Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)

1920-10-27 / nr. 5121

ii­ le când țara și-a dat Con­­­sstituția sub al cărei regim trăim astăzi, ea a fost ocolită și călcată, în multe privinți. Unul singur dintre principiile « a rămas neatins până în anii din urmă, cel al libertătei pre­sa. Nici­odată sub lunga dom­­»e a regelui Carol, această li­bertate n’a fost atinsă. In toate sensurile Constituția a fost vio­lată, după vremuri, de diferitele guverne cari s’au succedat, dar libertatea presei a rămas in­tactă. Și să nu se spuie că s’a uzat atunci de dânsa cu măsură. Dm­potrivă, presa noastră este astăzi și în formă, și în fond, mult mai moderată de­cât a fost atunci. Ajunge să amin­tim diferitele campanii cu ca­racter personal și chiar antidi­­nastice, ce s’au dus înpotriva regelui Carol, pentru ca să se vadă aceasta. Chiar și în 1907, Când situațiunea a­ fost de o gravitate cu adevărat catastro­fală, libertatea presei a fost menținută de-a’ntregul și „Ade­vărul“ a putut duce acea cam­panie contra­ „ororilor inutile“ care va rămâne un veșnic titlu de merit al lui și care a adus un mare serviciu tarei De ce acest respect pentru li­­bertatea presei la oamenii poli­tici cari în altă direcție nu s’au sfiit să „acomodeze“ Constitu­ția nevoilor politice tane ? Respectul acesta se­­ aplica prin faptul ca acei oameni poli­tici aveau instinctiv sentimen­tul că ori­cât s’ar eluda și călca Constituția, întreg edificiul de stat ar rămâne în aer, ar fi a­­menintat de cele mai grave ur­cări dacă ea nu ar mai exista nici măcar formal, dacă în anu­mite împrejurări, când spiri­tele s’ar rătăci prea mult, nu s’ar putea întinde mâna spre dulapul în care rămânea bine păstrată și cinstită Legea legi­lor, carta drepturilor fundamen­tale ale cetățeanului, carta în care erau trecute principiile pe cari se bazează însăși existența statului român. Dar mai aveau acei oameni de stat convingerea că ori­cât ar fi de violată Con­stituția, libertatea presei întrea­gă e garanția că aceste violări nu vor putea trece nici­odată limitele dincolo de cari ordinea de stat ar fi amenințată de a­­narh­ia de sus, totdeauna ne­spus mai gravă de­cât anarh­ia de jos. Un popor poate suporta mul­te încălcări ale drepturilor sale, fără ca linia dreaptă a desvoltă­­rei lus să fie amenințată. El este însă în mare primejdie când se suprimă libertatea pre­sei, dreptul cetățeanului de a-și exprima liber gândirea. Liber­tatea aceasta este cea funda­mentală și bine a spus acel ma­re om politic care a declarat că libertatea presei este esențială fiindcă chiar Constituția în­treagă de s’ar pierde, ea sin­gură este în măsură de a ne-o reda. Cu suprimarea libert­ăței presei, o națiune încetează de a fi liberă și pierde chiar speran­ța de a se mai putea libera. Iată, de ce așteptăm ca tot ce are sentimentul vremei în care trăim, tot ce gândește democra­tic sau cât de puțin liberal, să se adune și să manifesteze pen­tru libertatea presei. Iată de ce așteptăm ca însuși guvernul, al cărui șef s’a rostit de repetite ori pentru libertatea presei, să revîe asupra unei măsuri, a că­rei inutilitate evenimentele au dovedit’o și care, cu vremea, tre­buie să se întoarcă chiar con­tra lui. B. RrintoHMni momen- Oulinda Z­hi Li știe si ea — m>(3) Cd Os stare de asediu. Disezizarea parchetului civil in chestia grevelor Parchetul civil a Înțeles opt treime să se disezizeze in chestia grevei