Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)

1920-07-01 / nr. 5022

Ce n’au înțeles liberalii Liberalii sânt oameni isteți, înțeleg și învârtesc multe; dar sont unele lucruri cari le scapă. Așa de pildă, decretând refor­ma electorală — de altminteri fără multă pregătire și bătaie de cap — ei nu s’au gândit la un lucru esențial, și anume că sufragiul universal nu se poate pune în a­cțiuni. Tăria »aradului liberal a con­testat fn cele din urmă, în ceea ce s’ar putea chema politica di­videndelor. Cunoscuta deviză divide et impero a fost locali­­ssată de ei și s-a prefăcut în Dividenda et impero. Această politică bancară, spri­jjinită de numeroase societăți a­­nonime sau în nume colectiv, credite, sindicate și cointeresări se putea aplica cu succes în co­legii electorale restrânse, de câte­va sute de alegători. Dar ea devine inoperantă, cum se zice la palatul de justiție, cu sufra­giul universal. Muzica divină a jetoanelor de prezență, care îm­­blânzia moravurile alegătorului densitar, se pierde aici în tu­multul pasiunilor populare. Iată la ce nu s’au gândit iscu­siții financiari liberali. Și acea­stă greșeală le-a fost fatală. Sufragiul universal a găsit pe liberali fără nici o legătură sufletească cu poporul — nici iau nașele din­ orașe, nici cu cele in­­de. r , Jor­dul. ?­­Când cu u­n pat roș au devenit prtici d­e guv­ământ, liberalii au alune­cat pe rapa oligarhiei plutocra­tică. Ei aveau două căi de urmat: o politică sincer populară, sau o politică de egemonie a unei minorități, care să-și așeze pute­rea exploatând neștiința și cre­dulitatea maselor, prin cari se ridicaseră. Ei au adoptat pe cea din urmă subt masca democra­­­tici Bătrânul Ioan Brătianu, poa­te iatr’o intențiune bună, re­luând și ciuntind un cuvânt is­teric »1 Guizot (Munciți și îm­­­bogățiți-vă) a spus partizanilor «ăi : „îmbogățiți-vă !“. Intenția lui Ioan Brătianu a fost, zic, poate bună, dacă ur­­măria scopul de a așeza o demo­crație puternică care să fie piept boerilor.­­ Dar rezultatul a fost ce știm. 1 „Colectivitatea“ liberală s’a pus pe îmbogățire și azi asis­tăm la acest spectacol, unic în Europa, că un partid politic cau­tă să »une mâna pe toate izvoa­rele de avuție ale țărei, pe toată activitatea economică și finan­­ciară și chiar pe gândirea româ­nească, monopolizând tipogra­fiile, așa ca nimeni să nu miște să m­a­­­spire și să nu gândească in Afară de sfera lui. Niciodată o oligar­hie nu s’a arătat mai tiranică și mai îndrăzneață. Pretextul îî cunoaștem: pro­teguirea capitalului național. Dar el n’a putut înșela pe ni­meni­­ asupra scopului urmărit Acea­­stă organizare mercanti­la a­­ partidului a atins punctul ei culminant subt șefia d-lui Io­nel Brtstianu, care, să nu o ui­tăm, venise, chipurile, cu gân­dul să întinerească cadrele, ceea c­e­ iară iase grozav, vă aduceți a fac­e reprezentanții vechi­lor cad­­re. Az­ f­artidul național-libe­­ral do­­ nise o mașină formida­bilă, având la îndemână dona pv­­ [UNK]»;alte mijloace de acțiune : corupțiunea și teroarea. Unde nu trecea întâie Be întrebuința a doua. Și rând­uie liberale se jugici și ai. mereu, căci e totda­­una mai b vne — nu e așa î — să mergi ci cel tare ; e mai mult liberalii jubilau! „Ionel“ era rege, un rege intolerant, de drept divin, gelos de prerogati­vele sale, el nu vrea să împartă cu nimeni nici direcțiunea nici răspunderile, chiar în momente­le cele mai grave, când nici un concurs nu putea să fie de pri­sos. Partidul liber­­ era țara și șe­ful lui arbitru suveran! Dar stânca tarpeiană e ală­turi de. Capitol. Politica asta de afaceri