Dimineaţa, noiembrie 1920 (Anul 17, nr. 5126-5149)
1920-11-22 / nr. 5143
ANUL XVI-lea. — No. 51438 pagini 5 © ilarii exemplarul Ibi rcsati țara paginii Luni 22 Noembrie 1920 Tactica Horateiui Pentru a treia oară, în timp de trei ani, se produce în Rusia o lovitură de teatru: în mai puțin decât ne așteptam, cel din urmă rival intern al bolșevismului a fost răpus. încă de acum câteva săptămâni un general polonez a proorocit ceea ce s’a întâmplat acum; acest general"a spus: De îndată ce noi polonezii vom încheia pacea, soarta lui Wrangel e cunoscută, va fi învins la fel după cum a fost învins și Denikin și Iudenici. Astăzi bolșevicii nu mai au material de războiu modern, fiindcă tot ce luaseră deja cei două general învinși, am capturat noi, dar Wrangel le va procura din nou și cât de curând ceea ce le lipsește. Wrangel va fi negreșit biruit fiindcă n’are nici o armată destul de puternică și nici nu are echipament pentru această armată. Prevederea s’a îndeplinit. A fost destul ca polonezii să închee armistițiul pentru ca Wrangel să fie copleșit de forțe superioare și să fie scos definitiv din luptă. Acum întrebarea este ce va urma după scoaterea din luptă a generalului rus. D’abia victoria s’a declarat de partea armatelor roșii și un corifeu maximalist a făcut următoarea declarație : „Pentru noi tratatul de la Riga este numai un tratat preliminarr de pace sau un armistițiu provizoriu. De îndată ce vom scăpa de Wrangel, ne vom întoarce împotriva polonezilor. Și de data aceasta nu vom mai repeta greșelile săvârșite în prima campanie“. Am spus în alte două articole cum că nu este exemplu ca un guvern sau un regim să supraviețuiască unui războiu pierdut. Dacă bolșeviștii pierd războiul cu polonezii, scadența lor este sfârșită. Acest adevăr nu-i putea ignora Lenin. De aceea tactica lui foarte înțeleaptă a fost să temporizeze. Neavând destule forțe militare ca să țină piept deodată și polonezilor și lui Wrangel, mai mult, văzând cum succesele celor doi adversari dau îndrăzneală tuturor elementelor antibolșeviste, văzând răscoalele din Ukraina și răscoalele succesive ale cazacilor, s’a hotărât să adopte tactica celui de al treilea Horat Roman. A propus polonezilor pacea și le-a prezentat condițiuni atâ de favorabile încât dau de banuit. Dar pentru a obține achiziunea polonezilor a trebuit s le acorde tot ce au cerut. Ins au încheiat numai un armistițiu nu și pacea definitivă, umilitoare și ar fi zdruncinat de moarte regimul maximalist. Aceasta, însă, nu o putea primi Lenin. O pace definitivă ar fi fost Armistițiul încheiat, toate trupele disponibile au fost retrase de pe frontul polonez și trimise în contra lui Wrangel. Iar astăzi situația este următoarea : pe un front numai armistițiu, pe celalt victorie strălucita și definitivă. Bolșevismul nu e încă clătinat. Ceea ce va urma nu e greu de prevăzut. Lenin își va reorganiza armata în timpul crnei, va profita de secțiunile ce a primit în prima campanie contra Polova, și acum când e din nou a*-7&sford at cu arme ^ unelte moderne, va găsi un pretext ca să reînceapă lupta. De rândul acestia nu mai e nici un pericol ca Polonia să primească un ajutor militar din altă parte. Orice s-ar spune Wrangel, deși dispunea de forțe slabe, a făcut totuși, o diversiune puternică care a ușurat mult situația polonezilor. Fără Wrangel în coastă sunt multe motive pentru a crede că polonezii ar fi fost biruiți. In această împrejurare orice ar mai spune adversari săi, Lenin s-a dovedit a fi o minte ageră și un diplomat de întâia forță. Deși încolțit din toate părțile, deși prins între armatele polone și cele din sud, amândouă în ofensivă victorioasă, deși având în contra lui pe Marile Puteri ale Înțelegere!,, deși bătut crâncen de polonezi, au putut totuși să iasă din impas, fără umilire dintr’o parte și deplin victorios din alta. In loc ca cei doi adversari să se susțină hotărât până la victoria definitivă — vorbesc de Polonia și de Wrangel — unul s’a lăsat ademenit de făgădueli foarte frumoase, iar celalt a fost părăsit tristei sale soarte. Lenin, ademenește pe unul și-l ține de vorbă până ce bate pe celalt și-l desființează. Bineînțeles cel ademenit va plăti, nu prea târziu, greșala sa, fiindcă un armistițiu nu este încă pacea. Franța suferă și ea din această întâmplare, fiindcă