ge­nerale, lăsând pe șefii mișcărei soci­aliste și sindicaliste pe seama par­chetului militar, care să continue in același timp cercetările Începute. Merită, credem, să discutăm dacă din punct de vedere juridic parche­tul civil s’a dispuitat legal și dacă, prin urmare actul parchetului civil treime judecat ca o procedură înde­plinită după formele obișnuite de instanțele civile. In momentul când primele simp­­tome ale grevei generale au fost ^im­alate—cea a mecanicilor de la C. F. R—socialiștii cari au iscălit memoriul către guvern, ciau sub starea normală a faptelor. Starea de asediu nu a fost declarată. Capii mișcărei socialiste au fost închiși sub imperiul stărei de drept comun și­ lăsând la o parte imuni­tatea parlamentară a unora—ei s’au făcut vinovați de­ un delict, ce cădea in­competența parchetului civil Spre a se putea califica delictul civil, drept „crimă impotriva Statu­lui”, trebuia declarată starea de ase­diu—cela ce guvernul a și făcut un ceas după ce s’au operat arestările de parchetul civil. Fapta—numiți-o cum voiți, chiar crimă sau imobid la rebeliune—s’a petrecut in clipa când nu exista starea de asediu și când acei ce-au ascultat indemnul șefilor socialiști s’au făcut vinovați cel mult de sa­botaj, conform unei legi pur civile— acea a d-lui Trancu-Iași, cu privire la conflictele de muncă. Dacă fapta insă e o „crimă“ poli­­tică cu atât mai mult ea nu are se căuta la Curtea marțială. Dar mai e un punct principal ju­ridic in această chestiune. Starea de asediu declarată nu era valabilă, de­cât din momentul ce decretul avea să apară în „Monitorul Oficial”. De­și guvernul s’a grăbit să scoată o ediție specială a „Monitorului Ofi­cial”, totuși ea a apărut DUPĂ CE FAPTELE AU FOST CONSUMATE. Deci parchetul civil s’a diseritat făcând cel mult un act de comple­zență spre a complace guvernului. DACIAN Greva teatrelor pariziene Citim­on­­,Le Journal” . Sindicatul artiștilor din Paris se agită din nou. Săptămâna trecută, două teatre De­ jasel și Clortzy după primul act au invitat publicul să se retragă din sală. Greva artiștilor e motivată prin refuzul directorului la cererea de recunoaștere a sindicatului autorilor care le-a fost adresată de către co­mitetul întersindical. După cele ce spune d-l Legris, se­cretarul general al comitetului inter­­sindical greva nu va fi generală in toate teatrele. Ea nu va avea loc decât acolo unde directorii s-au ară­tat refractari revendicărilor artiști­lor. Teatrele care au semnat sau care vor semna convenția vor juca un chip normal. Printre directorii care se găsesc in perfectă siguranță, în urma invoirei cu sindicatul artiștilor sunt citați d. Gavault de la Odéon, M. Bravard de la Gallé-Lyrique, d-ni­ Isola de la Ope­­ra­ Comică, Rodolphe Dio­rzens de la Theatre des Arts.. Teatrele amenințate de grevă suunt Porte Saint-Martin, Theatre du Grand Guignol, Variétés, cum și teatrul An­toine. Cu toate insistențele depuse de gre­viști ,« crede că și greva actuală va da greș «a aceia din anul «rara«. La Balt-Mare, un ofier a ordonat împușcarea unui inginer, din pricina unor certuri personale și pe cât se pare de natură intimă. Soldata­ri au executat ordinal acesta criminal, si a­­tunci ofițerul acând și pe cornistul și pe eroid, ca in tabula lui Lafon­taine, a luat el însuși o armă și a ră­pus in fata trupei pe cel a cărui su­primare o poruncise. Din relatiunile ziarelor, nu rezultă că