Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)

1920-08-07 / nr. 5055

Nicolae Fleva Nicolae Fleva a murit. Vestea aceasta nu va produce șii impresia pe care ar fi pro­­dus-o cu siguranță în urmă cu fiece sau douăzeci de ani, căci pe atunci popularitatea „tribu­nului“ era necontestată și con­stituia un considerabil aport po­litic. Nicolae Fleva va apare ca prototipul luptătorului politic din vremea alcătuirei și desvol­­tărei regatului român. Viața l-a pus pe două faze ale acestei des­­voltări El întrunia astfel cali­tățile­­ fazei de alcătuire și de­fectele celei în care regatul ro­mân s’a desvoltat. Era într’în­­sul un ciudat amestec de idea­lism democratic și liberal și de politicianism. Păstrase în su­fletul său simțul libertăței și dreptăței și când acestea erau încălcate, primul său gest era cel al revoltei și al protestului. Din nefericire cu vremea, îi ur­ma tot mai des cel al dârei îna­poi. Argumentele politicianis­mului învingeau pe cele ale ju­decatei liberale și democratice, politicianul o lua înainte idea­listului. De aci și judecata atât de deosebită asupra lui Fleva. Po­porul Capitalei îl cunoștea nu­mai sub aspectul luptătorului pentru drepturile și dreptatea mulțimei. Politicianii îl cunoș­­tiau și în culise și cum cu toate viciile ce contractase de la dân­șii, își păstrase, cum am spus, 'n subsconștient dragostea de democrație și dreptate, protes­t f ale­ sale, produse ale primei impul­si­uni, erau tulburătoare și dezagreabile. De aceia nu a fost nici odată acceptat ca un tova­răș cu situațiune egală și a fost mereu atacat cu violență, urmă­rit cu persistență, și dacă nu a fost dintre aceia cari să pri­mească atacurile cu resemnare, ci le-a plătit cu legiuită dobân­dă, amestecul ciudat de libera­lism democratic și politicianism obicinuit, a dărâmat toate bi­ruințele lui și l’a împiedecat să păstreze situațiunile înalte pe țari de vre­o câteva ori le-a do­bândit. Numai ca democrat, ar fi putut juca un rol binefăcător pentru țară, numai ca politician ar fi putut să-și creeze o splen­didă situațiune politică și ma­terială personală, dar n’a fost nici­odată numai democrat sau numai politician, așa că a de­venit o adevărată victimă a longevităței sale, a mediului în care a trebuit să trăiască, mediu î­n care ideile tinereței sale a­­junseseră o perdea, dindărătul căreia se trăgeau sforile corne­liei politice. Felva a fost omul gesturilor frumoase, dar nu persistente. Cine a asistat la faimoasa șe­dință a Camerei în care, minis­tru de interne, a desvăluit ma­nevrele ce se îndreptaseră împo­triva lui, pentru a pleca de pe banca ministerială și a se așeza pe cea a opoziției, cine a putut c vedea această neobicinuită de­­misiune din guvern, prezentată — cum obicinuia el să spuie — ,Majestăței Sale Poporul“, a­­cela ne va înțelege când vorbim de „gesturi mari“. Știm că poate să fi fost în ele ceva co­medie. Fleva era o fire de ar­tist. Dar faimosul „tragediante­­comediante“ nu este în genere o asultă, cum se crede. Și apoi, al doilea gest era la Flev a cal­culat, primul totdeauna inmul­­siv, deci sincer, de aceia și cel mai frumos, așa că se poate spune că finitul vieței sale­ po­ntice ar fi fost altul, mai înăl­țător, dacă el, în opoziție cu ve­chia noastră zicătoare, și-ar fi păstrat totdeauna gândul cel dintâi. Vremea a trecut peste dânsul. Și astăzi moare un necunoscut și un ignorat și numai sărăcia în care moare, aruncă o lumină, reparatoare poate, asupra unei vieți petrecută mai toată în fo­rul public și ne pune vecinica întrebare asupra tainei părței sale intime. B. BRANIȘTEANU uma-alta m ieftinit priza.. Un neobosit redactor al „Indreptă­­rei“ arată de vre­o trei săptămâni ci­titorilor creduli — crede el! — că viața s’a ieftinit. „In piață e o adevă­rată revoluție“. „Pânzeturile ajung prețuri pe care nici nu le-am fi bă­nuit“ — ne asigura deunăzi cel ce întreprinde ancheta In lumea negus­torească. Deși nu-mi place să mă amestec un­de e revoluție (in piață), totuși pen­­tru că îmi place să cred