recunoscuse guvernul lui Wrangel. Anglia, mai circumspectă, a stat în rezervă. Și această prudență pune încă odată în lumină puterea, prestigiul și autoritatea acestei țări. Dacă Anglia ar fi recunoscut pe Wrangel, l-ar fi ajutat efectiv și nu l-ar fi lăsat să cadă. Neputându-l ajuta efectiv nu și-a angajat prestigiul și a refuzat să-l recunoască. Leninese din evenimente cu un mare prestigiu. Și oricât ar repeta ziarele ce nu-l iubesc cum că zilele regimului bolșevist sunt numărate, faptele spun cu totul altceva. întâia consecință, imediată, a desființărei lui Wrangel este aceea că guvernul de la Moscova a adresat României o notă în termeni categorici, cerându-i să închee pace. CsmssaMis BissLbașa Adunarea Societatei Naț unilor delegatul belgian care a fost ales președinte al primei adunări a Societății Națiunilor din Geneva. D. Hymais Femeia! Fie din pricină că a trăit o veselă tinerețe în mijlocul femeilor frivole care se vând sau se dau, fi că a vrut să facă o operă care si ațâțe senzualitatea tacită a nouilor îmbogățiți, sau fie că a vrut să păstreze în creioane colorate faimoasa poezie a lui Verlaine „Femme, je n, veux que ta chair”, ceia ce nu însamnă că cunoști femeia ci că teunești numai pe tine, caricaturistul!Gruia expune printre altele o agitantă intitulată Femeia ! Două picioare apetisante șimodelate în ciorapul negruț de mătase, șolduri și pântecele unui trup de femeie semiîmbrăcat răsturna pe o canapea. Atâta tot. Restul nu se vede, nu are importanță pentru tutistul reprezentant al vrăjmașului său. Trupul până în brâu iată inspiratorul, iată muza unui nenumărat șir de fapte frumoase, de operi mari eșite din atâtea capete glorioase. Și cu un talent ce se impune în multe opere care surâd pe pereții expoziției sale din strada Franklini Gruia evocă o singură parte din tot ce e pur și mare în femeii și nu recunoaște în ea decât senzualitatea brutală și josnică. Ar fi putut avea cu titlul de mai sus, subiecte culese din viață, din cei mai mari autori. Ne-ar fi putut reda în culoare poate și o repet, are destul talenta să o fi făcut superbă, neîntrecut de reala dragoste a mâniei descrisă de un Richapin în „La glu“ când inima sângerândă de femeie, tăvălită și țărână, torturată, rănită, își întreabă totuși fiul: "„Tu t’es fait mal mim enfant ?“ Ar fi putut să ne redea interiorul unei alte femei, modeste, din popor, care în mizerie nu mănâncă toată ziua și întinzând ultimul ei Blid de hrană celor dragi ce vin acasă le spune: „ Eu sunt sătulă, mâncați voi... Ar fi putut să ne evoce ca și un Zola daca cu orice preț ținea să facă naturalism — minunata scenă din romanul Rome când Benedeta mware din iubire, din pasiune supraomenească alipită de trupul iubitului fiindcă și el moare. Asta ar fi mulțumit poate dorința artistului de realism dar ne-ar fi înfățișat mai bine femeia în toată pasiunea trupului ei și a eului ei psihic. Dar Gruia face numai două picioare până la brâu, anihilând cu desăvârșire restul. E regretabil și pentru talentul artistului și pentru femeie. Ful. Este sau nu este în vigoare regulamentul chiriilor Oficiosul „îndreptarea“ publică o notiță aproape senzațională asupra „Regulamentului închirierilor forțate“ Reproducem textual: „Regulamentul publicat nu este pus în aplicare. Aplicarea lui nu se face decât după cererea consiliului comunal din fiecare oraș, Ministerul de interne trebue să se rostească apoi asupra indiceței municipală oțel. Astfel dacă eventual vfanii agenți ai autorităței ar căuta să facă neajunsuri populatiunei, în virtutea acelui regulament, toată lumea să știe că aceasta ar constitui un abuz si să reclame celor in drept". Se naște Întrebarea, dacă nu e pus in aplicare, de ce a fost publicat ? Se vede însă că autorului notiței de mai sus n’a cetit art. 18 al regulamentului care hotărăște: „Prezentele dispozițiuni se aplică cu începere din a zecea zi care urmează datei apariției lor în „Monitorul Oficial“. Dacă regulamentul nu e pus astăzi în aplicare, după cum afirmă .,îndreptarea“, el intră totuși în vigoare din ziua de 24 de Noembrie, și în această privință trebue să punem mai multă bază pe iscălitura suveranului și a contrasemnăturii d-lui C. Argetoianu, ministru de interne ce figurează la sfârșitul regulamentului, decât pe notița anonimă a oficiosului