Dimineaţa, septembrie 1920 (Anul 17, nr. 5075-5100)
1920-09-17 / nr. 5089
D-l PRIMAR VORBEȘTE... D-l Președinte al Comisiei interimare și-a adunat partizanii într’o întrunire publică și le-a vorbit. D-l Președinte al Comisiei interimare a căutat să se scuzeze că nu poate face mai mult pentru aprovizionarea orașului, iar prietenii d-sale au acuzat, guvernul că nu dă orașului mai mult sprijin. Că guvernul este vinovat, negreșit așa trebuie să fie, dacă o afirmă primarul Capitalei care știe mai multe decât noi, dar că numai guvernul ar fi de vină, asta nu este adevărat D-l Dr. Gheorghian a afirmat un lucru pe care l’am scris noi mai de mult, l’am scris chiar eu într’un articol, acela că am rămas ultimul popor european, dintre popoarele care au învins, în ceea ce privește refacerea și venirea în fire după războiu. Așa este. De cât, nu numai guvernele sunt de vină, dar de vină suntem noi toți; de vină este acest popor român căruia îi lipsește ceva esențial pentru ca să nu merite a fi cârmuit precum este. Suntem un popor care nu vrem să muncim, suntem un popor cu foarte puțin simț al datoriei. Interesele electorale și curentul demagogic al epocei ne silește ca să tragem în fiecare zi pomadă „poporului“ și săi lingușim și să’l înălțăm la ceruri Dar dacă am iubi cu adevărat acest popor, pe care trebuie săi iubim fiindcă el este această țară, decât săi înșelăm cu adulațiuni și să-i cântăm la fiecare prilej în strună, mai de grabă Tarii povățui, s’au deschide ochii asupra primejdiei la care îl împinge trândăvia și fam da lecțiuni, dar mai ales pilde, că e dator să muncească. Femeile cu această dagoste de țară și de acest popor românesc atât de bun dar atât de „lasămă să te las“, ar trebui să se puie în capul mișcărei de refacere morală. Fiindcă, din nenorocire, femeia română este pentru cel puțin 50 la sută, vinovată de toată mizeria noastră. In timpul ocupațiunei ereau multe societăți filantropice care împărțeau multe ajutoare femeilor sărace familiilor celor plecați pe front. Cu multă greutate li se putea da, de către aceste Societăți câte 6, 7 ori 10 lei pe săptămână. Pe vremea aceea traiul erea cu mult mai eftin decât este astăzi, dar la ce putea folosi 1 leu pe zi ? Multora din aceste femei li s’au oferit ocupațiuni cu 4, 5 ori 6 lei pe zi, dar nici una nu a primit vre-odata. Decât să aibă 4 ori 5 lei pe zi munciți cinstit în vremuri de mare nevoie pentru țară, li se părea mai onorabil să primească 80 de bani pe zi din pomana altora și să putrezească acasă în frig, în nemâncare, cu copiii flămânzi și goi. Un prietin îmi spunea în iamna cea grea a lui 1916 că soția sa ieșind dintr’o prăvălie din Lipscani cu un mic pachet în mână, a fost întâmpinată de către o femee, care după îmbrăcăminte era dintr’o clasă nu tocmai de jos, care i-a cerut milă. Nevenindu-i bine ca sa-i dea 10 bani, i-a oferit 1 leu ca să-i poarte pachetul la doi pași, până în strada Batistei.Femeia a întors spatele fără o vorbă, decât să ducă un pachet de nimica, — fapt ce i s’a părut înjositor — mai frumos i s’a părut ca să întindă mâna la zece oameni până să adune leul. lata mentalitatea generală. Dar cu ce contribuim noi ca să reîntoarcem femeia pe calea bună, gănncoșu ăl fie tuffib? De sus nu vin decât pilde corumpătoare. Nici un guvern nu îndrăznește să ia de guler pe nouii îmbogățiți din speculă și jafuri, și nici măcar funcționarii civili ori militari, îmbogățiți din necinste, nu sunt supărați. In societate stima și respectul și onorurile și demnitățile nu merg decât la cei cu multe parale. Și fiindcă asupra originei acestor averi nimeni nu cere informațiuni, este firesc ca toți cei slabi înarmați moralicește, să n’aibă decât o singură năzuință: îmbogățirea cât de repede, fără muncă și pe orice cale. Suntem singura țară în care, d’abia