Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)
1920-11-22 / nr. 5143
*r r *. n V r DLTIMB!.| $TSRI | ÎOaTA LUMEA DIMINEAȚAt A devérul LITERAR 82 JToembr© 1920 f Buccmttm Duminică, 28 Noembrie apare: ® R ¥ 0STil € care se va pune în vânzare în fiecare Duminică ^ ^ ffi B ■ v * • 2i I ' " ~ g > I * J * * Sae I _ _ _ I 50 ian! Exemplarul al mișcarei literare, culturae și artistice din întreaga lume:—zrzsz=s===^===zz=sz^=^^ COLABORATORI: principalii scriitori din vechiul regat și din provinciile alipite- Acordul Italo-Jugo-Slav Schimesi pelegrami între d-nli Taks Ionesca, comele Sforza, Westnisi și Tramölci Următorul schimb de telegrame a avut loc cu prilejul acordului italo■iugo-slav. D-l Take Ionescu, a telegrafiat contelui Sforza: Vă felicit din toată inima pentru marele serviciu pe care ni l’ați a dus tuturor, servindu-vă totuși in primul rând frumoasa domnieivoastre patrie. Văzusem în conversațiile pe cari le-am avut la Roma, și hotărârea domniei voastre de a tranșa acest diferend care durase prea îndelung și încrederea domniei voastre în succes. Restabilind astfel raporturile de strânsă prietenie între popoarele cari, în timpul războiului trecut, și-au pecetluit in sânge fraternitatea, au fost credincios frumoasei tradiții a marilor Italieni ai „Rissorgiment”-ului, cari, in frunte cu Magini, au proclamat cu toții amiciția între națiunea italiană și vecinii ei din cealaltă parte a Adriaticei. Sarcina noastră devine cu mult mai ușoară după ceea ce ați îndeplinit domnia voastră într’un chip așa de fericit Take Ionescu ce mă făceați să resimt la Londra încă din 1918 și constat cu mare plăcere, cum, credincios acestor sentimente, d-v. ați adus la consolidarea păcei un concurs așa de prețios vă exprim toate dorințele mele pentru mărirea și prosperitatea Patriei d-voastre. (ss) Take Ionoson * Excelenței sale, d. Take Ionesco, ministrul afacerilor străine Vă mulțumesc sincer pentru amicalele d-v. dorinți care privesc țara noastră. Sunt sigur că chestiunea Adriaticei va contribui să stabilească legăturile ce există între Italia, sora d-v. latină și țara noastră, la prosperitatea ambelor țări, cât și la restabilirea definitivă a păcei în general. Invoc cu plăcere sentimentele pe cari nu ați încetat să propagați favorabil cauzei noastre comune, în timpul perioadei dureroase pe care a avut’o să o îndure țara noastră în trecut și exprim cele mai bune dorinți mărirei și prosperităței Patriei dv. (gs) Trnmbîri * TAKE IONESCU Bosks. Sunt cu deosebire sensibil la felicitările domnilii voastre. Ca fiu al Romei ați priceput și morala care ne-a călăuzit, împreună cu marii noștri bărbați ai ,.Rissorgiment”-ului, noi vrem ca puterea Italiei să servească unei Europe mai bune. Mulțumesc. Amiciții Sforza și Excelenței sale, d. Vestalei, președintele consiliului Belgrad Nu pot decât să mă bucur de soluționarea definitivă a diferendului d-voastră cu Italia și de restabilirea unei prietenii atât de naturale și de necesare păcii Europei. Sunt sigur că experiența și patriotismul d-voastri au fost factorii esențiali în acest fericit eveniment pe care îl salut cu entuziasm ca un bun și constant prieten al națiunii d-v. Ceia ce mărește pentru mine meritul acestui acord de care numele vă va rămâne veșnic legat, este faptul că cele două națiuni s’au înțeles fără a mai apela la a treia persoană, fie oricât de amicală. Este o probă de înaltă maturitate politică pe care o putem opune tuturor celor cari continuă să pretindă că statele noastre așa cum au eșit din război, nu ar avea aceleași elemente de soliditate și înțelepciune cu vechile state. Raporturile României cu regatul sârbo-croato-sloven, deja