l’a în­­strein­at de masele populare de la sa­te și din orașe. Puterea lui nu putea să o tra­gă decât din obârșia lui, din po­porul din care și prin care s’a ridicat. Devenind necredincios origi­­nei sale, partidul liberal nu se mai putea sprijini pe nimic so­lid , pierdea chiar rațiunea sa de a fi, devenind o simplă clică, care trăia numai prin organi­zarea sa, adică prin mijloace artificiale. Și ceea ce trebuia să se întâm­ple s’a întâmplat Poporul scăpat de lanțurile regimului cen­sitar, neavând ni­mica comun cu un partid de a­­faceri cu prăvălii multe dar fără suflet, forțamente oligarchic și reacționar, nu putea să iubească pe cine nu l’a iubit. El ignorea­ză pe acei cari l’au ignorat, și respinge p cei ce l’au respins. Ri­frajul universal pg poate fi t îs­pus influențelor din colegiile restrânse trebuia fatal să sdrâncine acel partid până în temeliile sale. Liberalii și-au închipuit, o știu, că dând în același timp sufra­giul universal și împroprietări­rea, această din urmă va fi con­tra partida celei d’ântâi și că țărănimea recunoscătoare îi va da voturile fiind-că i-a dat pă­mânt. Ăst­fel putea să urmeze politica lui de do ur des — îți dau ca să’mi dai — care i-a reu­șit până acuma. Dar s’a înșelat­ logica lucrurilor e mai tare de­cât programele scrise și trâm­bițate. De pildă. Un club unde se joacă și se petrece poate să în­scrie în statutele sale articole pentru încurajarea literilor și a artelor, poate să-și monteze o bibliotecă bogată. Dar asta nu schimbă fizionomia lui de club unde se joacă, fizionomia pe care i’o dau înclinările, preferințele și actele obicinuite ale membrilor săi. Jocul e caracteristica M. Din venitul jocului trăiește. Așa și cu partidul liberal Poate el să sfideze principii de­mocratice, poate chiar să decre­teze sufragiul universal și îm­proprietărirea țăranilor. Aceste acte izolate apar ca niște simple abilități, dictate tot de interesul de partid. El nu rămâne mai puțin un partid de­ afaceri. Asta e caracteristica lui, fizionomia lui morală, fixată de o practică semi-seculară. Poporul a înțeles acest lucru și verdictul său ne mai putând fi falsificat prin ademeneli, ca în colegii censitare, iar pe de altă parte teroarea liberală ne mai putând teroriza, partidul libe­ral nu mai poate să aibă nici o trecere în opinia populară. El a pierdut rolul lui de factor poli­­tic important iată unde sa dus politica lui așa zisă economică. Mai rămâne ca întriun viitor ar­ticol să insist asupra politicei de gașcă care a dus la formarea unei supra-oligarchii în oligar­chia liberală și a izolat pe con­ducători chiar în sânul parti­dului. «psaCPA, Telegraful ne aduce o știre tristă, dar banală și care pe noi nu ne sur­prinde. Un incendiu a izbucnit în gara Chi­șinău și a distrus magaziile depozi­tului de subsistență ale garnizoanei din partea locului, încă un depozit militar care arde. Să învinuim pe cineva ? Ar fi i­­nutil. Ținem să amintim ministrului de război critica ce am făcut-o circula­rei sale prin care se ordona „ca de­pozitele militare să nu mai ardă". Se poate că de ultimul incendiu din Chișinău să nu fie vinovați militarii. Nu ținem să acuzăm morțiș că toate incendiile se datoresc acelora ce au în pază depozitele militare și nici să aruncăm greșala unui dezastru pro­venit din neglijență în spinarea șefi­lor de depozite. Relevăm numai că o chestiune în care e vorba de avutul Statului nu se tranșează pe calea unui ordin, oricât de înalt și de impunător ar fi dat și că trebue negreșit in toate cazu­­dea asupra cui­cide vini dezastrului. nală. Cu atât mai mult ancheta își