se văd oarecare slabe începuturi de refacere. Așa este. Dar cine să refacă țara dacă avioane nimeni nu vrea să muncească . Este evident că s’ar putea face mult de sus, dar este nevoie de altă directivă. Sus e nevoie de oameni cu mare autoritate, oameni de a cărora cinste nimeni să nu se îndoiască, oameni pe care țara să-i cunoască și pe care să se bizuie, oameni pregătiți pentru slujba publică și oameni hotărâți să taie în carne vie. D-l general Averescu a finimat de cele mai bune intenții — sunt încredințat — dar îi lipsește hotărârea de a face operația cea mare și afară de asta nici nu știe de unde să înceapă și nici nu are darul de a se înconjura de oamenii cari l’ar putea ajuta la această operă de mare curaj. Și d-l Dr. Gheorghian se vaită că n’o să avem lemne la iarnă. Constantin Sacalbașa O insinuare? Ziarul „Volia Naroda" organul socialiștilor ucrainieni, care apare in Bucovina, reia chestiunea plebiscitului propus in Parlament de deputatul socialist ucrainian Cracalia, asupra Nordului Bucovinei. După o scurtă polemică lipsită de interes, se spune intre altele: „Ascultați, de exemplu, zădgănitul lanțurilor și oftatul din casa parohială din Răstoace, ale acelora pe cari jandarmii fără vină i-a ferecat Nu știu la ce face aluzie organul socialiștilor ucrainieni și o precizare ar fi necesară. De altfel guvernul ar avea posibilitatea să cerceteze și dacă este numai o insinuare sau se denunță intr'adevăr fapte relae, să facă să înceteze astfel de nelegiuiri. Corespondentul lui „Echo de Paris” la Geneva comunică declarațiunile următoare ale unui diplomat italian asupra mișcărei comuniste din Italia : »Această mișcare, a spus el, este începutul unei acțiuni socialiste de mare anvergură, al cărei scop este socializarea întregei producții italiene. Ea a creat in Italia o stare revoluționară care ar voi să transforme puterea guvernamentală. Totuși, se semnalează divergințe de opinii printre socialiștii italieni in ce privește momentul decisv. Unii șefi socialiști socot că ocuparea uzinelor în Italia este prematură, în special fiindcă greva minerilor nu a fost încă declarată în Anglia. Se prevede constituirea unui tribunal de arbitraj care va regula chestia ocupărei uzinelor“. Roma. Situația care părea pe cale de ameliorare, este din nou compromisă în urma ordinei de zi votată de federația industriașilor întruniți la Milan. La Roma se credea ferm în reluarea negocierilor directe între federația industriașilor și sindicatul metalurgiștilor și se spera chiar în rezultate favorabile pentru curând"." Ori, prin deciziunea industriașilor de a nu trata cu muncitorii dacă conflictul nu e menținut pe tărâmul economic și dacă muncitorii nu renunță la ocuparea stabilimentelor metalurgice, soluția întrevăzută a făcut un pas înapoi. "T SiiMoma talii îac CE SE PETRECE IN BANAT O GRAVĂ ILEGALITATE Este inutil să mai reaminitim cititorilor lanțul nesfârșit de ilegalități, la care guvernul, prin organele sale, adaugă în fiecare zi câte o nouă verigă. Nu este localitate în vechiul regat, dar mai ales în nouile provincii, unde administrația să nu calce in picioare legile, populația fiind pusă astfel sub un regim continuu de bun plac. In armată, numeroși ofițeri continuă să bată, cu toate ordinele severe cari opresc acest lucru, au în puține locuri, puse la adăpostul unui control permanent, autoritățile civile patronează teroarea, aceasta în cazul când nu o exercită singure. Dar acolo unde toate samavolniciile se împing la extrem, este desigur în nouăle teritorii românești. Acum vre-o câteva zile, 250 familii din Tg.Mureșului, au fost lăsate pe drumuri, fiindcă locuințele ce adăposteau acele familii plăceau autorităților militare, cari aveau nevoe să se mute în ele. Cu foarte mare greutate, și după atâta vreme, cenzura