cele ce se scrie la gazetă __ mai ales când e o­ficială — m’am dus și eu să-mi cum­păr ceva. Am intrat insă într’un ma­gazin de mâna a doua, căci cu toate asigurările de eftinătate ale reporte­rului, vă asigur că mi-a fost frică să intru într’o prăvălie de prima mână. Am cumpărat pânzeturi pentru toată familia, căci în special pânzeturile s’au oftinit, ne asigura ziarul. Am luat pânză pentru copii, pentru ne­vastă, pentru soacră și toate rudele cu sau fără sfinți în calendar. La plată însă, înghețai. Prețurile mai scumpe de trei ori decât acum două luni, înfuriat arun­cai pachetele și arătându-i patronului ziarul cu buclucul, îi spusei: — Citește dom’le, ce scrie la ziar. S’a ieftinit pânza. Auzi? „Pânzeturile ajung prețuri pe cari nici nu le-am fi bănuit“ — citește, nu scrie așa? __ Păi chiar așa — îmi răspunse neturburat patronul — ai fi bănuit vre­odată că o să dai leafa pe un me­tru de pânză? Titd Ș. Un oropsit! Soarta care este atât de nemiloasă cu unii și atât de harnică cu alții a a­­runcat în cea mai neagră mizerie un cetățean harnic și cinstit — pe Cră­ciun Teodorescu, care trăește, umilit, bolnav și impovorat de o familie grea, in­ Calafat. Mult timp Teodorescu a fost func­ționar, comisar al orașului și garei Focșani, precum și subprefect al plă­­șilor Zdbrăuți și Gârlele-Bibești. Lovit de­ o boală grea, Teodorescu n'a mai putut ocupa nici o funcțiune de la 19H. In timpul ocupațiunei ii s-a devastat și luat, ceea ce bruma a­­nilor de nenorocire i-au lăsat și ast­fel, pe pragul ruinei și mizeriei Teo­dorescu, aproape paralitic și îmbătrâ­nit nu-și poate agonisi traiul — pe vremurile acestea de spoliațiune și de scumpete și mai grozav — pentru a da codrul de pâine zilnică familiei sale. E drept că legea pensiilor s-ar pu­tea folosi, dar legea e rece și nepăsă­­toare pentru mizeriile omenești și ea cere ca Teodorescu să plătească anii din urmă, spre a se putea folosi de micul ajutor care i-ar alina modest viața sa și a familiei sale. Dar de unde să ia Teodorescu suma de aproape 3000 lei, cât trebue pentru complectarea anilor restanți, când lui ii lipsește bani de o pâine? A apelat omul la toate autoritățile, a suit scările ministerelor, a bătut la toate ușile ce V ar fi putut ajuta, dar fără nici un folos, până ce imobilizat de­ o paralizie a picioarelor a căzut in pat în cea mai cumplită mizerie. Câteva mii de cetățeni din Focșani au acoperit cu iscăliturile lor o peti­­țiune către rege descriind anii de muncă cinstită a acestui funcționar. Petria a fost „recomandată" de mare­șalul Curții, ministerului de finanțe ; acesta a trimis-o prefecturei respec­tive și in locul oricărei alinări și pen­sii s'a pus in vedere aceluia ce maria literalmente de foame — în înțelesul cel mai grozav al cuvântului — că nu­ i se poate acorda pensia până ce nu va împlini suma ce-ar fi trebuit reținută din urmă de 2574 lei. Crăciun Teodorescu din Calafat strada Cuza-Vodă Ti, întinde umilit mâna și cere, prin noi, să fie ajutat. Pentru inimele caritabile dăm ora­șul și locuința în care Crăciun Teo­dorescu se stinge de durere și de foame, împreună cu ai săi. Cine poate, ajute-l­­... DACIAN Acord Îtale-Bu­ffipi Lyon, 5.­­ 0 telegramă din Rom­a anunță acordul italo-al­­banez. Italia va evacua Albania inclusiv Valona, păstrând to­tuși El Sasseno. Ea va avea dreptul să fortifice punctele Linguetta și Treporti și va ob­ține anumite avantaje. Am arătat — acum câteva zile — că ideea întregirei guvernului prin­­tr-o înțelegere cu o parte din opoziție a fost îmbrățișată în ultimul timp chiar de unii membri ai guvernului, ca d. • Matei Cantacuzino. Oficiosul partidului poporului „îndreptarea” a dat insă un comunicat care înlătura chiar îndemnul de conlucrare făcut de rege în răspunsul adresat comi­­siunei de răspuns la Mesaj a Came­rei Colaborarea are deci și adver­sari serioși, dintre cei cari dictează tonul presei guvernamentale. Prin­tre aceștia, firește, e în primul rând d. C. Argetoianu. Actualul ministru de interne socotește adăugirea­­ de forțe politice noui ca o soluție care nu va aduce nici o întărire guver­nului. Dimpotrivă, pentru unii din membrii majorităței o conlucrare cu oricare din partidele din opoziție ar ataca omogenitatea actualei formații ministerile. Guvernul se bucură de un sprijin puternic în Parlament, nu se poate teme de nici o surpriză, și, dacă e vorba de conlucrare, ea se poate îndeplini tot așa de bine și printr’o simplă îndulcire a actuale­lor raporturi dintre majoritate și o­­poziție. Aceasta este, trebuie s’o spunem, și părerea unui mare număr de gu­vernamentali din Ardeal și Basara­­bia, cari nu văd cu ochi buni o par­ticipare la guvern a partidelor de opoziție din provinciile alipite. * Totuși, în ultimul timp s'a putut ob­serva o schimbare simțitoare în dis­poziția factorilor conducători ai par­tidului poporului față de ideea unui viitor guvern de colaborare. Printre cei cari au început să adopte o nouă atitudine este și d. Octavian i­oga, care, în fața necesităței unei conlu­crări cu opoziția, — necesitate care se resimte din zi in zi mei mult, — s'a și exprimat in favoarea unei apro­pieri de partidul țărănesc din vechiul Regat.‘Tendința aceasta a­dmi­tă și de mulți ardeleni din partidul poporului, cari vor să înlăture ast­fel o înțelegere cu partidul național. Intr'adevăr, odată cu perspectiva de a se decide asupra unei partici­pări a opoziției la guvern, d. Octa­­vian Goga e de părere că printr'o în­țelegere cu țărăniștii s'ar câștiga un element politic prețios, canalizându­­se puternicul curent de revendicări care își croiește un drum tot mai larg la sate. In ceea ce privește partidul națio­nal, majoritățile ardelene nu vor să recunoască aportul pe care Vor adu­ce această soluție, ba chiar s'au a­­rătat hotărâți să părăsească rându­rile partidului poporului, în cazul în care d. Iuliu Maniu sau d. Vaida- Voevod ar păși pe banca ministeria­lă. Se înțelege, că aceștia sunt mai ales unii dintre parlamentarii gu­vernamentali cari, potrivit angaja­mentelor luate, așteaptă momentul prielnic pentru a trece in rândurile liberale. * In fața acestor tendințe de apro­piere cu țărăniștii, își face loc pă­rerea că o colaborare cu partidul na­țional din Ardeal și a partidului ță­rănesc din Basarabia ar aduce o con­solidare definitivă a guvernului în provinciile alipite. E firesc lucru de altfel ca majori­tățile ardelene să nu dorească înțe­legerea cu partidul național, grupa­rea d-lui Sergie Niță să nu primeas­că bucuroși revenirea d-lui I. Inculeț în fruntea situației din Basarabia, iar amicii politici ai d-lui C. Argetoianu să se împotrivească intrării țărăniș­tilor în guvern. Sunt ecourile recen­tei campanii electorale cari mai vor­besc încă. In orice caz, situația politică se desemnează neted spre soluțiunea colaborării, și din frământarea di­feritelor curente cari se ciocnesc în rândurile majorităței, e cu neputință să nu triumfeze una din părerile de mai sus, sau o soluție care să împace toate susceptibilitățile personale. E de reținut deocamdată faptul că însăși membrii guvernului exami­nează cu toată seriozitatea chestiu­nea captărei unor noui elemente de guvernare. Obs. Situația polițicii Guvernul și colaborarea — Cuvantul pentru o ințelegere cu opoziția«—Cu ță­rănișt­i sau cu partidul național? Acoraüfe Spionez în chestia Sileziei și a schem­lu Varșovia.­­ Hotărârea consiliului ambasadorilor cu privire la teritoriile in litigiu ale Teschenului, Spis și O­­rava, a­ fost recunoscută de către gu­v­.