Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)

1920-09-17 / nr. 5089

D-l PRIMAR VORBEȘTE... D-l Președinte al Comisiei interimare și-a adunat partiza­nii într’o întrunire publică și le-a vorbit. D-l Președinte al Comisiei­­ interimare a căutat să se scuzeze că nu poate face mai mult pentru aprovizionarea o­­rașului, iar prietenii d-sale au acuzat, guvernul că nu dă ora­șului mai mult sprijin. Că guvernul este vinovat, negreșit așa trebuie să fie, dacă o afirmă primarul Capitalei care știe mai multe de­cât noi­, dar că numai guvernul ar fi de vină, asta nu este adevărat D-l Dr. Gheorghian a afir­mat un lucru pe care l’am scris noi mai de mult, l’am scris chiar eu într’un articol, acela că am rămas­­ ultimul popor european, dintre popoarele care au învins, în ceea ce privește refacerea și­­ venirea în fire după războiu. Așa este. De cât, nu numai gu­vernele sunt de vină, dar de vină suntem noi toți; de vină este acest popor român căruia îi lipsește ceva esențial pentru ca să nu merite a fi cârmuit precum este. Suntem un popor care nu vrem să muncim, suntem un popor cu foarte puțin simț al datoriei. Interesele electorale și curen­tul demagogic al epocei ne si­lește ca să tragem în fie­care zi pomadă „poporului“ și săi lin­gușim și să’l înălțăm la ceruri Dar dacă am iubi cu adevărat acest popor, pe care trebuie săi iubim fiindcă el este această țară, de­cât săi înșelăm cu a­­dulațiuni și să-i cântăm la fie­care prilej în strună, mai de grabă Tarii povățui, s’au des­chide ochii asupra primejdiei la care îl împinge trândăvia și fam da lecțiuni, dar mai ales pilde, că e dator să muncească. Femeile cu această dagoste de țară și de acest popor românesc atât de bun dar atât de „lasă­­mă să te las“, ar trebui să se puie în capul mișcărei de refa­cere morală. Fiindcă, din neno­rocire, femeia română este pen­tru cel puțin 50 la sută, vino­vată de toată mizeria noastră. In timpul ocupațiunei ereau multe societăți filantropice care împărțeau multe ajutoare fe­meilor sărace familiilor celor plecați pe front. Cu multă greu­tate li se putea da, de către a­­ceste Societăți câte 6, 7 ori 10 lei pe săptămână. Pe vremea a­­ceea traiul erea cu mult mai eftin de­cât este astăzi, dar la ce putea folosi 1 leu pe zi ? Mul­tora din aceste femei li s’au o­­ferit ocupațiuni cu 4, 5 ori 6 lei pe zi, dar nici una­ nu a primit vre-odata. De­cât să aibă 4 ori 5 lei pe zi munciți cinstit în vremuri de mare nevoie pentru țară, li se părea mai onorabil să primească 80 de bani pe zi din pomana altora și să putrezească acasă în frig, în nemâncare, cu copiii flămânzi și goi. Un prietin îmi spunea în iamna cea grea a lui 19­16 că soția sa ieșind dintr’o prăvălie din Lips­cani cu un mic pachet în mână, a fost întâmpinată de către o femee, care după îmbrăcăminte era dintr’o clasă nu tocmai de jos, care i-a cerut milă. Neve­­nindu-i bine ca sa-i dea 10 bani, i-a oferit 1 leu ca să-i poarte pa­chetul la doi pași, până în stra­da Batistei.­­Femeia a întors spatele fără o vorbă, de­cât să ducă un pachet de nimica, — fapt ce i s’a părut înjosi­tor — mai frumos i s’a părut ca să întindă mâna la zece oameni până să adune leul. lata men­­talitatea generală. Dar cu ce contribuim noi ca să reîntoarcem femeia pe calea bună, gănncoșu ăl fie tu­ffib? De sus nu vin de­cât pilde corumpătoare. Nici un guvern nu îndrăznește să ia de guler pe nouii îmbogățiți din speculă și jafuri, și nici măcar funcțio­narii civili ori militari, îmbogă­țiți din necinste, nu sunt supă­rați. In societate stima și res­pectul și onorurile și demnită­țile nu merg de­cât la cei cu multe parale. Și fiindcă asupra originei acestor averi nimeni nu cere informațiuni, este fi­resc ca toți cei slabi înarmați moralicește, să n’aibă de­cât o singură năzuință: îmbogățirea cât de repede, fără muncă și pe ori­ce cale. Suntem singura țară în