Dimineaţa, august 1920 (Anul 17, nr. 5050-5074)
1920-08-07 / nr. 5055
Nicolae Fleva Nicolae Fleva a murit. Vestea aceasta nu va produce șii impresia pe care ar fi produs-o cu siguranță în urmă cu fiece sau douăzeci de ani, căci pe atunci popularitatea „tribunului“ era necontestată și constituia un considerabil aport politic. Nicolae Fleva va apare ca prototipul luptătorului politic din vremea alcătuirei și desvoltărei regatului român. Viața l-a pus pe două faze ale acestei desvoltări El întrunia astfel calitățile fazei de alcătuire și defectele celei în care regatul român s’a desvoltat. Era într’însul un ciudat amestec de idealism democratic și liberal și de politicianism. Păstrase în sufletul său simțul libertăței și dreptăței și când acestea erau încălcate, primul său gest era cel al revoltei și al protestului. Din nefericire cu vremea, îi urma tot mai des cel al dârei înapoi. Argumentele politicianismului învingeau pe cele ale judecatei liberale și democratice, politicianul o lua înainte idealistului. De aci și judecata atât de deosebită asupra lui Fleva. Poporul Capitalei îl cunoștea numai sub aspectul luptătorului pentru drepturile și dreptatea mulțimei. Politicianii îl cunoștiau și în culise și cum cu toate viciile ce contractase de la dânșii, își păstrase, cum am spus, 'n subsconștient dragostea de democrație și dreptate, protest f ale sale, produse ale primei impulsiuni, erau tulburătoare și dezagreabile. De aceia nu a fost nici odată acceptat ca un tovarăș cu situațiune egală și a fost mereu atacat cu violență, urmărit cu persistență, și dacă nu a fost dintre aceia cari să primească atacurile cu resemnare, ci le-a plătit cu legiuită dobândă, amestecul ciudat de liberalism democratic și politicianism obicinuit, a dărâmat toate biruințele lui și l’a împiedecat să păstreze situațiunile înalte pe țari de vreo câteva ori le-a dobândit. Numai ca democrat, ar fi putut juca un rol binefăcător pentru țară, numai ca politician ar fi putut să-și creeze o splendidă situațiune politică și materială personală, dar n’a fost niciodată numai democrat sau numai politician, așa că a devenit o adevărată victimă a longevităței sale, a mediului în care a trebuit să trăiască, mediu în care ideile tinereței sale ajunseseră o perdea, dindărătul căreia se trăgeau sforile corneliei politice. Felva a fost omul gesturilor frumoase, dar nu persistente. Cine a asistat la faimoasa ședință a Camerei în care, ministru de interne, a desvăluit manevrele ce se îndreptaseră împotriva lui, pentru a pleca de pe banca ministerială și a se așeza pe cea a opoziției, cine a putut c vedea această neobicinuită demisiune din guvern, prezentată — cum obicinuia el să spuie — ,Majestăței Sale Poporul“, acela ne va înțelege când vorbim de „gesturi mari“. Știm că poate să fi fost în ele ceva comedie. Fleva era o fire de artist. Dar faimosul „tragediantecomediante“ nu este în genere o asultă, cum se crede. Și apoi, al doilea gest era la Flev a calculat, primul totdeauna inmulsiv, deci sincer, de aceia și cel mai frumos, așa că se poate spune că finitul vieței sale pontice ar fi fost altul, mai înălțător, dacă el, în opoziție cu vechia noastră zicătoare, și-ar fi păstrat totdeauna gândul cel dintâi. Vremea a trecut peste dânsul. Și astăzi moare un necunoscut și un ignorat și numai sărăcia în care moare, aruncă o lumină, reparatoare poate, asupra unei vieți petrecută mai toată în forul public și ne pune vecinica întrebare asupra tainei părței sale intime. B. BRANIȘTEANU uma-alta m ieftinit priza.. Un neobosit redactor al „Indreptărei“ arată de vreo trei săptămâni cititorilor creduli — crede el! — că viața s’a ieftinit. „In piață e o adevărată revoluție“. „Pânzeturile ajung prețuri pe care nici nu le-am fi bănuit“ — ne asigura deunăzi cel ce întreprinde ancheta In lumea negustorească. Deși nu-mi place să mă amestec unde e revoluție (in piață), totuși pentru că îmi place să cred cele ce se scrie la gazetă __ mai ales când e oficială — m’am dus și eu să-mi cumpăr ceva. Am intrat insă într’un magazin de mâna a doua, căci cu toate asigurările de eftinătate ale reporterului, vă asigur că mi-a fost frică să intru într’o prăvălie de prima mână. Am cumpărat pânzeturi pentru toată familia, căci în special pânzeturile s’au oftinit, ne asigura ziarul. Am luat pânză pentru copii, pentru nevastă, pentru soacră și toate rudele cu sau fără sfinți în calendar. La plată însă, înghețai. Prețurile mai scumpe de trei ori decât acum două luni, înfuriat aruncai pachetele și arătându-i patronului ziarul cu buclucul, îi spusei: — Citește dom’le, ce scrie la ziar. S’a ieftinit pânza. Auzi? „Pânzeturile ajung prețuri pe cari nici nu le-am fi bănuit“ — citește, nu scrie așa? __ Păi chiar așa — îmi răspunse neturburat patronul — ai fi bănuit vreodată că o să dai leafa pe un metru de pânză? Titd Ș. Un oropsit! Soarta care este atât de nemiloasă cu unii și atât de harnică cu alții a aruncat în cea mai neagră mizerie un cetățean harnic și cinstit — pe Crăciun Teodorescu, care trăește, umilit, bolnav și impovorat de o familie grea, in Calafat. Mult timp Teodorescu a fost funcționar, comisar al orașului și garei Focșani, precum și subprefect al plășilor Zdbrăuți și Gârlele-Bibești. Lovit de o boală grea, Teodorescu n'a mai putut ocupa nici o funcțiune de la 19H. In timpul ocupațiunei ii s-a devastat și luat, ceea ce bruma anilor de nenorocire i-au lăsat și astfel, pe pragul ruinei și mizeriei Teodorescu, aproape paralitic și îmbătrânit nu-și poate agonisi traiul — pe vremurile acestea de spoliațiune și de scumpete și mai grozav — pentru a da codrul de pâine zilnică familiei sale. E drept că legea pensiilor s-ar putea folosi, dar legea e rece și nepăsătoare pentru mizeriile omenești și ea cere ca Teodorescu să plătească anii din urmă, spre a se putea folosi de micul ajutor care i-ar alina modest viața sa și a familiei sale. Dar de unde să ia Teodorescu suma de aproape 3000 lei, cât trebue pentru complectarea anilor restanți, când lui ii lipsește bani de o pâine? A apelat omul la toate autoritățile, a suit scările ministerelor, a bătut la toate ușile ce V ar fi putut ajuta, dar fără nici un folos, până ce imobilizat de o paralizie a picioarelor a căzut in pat în cea mai cumplită mizerie. Câteva mii de cetățeni din Focșani au acoperit cu iscăliturile lor o petițiune către rege descriind anii de muncă cinstită a acestui funcționar. Petria a fost „recomandată" de mareșalul Curții, ministerului de finanțe ; acesta a trimis-o prefecturei respective și in locul oricărei alinări și pensii s'a pus in vedere aceluia ce maria literalmente de foame — în înțelesul cel mai grozav al cuvântului — că nu i se poate acorda pensia până ce nu va împlini suma ce-ar fi trebuit reținută din urmă de 2574 lei. Crăciun Teodorescu din Calafat strada Cuza-Vodă Ti, întinde umilit mâna și cere, prin noi, să fie ajutat. Pentru inimele caritabile dăm orașul și locuința în care Crăciun Teodorescu se stinge de durere și de foame, împreună cu ai săi. Cine poate, ajute-l... DACIAN Acord Îtale-Buffipi Lyon, 5. 0 telegramă din Roma anunță acordul italo-albanez. Italia va evacua Albania inclusiv Valona, păstrând totuși El Sasseno. Ea va avea dreptul să fortifice punctele Linguetta și Treporti și va obține anumite avantaje. Am arătat — acum câteva zile — că ideea întregirei guvernului printr-o înțelegere cu o parte din opoziție a fost îmbrățișată în ultimul timp chiar de unii membri ai guvernului, ca d. • Matei Cantacuzino. Oficiosul partidului poporului „îndreptarea” a dat insă un comunicat care înlătura chiar îndemnul de conlucrare făcut de rege în răspunsul adresat comisiunei de răspuns la Mesaj a Camerei Colaborarea are deci și adversari serioși, dintre cei cari dictează tonul presei guvernamentale. Printre aceștia, firește, e în primul rând d. C. Argetoianu. Actualul ministru de interne socotește adăugirea de forțe politice