frățește, nu vor putea ,decât câștiga. (si) Take Ionescu # Excelenței sale, d. Take Ionescu, ministru de externe Vă mulțumesc scumpe ministru și prieten de amabila telegramă. Colaboratorii mei și eu însumi am consimțit în tratativele de la Rapallo la mari sacrificii teritoriale în plină cunoștință de responsabilitatea pe care ne-o asumăm față de poporul nostru. Această conduită ne-a fost dictată de situația actuală din Europa, de nevoia consolidării noastre naționale precum și de dorința de a preia o nouă bază pentru raporturile cu Italia, pe cari le dorim mai bine și mai intime. Sunt foarte fericit să văd că, în calitatea de amic sincer și dovedit al țării noastre, vă bucurați de acest acord. din care raporturile de cordială prietenie între România și regatul sârbo-croato-sloven, deja frățești, nu vor putea decât câștiga. (si) Vâstejel Excelenței sale, zi. Trimid, ministrul afacerilor străine Belgrad Vă trimet toate felicitările mele pentru fericita soluționare amicală a lungului diferend care exista între patria d-voastră care mi-e așa de scumpă, și sora noastră de rasă, Italia. E o sigură proorocire a duratei raporturilor prietenești ce se vor stabili de acum înainte între cele două țări cari stau față în față, la Adriatic ® și care au luptat împreună pentru apărarea civilizației in ultimul război, că este un dalmat acelb care și-a pus iscălitura pe tratat«! ă ® pace. Im! «duc aminte de sentimente* * Eri, deschizând ziarul să citesc ultimile știri, un anunț vizibil si estetic îmi atrage atenția încordată până atunci de citirea unui reportaj în care jalea populației lipsită de semne era descrisă in culorile cele mai vii de pana unui reporter abil. „Cabaret ”. Localul de întâlnire al societății celei mai distinse. Divertisment eclectic“. Cabaret, societate distinsă, eclectic, divertisment iată tentațiunea lui Tantal în toată amploarea ei. O curiozitate păgână mă cuprinse; nu e puțin lucru să poți — modest cetățean—admira adunată laolaltă crema societății celei mai distinse Capitale balcanice. Toată ziua mi-am petrecut-o gândindu-mă la venirea nopții, când cu oarecar sforțări materiale voiu putea fi martor, la un ospăț al zeilor. Paria al societății, debarc la orele 10 seara in Piața Teatrului unde se află „cabaretul“ loc de întâlnit al porfirogeneților. Intru. Un domn în frac mă întâmpină, măsurăndu-mă de sus până jos. „Est-ce que monsieurecherche quelq’ un T‘ mă interpelează domnul un frac pe limba lui Molière. Intimidat răspund: Nu. " La care replică domnul în frac, mă părăsește adresăndu-se, unui alt domn tot in frac. — Pierre, voyes ce quo monsieur desire. Domnul visat se apropie de mine și pe un ton curtenitor ce-i drept, mi se adresează. — Căutați pe cineva ! _Da, ați dori o masă. __ Câte persoane sunteți ! — Eu. Urmează o pauză din partea domnului in frac. — Vedeți dv. continuă, aici toate mesele sunt rezervate. — Adică ? — Familiile cari vin la noi, tfi au fiecare mesele lor... — Iată, aici e masa familiei d-lii Ianvirof; dincoace familia Alichizopol; aici d-na și d. Barasian, în fund un colț e familia Plosnowsky, alături domnul conte Imre de Kiwdisshasa. La dreapta d. Popii [UNK] [UNK]’,cr cu doamna... " In țara din dreapta d. conte Luciano de Polrvaleza, în cea din stânga d-nii Suiong și Wehl". Sunt complect zăpăcit; numai înțeleg nimic din această enumerare de nume distinse. Și eu, biet cetățean, care credeam, că voiu avea ocazia sa stau alături la masă cel puțin cu un <ef de rabinet, dacă nu chiar, cu o excelență națională... Pickword Dala áiia ia 5aiaia I In sala pașilor pierduți a Famutîui de Justiție, vreo zei tineri licențiați în drept se roași