care, d’abia se văd oare­care slabe în­ceputuri de refacere. Așa este. Dar cine să refacă țara dacă a­­vioane nimeni nu vrea să mun­cească . Este evident că s’ar putea face mult de sus, dar este ne­voie de altă directivă. Sus e nevoie de oameni cu mare au­toritate, oameni de a cărora cinste nimeni să nu se îndoias­că, oameni pe care țara să-i cu­noască și pe care să se bizuie, oameni pregătiți pentru slujba publică și oameni hotărâți să taie în carne vie. D-l general Averescu a fi­­­nimat de cele mai bune intenții — sunt încredințat — dar îi lipsește hotărârea de a face o­perația cea m­are și afară de asta nici nu știe de unde să în­ceapă și nici nu are darul de a se înconjura de oamenii cari l’ar putea ajuta la această o­­peră de mare curaj. Și d-l Dr. Gheorghian se vaită că n’o să avem lemne la iarnă­­. Constantin Sacalbașa O insinuare? Ziarul „Volia Naroda" organul so­­cialiștilor ucrainieni, care apare in Bucovina, reia chestiunea plebisci­tului propus in Parlament de depu­tatul socialist ucrainian Cracalia, a­­supra Nordului Bucovinei. După o scurtă polemică lipsită de interes, se spune intre altele: „As­cultați, de exemplu, zădgănitul lan­țurilor și oftatul din casa parohială din Răstoace, ale acelora pe cari jan­darmii fără vină i-a ferecat Nu știu la ce face aluzie organul socialiștilor ucrainieni și o precizare ar fi necesară. De altfel guvernul ar avea posibilitatea să cerceteze și dacă este numai o insinuare sau se denunță intr'adevăr fapte relae, să facă să înceteze astfel de nelegiuiri. Corespondentul lui „Echo de Pa­­ris” la Geneva comunică declarațiu­­nile următoare ale unui diplomat i­­talian asupra mișcărei comuniste din Italia : »Această mișcare, a spus el, este începutul unei acțiuni socialiste de mare anvergură, al cărei scop este socializarea întregei producții italie­ne. Ea a creat in Italia o stare re­voluționară care ar voi să transfor­me puterea guvernamentală. Totuși, se semnalează divergințe de opinii printre socialiștii italieni in ce pri­vește momentul decisv. Unii șefi so­cialiști socot că ocuparea uzinelor în Italia este prematură, în special fiindcă greva minerilor nu a fost în­că declarată în Anglia. Se prevede constituirea unui tribunal de arbi­traj care va regula chestia ocupă­­rei uzinelor“. Roma.­­ Situația care părea pe cale de ameliorare, este din nou compromisă în urma ordinei de zi votată de federația industriașilor în­truniți la Milan. La Roma se cre­dea ferm în reluarea negocierilor directe între federația industriașilor și sindicatul metalurgiștilor și se spera chiar în rezultate favorabile pentru curând"." Ori, prin deciziunea industriașilor de a nu trata cu mun­citorii dacă conflictul nu e menți­nut pe tărâmul economic și dacă muncitorii nu renunță la ocuparea stabilimentelor metalurgice, soluția întrevăzută a făcut un pas înapoi. "T SiiMoma talii î­ac CE SE PETRECE IN BANAT O GRAVĂ ILEGALITATE Este inutil să mai reaminitim ci­titorilor lanțul nesfârșit de ilega­lități, la care guvernul, prin orga­nele sale, adaugă în fiecare zi câte o nouă verigă. Nu este localitate în vechiul re­gat, dar mai ales în nouile provin­cii, unde administrația să nu calce in picioare legile, populația fiind pusă astfel sub un regim continuu de bun plac. In armată, numeroși ofițeri con­tinuă să bată, cu toate ordinele se­vere cari opresc acest lucru, au în puține locuri, puse la adăpostul unui control permanent, autorități­le civile patronează teroarea, a­­ceasta în cazul când nu o exercită singure. Dar acolo unde toate samavolni­ciile se împing la extrem, este de­sigur în nouăle teritorii românești. Acum vre-o câteva zile, 250 fa­milii din Tg.