Dimineaţa, ianuarie 1921 (Anul 18, nr. 5177-5198)

1921-01-14 / nr. 5185

ANUL XVIII-lea.— No. 5185­­8 pagini SO cam ~tâmplarul In totatit tara S PBrint Vineri 14 Ianuarie 1921 Miroase a iarbă de pușcă După un ră­boiu crâncen de patru ani, după atâtea jertfe și atâtea risipi, după cea mai formi­dabilă sforțare pe care a făcut-o omenirea de la 1914 la 1918, po­poarele aveau dreptul să se aș­tepte la o pace îndelungată și re­paratoare. Dar în loc de parfumul păcea avem iarăși mirosul ierbei de pușcă. Mai întâi este Rusia care nu dezarmează. Deși a plecat la 1914 în războiu fiind de partea înțelegem, la în­cheierea păcei a pierdut mai multe teritorii decât însăși Austria care a stat de partea Germaniei. Sub cuvânt că apără principiile revo­luționare și voește să răpite în toată lumea reacțiunea capitalistă, de fapt regimul bolșevist ca și se­cole de-a rândul tarizmul, nu luptă decât pentru imperializm cu altă etichetă. Rusia stă neîncetat sub arme fiindcă nu se poate învoi cu toate amputările ce a suferit. Fiindcă nu poate accepta pierderea Polo­niei, și pe aceea a Basarabiei și pierderea Letoniei, și despărțirea Ukrainei și despărțirea Finlandei și toate provinciile Baltice, în sfârșit toate țările care­ î dau apa­rența unui stat civilizat și o pu­neau in legătură cu lumea din afară. Rusia stă sub arme pentru ca să ia înapoi ce a pierdut. Ger­mania este în fierbere. Cine ar putea susține că Germania va uita înfrângerea ei dureroasă? Germa­nia nu este astăzi­ în stare ca să plece în război fiindcă este încă amețită de căderea ce a suferit, însă întreaga ei agitație și sures­citare și menținerea forțelor po­lițienești înarmate și ascunderea armelor și ajutorul militar ce dă bolșevicilor sunt atâtea dovezi cum că stă la pândă și-și așteaptă ceasul. Statele­ Unite ale Americii de Nord se înarmează febril. Mai cu seamă marina o întărește consi­derabil. Ultima serie de supradread­­noughturi ce a pus în lucrare este compusă din niște monștrii ma­rini cum încă n’a cunoscut ome­nirea. Este destul să spun că, pe când cele mai mari cuirasate de până acum purtau o artilerie grea com­pică din patru tunuri de 85 38 sau maximum 40 și costau 120 până la maximum 150 milioane, monștrii americani vor fi înar­mați cu câte 12 tunuri de câte 400 — vorbim numai de artileria grea, iar costul lor este de 640 mi­lioane. Mai mult de o jumătate miliard un vas care poate fi scu­fundat în două minute cu o lovi­tură de torpilă. Pe lângă aceste State, Turcia nu este pacificată iar Ungaria fierbe. Omenirea stă iarăși pe un vulcan. Dar cum este cu putință ca, după atâta vărsare de sânge oa­menii să dorească a reîncepe proba? S’ar părea că pacea de la Ver­sailles n’a fost nemerită. S’ar pă­rea că­­ această pace se poate ase­măna cu acele operațiuni făcute unui bolnav, care deși a suportat o adevărată măcelărire, totuși, fiindcă operația a fost greșită, tre­­bue, cu tot sângele pierdut de cu­rând, să se supună unei a doua și urgente sângerări. Pentru cei cari au suferit mult —­ precum suntem noi —­ pentru Cei cari nu mai au nimic de aș­teptat de la altă conflagrație a lu­mei, un nou război nu poate fi de­cât o calamitate inutilă. Negreșit, ne vom apăra cu ener­gie patria și câștigurile, dar până când tot cu arma la mână și cu grija fiecărei zile de viață? Fran­ța, deși istovită bănește, este si­lită să țină aproape un milion de oameni pe picior de războiu, iar noi, în starea financiară vecină cu catastrofa nu stăm mai bine. Ghiuleaua victoriei e greu de târât. De aceea trebuie să fim tari. Constantin Bacalfeașa Zia.«* fondat în 1904 de CONST. MIU­L IN AJUNUL R­ESTABILIREI HABSBURGILOR ? Restaurarea Habsburgilor -----------—S­-----------■— întoarcerea împăratului Carol iminentă. — Italia opi­na un veto categoric Vom avea un nou război ? Ziarul „Tempo" din Roma publică următoarea corespondență d­i­n Viena . Acum o lună partidul favorabil întoarcerei pe tron a lui Carol de Habsburg a fost aprig combătut de guvernul lui Horthy care constrânse câțiva membri să plece, dizolva câte­va organizațiuni și răspândi zvonul că „carlismul” a primit o lovitură strașnică. In acelaș timp, șeful gu­vernului Teleki a declarat în parla­ment că o restaurare monarhică nu e necesară pentru moment Țara­ monarhică, din instinct, poate să se mulțumească