Dimineaţa, mai 1920 (Anul 17, nr. 4974-4997)

1920-05-31 / nr. 4997

1 » Z ©u se du­c... Alb­ă dată, în vechime, adică în­ainte de războiu, mu mai departe de­cât acu­­im.Șase ani — acest război nea '’Îm­­­ătrânit cu 100 de ani — când un partid ie­și a zdrobit din alegeri, el pu­ier­dea nimic din puterea și4>resti­­giul lui­ Principiul istoric ce pre­tindea că reprezintă supraviețu­in­di ieșin­imdemn din toate vici­situdinile polticei. Răposatul Re­gele Carol practica o înțelepciune constituțională particulară lui. Se erijase în interpret suveran al opiniunei publice și înainte de a consulta corpul electoral el ap­lica voința lui prezumată. Orga­­n­ar­ea electorală de pe acele ore ".■W fie purtate legitima acest Pope mi’ adu­­r:iî­'^':i­f'u său pe care Coroana IPBHB^'jh'tro int­itiune de ge­­r si a HR mii natiun­e. Guvernul cel %a^m«tanuat de Rege cu de la HH gjatere, obținea majorități HH&tânre, dacă nu chiar unani" pe când partidul guver­nul SS și pe care-i trântise Regele în stimIocul majorităților sale com­pacte­, se alegea în cazul cel mai bun cu câteva scaune, ceea ce do­­ymea până la evidență, — nu e — că acel partid pierduse fn văarev. publică de când era în­­cat la putere și că încetase de a- l iatijic de a exprima voința liberă ® pt|Prudu. Regele nu se înșe­ ] s* *"iușalîi iii«3- o- dctp.­Nu e vorba, schimbarea din­n urmă de guvern, adică concedia­­­­rea cabinetului Vaida Voevod , s’a făcut tot după calapodul din era veche, din dinainte de război. Și de asemenea rezultatul alege­­­­rilor de azi nu prea contrazice învățămintele electorale de altă­dată. Tot guvernul a avut drepte­­te o dreptate eclatanta, zdrobi­s toare pentru adversarii săi- Acest rezultat ne îndrituește oare te conchidem că nu e nimi­­ca „schimbat în regatul României" d­are și că el confirmă vechiul a­­dagiu de alt­minteri contestabil, căi nimic nu e nou sub soare? Cu alte cuvinte întrebarea se pune dacă, spre exemplu, partidul liberal ar fi fost la putere și par­tidul popular în opozițiune, re­zultatul ar fi fost același sau a­­proape același? Ar fi negreșit riscul să dai de pe acuma un răspuns categoric la această întrebare. Trebue să mai așteptam ca să ne mai dăm seama dacă masa electorală, mă­rită și întărită în coheziune ei prin introducerea sufragiului u­­niversal, aduce în adevăr azi o voință clară și luminată în exer­citarea prerogativelor ei"“.Acea­­stă întrebare se pune mai cu sea­mă în ce privește populațiunea rurală. Cu toate acestea, oare­care in­dicii de declinul partidelor vechi și în special al partidului națio­nal-liberal, atât de falnic odinio­ară, le găsim în­deajuns în ma­nifestațiile electorale imediat an­terioare- Alegerile de sub­ gu­vernul generalului Văitoianu, ca­re nu era tocmai în dușmănie cu partidul d-lui Tonel Brătianu, a­u dat acestuia abia o sută de re­prezentanți in Cameră. Și cred că nu e o exagerare de a spune că dacă faga Poporului ar fi par­ticipat atunci la alegeri rezulta­tele ar fi fost cu totul altele. A­­poi si alte manifestațiuni carac­teristice atât la sate cât și în o­­rașe dau aceeași impresiune de stingere a soarelui liberal. Este deci permis a conchide din consultarea populară ce a avut loc că e ceva nou în România Nouă- Calapoadele vechi devin inutilități sociale. Ele nu mai răs­pund realităților. Pare că suntem pe cale să dăm concediu idolilor de ieri, cari vor plimba de aci înainte în persoana lor molatic­ a­­măririlor perimate­­..Să nu ai să mai vorbească, spune Platon, de a­cei zei cari se plimbă printre oameni, inventio­ns nesănătoasă a poeților “ să a politicianilor, circulau prin­tre noî, unii cu o măiestie prefă­cută, alții cu o morgă ridiculă. Ei par azi adânc atinși. Vorba poetului. .. Auziți depo­ti cari sună? se duc­.