va a­­junge scopul, când în loc de-o simplă neglijență — care și ea trebue pedep­sită __ se vor găsi că la izbucnirea incendiului a patronat o mână crimi­nală. _ V. Sc. ....................miiiflini fi «flimum—i».................. Da tmr­ flistști Is­pi ® Când vii la Oradia Mare, și te in­teresezi mai de aproape cine stă în fruntea autorităților, afli cu surprin­dere, că prefect de poliție — este un tenor care a fost aplaudat pe vre­muri la Opera populară din Viena. E vorba de d. Ștefan Mărcuș, pe care publicul ardelean iubitor de ar­tă era obișnuit să­ admire și să-l a­­clame în sălile de concert, înainte de război. O voce puternică, caldă, vib­rantă, care interpreta cu măiestrie w - - a-țv -y ■ [UNK] -w­i* ang. Și azi e șeful poliției din Ora­­da Mare. El a fost intre primii absolvenți ai Conservatorului din Viena. Profe­sorii Gliringer, Stoll și Schalk au a­­preciat talentul lui. A debutat la „Volksoper“ din Viena, a primit un angajament strălucit la opera din Toplitz, apoi a trecut pe rând la O­­pera din Tropu și Salzburg. Puțin înainte de izbucnirea răz­boiului a fost chemat stăruitor la O­­pera regală din Dresda, să cânte în fața Curții regale. Dar de Mărcuș vo­ia mai bine să cânte inaintea frați­lor lui din colibele țărănești din Ar­deal. De dorul Ardealului, a revenit în patrie. Dar n’a găsit o operă, ci a aflat totul în perioada închegării și consolidării stăpânirii române în Ardeal. Și cum lipseau elemente românești necesare pentru preluarea adminis­trației, d. Mărcuș s’a pus el la dis­poziție pentru reorganizarea admi­nistrativă. Dar acum e momentul să reintre în templul artei. Dacă la început, când Ardealul s’a unit cu regatul român, nu era nici o operă română, acum avem două, la București, și la Cluj. D. Mărcuș, fire modestă, retrasă, se înțelege că nu se îmbulzește. Da­că nu e chemat, nu vine. Trebue dar să se atragă atențiu­nea celor în drept dela cele două opere române, că la Oradea Mare, la poliție e un element de operă, cu mare valoare, cu serîoase pregătiri an­tenor de forță, care a avut suc­cese strălucite în străinătate, și dân­­du-le locul ce se cuvine, va contri­bui și la succesele Operei române. L P. Dezarmarea Germaniei PARIS. 29. — „Le Temps" scrie că va fi desigur o garanție contra fapt­elor sângeroase ce le premedi­tează spiritul militarist de peste Rin, dacă se vor dărâma tunurile Germ­ani­ei și­­ avioanele de război și dacă­ se vor dizolva armatele pe ca­ri ține gata pentru orice ocaziu­­ni,­^­orabilă. Va fi și mai sigur­ă,­­­i se vor închide fabbricele de pra­fo pușcă, de gazuri asfixiante, de­­­t­raliere și alte unelte de ma­­sacr­­e. Cât timp Germania va fi con­­­­să că are un avantaj viitor să fi­e de pe acum război adver­sarii m­­ei de ori pentru a pregăti re­vanșa pozitivă și deplină asupra lor, nu va fi in Europa decât apa­rența păcei. Oricare ar fi vigilența suprave­ghetorilor, ei nu o vor împiedeca să intrigheze în secret și nici să întrebuințează mijloace de corupție pentru a pregăti luptele viitoare. Insă din ziua în care ea va fi mili­­tărește neputincioasă, se va vedea desc­­rajându-se repede turcii, ara­bii și alți războinici cari își pun speranțele într’însa. Numai, n’ar trebui să­ i se lase posibilitatea de a-i influența prin emisarii săi. Nu sunt numai ofițerii cari mai lucrea­ză contra păcei sub masca de co­mercianți, de financiari, de ziariști, de apostoli a tuturor socialismelor dar chiar și în lumea religioasă ger­manii se strecoară și se insinuiază. Ca să fie pace, trebue ca Germania să renunțe la război și ea nu va re­nunța la el decât dacă îi