lung fie pe uscat dar prin Italia Ei bine, calea Italiei trebuie în­chisă României. Guvernul italian nu poate în­chide calea, căci ar fi să-și de­clare ostilitatea, ceea ce nu poate face atâta timp cât Italia stă alături de Anglia și Franța, ră­mân lucrătorii. Pentru ca lucrătorii să facă a ceea ce au făcut alaltă ori li s’a băgat în cap cum că armata română e înarmată de urgență pentru ca să tabere asupra mun­­citorimei italiene în ziua când se va revolta. Lucrătorilor ita­lieni li s’a spus și altceva, anu­me că România este destinată să atace Rusia bolșevistă și să vină în ajutorul Polonezilor cari n’ar putea suporta singură în­treaga apărare moscovistă. De aceea socialiștii italieni au luat hotărârea ca să oprească, prin toate mijloacele, trecerea mate­rialului militar destinat Ro­mâniei. Bine­înțeles muncitorimei i­­taliene îi este perfect indiferent ca armata română să se bată cu Ungaria sau cu Bulgaria, dar Germania are un mare interes ca o Românie prietenă a Fran­ței să nu devie prea puternică în paguba aliaților ei de ieri. Iată de ce în calea trenului plecat din Franța și destinat să ne aducă oare­care material de războiu, s’a ridicat împotri­virea unor lucrători italieni. Și apoi acest gest din Italia mai dovedește ceva, mai dove­dește că situația în această parte a Europei a început să devie foarte serioasă și că armata ro­mână ar putea fi chemată ca să-și spună încă odată cuvântul ei hotărâtor. Cine iubește această țară să nu uite faptul în zilele­ de a­­legeri. Constantin Bacalbașa Funcționarii ori» Un s­­igăi de deznădejde și dureros de trist ne vine de la funcționarii pri­­măriei Capitalei Situația l­or din zi în zi ma grea și mai apăsătoare a ajuns la cea dura urmă treaptă și, orice ceas de întâr­ziere pen­ru Îmbunătățirea soarta j­­or aduce funcționarilor noul suferind și­ noul Jfipsuri. . Toate memoriile funcționarilor de l­a primăria Capitalei și toate intervene­țiile lor personale au una și aceiași întâmpinare din partea ediții­or- co­­muniJă. ..vistieria este sleită și co­muna, e săracă"­Dar situația aceasta nu trebue să continue și nici nu poate rămânea fără o opinare care se poate prevedea dinainte. Guvernul intenționează să­ sporea­scă numărul consilierilor comunali, spre a încărca astfel budgetul, primă­­ri­e. Ca­pitalei cu încă o serie de gos­podari.­ inutili.. La ce bun încă un număr nou de Consilieri com­una­li când ..vistieria e goală și comuna e săracă?" Comisia interimară a Capitalei tre­­bue să avizeze la mijloace de a satis­­face cererile drepte al­e funcționari­lor de la primăriei dacă tine să nu cr ducă o regretabilă­­ arbitrare, în spi­­neje celor mereu purtați cu vorbe, și cari au răbdat până acum cu un atom­ism demn de ținut in seamă. Cu promisiuni nu se poate hrăni omul și flămândului nu îi se poate cere să se cuminte, atunci când aca­să îl așteaptă sofia și copii într’o jal­nică mizerie. _ DACIAN Pin ca spania e gettera ă i­ni „Citim numiri Tristețe printre bătăuși­ — Vivat concurente Dacă Ion Caragia­ se ai­ face o vi­zită pe coiful de pământ căror ce­tățeni i-au inspirat gelobtele-i lu­­crări­, desigur că o mare tristețe ar cuprinde pe părintele col­ neî Zoiți­­căî ?­i al cetățeanului turmentat. In­tradevăr, alegerile cari au loc, au ucis lui Caragiale un fiu drag Iuî, cetățeanul turmentat. " Și pentru a te încredința, de acest lucru, e destul să chiaî o raită pe la secțiile de vot, unde votul­ uni­vers­al l’a­ adus pe Stan Pârloagă cot la cot cu Simon Tuck. La secția din str. Sf. Ecaterinnn di­alog între „delegați“, — Toate bune, spune un „dele­gat“ al Stelei către unul al pande­­l­abrul — dar dece evreii da că-s români s’au strâns toți pe p­ri­stăi — Ei vezi că nu citești jurnale.