cu o constituție mo­narhică chiar lipsită de persoana su­veranului. In fond, ministrul vroia să spuie că țara poate să se mul­țumească de a fi guvernată la infi­nit de oligarhia nobilimei maghiare, în frunte cu Horthy, întoarcerea împăratului Caro! Pe neașteptate, foarte stăruitor și confirmate în mod destul de autori­zat, se răspândesc acum zvonuri cum că Horthy ar fi decis să invite pe ex-împăratul Carol să lase refu­giul din Prangins și să reia Coroa­na Sfântului Ștefan, întoarcerea sa ar fi iminentă și lovitura de Stat or­ganizată. Nu numai atât: In acelaș timp se va produce și unirea între Ungaria și Austria cu un fel de reconstruire a dublei monarhii, deși redusă la minimum. Sunt verosimile aceste două, in­­formațipnî­n Victoria electorală a creștin­lor-sociali — partidul dinastic prin excelență __ în Austria, făcuse să apară ca apropiată întoarcerea Habsburgilor și s’a văzut atunci cum intriga dinastică a răscolit pentru o clipă toate țările ex-monarhiei, în­cât creștinii­ sociali au fost cons­trânși să publice declarațiuni de lo­ialitate republicană în organele lor oficiale. Puțin mai târziu, dificulta­tea de a rezolva criza guvernamen­tală a făcut­­ pe catolici să se alieze cu pangermaniștii și prin aceasta să se orienteze spre unirea cu Ger­mania, deci, contra restaurairei di­nastice, Austria pe marginea prăpastie! Nu trebue însă uitat că Austria e literalmente în ajunul ruinei, că, pe când ruina se apropie cu o repezi­ciune tot mai mare, suferințele po­porului sunt nespuse și insuportabi­le. In Austria, lumea trăiește în aș­teptarea unei minuni. Toate căile normale încercate nu ajung; ajuto­rul și calitatea străinilor sunt ridi­col de insuficiente; importurile din Iugoslavia și Cehoslovacia mereu minimale și efectuate cu nesfârșite dificultăți; unirea cu Germania im­­posibilă din numeroase motive și pentru un­ șir lui 3 de ani. Și iată că minunea se desenează. De două luni sunt în curs tratative economice cu Ungaria cari devin tot mai vaste și Îmbrățișează domenii tot mai variate și mai numeroase , întreaga situație comună e exami­nată și limpezită; soarta politică co­mună a celor două țări apare evi­dentă, amândouă înconjurate de ve­cini ostili și inexorabili de cari au nevoie inexorabilă. Concluzia : să se unească pentru a avea mai multă putere. Dar din unire iată că apare ca apropiat sfârșitul foametei în Austria care va putea avea merinde și­ autor dela vecina bogată , soarta ameliorată, cumpărările in străină­tate redevenite posibile, industriile, prin importul materiilor prime, re­născute. întoarcerea Habsburgilor în­seamnă războiul Analoage sunt avantajele ce le va obține Ungaria. Dar această unire se poate face numai prin restaura­rea monarhiei. Cari vor fi repercusiunile ? In Iugoslavia și in Cehoslovacia se spumegă: „întoarcerea Habsburgilor ar însemna războiul” a declarat de curând ministrul de externe Benes ia Camera boemă. Printre punctele principale ale a­­lianței sârbo-cehe și, zice-se, italo­­iugoslave, se află angajamentul de a se opune la întoarcerea Habsbur­gilor. Se vor menține aceste amenințări? Cehoslovacia și Iugoslavia se pot ele gândi astăzi la un război ? A­­ceasta nu e de presupus, în primul rând din motive interne, dar­ Jugo­slavia și fiindcă într’un război con­tra Habsburgilor catolici, s’ar expu­ne să vadă Croatia și Slovenia ie­șind unitatea iugoslavă și îna­­poindu-se sub sceptrul dublu. In schimb, va fi o profundă sciziu­ne și o indispoziție între aceste țări. Orice idee de confederație ar cădea­ cu iugoslavii din gelozie între cele două dinastii, cu cehoslovacii din gelozie etnică, de­oarece cehii nu vor tolera primatul maghiaro-german și nici maghiaro-germanii nu se vor adapta niciodată unui primat ceh. Cu siguranță ar fi însă exclusă unirea austro-germană. Ce va face Italia Singura gravă preocupațiune pe care o au cercurile de aici este re­lativă la atitudinea Italiei. Va voi Italia să împiedice cu ori­ce preț întoarcerea Habsburgilor sau își va însuși și de astă-dată teza dreptului de autodeciziime a popoa­relor ? Se obiectează că există a­­lianța și tratatul de Rapallo. Dar înainte de toate Italia va putea de­lega aliații să menite clauzele, și a­­poi ea va exercite funcțiunea de pa­cificatoare și va îndemna cele două State aliate să nu se