în fiecare zi de patru membri ai Consiliului de disciplină să le iscălească deciziunea, prin care îi se încuviințează să depue legiuitul jurănânt. Cei patru sânt d-ni Eefteriu, Cezar Pascu, Aslan și Băliceanu cari ridicați de furia unui elin de principii au demisionat, și contrar formalităților cerute de Birou, d-lar și-au depus demisiunile în mâna d-lui procuror general. Cei patru, nevoind să mai aibă nici o comunicare cu Biroul și nevoind să mai știe rezoluțiunea pusa pe demisiunile d-lor, au încrucișat mâinele pe piept și ai declarat „greva”, o grevă nepernisă, dar în perfectă conformitate cu cele mai vechi legiuiri ale Partidului liberal. Decanul baroului d&v«cat Dobrescu în mâinele căruia a primit altă dată demiterile acelorași membrii, stă într’o nedumerire legitimă, și nu poate concepe înjosirea corpului avocaților pe cari cei patru membri ai Consiliului de disciplină vor s'o introducă, trecând peste orice regulă de demnitate colegială, adresându-se direct Procurorului general. Parchetul Curții de Apel din acelaș motiv n’a primit demisiunile de cari vorbim, iar tinerii cari așteaptă depunerea jurământului aleargă de la Ana la Calfa împinși, de nevoile vremei. Faptele stau însă așa. Cei patru membri ai consiliului de disciplină sânt liberali, și ca atare nu pot suferi în fruntea Baroului pe d. Dobrescu, un om independent și desbrăcat de patima uneltirilor oculte. Atunci, spre a provoca disolvarea consiliului liberalii și-au prezentat în bloc demisiunile, dar în mod ilabial, și stând uniți în fața statuei lui Eugen Stătescu, sfidând corectitudinea celui plecat, îndeamnă pe tinerii postulanți să se adreseze ministerului de justiție. Liberalii duc lupta contra decanului, dar nu direct, fiindcă nu au posibilitate și de aceia nemai ținând seamă de greutățile impuse de vremurile actuale unui tânăr abia ești de pe băncile școlii, căuta pe aceiaș arie, acelaș refren. ..noi nu ne putem juca de-a principiile”. Când auziam acest cântec un tânăr, licențiat victima acestei uneltiri mă întreabă ce să facă și unde să se adreseze ca să-și poată valorifica munca de pe băncile universitare. I-am spus să facă petiție d-lui Brătianu și atunci vor semna toți membrii fiindcă altmintreri d-lor nu se joacă de-a principiile, sa facă parte din rea înțelegere. Șeful statului polonez a amt o expresie fericită, numind această nouă grupare mmerecstkme de forță care se va opune fantomelor trecutului. In momentul acesta există în Polonia dificultâți speriate si preocupări cari absorb cu drept cuvânt grija oamenilor de stat. Sunt totuși sigur că în curând altbule rămășițe de neînțelegeri ceho-poloneze vor fi uitate, mai cu seamă după cum spera pentru că are drept ca Silexia superioară să revină Poloniei Isprăvinci, d. Take Ionosen a adăugat că deși ambițiunile sale au fost modeste, resantatete au fost mari. Mai ales, călătoria aceasta a servit spre a constata încă odată că Franța și Anglia din prietenia cărora d-sa și-a clădit activitatea politică, nu se vor despărți răci odată. D-sa inches declarațiunile, arătând mulțumirea pe csss România săsetorește marilor aliați din Occident pentru semnarea cntomției Basarabiei. Dl Take Ionescu regrejte înțelegere" Declarațiile făcute darului „Le Temps“ Le Temps publică un interview W ă hd Take Ionescu pe corespondentul său la București. D. Take Ionescu a « declarat că la momentul plecării SSu București hotărâse să viziteze Varșovia, Praga, Belgradul și chiar Atena, dar nu avea intenția să aducă în discuție publică chestia „Micei înțelegeri“. Ajuns insă la Paris si vâsând că în prese străină chestia aceasta era discutată cu aprindere ți mai ales in anele