*1 A. R. Ștampilarea acțiunilor Noul dispositiuni In per­­sp@­ană Era a fost convocată de ministerul de industrie și comerț comisiunea pentru $tamplarea acțiunilor socetă­­ților streine pu­se sub sechestru judi­ciar in scopul de a- si da avizul asu­pra mijloacelor celor m­fi­­ potrivite prin care aceste titluri s’ar putea pu­ne în circulație așa fel ca print­r’un control lesnicios să se asigure și in­teresele Sfatul și negocierea lor nestânjenita. Se știe că actualele dispozi­țiiuni privitoare la com­pianile de circula­ție dle acțiunilor de acest s ° î sunt a­­tât de severe și pretențioase că nu numai aplicarea lor devine ireaitabi­lă la cele mai m­ulte cazuri se lovește în mod nedrept și în interesele româ­nilor deținători de asemenea valori Comisiunea are deci să aprecieze toate aceste considerațiuni ți să dea o hotărâre care pe cât este posibil să împace interesele generale. Ungurii farseau­ manifeste incendiare prin­tre trupele din Ardeal Autoritățile superioare u unitare dfin Ardeal au descoperit zilele acestea că agenții unguri au lansat număr­oa­­se manifeste incendiare in răndurile soldaților noștri. S'au găsit asemenea manifest­ații­te Si­ne clădirile din Oradea Mar­el și alte centre-Cazul a fost adus la cunoști­ța d-lui general Râș­canu- ministrul­­ de război- Impozite pe celilutap Războ’ul care a dat lui” ei a­âția mili­on­ați și îmbogățiți a sărăcit statele și secătu’t visteriile țărlor ce s’au războit între ele Două state fac o ex­cepție fericită: America și Anglia, deși și ale se resimt în n­ are patrie economi­­ceș‘e zdruncinate­ E firesc dec! să se caute calea impo­zitelor directe și indirecte pentru a rei conforta tezaurele publice, a crete văr rui’turi prin augment­area vechilor dări șî impozi­te și spre a îmbogăți prin resur­­se nouî perceperea­­ de ‘axe proaspăt așezate, pe unele acte de comerț și ac­țiuni civile neimpuse înainte de răz­­boiu. Telegraful ne aduce ști rea că în Franța senatul a votat o supra­taxă se­­mpozie pe cel‘batail și pe căsnicii­c fără copii. Impozitul acesta nu a o innovație re­centă a legiuito rului..născută din cerin­­țele actu­a­le ale asezarei de impozte e noul. Impunerea celebatarilor și căsn'cii’ror lips’te de cop’i este de mult Cunoscut â in­n,a‘erie de fisc și ea face parte din legislația cu “are folos teteedu­să In mai multe sta­te din Europa și Am­er­ca- o revistă de sociolog­e din Anglia, în ult imul ei num ăr ocupându-se <te ,,a­­“tefl’urile li bere“ constată că aceste „căsnic’î false“ căutând să rămâe in­­fructiror.se nen'r­ ,:îniTruilu­i‘3fL populatiu i­.,­,, ,,i '­.re tt'CDllusc ’­puse la impozite mult maî n,arî de cât cd'batarii și căsnic­ile legale fără co­pii. La noi ar fi de discutat dacă celeba­­tari î­l duc mai bine d­ecât cei însumți ș­i dacă d'n punct de vedere al startului ci­vil, ori­care ar fi situația lor, ar tre­bui să plătească bir pentru că nu au trecut cu o jumătate legală la ofițerul stăreț c'g’ie. In România cel'ba‘ul es‘e destul de pronunțat și mai ales concubinajul s* în‘­ns de la țară în oraș, sub acele for­­­mei ușuratice cari lezează m­orala pu­blică- Capsala țarei este sub aceasta formă furnicarul cel mai scandalos. Oare în Românii n’ar fi binevenit un impozant pe celibatari.. pe căsniciile fără co­vî și pe „mar’ăgiile libere“? Chesti­unea meri‘a d’schdartu. V­ Sc. tas ssinfetei­­ f­li Disch­sne Lyon, 29. — Starea sănătății d-lui Deschanel continuă să fie cât se poate di satisfăcătoare; medicii n’au mă găsit util de a publice un balem­. Președintele republică primește zilnic nenu­­mer­oase telegrame și scrisori de simpatie. Spre reweltsfi­e? Un articol a­ d-lui N. Iorga.