­ replică cel întrebat. Și îndesându-se tainic Și confi­dențial în celălalt — delegatul „m­­e­­nor»huM“ socotește. — Adică ce’tî pasă nen’ dacă îî chiamă Iancu sau Ion? Acum nu’s totî români? Și dacă’s toți români cum mai poți spune că lista­ T o­vre­iască? Argumentația-i definitiva. ..Dele­gații“ se declară satisfăcuți. Dintr’un automobil descinde d. Jeantebaș. „Delegații“ strigă în cor: Trăiască! trăiască! Candidatul emo­ționant mulțumește ..cetățenilor pentru manifestația „spontană“ și „sinceră“. D. Jeantebaș intră grăbit în loca­lul de vot, în timp ce un ..delegat“ spune altuia c«re mi Y flutura încă batista. — Vezi, eu am strigat trăias­că In omu tău, să te văd ,cum să strigi tu ,,trăiască“ când a venit al meu, c’altfel nu te mai susțin. * — Ce te mai căznești de pomană să convingi lumea că ai dreptate, îști­ aș toți oameni cu judecată ?i o să voteze crucea. — O să votăm ?i crucea replică unul din mulțimea alegătorilor; dar cum crucea­ e făcută din m­ocan ®, votăm mai bine pe ăi de«au, făcut’o nu pe ăi de-o ,poartă în sparte. La Școala din Obor, d- Manis'a­­]ian (Ochiul lui Dumnezeu) se’n­­vârte înainte`, alegătorilor ce-și aș­teaptă rândul la vot, ca nu îiu în cușcă. D. Donegal mai curagios î­­i dă drumul: — Crucea o să voteze toți câte sunt aici. — Eh ei dragă, intervine d. Ioani­­țesetu — vorbind chipurile pentru amicul sau, dela cruce până la stea e mare diferență...­. D- Manisardan a prins curaj. — Așa­ î, văzî ca ochiu!­kt­i D-ze-j e deasupra tuturora. •— Drept, intervine un alegător din Gura Oborului, ochiul lui D-zeu sus și veghiază ca să se voteze goarna. * La Școala din Str- Oltairî Auto­­mobilul No. 151 al Ministerului de Interne, circulă cu un funcționar din acest minister, transformat de cir­­cumstanțe în ,delegat“ Un preot­, cetind lista candidați­lor partidului poporului, crede că d. Argetoianu — o vreî de origine —­ se numește în realitate Silbenstein. DreV o trăsură descinde d. An­­dir­..­o candid­art al progresiștilor. — Asta merge la sigur, reflec­tează un mucalit, îl votează toți „ponții“. — Vai de noi, mi se destă%iuește un fost ?i actual bătăuș. Ce țî-e bun că «vem trei alegeri pe an, când ciomagul! mi se usucă ca o straf­idă! O tempera, O mores­î..­. SORIN Br precedent îmbucurător , femeie procuristă de banca Zilele acestea direcțiunea Băncei Marmorosch Blank et Co•• a anunțat un mare număr de avansări la pos­turi de încredere, a unora dintre func­ționarii ei superiori merituoși și dis­tinși. Cu această ocaziune direcțiunea numitei bănci a creat și un precedent îmbucurător pentru, totî cei cari văd îi­ egalizarea în drepturi a femeei ■p numa­î o necesitate a vremei, dar 1­­a o ceșt biune de dreptate.­­, Intr’adevăr printre avansările făcute, vedem că Banca Marmorosch Blank et Co­, a dat procură deplină doam­nei Lofty Rosenfeld care este astfel prima femeie din România care a at­tins o asemenea înaltă funcțiune. Faptul merită cu atât mai mult să fie relevată cu cât funcțiunea aceasta e esențialmente de încredere și, cu cât încrederea a fost acordată de di­­recț­iunea uneia din cele mai mari instituții financiare de la noi singura cale cărei ramificații se întind cu mare renume în Occident. Procura acordată doamnei Lofty Rosenfeld este încă o justificare a­ cererea egalziției în drepturi a feme­ei o încurajare pentru sexul slab și un moment însemnat, în mișcarea fe­ministă din România­ Cronici de la Paris, 26.