noui ca o soluție care nu va aduce nici o întărire guvernului. Dimpotrivă, pentru unii din membrii majorităței o conlucrare cu oricare din partidele din opoziție ar ataca omogenitatea actualei formații ministerile. Guvernul se bucură de un sprijin puternic în Parlament, nu se poate teme de nici o surpriză, și, dacă e vorba de conlucrare, ea se poate îndeplini tot așa de bine și printr’o simplă îndulcire a actualelor raporturi dintre majoritate și opoziție. Aceasta este, trebuie s’o spunem, și părerea unui mare număr de guvernamentali din Ardeal și Basarabia, cari nu văd cu ochi buni o participare la guvern a partidelor de opoziție din provinciile alipite. * Totuși, în ultimul timp s'a putut observa o schimbare simțitoare în dispoziția factorilor conducători ai partidului poporului față de ideea unui viitor guvern de colaborare. Printre cei cari au început să adopte o nouă atitudine este și d. Octavian ioga, care, în fața necesităței unei conlucrări cu opoziția, — necesitate care se resimte din zi in zi mei mult, — s'a și exprimat in favoarea unei apropieri de partidul țărănesc din vechiul Regat.‘Tendința aceasta admită și de mulți ardeleni din partidul poporului, cari vor să înlăture astfel o înțelegere cu partidul național. Intr'adevăr, odată cu perspectiva de a se decide asupra unei participări a opoziției la guvern, d. Octavian Goga e de părere că printr'o înțelegere cu țărăniștii s'ar câștiga un element politic prețios, canalizânduse puternicul curent de revendicări care își croiește un drum tot mai larg la sate. In ceea ce privește partidul național, majoritățile ardelene nu vor să recunoască aportul pe care Vor aduce această soluție, ba chiar s'au arătat hotărâți să părăsească rândurile partidului poporului, în cazul în care d. Iuliu Maniu sau d. Vaida- Voevod ar păși pe banca ministerială. Se înțelege, că aceștia sunt mai ales unii dintre parlamentarii guvernamentali cari, potrivit angajamentelor luate, așteaptă momentul prielnic pentru a trece in rândurile liberale. * In fața acestor tendințe de apropiere cu țărăniștii, își face loc părerea că o colaborare cu partidul național din Ardeal și a partidului țărănesc din Basarabia ar aduce o consolidare definitivă a guvernului în provinciile alipite. E firesc lucru de altfel ca majoritățile ardelene să nu dorească înțelegerea cu partidul național, gruparea d-lui Sergie Niță să nu primească bucuroși revenirea d-lui I. Inculeț în fruntea situației din Basarabia, iar amicii politici ai d-lui C. Argetoianu să se împotrivească intrării țărăniștilor în guvern. Sunt ecourile recentei campanii electorale cari mai vorbesc încă. In orice caz, situația politică se desemnează neted spre soluțiunea colaborării, și din frământarea diferitelor curente cari se ciocnesc în rândurile majorităței, e cu neputință să nu triumfeze una din părerile de mai sus, sau o soluție care să împace toate susceptibilitățile personale. E de reținut deocamdată faptul că însăși membrii guvernului examinează cu toată seriozitatea chestiunea captărei unor noui elemente de guvernare. Obs. Situația polițicii Guvernul și colaborarea — Cuvantul pentru o ințelegere cu opoziția«—Cu țărăniști sau cu partidul național? Acoraüfe Spionez în chestia Sileziei și a schemlu Varșovia. Hotărârea consiliului ambasadorilor cu privire la teritoriile in litigiu ale Teschenului, Spis și Orava, a fost recunoscută de către guv.