—Comedi electo­rală a guvernului Maiestății Sale*— Guvernul amenință. D. N. Iorga a publicat in Nea­tz­eriStî­n­g-'VPaui'' «tșTiara l’coI asupra situației, artisTOi' în care liberalii și cei dela guvern au văzut un îndemn la revoluție* Iată câteva pasagii mai im­portante din acest articol : Comedia electorală a Guvernu­lui Maiestății Sale se înfăptuie­ște: „Istoria Va SA pe cine să fam răspunzător. Iar poporul conști­ent va găsi și acum ca și Pe vre­mea liberalilor, cari au introdus votul universal anume pentru a fabrica majorități cu sila, să gă­sească mijloacele prin care, în scurt timp să poată da peste cap Guvernele călcătoare de le­ge și de drept împreună cu mi­zerabilele lor majorități. Noi credem însă că era mai bine ca zguduiri inevitabile a­­cum să fie evitate unei țări care simte­ atâta nevoe de liniște- Aceia pe cari i-a chemat la pu­tere contra tuturor normelor constituționale Coroana, silește politica României să intre pe dru­muri pe care noi nu le-am­ dorit, pe care nu le vom călca noi cei dintâi, dar care vor deveni fatal singura cale deschisă pentru re­­câtigarea libertăților publice. Cine are puterea si răspunde­rea ngiturii cL^Păsar emunrațl n„­­ oală in fierbereCe „a­mtam­­plu după această întemnițare a aburilor cari, orice s'ar întâmpla, trebuie să iasă, aceasta nu ne privește pe noi, și nimeni nu va putea să ne facă vinovați de ceia ce fated vor face straturile popu­lare conștiente, ca și inteligența revoltată a acestui neam. Oficiosul iberal se grăbește să releve acest articol și adaogă: După câte Știm guvernul a re­levat articolul din „Neamul Ro­mânesc“ și s’a trimis vorba celui care l’a scris că va fi făcut direct răspunzător de orice încercare de dezordine care eventual s’ar pro­duce în țară. S’a mai spus aceluia care și-a părăsit catedra, unde făcea cur­suri folositoare spre a se deda la o politică dăunătoare tarei, că gu­vernul nu va ezita nici un mo­ment, de a lua împotrivă-i măsu­rile cele oral severe, pe cari le are la îndemână- In aceiași zi îndreptarea ofi­ciosul guvernului publică un ar­ticol întitulat Revoluția Nebunu­lui“ care se închee cu această a­­menințare: »Cât despre d. Borgs, nu sau fără voia lui­ va sta li­niștit. Căci nau vom tolera nici pe revoluționari, nici pe nebuni. Din toată lista m’am ales cu un petec. PMaAiáíu­i Pai­aio î­ ­l­ jșmpa—pe­­­ art . «avem, în actuală s«siun« a Parla­­meanturo, ca­ re vă fî foarte­ scurtă, guvernt­u­l nu va prezenta nici unuul din promotet« sa]e. Relativ ]a înfiin­­tairea de niclui departamente sau la mu­tarea celor actuale, este vorba de ministerul Cultelor și de ce] «1 Lucrărilor Publice. Vioir fi însă supuse spre ratificare noului Parlament în chiar primele zile are existenței sale, decretul­­lege pentru înființarea Ministerului Muncei și­ toate decretele-legl date de guvern în timpul absenței Ca­merelor. Guvernul va prezenta de as­em­en­ea Camerei și budgetul ge­­neral al Statul­u­i, care cuprinde­­ ca­pitole pentru fiecare provincie în parte. Ifidonul funcționarilor francezi Paris. 29.