Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)

1920-11-22 / nr. 5143

ANUL XVI-lea. — No. 5143­8 pagini 5 © ilarii exemplarul Ibi rcsati țara paginii Luni 22 Noembrie 1920 Tactica Horateiui Pentru a treia­ oară, în timp­­ de trei ani, se produce în Ru­sia o lovitură de teatru: în mai puțin decât ne așteptam, cel din urmă rival intern al bolșevis­mului a fost răpus. încă de acum câteva săptă­mâni un general polonez a pro­orocit ceea ce s’a întâmplat a­­cum; acest general"a spus: De îndată ce noi polonezii vom încheia pacea, soarta lui Wrangel e cunoscută, va fi în­vins la fel după cum a fost în­vins și Denikin și Iudenici. As­tăzi bolșevicii nu mai au mate­rial de războiu modern, fiindcă tot ce luaseră deja cei două ge­neral învinși, am capturat noi, dar Wrangel le va procura din nou și cât de curând ceea ce le lipsește. Wrangel va fi negreșit biruit fiindcă n’are nici o ar­mată destul de puternică și nici nu are echipament pentru a­­ceastă armată. Prevederea s’a îndeplinit. A fost destul ca polonezii să închee armistițiul pentru ca Wrangel să fie copleșit de forțe superioare și să fie scos definitiv din luptă. Acum întrebarea este­­ ce­­ va urma după scoaterea din luptă a generalului rus. D’abia victoria s’a declarat de partea armatelor roșii și un co­rifeu maximalist a făcut urmă­toarea declarație : „Pentru noi tratatul de la Riga este numai un tratat prelimina­rr de pace sau un armistițiu provizoriu. De în­dată ce vom scăpa de Wrangel, ne vom întoarce împotriva polo­nezilor. Și de data aceasta nu vom mai repeta greșelile săvâr­șite în prima campanie“. Am spus în alte două articole cum că nu este exemplu ca un guvern sau un regim să supra­viețuiască unui războiu pierdut. Dacă bolșeviștii pierd războiul cu polonezii, scadența lor este sfârșită. Acest adevăr nu-i putea ig­nora Lenin. De aceea tactica lui foarte înțeleaptă a fost să tem­porizeze. Nea­vând destule forțe milita­re ca să țină piept deodată și po­lonezilor și lui Wrangel, mai mult, văzând cum succesele ce­lor doi adversari dau îndrăz­neală tuturor elementelor anti­­bolșeviste, văzând răscoalele din U­kraina și răscoalele succesive ale cazacilor, s’a hotărât să a­­dopte tactica celui de al treilea Horat Roman. A propus polonezilor pacea și le-a prezentat condițiuni atâ de favorabile încât dau de ba­nuit. Dar pentru a obține achi­ziunea polonezilor a trebuit s le acorde tot ce au cerut. Ins au încheiat numai un armisti­țiu nu și pacea definitivă, umilitoare și ar fi zdruncinat de moarte regimul maximalist. Aceasta, însă, nu o putea primi Lenin. O pace definitivă ar fi fost Armistițiul încheiat, toate trupele disponibile au fost re­trase de pe frontul polonez și trimise în contra lui Wrangel. Iar astăzi situația este urmă­toarea : pe un front numai ar­mistițiu, pe celalt victorie stră­lucita și definitivă. Bolșevismul nu e încă clătinat. Ceea ce va urma nu e greu de prevăzut. Lenin își va reorganiza ar­mata în timpul crnei, va profi­ta de secțiunile ce a primit în prima campanie contra Polo­­v­a, și acum când e din nou a­­*­­-7&sford at cu­ arme ^ unelte moderne, va găsi un pretext ca să reînceapă lupta. De rândul acestia nu mai e nici un pericol ca Polonia să primească un ajutor militar din altă parte. Orice s-ar spune Wrangel, deși dispunea de forțe slabe, a făcut totuși, o diversiu­ne puternică care a ușurat mult situația polonezilor. Fără Wran­gel în coastă sunt multe motive pentru a crede că polonezii ar fi fost biruiți. In această