se vor tăia fără milă toate căile, dacă va fi do­bândit convingerea că nu are nimic de câștigat din război și că numai pacea poate să-i profiteze. Insă ca să dobândească această convingere, ii trebue mai Întâi experiența dure­roasă și salutară a relelor ce le ca­uzează unui popor o aventură abo­­mir­abilă ca aceia in care ea s’a a­­rm­­at. Statul indulgentei de care­­ a­u dovadă aliații se vădește in re­centele alegeri germane cari au re­adus cu încetul la putere pe dreapta militarista. Moralicește Germania nu va fi dezarmată decât dacă va fi pusă să plătească nu războiul însuși, ci toate distrugerile ce le-a cauzat. Numai cu această c­ondițiune Ger­mania va putea să înțeleagă că e mai înțelept să caute altă pradă decât acela care se cucerește, prin arme. Conferințele dela Bruxell și Spp LYON. 29. — D. Millerand va ple­ca Joi 1 Iulie la Bruxelles unde va începe a doua zi conferința intera­liată pregătitoare aceleia din Spa. De la Bruxelles plenipotențiarii a­­liați se vor duce probabil în seara de 4 Iulie la Spa unde se va deschi­de, la 5 Iulie, conferința generală la care sunt invitate nu numai Ger­mania, dar și toate puterile aliate. MMi jm Pii Miisi LYON. 29. — Grand Prix-ul de la Paris a fost câștigat de calul englez Comrade care aparține unui pro­prietar francez. ii Curs surochimbului la Paris Lyon, 29. — Londra 48,07; New-York 12,10ts; Belgia 105 fio Italia 74; România 28,75; Elve­ția 220 £ 0. OGLINDA ZULLIEI P,*« Mahala — Pottogaliie, escrocuie, punga$ni«i». — Mai fineai fieoanca Ghioale... Parcam fi la Parlament. U­it, no a spârîid­ Ofensiva greacă in Asia Mică Profundele neînțelegeri dintre An­glia și Franța au întârziat, peste mă­sură, Inchcerea păcei cu Turcia și au creat In Asia Mică o stare de a­­narhie care a luat din zi In zi, pro­porții mai amenințătoare. Intre Statele cari au suferit mai mult din pricina acestei situații este Grecia a cărei liniște internă depin­de, în primul rând, de pacea cu Tur­cia și care este silită să men­ie pe frontul de la Smirna o numeroasă ar­mată, fapt care ii aduce pagube din­­tr'un îndoit punct de vedere: 1. Prin enervarea opiniei publice, dar mai ales prin enervarea armatei de pe front, nevoită să sufere atacu­rile, prin surprindere, ale armatelor kemaliste, fără să aibă dreptul de a lua ofensiva sa contra agresorilor. 2. Prin marea cheltuială, pentru fi­nanțele grecești, ce necesită întreține­rea acestei armate, cheltuială ce se urcă la suma de 60—70 mili­drahme pe luni. Repetatele și insistentele cereri ale d-lii Venizelor de a i se da voie să înceapă ofensiva in contra armate­lor naționaliste, au sfârșit prin a căpăta satisfacție deplină abia zilele trecute când premierul grec fiind­ de astă dată, în mod categoric sus­ținut de către Lloyd George a obți­nut învoirea Consiliului suprem ca armata greacă să atace armata lui Kemil-pașa-Nu este greu să prevedem de tare parte va fi victoria-Armata kemalistă este alcătuită din resturile armatei regulate tur­cești, din mercenari, din oameni re­crutați cu de-a sila, din bandiți do­ritori de pradă. Armamentul său es­te defectuos și disparat: puști din toate modelele, din cele mai noui ca și din cele mai vechi. Artileria este insuficientă, iar numărul mitralieri­lor este foarte redus. Această armată nu are servicii au­xiliare, nici ambulanțe, nici avioane. Comandamentul lasă mult de dorit însuși Kemal­ Pașa, inzestrat cu o ma­re energie, este un general medioc­ru. Unii afirmă că efectivul armatei kemaliste s'ar ridica la 10 mii oa­meni, cifră ce ni se pare exagerată. In fața acestei armate slab coman­dată, rău