— Ult­imile știri din Leipsic anunța din sursă autori­zată că tribunalul din Leipsic n’a găsit până acum nici un motiv pentru urmărire în piesele justi­ficative ce-i s’au supus ca să în­treprindă o acțiune judiciară con­tra criminalilor de război a căror listă a fost­­ remisă de Antanta. Tot așa și în ce privește a doua listă a Antantei care conține 40 de nume de criminali. OGLINDA ZILEI Votai tul Bibai Viteaza — Ascultă gardist : Care dintre voi votează cu bu­lletinul meu, să voteze lista No. 12 a lui Const. Mille. teist mici a­ntifatiioi Un proces al Min­sterului Muncii. — înființarea unui Sanatoriu la Tes­sirghiol Ministru,­ muncii și ocrotirilor soci*8 le are în studiu, pe cale de a organize, un nou serviciu de asistență medicală pentru muncH0*?­Plecând deste, “lcul și imcomplectul serviciu sanit ar al fostei direcțiuni a “«seriilor serviciu] proiectat de mi ®*­­sferul “uncii, va f’ “ui­ “al mare, cu secțiuni spec’ale, pentru fiecare regiu­ne a țării, condus de speria­sti și 0»­­“erii de știință rectmoscuți- Acest serv­em v* avea _ menirea teu nu“aî de a pune la disp ° zitiunea mun­­­citorilor azistenta mediicală, în condi­­ț­unille in­ssuficiente de până astăzi. Un fond special va fi pus l­ a dispozit'a ser­viciului de azistență, medicală, pen’m a organiza și conduce în regiunile bal­­neare ale țării sanatorii și case de să­nătate pentru “tinctori- Acolo în lu­nile de repaos, lucrători! bolnavi vor găsi îngr­jire­a medicală pentru ca“ba­terea “al,anilor de cari sufăr. Un regulam en4 special va deter­ma “actul de funcționare ș­ ^condițile de ad“'tere în aceste sanatoriI­­Lucrătoriî și membr­î famili­lor for urmează a fi împărțiți în trei categorii, în ceea ce privește “ortal'tăt'le de aiu “isihUPate în cura acestor sanatorii­ Astfel vom avea lucrător! c3«­ vor plati prețul triata“enitalul după cel “^i minun'ai ‘alrii posibil; lucrători, cari vor beneficia de o reducere de 25—75 la su ă s' lucrători cari vor fi aâ“iși în modul «bsolut gratu't- Este bine înțe­les că în această categorie nu vor fi ati'șî decât lucrători invalizi și în neputință de a­ sî agon'si exis‘enta­­»Pentru a­nul acesta, ca un început de riializare proectului de care ne ocu­­păm o comisî ne compusă 41n d. O Va­s’iescu, subdirector în “toisterul “un­cii <%. I- Teodorescu, inspector rege” nPl si L Dobrescu, șef de serv'c­u fn acelaș minister. A fost însărcinată de a merge la Tekirghiol pentru a “rganiza înființarea unui s­anatoriu unde va f­i admiși muncitorii­ In aceiași măsură, se va stabili o în­țelegere cu direcțiunea generală a A­­provizionării pentru inf­intarea unui e­­conomat care să complecteze organi­zarea sanatoriului. §‘ din punctul de vedere al aprovizionării cu *1 im­en­te-Pentru moment, acesta este singurul sanatoriu pe care ministerul “Hindi are posibilitate» să-l infi­nteze­ Lipsa de “iil»»ce materiiale si absen­ta aproape totală a personalului de spe­cialitate, împiedecă generalizarea ace­stei “măsuri in tote tocaltătile tăr'î, un­de s’ar putea oferi îngrijire muncii,far­­tor După informațiiunile pe c­î le avem din sursă autorizată, ministerul muncei urmărește să facă din stabilim­entele medicale, a căror înființare­­ proiec­tează centre de ai­stență medicală pen­tru muncitori. 1» înălțimea insu­rcuțiu­­nilor similare din țările occidentului.Pentru aceasta în afară de fondurile pe c»ri le va avc» în budgetul ordinar al ministerului, se va face un larg apel la sentimentele de captare ale publi­cului și se va cere Si con'r­ butiunea or­ganizatiilor s’ndicate. c»nu au în primul rând datoria de a da »autorul lor ace­stei “rga­nizatii de Stat. Dacă intent'unile “amn­est­e de mi­nistrul municii vor putea intra în do­meniul realizărilor practice. Opera de ajutorare medicală a maselor muncito­reștî va fi simțitor în pinsă spre o fot­nã daih-ifl «cmtlntion airfi NUVELELEu Părăsirea Șalupei „Rândunica“ După ce camă toate portrele își dfuise șalupa­­ la adăpost, subt miere sălcii de pe mai ostrovului Cozia. Ca niște pusoici ai apelor, hălă­­diții­ tHi acu, acolo, cei trei tovarăși- Vești reflix veneamu ca pe vânt. Nemți Turcii ?i Bulgarii, înviiaintau