împrejurare orice ar mai spune adversari săi, Le­nin s-a dovedit a fi o minte age­ră și un diplomat de întâia forță. Deși încolțit din toate părțile, deși prins între armatele polone și cele din sud, amândouă în o­­fensivă victorioasă, deși având în contra lui pe Marile Puteri ale Înțelegere!,, deși bătut crân­cen de polonezi, au putut totuși să iasă din impas, fără umili­re dintr’o parte și deplin victo­rios din alta. In loc ca cei doi adversari să se susțină hotărât până la vic­toria definitivă — vorbesc de Polonia și de Wrangel — unul s’a lăsat ademenit de făgădueli foarte frumoase, iar celalt a fost părăsit tristei sale soarte. Le­nin, ademenește pe unul și-l ține de vorbă până ce bate pe celalt și-l desființează. Bine­înțeles cel ademenit va plăti, nu prea târziu, greșala sa, fiindcă un ar­mistițiu nu este încă pacea. Franța suferă și ea din aceas­­­tă întâmplare, fiindcă recunos­cuse guvernul lui Wrangel. An­glia, mai circumspectă, a stat în rezervă. Și această prudență pune încă odată în lumină pute­rea, prestigiul și autoritatea a­­cestei țări. Dacă Anglia ar fi recunoscut pe Wrangel, l-ar fi a­jutat efectiv și nu l-ar fi lăsat să cadă. Neputându-l ajuta efec­tiv nu și-a angajat prestigiul și a refuzat să-l recunoască. Lenin­ese din evenimente cu un mare prestigiu. Și oricât ar repeta ziarele ce nu-l iubesc cum că zilele regimului bolșe­­vist sunt numărate, faptele spun cu totul altceva. întâia consecință, imediată, a desființărei lui Wrangel este aceea că guvernul de la Mosco­va a adresat României o notă în termeni categorici, cerându-i să închee pace. CsmssaMis BissLbașa Adunarea Societatei Na­ț unilor delegatul belgian care a fost ales pre­ședinte al primei adunări a Societă­ții Națiunilor din Geneva. D. Hyma­is Femeia! Fie din pricină că a trăit o veselă tinerețe în mijlocul femeilor frivole care se vând sau se dau, fi că a vrut să facă o operă care si ațâțe senzualitatea tacită a nouilor îmbo­gățiți, sau fie că a vrut să păstreze în creioane colorate faimoasa poezie a lui Verlaine „Femme, je n, veux que ta chair”, ceia ce nu însamnă că cunoști femeia ci că te­­unești numai pe tine, caricaturistul!Gruia expune printre altele o agitantă in­titulată Femeia ! Două picioare apetisante și­mode­­late în ciorapul negruț de mătase, șolduri și pântecele unui trup de fe­meie semi­îmbrăcat răsturna­ pe o canapea. Atâta tot. Restul nu se vede, nu are importanță pentru­­­ tu­tistul reprezentant al vrăj­mașului său. Trupul până în brâu iată inspi­ratorul, iată muza unui nenumărat șir de fapte frumoase, de operi mari eșite din atâtea capete glorioa­se. Și cu un talent ce se impune în multe opere care surâd pe pereții expozi­ției sale din strada Franklini Gruia evocă o singură parte din tot ce e pur și mare în femeii și nu recunoaște în ea decât senzualitatea brutală și josnică. Ar fi putut avea cu titlul de mai sus, subiecte culese din viață, din cei mai mari autori. Ne-ar fi putut reda în culoare poate și o repet, are destul talent­a să o fi făcut superbă, neîntrecut de reala dragoste a mâniei descrisă de un Richapin în „La glu“ când inima sân­gerândă de femeie, tăvălită și țărâ­nă, torturată, rănită, își întreabă to­tuși fiul: "„Tu t’es fait mal mim en­fant ?