cercuri se colporta că România înclină spre tendința de a nu mai sta in legătură strânsă cu Marea Antantă, d-sa a fost nevoit să vorbească. Primul rezultat, pe care lam obținut — deca . d. Take Ionescu — d. Benes ?a semnalat în discursul său din Praga, a constat în acela că vorbele mele au contribuit să măture orice neînțelegere. Acum suntem văzuți ața după cum suntem, adică state care muncesc să strângă legăturile intre ele, păstrând în acelaș timp o strânsă legătură cu aliații noștri din Occident! Cabinetele din Paris Londra si Roma înțelegând admirabil intensiunile noastre, trebue să le aducem mulțumiri pentru încrederea pe care mi-mi acorda - o. Guvernul francez mi-a dat chiar tir, prețios ajutor despre care voi vorbi în ziua în care rezultatele definitive vor fi atinse. In momentul acesta pot să afirm că Grecia e gătit să se unească cu noi. Pot să afirm, de asemeni, că am găsit la Varșovia proba unei amiciții sincere pentru România $2 nu simt sigur că am lăsat acolo doi btta, rentă ăst, stinsa» Pi acoperi. Vuctorul n'a aflat, poate, un fapt banal in aparență, prizărit in ultimul colț de coloană: pentru soldați recruți, cari călătoriau pe acoperișul vagonului parlamentar al trenului 1%, au fost uciși, pe când trenul trecea pe sub podul de peste Vedea. Grumazurile lor voinoase și retregite de bătaia vrăjmașe a vântului au fost tăiate de bara rece a podului. In vagonul parlamentar, călătoriau două pasageri: un d. deputat și un înalt funcționar italian. Sângele roșu, cald și sănătos al bieților flăcăi s’a prelins pe pereții vagonului, pustiiindu-se in plușul roșu, care coperta canapelele poftitoare. Niciodată soarea, — care tngădue atâtea nedreptăți—n’a aleg un prilej mai plastic ca să învedereze revoltătoarea nedreptate omenească. Dacă un scriitor, ar fi povestit acest simplu fapt in trei zile, ar fi zis : ..Vrea să curațe injustiția claselor sociale / Asta nu e literatură"... Și, din nefericire, e mai mult decât atât: e un dureros crâmpei de viață. Patru flăcăi, chemați la oaste, purtând un suflet durerea clipei de despărțire, având un ochi imaginea logodnicei sau pe-a mumei înlăcrimate, se cățăraseră pe coperiș, tn noaptea rece, și să răspundă unei chemări. Cei care-î chemau, nu se dădeau mijloacele de drum, nici măcar un vagon de vite sau un loc în grămădirea din lăuntru. Și in timpul acesta intr’un vagon cald, doi domni stăteau trântiți pe banchetele comode, fumau visători, citeau ziarele străine. Dar două șuvițe de sânge prelinse prin incheetura geamului, le turbură o clipă liniștea. Cei doi domni aflară vestea: se nutâmplase un accident. Și trecură tn compartimentul vecin, unde sângele nu răzbătuse. Iar trenul își urmă drumul, pentru că cei doi înalți demnitari să ajungă la timp in Capitală, in vreme ce patru cadavre rămâneau in polza vreunui om milos, in marginea liniei. Ce comentarii s'ar mai adăuga, in josul acestui fapt atât de elocvent și atât de adevărat ? Noroc că avem ••• Noroc că avem multe Curți Marțiale. Altfel ce-ar deveni sfânta dreptate in țara asta. Un biet locotenent Șinca, a avut ghinionul să fure numai $00.000 lei și drept pedeapsă a fost trimis in judecata Curței Marțiale din București și condamnat la 3 ani închisoare și ?00.000 lei despăgubire către stat. Cum in țara asta sunt multe Curți Marțiale, acuzatul a făcut recurs și procesul s’a trimis din nou spre judecare, de astădată Curții Marțiale din Sibiu, care menținându-i amenda i-a redus pedeapsa nunumai la 8 ani. Bietul acuzat a făcut din nou recurs și înalta Curte Superioară a trimis procesul la o altă Curte Marțială la Craiova, pentru a-l mai judeca odată. Nu vreau să anticipez deriziunea