ofițerul criminal ar fi nebun, și nici prin vre-un act anterior al lui nu re­­iesă că ar fi fost atins de vre-o boală mintală. E Insă boala veacu­nd, care Ta în­demnat să curme cu atâta ușurință și cu aș­a revoltător dintm viața unui semen. Dar poate că nici aceasta nu ar fi sinzra explicație a crimă­ Si o serie întreagă de verdicte a­­chitătoare când victimele erau Win­ded, au îndrituit fără îndoială pe o­­fierul­­ Lela Baia-Mare să tragă ca ar­mat tn victima lui, firul unei crime Vlăstara unei vechi familii boe­­rești din Moldova, sora d-lui Canta­­cuzino-Pașcanu, văduva milionară Adela Cogălniceanu a fost asasina­tă la Iași. Care a fost mobilul crimei î­­n casa defunctei s’a găsit nea­tinse bijuterii, evaluate la 30 mili­oane de lei. O garderobă și casa de fier, fără să fi fost forțate s'au găsit deschise. Mulțumitu-s’a asasinul să ia banii In numerar din prudență, fără a se atinge de bijuterii . Poate că acel ce a ridicat viața văduvei Cogălniceanu se temea că bijuteriile, odată furate să nu dea de gol mobilul crimei — furtul — pe când lăsând pietrele prețioase și luând banii, pista cercetărilor, du­ceau la presupunerea că mobilul crimei trebuia căutat in alte parte. In primul caz, dacă e vorba de un furt, crima este aranjată pentru a­ i se da aparențele unui mobil cu totul străin de păcatul care l-a Îm­pins pe asasin la crimă. Dacă fapta fioroasă a fost comisă, dinpotrivă, spre a se lăsa aparență că asasinul n’a avut timp să se bu­cure de fructul crimei sale, atunci direcțiunea către cari trebue să se îndrepte cercetările eie din cadrul ce ar arunca bănuelile asupra unui făptaș ordinar. In clipa când se va stabili cu pre­­ciziune mobilul crimei — asasinul va fi știut din care clasă socială face parte, chiar dacă poliția și par­chetul nu’l va fi descoperit. Sunt crime în care acei de la cari s’ar putea afla ceva. Încurcă mai mult cercetările, sau derutează, de­seori intenționat, firul cel adevărat. Din această categorie face parte a­­sasinatul milionarei Adela Cogălni­­ceanu. V. Se. ^^rud.’dmericAni NORMALIZARE Plecată în condițiuni cam grele Sâmbătă după amiază cu unicul tren și cu învoirea litografiată fru­mos a d-lui general Boboc, spre Pi­tești, am pornit ori dimineață îna­poi liniștită, convinsă că voi călăto­ri ca de obicei, căci „transporturile pe calea ferată se normalizaseră". Astfel îmi afirmase câteva glasuri oficiale, un funcționar ceferist, un comisar de poliție, plus vr’o doi bir­jari, în măsură de a fi în secretele zeilor. Sosită în gară, hamalul mă pofti cu grabă: „Iute constă că plea­că trenul". Această punctualitate dându-mi cele mai bune speranțe o luai la picior și ajunsă pe peron mă uitai după tren. Un șir de vagoane de vite legate de o mașină erau po­posite pe prima linie și tocmai când mă pregăteam să-mi caut trenul, ascuns probabil după ele, glasuri prietenoase deși necunoscute mă chemară. — „Aici doamnă, aici”— Cum aici !