“ Ar fi putut să ne redea interiorul unei alte femei, modeste, din popor, care în mizerie nu mănâncă toată ziua și întinzând ultimul ei Blid de hrană celor dragi ce vin acasă le spune: „ Eu sunt sătulă, mâncați voi... Ar fi putut să ne evoce ca și un Zola daca cu orice preț ținea să facă naturalism — minunata scenă din romanul Rome când Benedeta m­wa­­re din iubire, din pasiune supraome­nească alipită de trupul iubitului fiindcă și el moare. Asta ar fi mulțumit poate dorința artistului de realism dar ne-ar fi în­fățișat mai bine femeia în toată pa­siunea trupului ei și a eului ei psi­hic. Dar Gruia face numai două pi­cioare până la brâu, anihilând cu desăvârșire restul. E regretabil și pentru talentul ar­tistului și pentru femeie. Ful. Este sau nu este în vigoare regulamentul chiriilor Oficiosul „îndreptarea“ publică o notiță aproape senzațională asu­pra „Regulamentului închirierilor forțate“ Reproducem textual: „Regulamentul publicat nu este pus în aplicare. Aplicarea lui nu se face decât după cererea consiliului comunal din fiecare oraș, Ministerul de interne trebue să se rostească apoi asupra indiceței munici­pală oțel. Astfel dacă eventual vfanii agenți ai autorităței ar căuta să facă neajunsuri populatiunei, în virtutea acelui regula­ment, toată lumea să știe că aceasta ar constitui un abuz si să reclame ce­lor in drept". Se naște Întrebarea, dacă nu e pus in aplicare, de ce a fost publi­cat ? Se vede însă că autorului notiței de mai sus n’a cetit art. 18 al regu­lamentului care hotărăște: „Prezentele dispozițiuni se aplică cu începere din a zecea zi care ur­mează datei apariției lor în „Moni­torul Oficial“. Dacă regulamentul nu e pus as­tăzi în aplicare, după cum afirmă .,îndreptarea“, el intră totuși în vi­goare din ziua de 24 de Noembrie, și în această privință trebue să pu­nem mai multă bază pe iscălitura suveranului și a contrasemnăturii d-lui C. Argetoianu, ministru de in­terne ce figurează la sfârșitul regu­lamentului, decât pe notița anoni­mă a oficiosului guvernului. Se vede însă că guvernul s’a con­vins de puțina seriozitate ce se de­gajează la cetirea regulamentului, care, precum am arătat a fost emis în pripă, sub presiunea unor fapte, ce nu privesc atâta vechiul regat— și astfel neștiind ce să mai zică a ticluit notița care dumirește com­plect pe acei ce cunosc culisele a­­cestui regulament. De pidă, ar putea da guvernul un comunicat că regulamentul nu se va aplica în unele teritorii din noi­le ținuturi românești? Sau mai lă­murit că dispozițiile acestui regu­lament nu se vor aplica unor anu­mite categorii de „minorități“ din ținuturile alipite, înainte de a se pună în vigoare în vechiul regat? In orice caz luăm notă cu satis­facția că toți acei ce vor avea nea­junsuri de pe urma aplicărei aces­tui regulament, guvernul o va con­sidera ca un abuz. Vorba e totuși cum se poate abu­za de dispozițiile unui regulament, care nu e în vigoare ? That is the question !— Dacian Opoziția națională s’a consolidat o situațiune limpezită. —Fuziunea se face după deschiderea Parlamentului Am arătat în numărul nostru de erî, că dacă ar fi să dăm crezare zvonurilor puse în circulație de a­­numite cercuri politice interesate o divergență de păreri ar fi inter­venit între d-nii Maniu și Vai­da pe chestia fuzionarea grupurilor poli­tice din federație, într’un partid u­­nic. î Cunoaștem părerile celor doi oameni politici în această chesti­une și suntem in măsură să preve­dem până în ce măsură ar punea d-’or să înpingă lucrurile. Dar pe cît se pare cercurile In­teresate, doresc prea mult o fărâ­mițare a federației. In care scop, au lansat er! știrea că cu ocazia întrunirea comitetului executiv al partidului național din Cluj, d. Ma­niu s’a despărțit de d. Vaida, care urmează să pue bazele unui nou partid împreună cu d-rul Lupu.