Curței Marțiale din Craiova, dar ținând seama, de peripețiile prin care a trecut bietul delicvent, cred că de asta dată va fi achitat lor amenda de $00.060 M o va plăti sfatul acuzatului. Noroc, ea avem multe Curți Marițiale. Altfel unde star, 110»i omul dreptatea f NUVELEI! „ai^VIEȚEI<« Gând cunoști o chestie... d’ M. Casaban Intr’o haită din inima Bărăganului, se urcă un călător care nu supără o clipă, aflindu-ne să ne înghesuim și mai tare în vagonul nostru destul de încărcat. Era un vânător. D’abia putu să se strecoare pe ușă, așa era de împovărat cu dichisul lui întreg, de vânătoare. După ce își așeză d’asupra capetelor noastre, pușca, geanta, cartușiera și nu mai știu câte alte fleacuri de vânătoare, ne puses ca plocon, la picioare, vânatul împușcat. Era un păsăroi negru și mare cât un curcan, care încă mișca în plasa unsuroasă, unde d'abia mai încăpea Și după culoarea penelor, și după forma capului, și după mărgeanul de la gât, aș fi putut jura că pasărea împușcată e un adevărat curcan, dacă n’aș fi văzut-o bătându-se în traista de pradă a unui vânător care se întorcea, victoria, de pe câmpul Bărăganului. _ „Aeta-i vânător, nu glumă !“ — gândirăm cu toții, grăbindu-ne să facem loc, să se odihnească. Și neî, cei șase călători de clasa întâi, cari până la suirea lui, vorbeam de războiul european, de cauzele cari l’au determinat, — ne-am curmat deodată șirul discuției, ca să nu uităm nedumeriți, aproape prostește, la pasărea cea mare din plasă, și să admirăm, ca pe un erou, pe vânătorul cu fața arsă de soare și bătută de vânt, cu hainele stropite de noroi și cu urme de sânge uscat. Unul din noi, — inspector financiar care ne dovedise în timpul discuției că e bare în tactica militarăși întrebă: ... — Mă rog, cum Îi zice păsării din plasă? Sursprins parcă de întrebarea inspectorului financiar, vânătorul nu răspunse îndată și rămase o clipă gânditor, ca și când el singur i-ar fi știut ce vânat are în traistă. După ce se uită la pasărea din geantă, fața i se lumină de un zâmbet neînțeles . __ Pasărea asta?.. Cum, nu știi!.. E o dropie... „ Ce-i mai întrebi domnule! — se amestecă un boier din Călăraș! — un omuleț plăcut la vorbă, cu fața deschisă, cu bărbuța căruntă.—Ce-i mai întrebi, nene ! Atâta lucru nu știi? Eu cum Vem văzut pe domnul suindu-se în vagon, mi-am zis : „Bravolui!... Ca frumoasă dropie a mai doborât !“ _Da ce bine seamănă a curcan ! —vorbit din colțul meu. Are și moț.__ Cum să nu semene a curcan, dacă e din acelaș neam — mă lămuri inspectorul financiar. Dropia nu e decât un curcan sălbatec. Ce are de-a face 5 — sări domnul din Călărași. De unde ai mai scos că dropia a curcan sălbatec?... E alt neam, cu totul deosebit... Doar la mărime se potrivesc... Da încolo e o deosebire mare... lift noi tu țara, nici nu sunt curcani sălbateci... Tocmai atunci, vânatul se sbatu în traistă. Cineva întrebă pe vânător . . . . „ — Și de ce e vi ® și acu, dropia ? _ Pentru că e numai aripată... Am nimerit-o în aripă... _ Desigur că e numai aripată — interveni domnul din Călărași. Așa e dat dropie!, să îi e vânată numai în aripă... că altfel se duce dracului- E tare în coș. E, hei, câte am doborât eu' Că doar eu ț1-e tata lor !— Câte patru-cinci împușmm pe an.. Veneau să-mi pască rapița de Pe moșia mea... _Da, ce el ® mănâncă rapița ? — se miră inspectorul financiar. „ Ce vrei să mănânce , cozonac v_ __ Eî asta ! — se supără inspectorul. Pare că în afară de răpită, nar mai găsi nimic pe câmp . Nau ele orz, ovăz, porumb? Eî eî dacă au?