­on vagonul de vite ? tre­bue să fie o greșală imi zic eu... Greșală sau nu, mă urcai, căci trenul pornea; îmi instalai geamantanul pe pardoseaua așternută cu fân scui­pați mucuri de țigări și alte elegan­te și mă așezai pe bagaj dând filo­sofie din cap. Ce să-i faci, dacă se normalizase? In jurul meu tot așa de impasibili, un colonel, doi ma­iori, un parlamentar cunoscut, trei purcei și... plebe. Toată lumea era liniștită și vr­ o doi „voiajori“ înce­pură să-și amintească „de pe vre­mea nemților" alții din Moldova, din război. Purceii singuri guitau supărați pe normalizarea asta ciu­dată care le incălcase „salonul“ cu alți vizitatori. La o stație un șotiu de băiat invita lumea ce vrea să se suie trăgând cu coada ochiului Ia, „domnul deputat“—Intrați mă rog, poftiți că a trin parlamentar, și acu­m voie pentru public». In fine d’abia la Titu se descoperi un vagon de clasa III-a care fu ata­șat la vest și protipendada trecu in el după ce mai garnisi cu un scui­pat de dezgust pardoseala salonu­lui unde plebea continuă a voiaja și purceii a guita. Și astea toate în cinstea normalizarei transporturilor și a grevei dispărute. FnL Primarul din Cork pe moarte Lyon. Zi.—Sâmbătă la amiază, pri­marul de Cork se afla in pragul morței D-na Swiney și câțiva mem­bri ai familiei an irla« eu «1 toată Ex-împăratul Carol p­entru comederația dunăreană " Berliner Mon­tagspost", ex-împăra­tul Carol a pu­blicat in. ..Revue Universelle" din Pa­­ris un articol mai lung in care cau­tă să și justifice politica de pace se­parată și declară că retragerea Aus­triei din alianța cu Germania a e­­șuat nu numai din causa rezistentei lui Czernin, dar și­ din causa încă­­pățânărei lui Clemenceau. Această privire retrospectivă servește ca in­­troducere pentru o încercare de a face propagandă pentru o­­ confede­rație dunăreană sub sceptrul hab­­sburgic. Ex-împăratul Carol afirmă că Germania nu se gândește decât la revanșă: alipirea­ Austriei e menită să servească la pregătirea ei, căști­­n­dindu-se prin această alipire și ve­cinătatea Italiei. Numai o confede­rație dunăreană sub sceptrul habs­­burgic poate oferi o chezășie pentru pace. Demisia cu-impăratului din n­­­oembrie 1918 și trebue interpreta­tă ca o abdicare. In Austria s'a spe­­rat la început că republica și socia­liștii vor aduce paradisul Cu atât mai amară este deșteptarea. Austria își poate redobândi valoarea politi­că și economică numai prin unirea cu celelalte state moștenitoare. — Haosul de la Primăria Capitalei Nu este rău ca d-l dr. Gheorghian care ocupă locul de primar al Capi­talei să afle in ce fel se face admi­nistrația acestui mare oraș. Sunt unul din chiriașii imobilului din str. 13 Septembrie 48, fost odini­oară proprietatea lui Mihail Fili­­mon. Acest Mihail Filimon a murit sunt acum peste șase ani, iar imobilul a schimbat de atunci doi proprietari. Totuși pentru contabili­tatea și percepțiile primăriei Mihail Filimon trăește încă, căci nenoroci­tul este sistematic somat să-și plă­tească dările comunale. Proprietarul care a moștenit imo­bilul dela răposatul neplătind dările și taxele, Mihail Filimon a fost so­mat să le achite, iar eu, în calitate de chiriaș am primit somație și am suferit secvestru pe mobile, obligat fiind a plăti datoriile lui Mihail Fi­limon. In ziua de 9 Octombrie anul ace­sta (20 Septembrie s. v.) m’am pre­zentat la percepția comunală a cir­cumscripției I din calea Rahovei No. 3 unde am cerut să plătesc toate da­tor­ii­le răposatului și ale urmașilor săi, d­ 1 perceptor—sau îlocuitorul său—pe baza registrelor, mi-a pre­zentat un cont let 007 bani 50, decla­rând c­ă acestea sunt toate și pri­mi­le datorii comunale ale imobilului. Imediat am plătit suma die­tei 607 bani 50 și în schimb am primit chi­tanța respectivă. Negreșit credeam că s'a terminat Dar care nu’mi ia mirarea când, in ziua de 18 Octombrie,—adică peste 9 zile—am primit o nouă înștiințare dela aceiași percepție comunală, care spune că: „întrucât până în prezent nu s’au achitat sumele dato­rate comunei din taxa de apă pe trecut, am onoare­a vă aduce la cu­noștință că vi se acordă un termen de 10 zile pentru punerea la curent, cunoscând că altfel vom lua măsuri­ pe de o parte să se închidă robine­tul de concesiune iar pe de alta vom urmări împlinirea sumelor datorite etc.