— Guvernul va de­pune în parlament un proiect de statut pentru funcționari, ale că­ror asociațin­i vor primi o opa­citate largă, însă nu vor putea a­­dera la nici o federație la care vor fi afiliate asociațiuni cu interese co­operative diverse de ale lor. Astfel funcționarii nu­ se vor putea afilia Confederației generale a muncii Cronica literară­ L Ag Arbiceanujs Wm11 D. I­ Agârbiceanu. in li­teratt­ra sa poartă marca scriitorilor ardeleni ît­ zâurjițî —prostiii, firește —din literatura germană. O concepție morală asupra vieței, un realism fundarmenital deo­sebit de naturalismu­l lui Zola și un stil viguros, dar imperfect- Din tot ce a scris până acun­d­ Agârbiceanu, și a scris destul de mult—am rețintuit mai ales o schiță. Fetețeaga. E vorba de o cărău­șe, care încarcă sacaua ve­che, peste puterile biertulu­i cal bă­trân, slab, bolnavv­ E o armonie desă­vârș­it s­ă l­untre decor și între cei trei e­roi: animalul, cărăușa și sacaua. — fiindcă sacaua capătă un relief deose­bit de acest fond. E o bucat­ă de an­tologie—iunie, din cele­­ mai bune sch­ițe din literatura noa­stra. Mântuirieesc că Popa Man, de cu­rând apărut, m’a surprins­ o o bucată de 129 de pagini, deci o bucățică mare, căreia îi cerem anumite condiții- o concepție, o analiză­ psihologică, o măiastră, redare a cadrului. Când un scriitor purcede la realizări mai largi, suntem­­ îndreptățiți sări ce ai din­i as­emenea lucruri. Poai­ te să creeze ceva temeinic- Este deci datorie să nu lase vitei un gol sau, K orI-pe caz să lase goluri prea puțini ,gâr­liceanu,­­care a scris schițe și nașve­­lete frum­oase se simte stângaci vytro­nsUireia mare. E ceva din stângăcia, pictorului miniaturist, care —la un moment dat—începe să lucr­e un ta­blou cu dimensiuni uriașe. O frescă bogată­.­. Suntem în șartul Th­egusa. de mai mulți ani n'are popă. să­tenii cred că seceta­ și celelalte nenorociri. cari se abătuseră în timpul din urmă asupra lor vin din­ această cau­ză- A­­tunci, apare popa Miau, uin peAona­­giu misterios. De unde vine ? ripe l’a­trimes? Und­e a fost mai înainte? Nu se știe- Teleguț­en­i nici tun se in­teresează. Sunt bucuroși că biserica lor a căpătait un­ slujitor a­l dejmatului­ Popa Man însă nu-i un om corect. S’a­u răspândit anu­mite zvonuri: că ar fi fost hat de cai, că n’ar fi în­tărit deja episcopie- Bețivii din câr­­ci­ md o spun. Lumea n'o crede- D- A’ garb­irea,nu ar îi îtuit scrie o pagină de înaltă valoare socială: un sat în­treg, care primise­­»ne pe gotit preot se răzvrătește acîm împotriva aces­tuia- Massa conți uimii stegar indi­­­viid. . Un «onfffet bsenian. Sau—mai aproape—cornii jetuit din Popa Ta­nda a lui Slavici. Cu al desnodăjmânit-fire­­ște: Popa T­anida­­ fost om de treabă și a birudst satul.Popa Man e pa inco­­recit și urma să f e biiiuiți de credin­cioși-D- Agârbiceanu a fugit de această frumoasă problem­. Iiu demascarea lui Man intervine upi element străin: fo­sta lui nevastă, © tee nebima—apare] pe ° stafii © a tfecastului în­tr’un amurg­ învăpăiat, în Tefegia. In locul unei­ pagini sociale—uh șerifi mentală. «ar impune o aialpă psihologică_ cuhb spuneam miî its- Ce crede,­­ce gaucie, ce priăinete. ne simte Po­pa Maț ? Mister­, p .A­gârbi­ceanu nu vrea să ti © spun« tjNc*­­ / • iîff11 că e fi Poet atrtOrfhl mai -a­ core d^sfâneaza tatăldin sat s’a h­adră d­X Mim.; părinții au mi­­m, kitaPfriva vod­ eî; b»«rl>a­U­S Văduva ‘răește cu ÎVLan-Fin alui este . va” Man se aTte^ Și n^oii; ani satul nu’l ița­­re2L dupa ,ai­i 51 B vede beat. al doi.. Pentru că u­n M­­.. m sosea Până când, înt­r’o seară ..patru um­bre“ c^rl rostesc tărie b’bl’ce, aproape d­ uejd. D- Agârbiceanu a etichetat nuvela sa. ..povestire după o legendă“ Pflartă sub această etichetă, recu­nosc că