mereu în­ Dobrogea. Zilele scurte ale lui Noemibrie venea­u tot mai posomo­râte și mai plin« de ceată. Ploua, zis și noapte, din cerul jos, ploae măruntă și r«ce- Dunărea era ca oțelul ?i sălciile ostrovului î­i scu­turaseră toată frunza. Și ceori­le Se învălueau, pe deasupra. Și făceau o ninsoare și a îngheț. întunericul iernii se apropia, zi cu zi. Și cei trei prieteni, de pe șalupa Rândul nica`, îl simțeau în inimile lor, în­­mainte de a sosi. Și șalupa sta și ea tristă, sub malul ostrovului, ca o pasăre cu aripa frântă, care nu putuse să plece cu stolul, și rămă­sese, stingheră și amărâtă, în fața zărilor pustii. Seara, stăteau până târziu, în lumina vânătă a gazonulu­i, care plutea, ca o ceață mocnită, în în­căperea îngustă a cabinei. Afară ploaia bătea în șalupă, fără hodină, țârâia pe acoperi, pe punte și în geamuri, și cârma scâr­­ția ca o pornită de la o casă pustie. Șeful „Rândunicăi“, sergentul Mârzea, cu mecanicul Patrichie Și cu fochistul A. Tudosei, înșirau, tăcuți, niște cărți de joc, soioase, pe un scaun șchiop, ori sfătueau, cu glasuri încete, ca l a un priveghiu Pe policioara della fereastră, cât un geam de bordei, o mușcată ro­ți, tânjea și ea, cu toată grija, pe care o avea. fochistul „Rându­­nicăi“, s’o ude în fiecare zi. Șoa­­recul cri alb, pe ca­re-1 cumpărase sergentul Patrichie dela Galați, de la un Italian cu catirinca, sta Și dânsul, trist, pe colțul mesei, în lumina pustie a gazonulu­i; și pri­vea, cu ochii negri și lucii ca niște gămălia de bolduri, la­cri­trci pri­eteni amărâți; ?i, din când în când, își tremura plictisit betișorul tran­dafiriu și mustățile albe;—nu mai luneca, grăbit, ca «Hă’dată, pe toate bicturile și cu ov«ile risipite prin cabină; nu mai sta în sala cu mușcată, la geam­, la soare; nu se mai stria pe omanul stăpânul său. Mech­nicul Patrichie grăia, cu gla 5 trăgănat și ostenit, ca venit de departe, înșirând ca pe ață cuvinte înțelepte dlin. Psalmii lui David, pe capi îi purta, în­deobște, ca pe un talisman, în buzunarul blazii lui unsuroase­ ,JEi, fraților, ca un vis va trece omul și, în zadar, se tulbură; el strânge comori Și nu știa cui se adună... Omul e ca iarba­dele lui ca flo­area câmpului«. Așa-i, fraților, așa-i cum vă spun. la auziți, cum vitesc valurile. S’a ridicat vânt năstrușnic dinspre țara muscă-­tea­scă. — (Și iar începu cu acelaș glas ostenit). Dar dreptul nostru, frate Mârzea și frate A. Tudosei, ca jitnicul va înflori ?i ca codrul cri din Liban se va înnălța, — cum spun« calea, la carte.­­Și se bătea cu pal­ma peste buzunarul din« piept. Și, noi, c«î cari sămănăm cu lacrimi, cu bucurie vom săcera, — cum spu­ne, tot colea la carte­«.“ Și într’un târziu, în liniștea adâncă ochi, cu ochișorii lui isteți, mărunți ca niște neghinițe; și, parcă, price­pea fi el, cu mintea lui șoricească, o picătură din fântânile pline cu «­­ghiaizma înțelepciunea împăratului David. Și îtr’un târziu, în liniștea adâncă ce s ® aștern ea ca un lac de întu­neric, sergentul Mârzea, zicea: „Mă, A. Tudosei, la zi’î ceva în­cet, știi numaî aȘ ®, să’mî bâzâi ca o albină, rătăcită în chilia noastră de pusnici ai apelor.“ A Tudosei nu se lăsă rugat a do­ua oară, — cum îi era și inima lui girea în piept ca o piatră, ~ Și, ple­când­u-și capul pe un umăr, înce­pea, cu foc: „Foae verde grâu mărunt. Inimă cu venin mult, De te-asî auzi cântând, Și p­leacă de chi f făcând...­“ Cântă întotdeauna, cu ochii plini de alean, la muscata din fereastră, parcă’! cânta el, parcă’! cânta auri fete îubită’n taină... ,,Zi, acuma, mă frate A Tudose! și cântecul soldatului, cântecul nos­tru săracul!“ Oftă sergentul Mârzea­ Și­­ Tudose! îl­ îndreaptă iar ochi! spre Soarea de sânge, și începea N. N. BELDICEANU (Continuare în pag. II-a.)I

Next