îmbrăcată și mai rău a­­provizionată, stă armata greacă, mult mai numeroasă, bine echipată, bine hrănită, având muniții din bel­șug și un comandament ireproșabil. Avem dar absolută convingere în desăvârșita isbândă a armatelor­­ fi­ne. Nu putem totuși afirma, cu acee­­aș siguranță că victoria grecilor va aduce și pacea în Orient. Fiindcă nu trebue să perdem din vedere că cioc­nirea intereselor franco-engleze, în această parte a lumei, este um ele­ment primordial de care trebue să ți­nem seamă și care te miri ce surpri­ze ne poate duce dintr'o zi înrăită. ta. Situația în Tracia Asupra svonurilor că în Tracia si­tuația ar fi tulbure din cauza nemul­. Citiți urmarea în pag. Il­ a • ^ * NUVELELE „DIMINUEȚEI” E­MIS De câteva luni, Latoira, care trăi­se zile întunecate. zile semănate pare că numai ca visurile, de la mortea soțului, unica ti dragoste, începuse din nom să reînvie. Lu­­­mea întreagă cu păr«se populară timp die n» an cu manechine care se învârteau în lumi­i, sfătoase sau tăduube, prinse a căpăta iar interes în ochii ti Și dorul de ducă ce o însoția atât la sculari, cât și la culcare se estompă încht, s« _pierdu cu totul ?! Laura își iubi din ixon pământul strămoșesc­ Eterna putere în care nu mai credea­ a doui ochi vrăjiți, făptuise minunea aceasta mereu uimitoare LUL De FULMER adamei, dtmi ochi »egri ca toți ai ceia ai rasei mândre din care fă­cea parte posesorul lor, licăriseră într’o zi, în fața ei, cuceritori ca destinaț­ii puternici ca­r i el. II cunoștea de mult, de pe timpul când aproape un copil, fața lui de cară albă su le plete de abanos îi a­­părea adesea în clinele ei de sin­gurătate. Era insa așa de tânăr, a­șa de fru­mos și ea așa de mândră încât nici­odată ochii lor ce poate se dorise­ră nu au reușit să se întâlnească. Acum îl reve­dea bărbat în toată plinătatea forței fizice și morale și la rândul ei se simțea mică, mică p­îiastă. CS era, de câte ori întâmplarea îi adu­cea față în față. Ca și cu zece ani în urmă de altfel, nici un cuvânt nu se schim­baseră între ei. Cu toate astea fina pânză de păiajen a farmecului se țes­ea vrăjită în jurul amândurora. Acea pânză strălucită și impalpa­bilă cu tot cortejul și de calități închipuite sau reale ce clădim^ pe fie­ce fir, cu toate durerile vii ce nu lipsesc niciodată și ne amin­tesc că amorii nu e decât pseudo­nimul suferinței* O, și cât de profum a simți din nou Laura acest etern adevăr când într’o zi, întâmplător, fără să-și dea seama, el îi povesti cu veselia în privire o gingășie d’a micu­­lui copil. Cu o intensitate rară imagi­na unei soții iubite, a aed­ei­a care avea toate drepturi!«, care putea s’o distrugă cu o privire și să o u­­­milească cu utn gest: pe ea, mândra Laura îi­­ apăru înainte și de atunci se iecL să­ i­­«ști .vs.t £ î.. I la sala încărcată de parf­um­­uri, răsunătoare de accentele de privi­ghetoare ale nefericitei Lakmé, Laura cu ochii pe jumătate închiși gustă clipe cari niciodtă nu pot fi cu nimic asemuite, întâmplarea din nou i l-a adus alături, pe el, pe Paul al alteia. In loja alipită de a fi,­­ statura lui înaltă se detașează, ochii se a­­dânci strălucesc în întuneric, și cu toate că Laura nu-l vede, cu toate că mă aude pânza f­ă de păiajen a farmecului țesută în jurul lor, pare că se strânge din ce în ce­i mai mu­t cu vibrări de voluptate. Din ce în ce Laura e mai dep­art­te, pu -i numai al ei, înscritu­l tai închipuit pe care nici­odată r^afli­tatea nH va putea creia așa de minunat. ^ De atunci se crez» puternică, ce e neînvins și sfidă durerea. I»cet îtt­ (Citiți continuarea în pag. H),

Next