- pl ')/•<■ și ceho-slovace. f.nmisiunea interaliată a acestoir teritorii este pe cale de a remite puterile in mâinile guvernelor interesate. Trupele poloneze și cehe au ocupat teritoriile respective. Comisia interaliată cere celor două guverne să acorde locuitorilor acestor teritorii toate libertățile de care se bucură cetățenii din stat, ca mai îndeamnă populația de a uita nemulțumirile trecute și de a se consacra întru totul muncei. Cu toată această declarație surescitarea cu privire la teritoriile Sileziei perzistă. .Journal de Pologne" (ziar francez ce apare la Varșovia) prevede că populația din părțile Sileziei și ale Teschenului detașate de polonia protestează în massă împotriva acestei deciziuni. (Biroul presei poloneze) Moartea lui Nicolae Fleva Din Râmnicul-Sărat ne vine trista veste a morții lui Nicolae Fleva, fost ministru și unul din cei mai populari oratori pe care i-am avut. El a murit la moșia sa Jidsin din județul Râmnicul-Sărat, în vârstă de 82 ani, după nouă luni de suferință. Nicolae Fleva moare sărac. Moșia Jideni o dăruise de mult școalei comunale din acel sat, înmormântarea se va face în acea localitate. NOTE BIOGRAFICE Nicolae Fleva s-a născut în orașul Focșani. Doctor în drept de la Neapole. Avocat. Director politic al ziarului „Dreptatea“ organ național-liberal cu tendințe democratice. Activitatea sa politică datează de mai bine de patruzeci de ani. In 1870 s’a ilustrat printr’o frumoasă pledoarie înaintea Curții juraților din Târgoviște pentru apărarea celor implicați în mișcarea din Ploești. Fost membru al Coalițiunii de la Mazar-Pașa și unul din redactorii ziarului „Alegătorul liber“. Fost primar al Capitalei în 1884. Fost vicepreședinte al Camerei sub guvernul liberal. Unul din fruntașii Oposiției Unite de la 1888. A fost arestat cu ocaziunea evenimentelor dela 14 Martie, același an. In 1891 reintră în partidul național-liberal, în urmampăcărei elementelor liberale dizidente. A făcut necontenit parte din Parlament de la 1876. In alegerile din Noembrie 1895 a fost ales de colegiile II Ilfov, II Prahova și al III-lea de Roman. A optat pentru cel din Prahova unde a întrunit 905 voturi. Fost ministru de interne în cabinetul liberal de sub președinția lui D. A. Sturza (Octombrie 1895) și retras în ianuarie 1896. Despărțit din nou de partidul național-liberal, după eșirea din minister, a format stânga liberală, în care s-au grupat mai mulți deputați. A fost orator parlamentar și popular apreciat. Partizan al descentralizării administrativei pentru care a prezentat un proect din inițiativă parlamentară. Acum câțiva ani, Nicolae Fleva a fost timp îndelungat, și ministru plenipotențiar al țării la Roma, demnitate pe care a ocupat-o cu mult prestigiu. La reîntoarcerea sa în țară, după părăsirea acestui post, Fleva a luat un scurt timp parte la viața politică, alături de d. Take Ionescu, și partizanii acestuia, dar, slăbit de boală și îmbătrânit, a părăsit în cele din urmă definitiv arena vieții publice, așa că evenimentele mondiale din ultimii ani l-au găsit retras cu totul în viața privată. NICOLAE FLEVA 1 OGLINDA ZILEI Cerșetorii de azi — Ce să fac cu francul ăsta D-le, nu vezi că-i lipsește numărul?... Salvarea Europei depinde de cooperația angilo - franco - germană, — zice ministrul de răsboi englez Ziarul „Evening News“ publică următorul articol al d-lui Winston Couchill, secretarul de Stat al" războiului din Anglia, asupra problemei poloneze și pericolului bolșevist. „Polonia este cheia tratatului din Versailles. Numai din punctul de vedere al stabilirei și menținem păcii universale trebue privit cazul Poloniei. Atât cât putem judeca, după cele ce s'au petrecut de optsprezece luni, o sută cincizeci de ani de dușmănie nu au sdrobit moralul Poloniei, nici nu au învățat această țară ce e înțelepciunea, dar, pentru a fi drepți, trebue să recunoaștem dificultățile extraordinare in prezența cărora se află azi“. D. Winston Churchill arată apoi situația dificilă a Poloniei, încă slabă,—între o Germanie încă tare și mereu animată de sentimente războinice, cu toată înfrângerea suferită— și enorma Rusie, ale cărei doctrine politice minează sănătatea și sufletul națiunilor. Apoi urmează : „E ușor pentru cei ce trăesc departe de bolșevicii ruși și mai ales "en"ru cei ce sunt protejati de o largă bandă de mare, să aibă vederi calme și nepăsătoare in ce privește doctrinele și mașinațiunile comuniste. Dar un stat nou și neîntărit cum e Polonia este in continuu pus în pericol prin