și starea de asediu au fost ridicate în provincia românească de peste Carpați. Dar pe cât se pare, totul n’a fost decât o formă. S’a ridicat starea de asediu în principiu, dar a fost menținută de fapt. Iată un caz de o extremă gravitate, din care se poate vedea cum, printr’o simplă adresă a prim pretorului cîin Lugoj, se calcă în pi doare libertatea presei și în special se încătușează liberte ca o gândire și aceea cetățenească a locuitorilor din Banat. Adresa poartă numărul 1349 și e semnată de prim-pretorul plășel Lugoj. Ea este adresată redacției ziarului „Banatul“ din Timișoara și are următorul conținut: „Ordinul No. 8167 a d-lui suprefect a județului Caraș-Severin m'a îndemnat ca să comunic cu redacția stimatei „Banatul" cum că nici o comună din plasa Lugoj n’are voc de a abona „Banatul“. Așadar pentru motivul ca d-lui sub-prefect al județului Caraș-Severin i-a venit gustul să „îndrumeze“ pe prim-pretorul Lugojului de o dorință a sa, constituția este socotită ca inexistentă, legea bunului plac luându-i locul. Libertatea presei, dreptul opiniei publice de a-și alege lectura care-i place, asigurările guvernului că toți cetățenii acestei țări sunt puși sub un regim constituțional, toate acestea cad, în fața hotărâre! d-lui sub-prefect și al execuției d-lui pretor. In asemenea cazuri, indignarea nu-și mai are rostul; inconștiența administrației te amuțește și te aruncă în brațele resemnărei. Dacă, totuși, ridicăm glasul, denunțând faptul, aceasta o facem pentru a se vedea cum înțelege guvernul să-și afirme democratismul și legalitatea de care face atâta caz, prilejuind prin felul rău de guvernare, desvoltarea mișcărilor anarhice cari în chipul acesta își găsesc o complectă și desăvârșită legitimare. G. R. m tn.». Prin tăimal: Guvernul maghiar neputând contracta in Serbia cumpărările de traverse necesare căilor ferate ungare, s'a adresat guvernului român, căruia i-a cerut permisiunea de a cumpăra din țară 500 mU traverse de stejar. Cum insă acest material este foarte rar astăzi la noi ta tură, din care cauză nici nevoile C. F. R. nu pot fi satisfăcute, guvernul român nu a putut admite cererea guvernului maghiar,, Cursul Schimbului la Paris Lyon, 15. Londra 53,80; NewYork 15,61; Belgia 106,76; Praga 33,50; România 37,2,1; Elveția 250,35; Italia 70. Moștenirea farnaciilor Campania presei in chestia scandalului cu farmaciile a avut un efect. Directia generală a serviciului sanitar s’a hotărât să scoată la concurs 150 de farmacii, dintre cari vre-o 30 numai în Capitală. Problema nu se rezolvă insă în complexul ei; ba suntem în drept a crede că se prepară o stratagemă, care în aparență va mulțumi pe acei farmaciști cari au cerut scoaterea la concurs a farmaciilor, dar că rezultatul va fi negativ, căci nu se va rezolva principiul moștenirei farmaciilor. Să ne explicăm. Concursul odată terminat vom avea încă 150 de farmaciști proprietari, cari implicit se vor pune pe partea actualilor proprietari, ale căror interese sunt să-și exploateze farmaciile cât timp sunt în viață și mai apoi vadul introdus de ei să rămâne moștenire urmașilor lor. Numărul celor nemulțumiți se va împuțina astfel cu 150 de candidați la noile locuri de farmacii și va adăuga la numărul celor ce vor aduce balast farmaciștilor rămași pe din afară și celor ce vor veni în viitor, cu încă 150 de proprietari cari vor lupta pentru îngrădirea pe calea moștenirei a farmaciilor vacante prin deces și alte cazuri prevăzute de legea sanitară. Chestiunea, nu numai că nu a fost ușurată, dar se complică prin faptul că va crește numărul celor nedreptățiți. Principiul „farmaciile să fie numai pentru farmaciști", nu se rezolvă astfel și vom continua a avea proprietari de farmacii — cum sunt azi multe cazuri — oameni cari au cu totul alte ocupațiuni și