—se încălzi fata dropiilor. Ce crezi că dropia mănâncă grâne? Vezi, tocmai asta e deosebirea dintre dropie și curcan! Curcan nul e din familia glinacerior... De asta mănâncă grfte... Pe când dropia face parte din alta familie... Ea are astfel de stomac... Nu-i priește grânele de loc. Nu m-am căznit eu săoresc dropii?... Degeaba! Ea nu mănâncă decât insecta și rapiță— Mai iute înghite petricele, decât sa înghită un bob de porumb.... Și adresându-se vânătorului. __ Uite, închide dropia într’un coteț și pune’î în față un pumn de grăulițe... Dacă a doua zi, se va atinge de un bob, să-mî râzi barba. Vânătorul ,nu putu său! «©«undă ap ști'S&xi. Și nu vie frică să pierdeți o frumusețe da barbă ? Dacă-i vine dropiei gustul să se atingă de un fir de porumb ?... — Nu-I vine... Te asigur eu!.. Cunosc eu dropia, cum își cunoaște ciobanul oile... Un călător care nu se amestecase în vorbă de loc, își dădu și el părerea . E drept.... Am auzit și eu că dropia nu mănâncă porumb. Nu mă laud că sunt cunoscător în ale vânatului, da după cât știu eu, dropia e mai fumurie la pene și e aproape albă pe burtă... Pe când asta e prea neagră... — Cum să nu fie neagră la pene? — îl lămuri fata dropiilor. Nu vezi că e de partea bărbătească ? Dropiorul e Întotdeauna mai închis la pene... __Da carnea de dropie © bună la mâncat — întrebă inspectorul, întorcăndu-se la mine. — Nu știu... N’am mâncat niciodată carne de dropie... Da am auzit că are gusta curcan... — Departe de curcan !__ protestă tata dropiilor. Are carnea aspră și miroase a puțin pește... — Da ce mănâncă... De unde să mănânce pește ? Da așa miroase vânatul care nu se hrănește cu grâne... Are un iz... Dacă vrei să dispară mirosul, pune-o în oțet... — Apoi, cum ajung acasă, o torn la oțet — zise vânătorul pe un ton șugubăț. Tonul displăcu lui fata dropiilor : — Ai aerul să râzi ? Dacă nu mă crezi, n’am decât s’o mănânci și așa.. Numai dinți și stomac să ai... Cum nu mai era decât o stație până la București, vânătorul se ridica și începu să se pregătească. Inepertorul financiar îl întrebă : __ Și cu ce vânezi? Cu ce fel de alice ? — Cu alice de lup sau cu gloanț, # se grăbi fata dropiilor, Vânătorul zâmbi iarăși: _Ba eu am împușcat dropia aatt cu patru poli ! — Te înțeleg, acu, ce fel de vânători mi ești— râse tata dropiilor. Ai cumpărat dropia de la un alt vânător... — Ba, nici de cum!_ Am cumpărat-o de la un gospodar— Avea curtea plină... — Cum, se pot domestici dropiile ! __ împosibil ) — strigă teta dropiilor. Ceea ce spuse domnul, să ras ierte, e una de alea vânătorești.„ Cum să crești dropia, dacă ea nu mănâncă grăunțe?— — Asta mănâncă — explică vânătorul. Sunt două soiuri de dropii ! Dropii de câmp și dropii de casă.» Cele de câmp sunt mute, cele de casă cântă... Punându-și mâinele la șold, vânătorul se aplecă puțin și începu să fluere. Deodată, pasărea din rețea se umflă în pene, se scutură cu putere, și un golgălt de curcan umplu vagonul, mai-mai să ne asurzească. Toți am râs că ne-a păcălit vânătorul. Tata dropiilor însă nici n’a zâmbit. Dimpotrivă s’a supărat. __ De ce nu ne-ai spus dela început, domnule, că e curcan ? Ce fel de glumă e asta ! Vânătorul luându-și de jos vânatul, îl lămuri: « M’am temut să nu se super, boeriî că m’am suit cu o ‘pasăre de curte într’un vagon de clasa I-a.» Știți, nu e voie... O dropie « altceva- Éa nu mănâncă grăunțe și nu face.. parte din familia galinaceelor... Când ne-am dat jos din vagon, inspectorul financiar, ca să facă pe placul lui ..Tata dropiilor“, strigă după vânător : „ Vezi, domnule, să nu uiți cumva să ții dropia la oțet .a JU. Csiaban Cursul schimbuî la Paris Lyon 20 —Londra 57,91 jum.; New- York 16,79 jum. Germania 22,59; Belgia 106; Spania 219,50; Olanda mM; Italia 62,50; Praga, 19,23; Rumania W- Elveția 260; Wien»