contactul strâns cu vecinii. Revoluția universală pe care o vor bolșevicii este o țintă către care ei pot merge în temp de pace ca și un timp de război. Căci în adevăr, o pace bolșevistă este o altă formă de războiu. Iată de ce se temea Polonia și se teme mai mult încă acum. Acesta a fost și motivul, mai mult decât strângerea trupelor ruse la graniele poloneze, care a decis Polonia să dea această contra-lovitură desnerată, pe care opiniunea liberală engleză a înțeles-o atât de rău, iar opinia socialistă a reprezentat-o fals cu atâta succes. Dar punctul de vedere polonez nu este singurul. Trebue să ne gândim de asemenea la interesele britanice, franceze și la principalele rezultate câștigate în război și încorporate in tratatul de la Versailles. Toate aceste interese ar fi fost grav lovite dacă Polonia era invadată de armatele bolșeviste ori Statul Polon ar fi fost înecat de propaganda și complotul comunist. Prăbușirea Poloniei și înglobarea ei in sistemul bolșevist rus ar fi distrus bariera de care depind atâtea lucruri și ar fi pus Rusia în contact direct cu Germania. Germania, dacă s-ar fi produs acest nenorocit eveniment ar fi fost târâtă spre o alegere teribilă și din unele puncte de vedere uimitoare. Ea ar fi putut sau să se afunde in haosul bolșevic, sau să oprească drumul barbariei revoluționare prin forța cu ranului și a virtutei, stabilind un dig pentru oprirea barbariei roșii de la răsărit și salvând astfel propriile sale interese precum și acele ale dușmanilor ei din apus. Dacă germanii ar fi fost capabili să aducă un asemenea serviciu, el ar fi făcut un pas uriaș In drumul lor de mântuire și aceasta l-ar fi adus cu sigurn Grivilța ,vechiul Ioj lac mare in conaiL de creștinătățel. S’ar fi făcut astfel mai ușoară această cooperație intre Anglia, Franța și Germania de care depinde salvarea Europei. MICI ÎNSEMNĂRI Ofițeri si licerni liti. Greutatea mare de a găsi locuințe la un loc cu legea chiriilor care stăvilește până într’un punct cererea și oferta, e una din chestiunile cele mai importante și mai dureroase din timpurile de azi. In Capitală ca și în provincie , știe că a găsi o casă a ajuns tot așa de problematic cu a descoperi o ladă cu bani îngropată în pământ, iar bogații, oamenii care câștigă sute de mii de lei, au ajuns să ofere bacșișuri extrem de mari cui le va găsi vreo locuință. Aproape zilnic vezi deci prin gazete: „Cinci mii de lei, trei mii de lei, «fer cui mi-o găsi apartament de atâtea odăi, etc. etc.“ E un mijloc care fie că reușește, fie că nu, totuși poate fi la îndemâna celor cu punga groasă. Cât despre chiriașii cu mijloace modeste, despre funcționarii ce reazimă într’o leafă, perspectiva unui mutat a devenit o tragedie. In special ofițerii, după cum ne scrie un grup dintre dânșii, sunt expuși a sta adesea sub cerul liber când sunt mutați cu nepusă masa, ba întriun oraș ba într’altul. — Cât despre cei neînsurați, calea valea, sună scrisoarea, sântem deprinși a locui vara sau chiar iarna în câmp. Nu găsim casă, întindem corturile și gata. Dar ce să fac cei cu familie cu neveste și copii, pot ei oare locui ca țiganii?... întrebarea merită în adevăr toată atențiunea căci nu odată s’a întâmplat ca în urma unei mutări ofițerii să nu știe unde să-și ducă pe ai lor Mulți sânt nevoiți în cazurile de , mai sus, să-și țină casa în prima reședință și să plece singuri acolo unde au fost retrimiși, fapt care aduce după sine două mari cheltueli, imposibile de susținut slabei lor pungi. Ar trebui clar ca această chestiuni să fie examinată îndeaproape de către Ministerul de războiu, ca mutările să nu se mai facă în timpurile astea decât strict în interesul serviciului, iar la caz de se fac, comandamentul piețelor respective să ia măsuri ca ofițerii să nu fie expuși a face pe țiganii cu ai lor cu tot. FUL Cursul schimbului la Paris Horsea, 5 — Paris 5,275; New-York 3,55 3/4; Bruxelles 42,2; Amsterdam 10,8; Berlin 168 jum.: Milan 71. « _ • " ——i,