­­ Din informatice noastre, lucrurile s’au petrecut cu totul as tfel la Cluj. D. Qoldiș care reprezintă în par­tidul național elementul dizolvant a U £t cuvântul în consfătairea co­mitetului, arătând că o fuziune în­seamnă desființarea partidului. D. Qoldiș prin aceste păreri ur­mărește două scopuri : împiedica­rea federației de a se transforma într-un partid unic și puternic în primul rând și un motiv de a trece a liberali în cazul când primul p­an nu-i reușește, în al doilea rând. Comitetul executiv, a crezut că înainte de deschiderea parlamentu­lui, ori­ce dispută în sânul parti­dului, poate­ fi fatală. Și atunci, chestiunea fuzionărei, a fost amâ­nată pentru după deschiderea par­­dențioase, momentul«* n&n] în fa­ța unuu fapt îndeplinit, atitudinea d-lui Qoldiș și a celorlalți cari cred ca d-sa, nu va mai avea vre­o valoare. In acest scop, comitetul de o sută al partidului național român, luând în dezbatere în ședințele sale din 17 și 18 Noembrie curent, situația politică, a ajuns la următoarele concluzii, redactate astfel : „Comitetul executiv aprobă atitu­dinea si lupta politică dusă de clu­bul parlamentar al partidului în co­laborare cu uniunea opoziției națio­nale. Considerând că actualul guvern prin actele sale de guvernământ în­curajat de curentele și elementele reacționare politice primejduește ce­le mai vitale interese ale țării, par­tidul va continua lupta hotărâtă pen­tru apărarea marelor interese ale națiunei și pentru întronarea legali­tății și adevăratei democrații atât de grav nesocotite. In efectuarea hotărârilor îndrumă­toare ale celui din urmă congres, partidul național român va duce lup­ta politică și mai departe în strânsă legătură și colaborare cu partidele democratice din opoziția națională. Ivindu-se necesitatea de a cunoaș­te și opina clubului parlamentar al partidului asupra modalităților de colaborare și asupra altor chestiuni de mare importanță, comitetul exe­cutiv­ își va continua desbaterile îm­preună cu clubul parlamentar înda­tă după deschiderea seziunei parla­mentare". Comunicatul este clar și catego­ric. Așa­dar stuat’a federației na­ționale este limpezită și toate svo­­nurile contrare în această direcție nu pot fi considerate decât ca ten- G. Rosln OGLINDA ZILEI Pe ce ninge — De ce ninge mamă ? — .Ci să nu mai vedem frîsCî&tU înaintea ochilor. Printre fulgi Cum devi picolo­ șii dimineață, pe când viscolul începu să sufle cu putere s’a prezen­tat un „omuleț” cu o măturică în mână și a întrebat de directorul unei mari cafenele­­ din centrul ora­șului. __ Ce poftești băete ? __ Să vă rog, d-le director, să mă lăsați să stau lângă ușa de in­trare a cafenelei și toți vizitatorii cari vor intra să-i scutur de zăpadă. La figura contrariată a directoru­lui, băiatul — părea să aibe 14 ani — zise : __Nu cer nimic de la dv. Mă mul­țumesc cu ceea ce-mi vor da vizi­tatorii. __ Dar dacă nu-ți va da nimic ? — Atunci, paguba mea­ răspunse rezolut băiatul. Directorului cafenelii îi plăcea figura desghețată... dar înghețată de frig­a băiatului, și-i încuviință cererea. Avea haz copilandrul, căci știa să servească cu atâta amabilitate, încât nici unul nu trecea fără să-i dea un leu. La ora 1 directorul ordonă să se dea de mâncare băiețașului, care după ce „mulțumi frumos” își reluă slujba cu aceiași amabilitate. Seara directorul cafenelei era în­cântat și pofti din nou la masă pe micul său protejat. __ Ia să vedem, băete, ai strâns vre­un