“ Amănunt și mai curios : ln înști­ințarea No. 2536 ce am primit in zi­ua de 9 Octombrie 1920, taxele dato­rite din apă erau: apă 162 lei, lu­crări pentru apă și canal amortizare și întreținere-30 lei, deci total 192 lei. Dar prin înștiințarea primită după 9 zile și după ce toate și ulti­mele datorii comunale au fost achi­tate de mine, am fost somat să plă­tesc din taxe de apă lei 155 bani 65, întreb pe onoratul domn dr. Ghe­orghian ce trebue să facă un biet contribuabil, de la periferie. In fața unor asemenea urmăriri? Fiindcă bine­înțeles, cazul meu nu poate să fie unicul. Ar fi o atenție pe care n’o merit. Dar eu însumi, care sunt, om cu ocupațiune și nici nou sau vechiu îmbogățit, am acum obligația—dacă nu vreau să rămân­ fără apă la cur­te, să’mi pierd vremea, să­ cheltuesc cu birjile, să merg de mai multe ori pe la percepție și toate acestea, nici măcar spre a plăti o datorie ori o neglijență a mea, dar o datorie a u­­nui răposat și a urmașilor săi. Asta e una. Iată alta. Am onoarea, a fi președintele unui club sportiv închis. Pe aceste vre­muri de atâta scumpete, membrii acestui club au cotizat și au înfiin­­tat o sală de mâncare comună unde prânzul le revine la jumătate pre­țul decât la restaurante și unde nu pot lua masa decât acești cotizatori. Ei bine, d-l doctor comunal res­pectiv a găsit cu cale să intervină, să impună reforme in bucătărie și să taxeze sala de mâncare drept un restaurant. Am răspuns d-lui medic că restaurantul supus controlului autorităței nu este decât localul pu­blic, localul deschis la toată lumea, unde poate intra și mânca cel din­tâi venit. Dar sala de mâncare a u­­nui club închis este o casă particu­lară in care—după legislația noas­tră de astăzi—autoritatea comunală n'are ce căuta. Am avut regretul să constat că d-l medic și-a menținut punctul d-sale de vedere. Personal ași fi foarte fericit dacă s’ar socializa controlul medical așa ca toate bucătăriile particulare din București să fie silite a primi vizi­ta și indicațiile medicului, dar să se facă o lege și pentru toată­ lumea. Altfel este abuz. M'am simțit dator să atrag prin publicitate, atențiunea d-lui primar asupra felului în care diversele or­gane comunale își Îndeplinesc dato­ria. Și cred că nu e prea târziu ca să ne europenizăm. Avem destule pe cap. Constantin Bacalbașa Cu toate că lucrul a fost reluat in multe stabilimente industriale, totuși conflictul nu poate fi socotit ca a­­planat. • Muncitorii fac instrucția La fabrica de tutun Belvedere și la fabrica de chibrituri lucrează în­tregul personal al sindicatelor na­ționale cât și un relativ număr de sindicaliști roșii. Toți ceferiștii cari au fost înca­­zarmați fac zilnic instrucție pe pla­toul de la Cotroceni. Cluburile socialiste au fost ocupate de armată Armata continuă a ocupa clubul socialist, precum și toate subsecțiu­­nile socialiste din Capitală. Din princina defectării locomotive­lor a celor 2 garnituri de trenuri ce au plecat ori din gara de Nord, u­­nul spre Constanța, altul spre