exploatează farmaciile ca un venit suplimentar, în timp ce o serie de farmaciști, rămași pe din afară, mor de foame sau exercită meserii ce nu concordă cu studiile lor. V. Sc. ■ fetea CioM-Mlimi Lyon, 15. — Declarația comună publicată în urma întrevederii di ln Aix-les-Bains afirmă acordul între Giolitti și Millerand în vederea strângerii relațiilor economice franco-italiene. In ce privește independența Poloniei, fiecare țară își reservă libertatea de acțiune pentru chestia relațiunilor cu sovietele. Problema Adriaticei va trebui resolvită de cei interesați. D-l Giolitti a părăsit Aix-le- Bains Marți, ducându-se în Italia, iar d. Millerand a plecat Miercuri la Geneva. MICI ÎNSEMNĂRI In Marea Britanie Cu o înfrigurare care contractează cu flegma obicinuită ce formează decorumul vieței engleze, Marea Britanie se pregătește să sărbătorească cu un lux de petreceri rar, aniversarea a trei sute de ani de când primul vas Mayflower, a părăsit încărcat cu emigranți, patria mamă pentru pământul american Persecutați în țara lor, puritanii de atunci au căutat să fondeze nouă căminuri intr o lume nouă și liniștiți au închis apoi ochii după ce au pus bazele celui mai democrat Stat din lume. Ducând o viață, sobră, ceveră la culme, ei ar deschide ochii mari dacă prin vr’o minune ar putea lua parte câteva ceasuri, invizibili, la serbările urmașilor de azi. Dansurile cochete, toaletele luxoase, spectacolele certate cu orice puritanism, care abundă in Londra cea pudică aproape tot atât cât și în Parisul latinității ar face pe rigizii protestanți de acum trei sute de ani, să se pară de două ori bine că acum trei sute de ani au zburat peste alte țărmuri. Neîngrijindu-se însă de fel de părerea lor, toată lumea anglo-saxonă, atât cea din Englitera cât și cei deveniți azi supuși ai lui Wilson se pregătesc de a sărbători viitorul tricentenar. Frumusețea ei ne spune un ziar londonez, că în America tot poporul și-a dat asupra ca o serbare națională celebrarea acestei emigrări și milioane de oameni sunt convinși sau vor să convingă pe alții că toți sânt descedenții pasagerilor după Mayflower. Ceiace, ar ridica proporțiile acestui vas destul de simplu pe atunci la mărimea cel puțin a unui cuirasat-Dar pas de discută cu dorința așa de arzătoare, a americanilor de a avea strămoși cunoscuți ca filieră și arbore genealogic. ( 4 '■ 6 MEW »nn# Care e rezultatul consfătuirei, v’a dat pâine? Nu, dar asigurări... Marfa asta a fost întotdeauna eftină.» Criza minieră din Congresul Trades-Unionilor Discursul d-lui J. K Thomas Un demers al guvernului pentru a aplana conflictul <■ | Parlamentul muncei — congresul trades-unionilor din Anglia — care trebue să evite greva cărbunilor mijlocind între minieri și guvernul englez, s’a deschis deunăzi la Portsmouth in prezența a peste 950 delegați. E cel mai mare congres pe care Anglia l’a văzut vreodată. In discursul său de deschidere, d. J. H. Thomas care-l prezidează s’a arătat foarte agresiv față de guvernul parlamentar și de sistemul social în general. , „In anii din urmă, a spus el, am traversat ceea ce este poate perioda cea mai importantă din lunga istorie a trade uniunilor și a mișcărei muncitorești. Pentru Întâia oară, în această perioadă, s’a relevat un efort general și determinat al clasei muncitorești, lansând o sfidare sistemului de guvernământ parlamentar existent. Nu se poate tăgădui că linia noastră de conduită a fost dificilă și că ea reprezintă un atac marcat asupra Constituției. Totuși, cred că exprim părerea tuturor membrilor din mișcarea laburistă spunând că, oricât de primejdios ar fi remediul nostru, el e justificat prin rezultatul obținut. (împiedicarea războiului cu Rusia). După această declarație foarte aplaudată, d. Thomas a continuat : „Acțiunea noastră in ce privește Rusia nu