guvernului. Se vede însă că guvernul s’a convins de puțina seriozitate ce se degajează la cetirea regulamentului, care, precum am arătat a fost emis în pripă, sub presiunea unor fapte, ce nu privesc atâta vechiul regat— și astfel neștiind ce să mai zică a ticluit notița care dumirește complect pe acei ce cunosc culisele acestui regulament. De pidă, ar putea da guvernul un comunicat că regulamentul nu se va aplica în unele teritorii din noile ținuturi românești? Sau mai lămurit că dispozițiile acestui regulament nu se vor aplica unor anumite categorii de „minorități“ din ținuturile alipite, înainte de a se pună în vigoare în vechiul regat? In orice caz luăm notă cu satisfacția că toți acei ce vor avea neajunsuri de pe urma aplicărei acestui regulament, guvernul o va considera ca un abuz. Vorba e totuși cum se poate abuza de dispozițiile unui regulament, care nu e în vigoare ? That is the question !— Dacian Opoziția națională s’a consolidat o situațiune limpezită. —Fuziunea se face după deschiderea Parlamentului Am arătat în numărul nostru de erî, că dacă ar fi să dăm crezare zvonurilor puse în circulație de anumite cercuri politice interesate o divergență de păreri ar fi intervenit între d-nii Maniu și Vaida pe chestia fuzionarea grupurilor politice din federație, într’un partid unic. î Cunoaștem părerile celor doi oameni politici în această chestiune și suntem in măsură să prevedem până în ce măsură ar punea d-’or să înpingă lucrurile. Dar pe cît se pare cercurile Interesate, doresc prea mult o fărâmițare a federației. In care scop, au lansat er! știrea că cu ocazia întrunirea comitetului executiv al partidului național din Cluj, d. Maniu s’a despărțit de d. Vaida, care urmează să pue bazele unui nou partid împreună cu d-rul Lupu. Din informatice noastre, lucrurile s’au petrecut cu totul as tfel la Cluj. D. Qoldiș care reprezintă în partidul național elementul dizolvant a U £t cuvântul în consfătairea comitetului, arătând că o fuziune înseamnă desființarea partidului. D. Qoldiș prin aceste păreri urmărește două scopuri : împiedicarea federației de a se transforma într-un partid unic și puternic în primul rând și un motiv de a trece a liberali în cazul când primul pan nu-i reușește, în al doilea rând. Comitetul executiv, a crezut că înainte de deschiderea parlamentului, orice dispută în sânul partidului, poate fi fatală. Și atunci, chestiunea fuzionărei, a fost amânată pentru după deschiderea pardențioase, momentul«* n&n] în fața unuu fapt îndeplinit, atitudinea d-lui Qoldiș și a celorlalți cari cred ca d-sa, nu va mai avea vreo valoare. In acest scop, comitetul de o sută al partidului național român, luând în dezbatere în ședințele sale din 17 și 18 Noembrie curent, situația politică, a ajuns la următoarele concluzii, redactate astfel : „Comitetul executiv aprobă atitudinea si lupta politică dusă de clubul parlamentar al partidului în colaborare cu uniunea opoziției naționale. Considerând că actualul guvern prin actele sale de guvernământ încurajat de curentele și elementele reacționare politice primejduește cele mai vitale interese ale țării, partidul va continua lupta hotărâtă pentru apărarea marelor interese ale națiunei și pentru întronarea legalității și adevăratei democrații atât de grav nesocotite. In efectuarea hotărârilor îndrumătoare ale celui din urmă congres, partidul național român va duce lupta politică și mai departe în strânsă legătură și colaborare cu partidele democratice din opoziția națională. Ivindu-se necesitatea de a cunoaște și opina clubului parlamentar al partidului asupra modalităților de colaborare și asupra altor chestiuni de mare importanță, comitetul executiv își va continua desbaterile împreună cu clubul parlamentar îndată după deschiderea seziunei parlamentare". Comunicatul este clar și categoric. Așadar stuat’a federației naționale este limpezită și toate svonurile contrare în această direcție nu pot fi considerate decât ca ten- G. Rosln OGLINDA ZILEI Pe ce ninge — De ce ninge mamă ? — .Ci să nu mai vedem frîsCî&tU înaintea ochilor. Printre fulgi Cum devi picolo șii dimineață, pe când viscolul începu să sufle cu putere s’a prezentat un „omuleț” cu o măturică în mână și a întrebat de directorul unei mari cafenele din centrul orașului. __ Ce poftești băete ? __ Să vă rog, d-le