Popa Man are remarcabile ca tațău­l- 0 povestire—d.a­— și încă una din cele mai buna­­ nuvelă nu- Este o simplă redare de fa­pte, de episoa­de—un­e­ori poetice—; e o relatare de a­mânuinte, cari nu converg în jurul u­­nei t«me sau în juni] unui subiect ca­să închege în tot un star- Toate aceste amănunte n’au decât un singur tir de legătură: figura lui Man- Firește, Măciucă și pelalte eroi sau eroine, ca și „certe patru umbre“ care fac gestul final—se pî­r­d în negură. Nu trăesc. A­jutorul nici n’a voit ,aceasta ta, tocmai pentru ca să reliefeze mai mult silueta lui Man- Satul ar fi fost un minunat prilej de zugrăvire. In ]it[ra'tu­ra noastră— hiaissa, colectiviitatea cu avântu­rile ©i tumultoase, nu e redaită ni­cî odată- Nicî d- Agârbiceanu nu țintește iirtr’a­colo. Rămâne deci Man, singur Man. Fiindcă sum­itiem îrntr’o povestire, faip­­tu­l di­vers i­ntră în plănui] îrrfcîî, iar di­ S 6­ca­rea sufletului e inexistentă. Auto­rul a izbutit să redea curgător acest fapt divers, să­­ descrie când și când— priveliști frumoase, să făurească în jurul eroului său acea aitaosferă de taină, de neauiuoscut, oarp-țî să fio zi- Citind istoria simplă—prea simplă a lui Man, mi-am adus amin­te de unii­ eroi ai d-lui Sadoveanu. Sunt oa­m­enii acei­a n­ecunoscuți, dar totuși prieteni, cari trec prin via­ț­ă ca niște­­ eterni pribegi, mânați de cin­e șitie ce doruri, chemați de infragixi,] cine știe căror visuri, ademeniți poate de amin­tirea unei femei, pe care au iu­birt’o cândva—­d­e demult, într’u­n înflorit a­murg din toamnă. Evidenți, această poe­zire obicinuită până la banal, nu-ți cere eiforturî mari nu-ți cere mijloace de realizare prea rafinat­­e- Nu- Ii cere numai un condei de poet, un condei fe­menim, care să „efieureze“ amănunte­­felie, care să nu stăinui­a­scă prea mult asupra un­ui gest.Se pune însă întrebarea; azi, după acest războiu cumpliit., care a regene­rat concepțiile polt­tice sistemele fi­­losofice și ‘eor’ile estetice. [zi—când în toart­e țările apar cărți nouî, lite­ratu­ră socialâ. litera­tură vie în care palpită viața intensă ,a zilei, cu mize­riile și năzuim­istele­ ei, ne mai este în­­sădu’t să scrie TM 129 de pag’n;’ ca să­­ povestim o legendă, care, ori cât de frumoasă ar fi, rămâne totuși le­gendă? Evident că nu. Dela scriitorii n­oștr’i—și de l­a scrii­torii­ cari au un talent, frumos, ca d- Agârbi­ceanusi— aș­teptam altceva: aș­teptâm­ literatura viitorului pe care su­fletul transform­a­t fundamental în timpul războiului—o cere ca o necesi­tate imperioasă­ iartă de ce^ oricât ue frumos ar po­­vesti d- Agârbiceanu, noi nu putem fi nemulțumiți, numai cu atât. Și a­­ceasta tocmai pentru că d-sa e dintre cei chemați să ne dea mai mult- Din fericire, d. Agârbi­ceanu a mai adăugat la sfârșit­­ul volumului, câteva schițe bune- Unde din ele ~Inspec­te- de Pildă, sunt simple anecdote, cari nu îmfățișează prea mult interes" dar se cites­c cu plăcere pentru humo­sul lor larg binevoitor și inofensiv. Altele sunt crâmpee de viață prinse fugar, dar viguros. Așa este Adormi­­rea lui moș­tenită care dacă n’ar fi îmbibată de prea multă poezie, ne-am aminti—vag firește—puternica schiță a luii Maupa­ssain­t le Vieux,­­ care se redă magistral a­gonia unui bătrân, ce vr­ea să se despartă de viața­ Cea mai puternică însă din schițele d-lui Agârbiceanu este—d­e­sigur—Mu tu morți de un realism viguros? Ci­­tind’o, neam gândit la procedeele cru­de din Fefeleaga și neam dat seama ce bogate resurse posedă d- Agârbi­­ceanu. In tortul, o ca­­te bună-ANDREI BRANIȘTE

Next