­Mureșului, au fost lă­sate pe drumuri, fiindcă locuințele ce adăposteau acele familii plăceau autorităților militare, cari aveau nevoe să se mute în ele. Cu foarte mare greutate, și du­pă atâta vreme, cenzura și starea de asediu au fost ridicate în pro­vincia românească de peste Car­­pați. Dar pe cât se pare, totul n’a fost decât o formă. S’a ridicat starea de asediu în principiu, dar a fost menținută de fapt. Iată un caz de o extremă gravi­tate, din care se poate vedea cum, printr’o simplă adresă a prim pre­torului cîin Lugoj, se calcă în pi d­oare libertatea presei și în spe­cial se încătușează liberte ca o gân­dire­ și aceea cetățenească a locui­torilor din Banat. Adresa poartă numărul 1349 și e semnată de prim-pretorul plășel Lugoj. Ea este adresată redacției ziaru­lui „Banatul“ din Timișoara și are următorul conținut: „Ordinul No. 8167 a d-lui supre­­fect a județului Caraș-Severin m'a îndemnat ca să comunic cu redacția stimatei „Banatul" cum că nici o comună din plasa Lugoj n’are voc de a abona „Banatul“. Așa­dar pentru motivul ca d-lui sub-prefect al județului Caraș-Se­­verin i-a venit gustul să „îndrume­­ze“ pe prim-pretorul Lugojului de o dorință a sa, constituția este so­cotită ca inexistentă, legea bunului plac luându-i locul. Libertatea presei, dreptul opiniei publice de a-și alege lectura care-i place, asigurările guvernului că toți cetățenii acestei țări sunt puși sub un regim constituțional, toate acestea cad, în fața hotărâre! d-lui sub-prefect și al execuției d-lui pretor. In asemenea cazuri, indignarea nu-și mai are rostul; inconștiența administrației te amuțește și te a­­runcă în brațele resemnărei. Dacă, totuși, ridicăm glasul, de­nunțând faptul, aceasta o facem pentru a se vedea cum înțelege guvernul să-și afirme democratis­mul și legalitatea de care face a­­tâta caz, prilejuind prin felul rău de guvernare, desvoltarea mișcări­lor anarhice cari în chipul acesta își găsesc o complectă și desăvâr­șită legitimare. G. R. m tn.». Prin tăi­m­al: Guvernul maghiar neputând con­tracta in Serbia cumpărările de tra­verse necesare căilor ferate ungare, s'a adresat guvernului român, căruia i-a cerut permisiunea de a cumpăra din țară 500 mU traverse de stejar. Cum insă acest material este foarte rar astăzi la noi ta tură, din care cauză nici nevoile C. F. R. nu pot fi satisfăcute, guvernul român nu a pu­tut admite cererea guvernului ma­ghiar,, Cursul Schimbului la Paris Lyon, 15.­­ Londra 53,80; New­­­York 15,61; Belgia 106,76; Praga 33,50; România 37,2,1;­ Elveția 250,35; Italia 70. Moștenirea farnaciilor Campania presei in chestia scan­dalului cu farmaciile a avut un e­­fect. Directia generală a serviciu­lui sanitar s’a hotărât să scoată la concurs 150 de farmacii, dintre cari vre-o 30 numai în Capitală. Problema nu se rezolvă insă în complexul ei; ba suntem în drept a crede că se prepară o stratagemă, care în aparență va mulțumi pe a­­cei farmaciști cari au cerut scoate­rea la concurs a farmaciilor, dar că rezultatul va fi negativ, căci nu se va rezolva principiul moștenirei far­maciilor. Să ne explicăm. Concursul odată terminat vom avea încă 150 de far­maciști proprietari, cari implicit se vor pune pe partea actualilor pro­prietari, ale căror interese sunt să-și exploateze farmaciile cât timp sunt în viață și mai apoi vadul introdus de ei să rămâne moștenire urmași­lor lor. Numărul celor nemulțumiți se va împuțina astfel cu 150 de candidați la noile locuri de farmacii și va a­­dăuga la numărul celor ce vor adu­ce bala­st farmaciștilor rămași pe din afară și celor ce vor veni în viitor, cu încă­ 150 de proprietari cari vor lupta pentru îngrădirea pe ca­lea moștenirei a farmaciilor vacan­te prin deces și alte cazuri prevăzu­te de legea sanitară. Chestiunea, nu numai că nu a fost ușurată, dar se complică prin faptul că va crește numărul celor nedreptățiți. Principiul „farmaciile să fie nu­mai pentru farmaciști", nu se rezol­vă astfel și vom continua a avea proprietari de fa­rmacii — cum sunt azi multe cazuri — oameni cari au cu totul alte ocupațiuni și exploa­tează farmaciile ca un venit supli­mentar, în timp ce o serie de far­maciști, rămași pe din afară, mor de foame sau exercită meserii ce nu concordă cu studiile lor. V. Sc. ■ fetea CioM-Mlimi Lyon, 15. — Declarația comu­nă publicată în urma­ întreve­derii di ln Aix-les-Bains afirmă acordul între Giolitti și Mille­­rand în vederea strângerii re­lațiilor economice franco-italie­­ne. In ce privește independen­ța Poloniei, fiecare țară își re­­servă libertatea de acțiune pen­tru chestia relațiunilor cu so­vietele.