- p­l ')/•<■ și ce­h­o-slovace. f.n­­misiunea interaliată a acestoir teri­torii este pe cale de a remite puterile in mâinile guvernelor interesate. Trupele poloneze și cehe au ocupat teritoriile respective. Comisia interaliată cere celor două guverne să acorde locuitorilor aces­tor teritorii toate libertățile de care se bucură cetățenii din stat, ca mai îndeamnă populația de a uita ne­mulțumirile trecute și de a se consa­cra întru totul muncei. Cu toată această declarație suresci­­tarea cu privire la teritoriile Sile­ziei perzistă. .Journal de Pologne" (ziar francez ce apare la Varșovia) prevede că populația din părțile Sile­ziei și ale Teschenului detașate de polonia protestează în massă împotri­va acestei deciziuni. (Biroul presei poloneze) Moartea lui Nicolae Fleva Din Râmnicul-Sărat ne vine trista veste a morții lui Nicolae Fleva, fost ministru și unul din cei mai populari oratori pe care i-am avut. El a murit la moșia sa Jidsin din județul Râmnicul-Sărat, în vârstă de 82 ani, după nouă luni de sufe­rință. Nicolae Fleva moare sărac. Moșia Jideni o dăruise de mult școalei comunale din acel sat, înmormântarea se va face în acea localitate.­­ NOTE BIOGRAFICE Nicolae Fleva s-a născut în orașul Focșani. Doctor în drept de la Neapo­­le. Avocat. Director politic al ziarului „Dreptatea“ organ național-liberal cu tendințe democratice. Activitatea sa politică datează de mai bine de patruzeci de ani. In 1870 s’a ilustrat printr’o frumoa­să pledoarie înaintea Curții juraților din Târgoviște pentru apărarea celor implicați în mișcarea din Ploești. Fost membru al Coalițiunii de la Mazar-Pașa și unul din redactorii zia­rului „Alegătorul liber“. Fost primar al Capitalei în 1884. Fost vicepreședinte al Camerei sub guvernul liberal. Unul din fruntașii Oposiției­ Unite de la 1888. A fost are­stat cu ocaziunea evenimentelor dela 14 Martie, același an. In 1891 reintră în partidul național-liberal, în urma­mpăcărei elementelor liberale dizi­dente. A făcut necontenit parte din Parla­ment de la 1876. In alegerile din Noembrie 1895 a fost ales de colegiile II Ilfov, II Pra­hova și al III-lea de Roman. A optat pentru cel din Prahova unde a întru­nit 905 voturi. Fost ministru de in­terne în cabinetul liberal de sub pre­ședinția lui D. A. Sturza (Octombrie 1895) și retras în ianuarie 1896. Despărțit din nou de partidul na­țional-liberal, după eșirea din minis­ter, a format stânga liberală, în care s-au grupat mai mulți deputați. A fost orator parlamentar și popular apre­ciat. Partizan al descentralizării admi­nistrativei pentru care a prezentat un proect din inițiativă parlamentară. Acum câțiva ani, Nicolae Fleva a fost timp îndelungat, și ministru ple­nipotențiar al țării la Roma, demni­tate pe care a ocupat-o cu mult pres­tigiu. La reîntoarcerea sa în țară, după părăsirea acestui post, Fleva a luat un scurt timp parte la viața politică, alături de d. Take Ionescu, și parti­zanii acestuia, dar, slăbit de boală și îmbătrânit, a părăsit în cele din ur­mă definitiv arena vieții publice, așa că evenimentele mondiale din ultimii ani l-au găsit retras cu totul în viața privată. NICOLAE FLEVA 1 OGLINDA ZILEI Cerșetorii de azi — Ce să fac cu francul ăsta D-le, nu vezi că-i lipsește numărul?... Salvarea Europei depinde de cooperația an­gil­o - franco - germană, — zice ministrul de răsboi englez Ziarul „Evening News“ publică ur­m­ă­torul articol al d-lui Winston Couchi­ll, secretarul de Stat al" răz­­­boiului din Anglia, asupra problemei poloneze și pericolului bolșevist. „Polonia este cheia tratatului din Versailles. Numai din punctul de ve­dere al stabilirei și menținem păcii universale trebue privit cazul Polo­niei. Atât cât putem judeca, după ce­le ce s'au petrecut de optsprezece luni, o sută cinci­zeci de ani de duș­mănie nu au sdrobit moralul Poloni­ei, nici nu au învățat această țară ce e înțelepciunea, dar, pentru a fi drepți, trebue să recunoaștem dificul­tățile extraordinare in prezența că­rora se află azi“. D. Winston Churchill arată apoi situația dificilă a Poloniei, încă sla­bă,—între o Germanie încă tare și mereu animată de sentimente război­nice, cu toată înfrângerea suferită— și enorma Rusie, ale cărei doctrine politice minează sănătatea și sufle­tul națiunilor. Apoi urmează : „E ușor pentru cei ce trăesc de­parte de bolșevicii ruși și mai ales "en"ru cei ce sunt protejati de o lar­gă bandă de mare, să aibă vederi calme și nepăsătoare in ce privește doctrinele și mașinațiunile comunis­te. Dar un stat nou și neîntărit cum e Polonia este in continuu pus în