Cer­năuți, au fost în imposibilitate de a merge mai departe de stația Chitila. La periferie au fost lipite manifeste Pe la periferia Capitalei au fost lipite manifeste scrise cu mâna prin cari se arată că greva nu e sfârșită. După cât se spune se vor Începe în curând tratative intre câțiva frun­tași socialiști rămași în libertate și d. P­opovici-Tașcă, secretar la in­terne. Alte arestări Eri de dimineață din ordinul Cur­­ței Marțiale a Corpului II armată s au operat noul arestări printre­­ muncitori Au fost arestați: Nicu Stoenescu, Paul Marc, Barbu Prădulescu, Ionel Diaconescu, Șurean Dumitru, Focșa Vasile Creangă, Pan­­telimon Georgescu, Marin State, Al. Predescu, Maria Șerban, Ilie Lov, Marin Ciocănescu, C. Dăscălescu, Țucă Constantin, Dumitru Mirea, S. C. Goldhardt, Martin Wexler, Hirag Laioș, Proca Ion, Dumitru Dumitre­­scu, Constantin Prodan și Pandele Dumitrescu. * Toți au fost trimiși la închisoarea Jilava- Presarea trenurilor La orele 6 juni dimineața pleacă spre Predeal , la 7:45 dim. spre Cer­năuți, la 7,45 dim­. spre Constanța, la 8,05 dim. spre Tem­ișoara, la 5 d. a spre Oltenița, la 5,20 d. a. spre Vă­lenii de Munte (trenul Ploești-Vă­­leni), la 5,45 d. a. spre Giurgiu. Pentru aceste trenuri călătorii nu mai au nevoe de legitimații de la Co­­mănduire. Am ofin. HaKAtUH aMKAKM ViJ BJi. M­ersul grevei Tratative intre fruntașii socialiști și reprezentanți­ guvernui ai Ratificarea tratatului de Riga Paris, II. — Tratatul de Riga a fost ratificat in unanimitate de Die­ta poloneză, la a doua și a treia ci­tire, înainte de ratificare, d. Trora­­pezynski, președintele Dietei și d. Vitos, președintele consiliului au pronunțat discursuri. Bolșevicii și Armenia Lyon. 24.­După o telegramă din Constatinopol, ultimatul bolșe­vic către Armenia comportă, între altele, întrebuințarea liberă a căilor ferate, denunțarea tratatului de Se­vres, ruperea negocierilor diploma­tice cu Antanta și supunerea dife­rendelor teritoriale cu Turcia unui arbitraj. Politico IjJțOSOnilifl D. C. Stere va vitza in r­­ar­­­ament.­­ Liberalii își con­tinue propaganda, a. Mu­­rureanu e liberal. Partidul țărănesc basarabean de sub conducerea d-lui Inculeț, a ținut o ședință la care s’a discutat chestiu­nea intrărei in parlament a d­ l ui C. Stere. S’a hotărât în unanimitate ca pentru a i se înlesni intrarea în par­lament să demisioneze unul din de­putații din Soroca, unde se știe că țărăniștii au luat toate locurile. Cei desemnați să demisioneze ar fi d-nii Scobiola sau Gr. Cazacliu. In caz când unul din aceștia ar refuza să demisioneze, d. P. Halippa s’a oferit să demisioneze domnia sa. Cu toate protestările „Sfatului Ță­rii“ că nu a trecut la liberali îm­preună cu consimțimântul ocult al domnului Inculeț și cu o fracțiune a partidului țărănesc, totuși aceasta e un fapt îndeplinit. D. Ciugureanu, însoțit de d-nii V. Țanțu deputat țărănist, preotul C. Popescu profesor și H. Dăscălescu, au fost la Orhei, în vederea organi­­zărei unei secții locale a partidului liberal. In legătură cu aceasta, liberal­­­iii anunță apariția unui nou cotidian cu începere de la 1 Noembrie, fie car­e însă îl vor prezintă publicului, drept organ independent național, de­oa­rece vechia firmă nu prezinți prea multe atracții P*” Rep. * tas PRINȚUL PAUL Care după­­ ca$ probabilitățile va lua succesiunea tronului Greciei in cazul când nu se va putea salva ma­re actualitati rege.

Next