­­ Problema Adriaticei va tre­bui resolvită de cei interesați. D-l Giolitti a părăsit Aix-le- Bains Marți, ducându-se în Ita­lia, iar d. Millerand a plecat Miercuri la Geneva. MICI ÎNSEMNĂRI In Marea Britanie Cu o înfrigurare care contrac­tează cu flegma obicinuită ce for­mează decorumul vieței engleze, Marea Britanie se pregătește să săr­bătorească cu un lux de petreceri rar, aniversarea a trei sute de ani de când primul vas Mayflower, a pă­răsit încărcat cu emigranți, patria mamă pentru pământul american Persecutați în țara lor, puritanii de atunci­ au căutat să fondeze nouă căminuri intr o lume nouă și liniș­tiți au închis apoi ochii după ce au pus bazele celui mai democrat Stat din lume. Ducând o viață, sobră, ce­­veră la culme, ei ar deschide ochii mari dacă prin vr’o minune ar putea lua parte câte­va ceasuri, in­vizibili, la serbările urmașilor de azi. Dansurile cochete, toaletele lu­xoase, spectacolele certate cu­ orice puritanism, care abundă in Londra cea­ pudică aproape tot atât cât și în Parisul latinității ar face pe rigizii protestanți de acum trei sute de ani, să se pară de două ori bine că acum trei s­ute de ani au zburat peste alte țărmuri. Neîngrijindu-se însă de fel de pă­rerea lor, toată lumea anglo-saxonă, atât cea din Englitera cât și cei de­veniți azi supuși ai lui Wilson se pregătesc de a sărbători viitorul tri­­centenar. Frumusețea ei ne spune un ziar londonez, că în America tot poporul și-a dat asupra ca o­ serbare națio­nală celebrarea acestei emigrări și milioane de oameni sunt convinși sau vor să convingă pe alții că toți sânt descedenții pasagerilor după Mayflower. Ceiace, ar ridica pro­porțiile acestui vas destul de simplu pe atunci la mărimea cel puțin a unui cuirasat-Dar pas de discută cu dorința așa de arzătoare, a americanilor de a avea strămoși cunoscuți ca filieră și arbore genealogic. ( 4 '■ 6­ MEW »nn# Care e rezultatul consfătuirei, v’a dat pâine? Nu, dar asigurări... Marfa asta a fost întotdeauna eftină.» Criza minieră din Congresul Trades-Unionilor Discursul d-lui J. K­ Thomas Un demers al guvernului pentru a aplana conflictul <■ | Parlamentul muncei — congresul trades-unionilor din Anglia — care trebue să evite greva cărbunilor mijlocind între minieri și guvernul englez, s’a deschis deunăzi la Ports­mouth in prezența a peste 950 dele­gați. E cel mai mare congres pe ca­re Anglia l’a văzut vreodată. In discursul său de deschidere, d. J. H. Thomas care-l prezidează s’a a­­rătat foarte agresiv față­ de guver­nul parlamentar și de sistemul so­cial în general. , „In anii din urmă, a spus el, am traversat ceea ce este poate perioda cea mai importantă din lunga isto­rie a trade­ uniunilor și a mișcărei muncitorești. Pentru Întâia oară, în această­ perioadă, s’a relevat un efort general și determinat al clasei mun­citorești, lansând o sfidare sistemu­lui de guvernământ parlamentar e­­xistent. Nu se poate tăgădui că li­nia noastră de conduită a fost difi­cilă și că ea reprezintă un atac mar­cat asupra Constituției. Totuși, cred că exprim părerea tuturor membri­lor din mișcarea laburistă spunând că, oricât de primejdios ar fi reme­diul nostru, el e justificat prin re­zultatul obținut. (împiedicarea răz­boiului cu Rusia). După această declarație foarte a­­plaudată, d. Thomas a continuat : „Acțiunea noastră in ce privește Rusia