comportă vreun entuziasm pentru metodele guvernului sovietelor și mulți din cei cari preconizează pacea cu Rusia nu aprobă aceste metode**. D. Thomas a prezis că iarna care se apropie va fi una din cele mai aspre din toate câte s’au traversat de mulți ani. In vreme ce toată lumea are nevoie de mărfuri, de alimente, de îmbrăcăminte, de locuințe, nu este spre lauda sistemului nostru social că împiedică oamenii să furnizeze aceste mărfuri când ei nu cer decât s’o facă. Niciodată n’a fost o atare condamnare a sistemului nostru social. Muncitorii nu luptă numai din dragoste pentru luptă. Trebue să se înțeleagă bine de partea cealaltă, a terminat d. Thomas, că anii de sacrificii și de sforțări cari au pus pe muncitor în situația în care se află astăzi nu trebue să fie pierduți și că lucrătorii în general sunt gata să ridice orice sfidare lansată libertăților lor industriale sau emancipării lor economice“. Congresul care in primele ședințe a păstrat tăcere asupra chestiei miniere, s-a ocupat de ea în ședința din 8 Septembrie și, după vii discuțiuni, a votat o moțiune în favoarea cererilor minierilor. Președintele J. H. Thomas a declarat aceste cereri esențialmente altruistice, întrucât minierii atribue o importanță mai mare reducerei prețului cărbunilor pentru consumația internă decât sporirea salariilor. El a adăugat că minierii sunt cei dintâi a-și da seamă de pagubele enorme ce ar rezulta dintr’o încetare a lucrului și nutresc dorința de a nu lăsa nimic neincercat pentru a evita greva. Din motive de bilanț, guvernul e însă mai puțin dispus să trateze asupra reducerei prețului de cărbuni decât asupra sporului de salarii. Totuși el a făcut acel prim pas spre pace despre care leaderii mișcărei declaraseră că nu le incumbă lor. In adevăr, Sir Robert Horne, președintele lui „Board of Trade“, in numele guvernului englez, a trimis președintelui Federației minierilor Robert Smithe o telegramă invitându-1 să confere cu ministrul de comerț asupra conflictului. Federația a hotărât să accepte invitația și delegații ei vor negocia cu guvernul, 0 «plinde . Zilele trecute unui tren ce venea din Ardeal spre București nu i se atașase vagoane de clasa 1-a. Totuși stația Brașov a vândut pasagerilor bilete de clasa 1, iar când călătorii veniră să-și ocupe locurile, constatară că au fost păcăliți. Călătorii de clasa I-a se văzură rilifi să ia loc pe scările și tampoarnele vagoanelor de clasa 2-a și a 3-a.La sosirea conductorului pasagerii recla mară și acesta intimidat de amenințările călătorilor, ia o patrulă de soldați și urcăndu-se într-un vagon de clasa a doua, îl declară de clasa întâia și in toiul noptei —ora 2 — scoate un culoar pe pasagerii ce ocupaseră locurile în virtutea biletelor de clasa a doua și instalează sub paza patrulelor, pasagerii cu biletele de clasa întâia La Predeal, schimbându-se conductorul și retrăgăndu-se patrula. Pasagerii scoși cu forța în culoare au reclamat împotriva samavolniciei suferite. încurajați de afirmația noului conductor că acest tren nu are vagoane de clasa 1-a și deci rău s'au vândut astfel de bilete, pasagerii evacuați pe nedrept din compartimente și-au reluat cu forța locurile și astfel s-a născut un scandal enorm, urmat chiar și de loviri. C. F. R. bagă acum pur și simplu mâna în punga călătorilor, căci prețul pe lângă că s’a scumpit, dar stațiile eliberează bilete înzecit peste numărul locurilor din compartimente. Dar reclamațiunile publicului furat și protestările presei vor fi zadarnice atâta timp cât întreaga instituție a C. F. R. fățiș acuzată de hoție, favoritism și indolență va rămânea netulburată de acei ce conduc destinele țârei. DACIAN Ziarul „DIMINEAȚA« Primește abonamente cu: hei 120 pe un an hei 60 pe șase luni hei 30 pe trei luni In străinătate prețul este dublu,