pol de parale ? __ Să vedem, d-le director. Și ..omulețul” își numără tacticos banii , avea 73 de lei. încântat, băețașul dădu să sărute mâna protectorului său. Dar aces­ta refuză. Apoi îl întrebă : — Ai părinți ? __ Numai mamă, tata a căzut în război. — Și ce face mama ? — E bolnavă acasă. __ Și cine vă întreține ? O roșață împurpura fața băiatului și cu lacrimi în ochi zise . __ Eu, domnule, mai am două surori cari stau în pat cu mama. __ Vroiești să rămâi la noi ? Transportat de fericire băiatul pri­mi postul de picolo. In aceiași seară încă directorul cafenelei trimise acasă la domici­liul băiețașului pe unul din oamenii de serviciu și convingându-se că cele spuse de noul picolo sunt ade­vărate __ înmână băiatului încă 17 lei, spre a-i complecta cu bacșișul o sumă rotundă de o sută lei, pre­cum și un pachet cu zahăr, cafea, ceai și pesmeți pentru bolnavă și un pachet­ de șocolată pentru micu­­ții bolnavei. Aseară era o adevărată sărbătoa­re în cocioaba aceleia ce-și pierduse speranța că mai poate avea o clipă de mulțumire. Noul cabi­net­bercian Lyon.­­ Se anunță din Bruxelles că ministerul va fi constituit având pe d. Curzon de Wiart, ca președinte și mi­nistru de­ interne. Afară viscolește Și lumea săracă n’are nici lemne nici pâine Afară viscolește. Viscolește bine și fulgii de zăpadă cad cu nemilui­ta. Crivățul care suflă cu putere, poartă fulgii de zăpadă în rotocoa­le mari, îi plimbă în sus și în jos, ca apoi să-i depună ușor și frumos. Eri, în Capitală, a fost cu adevă­rat prima zi de iarnă. Spre deose­bire de alte dăți, prima zi de iarnă, n’a mai fost primită cu bucurie Străzile centrale ale Capitalei n’au mai fost pline de veselia bucureș­tencelor frumoase, ascunse în blăni și veșnic grăbite după bunătăți. _ Prima zi de iarnă a fost primită eri, cu teamă și cu amărăciune. Viscolul care s’a dezlănțuit eri a­­supra Capitalei, a fost primit cu murmure. Vetrele reci ale celor mulți, pe ziua de eri s’au răcit mai mult. Piețele de obicei goale, eri au fost și mai goale, iar specu­latorii de alimente au găsit cu cale că le-a sosit încă o nouă ocazie a scumpi... viața. In tramvai, în toate localurile, pe ziua de eri nu s’a vorbit decât de venirea timpurie a iernei. Și cu toate acestea, ziua de eri, prima zi de iarnă, a fost frumoasă prin săl­­bătecia ei, prin pitorescul ei deo­sebit. Dacă n’ar fi greutățile vremii prin care trecem, sosirea­ primei zile de iarnă ar fi fost primită cu urale. La un colț de stradă, la o răspântie de tramvai, un bătrân zgribulit, abia mai putea rezista furiei viscolului și zăpezii care îi biciuia fața. — A sosit iarna, moșule. — O fi sosit, taicule, dar rău a făcut. — Și de ce ? — Fiindcă nu e încă vremea. — Mâine e ziua Sfinților Arhan­ghel și Mihail. — O îi. Putea chiar să nu so­sească. Ei nu ne-au adus ca altă­dată bucuria din casele pline. Să­răcia se răsfață în toate casele și grija zilelor ce vor urma va fi și mai mare. Bătrânul zgribulit avea dreptate. Iarna e încă timpurie, și greutățile ei va aduce multe zile triste în că­minele sărace. Dacă iarna și sosirea viscolului era un prilej nesfârșit de bucurii, în anul acesta va fi un nesfârșit șir de zile triste. Populația nevoiașe e lipsită cu totul de cele necesare și singurul ei gând se îndreaptă către cei mari și puternici. Acum, când iarna s’a arătat așa de grea și nemiloasă, ne facem in­terpretul celor nevoiași, către cei atotputernici și îi rugăm ca măcar de data aceasta să fie mai buni și mai drepți îl. Ca D* *

Next