nu comportă vreun entuziasm pentru metodele guvernului sovie­telor și mulți din cei cari preconi­zează pacea cu Rusia nu aprobă a­­ceste metode**. D. Thomas a prezis că iarna care se apropie va fi una din cele mai aspre din toate câte s’au traversat de mulți ani. In vreme ce toată lu­mea are nevoie de mărfuri, de ali­mente, de îmbrăcăminte, de locuin­țe, nu este spre lauda sistemului nostru social că împiedică oamenii să furnizeze aceste mărfuri când ei nu cer decât s’o facă. Nici­odată n’a fost o atare condamnare a sistemu­lui nostru social. Muncitorii nu lup­tă numai din dragoste pentru luptă. Trebue să se înțeleagă bine de par­tea cealaltă, a terminat d. Thomas, că anii de sacrificii și de sforțări cari au pus pe muncitor în situația în care se află astăzi nu trebue să fie pierduți și că lucrătorii în gene­ral sunt gata să ridice orice sfidare lansată libertăților lor industriale sau emancipării lor economice“. Congresul care in primele ședințe a păstrat tăcere asupra chestiei mi­niere, s-a ocupat de ea în ședința din 8 Septembrie și, după vii discu­­țiuni, a votat o moțiune în favoarea cererilor minierilor. Președintele J. H. Thomas a declarat aceste cereri esențialmente altruistice, întrucât minierii atribue o importanță mai mare reducerei prețului cărbunilor pentru consumația internă decât sporirea salariilor. El a adăugat că minierii sunt cei dintâi a-și da sea­mă de pagubele enorme ce ar rezul­ta dintr’o încetare a lucrului și nu­tresc dorința de a nu lăsa nimic ne­­incercat pentru a evita greva. Din motive de bilanț, guvernul e însă mai puțin dispus să trateze a­­supra reducerei prețului de cărbuni decât asupra sporului de salarii. To­tuși el a făcut acel prim pas spre pace despre care leaderii mișcărei declaraseră că nu le incumbă lor. In adevăr, Sir Robert Horne, preșe­dintele lui „Board of Trade“, in nu­mele guvernului englez, a trimis președintelui Federației minierilor Robert Smith­e o telegramă invitân­­du-1 să confere cu ministrul de co­merț­ asupra conflictului. Federația a hotărât să accepte invitația și de­legații ei vor negocia cu guvernul, 0 «plinde . Zilele trecute unui tren ce venea din Ardeal spre București nu i se atașase vagoane de clasa 1-a. Totuși stația Brașov a vândut pasagerilor bilete de clasa 1, iar când călătorii veniră să-și ocupe locurile, constata­ră că au fost păcăliți. Călătorii de clasa I-a se văzură ri­­lifi să ia loc pe scările și tampoarn­ele vagoanelor de clasa 2-a și a 3-a.La sosirea conductorului pasagerii recla mară și acesta intimidat de a­­menințările călătorilor, ia o patrulă de soldați și urcăndu-se într-un va­gon de clasa a doua, îl declară de clasa întâia și in toiul noptei —ora 2 — scoate un culoar pe pasagerii ce ocupaseră locurile în virtutea bilete­lor de clasa a doua și instalează sub paza patrulelor, pasagerii cu biletele de clasa întâia­ La Predeal, schimbându-se conduc­torul și retrăgăndu-se patrula. Pasa­gerii scoși cu forța în culoare au re­clamat împotriva samavolniciei sufe­rite. încurajați­­ de afirmația noului conductor că acest tren nu are va­goane de clasa 1-a și deci rău s'au vândut astfel de bilete, pasagerii e­­vacuați pe nedrept din compartimen­te și-au reluat cu forța locurile și astfel s-a născut un scandal enorm, urmat chiar și de loviri. C. F. R. bagă acum pur și simplu mâna în punga călătorilor, căci pre­țul pe lângă că s’a scumpit, dar stațiile eliberează bilete înzecit peste numărul locurilor din compartimente. Dar reclamațiunile publicului fu­rat și protestările presei vor fi zadar­nice atâta timp cât întreaga­ institu­ție a C. F. R. fățiș acuzată de hoție, favoritism și indolență va rămânea netulburată de acei ce conduc des­tinele țârei. DACIAN Ziarul „DIMINEAȚA« Primește abonamente cu: hei 120 pe un an hei 60 pe ș­ase luni hei 30 pe trei luni In străinătate prețul este dublu,

Next