pericol prin contactul strâns cu ve­cinii. Revoluția universală pe care o vor bolșevicii este o țintă către care ei pot merge în temp de pace ca și un timp de război. Căci în adevăr, o pace bolșevistă este o altă formă de războiu. Iată de ce se temea Polonia și se teme mai mult încă acum. Ace­sta a fost și motivul, mai mult decât strângerea trupelor ruse la graniele poloneze, care a decis Polonia să dea această contra-lovitură desnerată, pe care opiniunea liberală engleză a în­­țeles-o atât de rău, iar opinia socia­listă a reprezentat-o fals cu atâta succes. Dar punctul de vedere polonez nu este singurul. Trebue să ne gândim de­ asemenea la interesele britanice, franceze și la principalele rezultate câștigate în război și încorporate in tratatul de la Versailles. Toate aceste interese ar fi fost grav lovite dacă Polonia era invadată de armatele bolșeviste ori Statul Polon ar fi fost înecat de pro­paganda și complotul comunist. Prăbușirea Poloniei și înglobarea ei in sistemul bolșevist rus ar fi distrus bariera de care depind atâtea lucruri și ar fi pus Rusia în contact direct cu Germania. Germania, dacă s-ar fi produs a­­cest nenorocit eveniment ar fi fost târâtă spre o alegere teribilă și din unele puncte de vedere uimitoare. Ea ar fi putut sau să se afunde in haosul bolșevic, sau să oprească drumul barbariei revoluționare prin forța cu ranu­lui și a virtutei, stabilind un dig pentru oprirea barbariei roșii de la răsărit și salvând astfel pro­priile sale interese precum și acele ale dușmanilor ei din apus. Dacă germanii ar fi fost capabili să aducă un asemenea serviciu, el ar fi făcut un pas uriaș In drumul lor de mân­tuire și aceasta l-ar fi adus cu sigu­­rn Grivi­l­ța ,vechiul Ioj lac mare in conaiL de creștinătățel. S’ar fi făcut astfel mai ușoară această cooperație intre Anglia, Franța și Germania de care depinde salvarea Europei. MICI ÎNSEMNĂRI Ofițeri si li­­cerni liti. Greutatea mare de a găsi locuințe la un loc cu legea chiriilor care stă­vilește până într’un punct cererea și oferta, e una din chestiunile cele mai importante și mai dureroase din tim­purile de azi. In Capitală ca și în provincie , știe că a găsi o casă a ajuns tot așa de problematic cu a descoperi o ladă cu bani îngropată în pământ, iar bo­gații, oamenii care câștigă sute de mii de lei, au ajuns să ofere bacși­șuri extrem de mari cui le va găsi vreo locuință. Aproape zilnic vezi deci prin ga­zete: „Cinci mii de lei, trei mii de lei, «fer cui mi-o găsi apartament de a­­tâtea odăi, etc. etc.“ E un mijloc care fie că reușește, fie că nu, totuși poate fi la îndemâna ce­lor cu punga groasă. Cât despre chi­riașii cu mijloace modeste, despre funcționarii ce reazimă într’o leafă, perspectiva unui mutat a devenit o tragedie. In special ofițerii, după cum ne scrie un grup dintre dânșii, sunt ex­puși a sta adesea sub cerul liber când sunt mutați cu nepusă masa, ba în­triun oraș ba într’altul. — Cât despre cei neînsurați, calea valea, sună scrisoarea, sântem de­prinși a locui vara sau chiar iarna în câmp. Nu găsim casă, întindem corturile și gata. Dar ce să fac cei cu familie cu neveste și copii, pot ei oare locui ca țiganii?... întrebarea merită în adevăr toată atențiunea căci nu odată s’a întâm­plat ca în urma unei mutări ofițerii să nu știe unde să-și ducă pe ai lor Mulți sânt nevoiți în cazurile de , mai sus, să-și țină casa în prima re­ședință și să plece singuri acolo unde au fost retrimiși, fapt care aduce du­pă sine două mari cheltueli, imposi­bile de susținut slabei lor pungi.­­ Ar trebui clar ca această chestiuni să fie examinată în­de­aproape de că­­tre Ministerul de războiu, ca mutările să nu se mai facă în timpurile astea decât strict în interesul serviciului, iar la caz de se fac, comandamentul piețelor respective să ia măsuri ca ofițerii să nu fie expuși a face pe țiganii cu ai lor cu tot. FUL Cursul schimbului la Paris Horsea, 5 —­ Paris 5,275; New-York­ 3,55 3/4; Bruxelles 42,2; Amsterdam 10,8; Berlin 168 jum.: Milan 71. « _ • " —­—i,

Next