director, să mă lăsați să stau lângă ușa de intrare a cafenelei și toți vizitatorii cari vor intra să-i scutur de zăpadă. La figura contrariată a directorului, băiatul — părea să aibe 14 ani — zise : __Nu cer nimic de la dv. Mă mulțumesc cu ceea ce-mi vor da vizitatorii. __ Dar dacă nu-ți va da nimic ? — Atunci, paguba mea răspunse rezolut băiatul. Directorului cafenelii îi plăcea figura desghețată... dar înghețată de friga băiatului, și-i încuviință cererea. Avea haz copilandrul, căci știa să servească cu atâta amabilitate, încât nici unul nu trecea fără să-i dea un leu. La ora 1 directorul ordonă să se dea de mâncare băiețașului, care după ce „mulțumi frumos” își reluă slujba cu aceiași amabilitate. Seara directorul cafenelei era încântat și pofti din nou la masă pe micul său protejat. __ Ia să vedem, băete, ai strâns vreun pol de parale ? __ Să vedem, d-le director. Și ..omulețul” își numără tacticos banii , avea 73 de lei. încântat, băețașul dădu să sărute mâna protectorului său. Dar acesta refuză. Apoi îl întrebă : — Ai părinți ? __ Numai mamă, tata a căzut în război. — Și ce face mama ? — E bolnavă acasă. __ Și cine vă întreține ? O roșață împurpura fața băiatului și cu lacrimi în ochi zise . __ Eu, domnule, mai am două surori cari stau în pat cu mama. __ Vroiești să rămâi la noi ? Transportat de fericire băiatul primi postul de picolo. In aceiași seară încă directorul cafenelei trimise acasă la domiciliul băiețașului pe unul din oamenii de serviciu și convingându-se că cele spuse de noul picolo sunt adevărate __ înmână băiatului încă 17 lei, spre a-i complecta cu bacșișul o sumă rotundă de o sută lei, precum și un pachet cu zahăr, cafea, ceai și pesmeți pentru bolnavă și un pachet de șocolată pentru micuții bolnavei. Aseară era o adevărată sărbătoare în cocioaba aceleia ce-și pierduse speranța că mai poate avea o clipă de mulțumire. Noul cabinetbercian Lyon. Se anunță din Bruxelles că ministerul va fi constituit având pe d. Curzon de Wiart, ca președinte și ministru de interne. Afară viscolește Și lumea săracă n’are nici lemne nici pâine Afară viscolește. Viscolește bine și fulgii de zăpadă cad cu nemiluita. Crivățul care suflă cu putere, poartă fulgii de zăpadă în rotocoale mari, îi plimbă în sus și în jos, ca apoi să-i depună ușor și frumos. Eri, în Capitală, a fost cu adevărat prima zi de iarnă. Spre deosebire de alte dăți, prima zi de iarnă, n’a mai fost primită cu bucurie Străzile centrale ale Capitalei n’au mai fost pline de veselia bucureștencelor frumoase, ascunse în blăni și veșnic grăbite după bunătăți. _ Prima zi de iarnă a fost primită eri, cu teamă și cu amărăciune. Viscolul care s’a dezlănțuit eri asupra Capitalei, a fost primit cu murmure. Vetrele reci ale celor mulți, pe ziua de eri s’au răcit mai mult. Piețele de obicei goale, eri au fost și mai goale, iar speculatorii de alimente au găsit cu cale că le-a sosit încă o nouă ocazie a scumpi... viața. In tramvai, în toate localurile, pe ziua de eri nu s’a vorbit decât de venirea timpurie a iernei. Și cu toate acestea, ziua de eri, prima zi de iarnă, a fost frumoasă prin sălbătecia ei, prin pitorescul ei deosebit. Dacă n’ar fi greutățile vremii prin care trecem, sosirea primei zile de iarnă ar fi fost primită cu urale. La un colț de stradă, la o răspântie de tramvai, un bătrân zgribulit, abia mai putea rezista furiei viscolului și zăpezii care îi biciuia fața. — A sosit iarna, moșule. — O fi sosit, taicule, dar rău a făcut. — Și de ce ? — Fiindcă nu e încă vremea. — Mâine e ziua Sfinților Arhanghel și Mihail. — O îi. Putea chiar să nu sosească. Ei nu ne-au adus ca altădată bucuria din casele pline. Sărăcia se răsfață în toate casele și grija zilelor ce vor urma va fi și mai mare. Bătrânul zgribulit avea dreptate. Iarna e încă timpurie, și greutățile ei va aduce multe zile triste în căminele sărace. Dacă iarna și sosirea viscolului era un prilej nesfârșit de bucurii, în anul acesta va fi un nesfârșit șir de zile triste. Populația nevoiașe e lipsită cu totul de cele necesare și singurul ei gând se îndreaptă către cei mari și puternici. Acum, când iarna s’a arătat așa de grea și nemiloasă, ne facem interpretul celor nevoiași, către cei atotputernici și îi rugăm ca măcar de data aceasta să fie mai buni și mai drepți îl. Ca D* *