îmbarce tn a­­venturi contra inevitabilului. Se relevă că Italia are totul de câștigat dintr-o întoarcere a Habs­burgilor, nu numai din cauza fa­limentului planurilor de federație dunăreană pe care-l implică, dar și fiindcă împiedică unirea austro-ger­mană care nu e tocmai de dorit pentru Italia. Aceasta e situația. Zvonurule de restaurare, nec­onfirmnate dar­ veros­­i­mile provoacă azi o efervescență ne­cunoscută aici din zilele revoluției. Apatia ultimilor luni a dispărut, se crede aproape in minune. In această stare a spiritelor, Carol sau ori­care alt Habsburg rechemat pe tron, ar face o intrare triumfală în cele două vechi capitale. Un articol din „Le temps” „Le Temps" se ocupă­ tntr-­un arti­col de fond de nota guvernului ro­mân prin care atrage atenția asupra primejdiei ce amenința din partea bolșevicilor ți a guvernului ungar. In această ordine de idei, ziarul vor­­bețte și de consecințele unei restau­rări a Habsburgilor, spunând că în realitate Ungaria nu mai este astăzi o republică ci o monarhie fără su­veran, o situație care nu poate dăi­nui. Mica înțelegere are de scop să împiedice întoarcerea Habsburgilor care ar însemna războiul. In tratatul de Rapallo, Italia a încheiat un a­­cord cu Iugoslavia, pentru a face im­posibilă revenirea Habsburgilor. Da­­că se interpretează așa cum trebue declarațiile contelui Sforza, se poate spune că Italia s-a alăturat Micei înțelegeri pentru a lua, ca mare pu­tere, conducerea ei. Este deci una din cele mai principale probleme ale guvernului italian de a găsi mijloa­ce no­i pentru a preîntâmpina pri­mejdia ungară. Un ducat autonom încorporând și Ardealul Manifestațiile austriaca de simpa­tie pentru defuncta monarh­ia aus­­tro-ungară se înmulțesc in mod izbi­tor. Cea din urmă e un articol al istoricului austriac Sosmosky, apă­rut in „Morning Post“. Sosmosky ca­re e un credincios partizan al eu­­impăratului Carol cu care e in con­tact neîntrerupt, vrea să demon­streze necesitatea restaurăre. El a­­firmă că nici una din formațiunile statale clădite pe minele Austriei nu e capabilă de a trăii o viață proprie, fiindcă ruptura violentă a multor ort­enii ce uneau aceste țări cu Vie­na, a lăsat in urma ei un număr de răni cari le fac săi sufere tot atât de mult cât Austria însăși. După Sos­mosky, Cehoslovacia, Jugoslavia și România mărite sunt formațiuni a­­normale, incapabile de a absorbi minoritățile naționale pe cari trata­tele le au incorporat într’ânseie. Tre­bue deci reconstruită vechia Austrie care ar trebui să cuprindă regatul Austriei, regatul Boemiei, regatul 1­­iriei ce ar trebui să cuprindă la rândul lui țările croate și slovene din actuala Jugoslavia și Transilva­nia care trebue reluată românilor formând un mare ducat autonom. In capul acestei confederațiuni trebue pus din nou ex-impăratul Carol. De­oarece nu e adevărat, du­pă acest istoric, ori țările moșteni­toare nu doresc întoarcerea Habs­burgilor; pretinsa ură e un pretext artificial inventat de socialiști. „E cert, scrie el, că n’a existat nici o­­datat o dinastie mai naestică ca a Habsburgilor și în special cei doi ul­timi împărați Franz Josef și Carol au iubit sincer pacea“« Un veto categoric „Corr’ere della Sera!" scrie tn chestia restanărei Habsburgilor: .Știri stăruitoare din surse diverse anunță că Ungaria se află în ajunul unei restaurări monarhice și că cercă­rile politice maghiare menționează să recheme pe tron pe Carol de Hab­sburg. Nimeni nu poate contesta Ungarei dreptul de a adopta un regim monar­hic în locul celui republican. Greșeala constă însă in credința că o restaura­re habsburgică poate servi interesele naționale. Dacă Budapesta persistă in această iluzie, își pregătește o as­pră redeșteptare. Ungaria e înconju­rată de vecini cari nu pot tolera ca Budapesta să devie centrul unor noui neliniști in Europa centrală și nici ca un popor im­ns, cum e cel ungar, să-i aroge cu presupsiune funcția de a răsturna rezultatele războiului victo­rios al Italiei și aliaților. Rodul războ­iului a fost tocmai liberarea naționai­­tățlor supuse tiraniei austro-maghiare: italieni, slavi, cehoslovaci și români Știu perfect de bine ce amb­ fiune spiră intriga habsbu­rgico-maghiară ca­re se urzește cu complicitatea tăcută a unor anmite cercări străine: anume, visul de a reconstrui distrusa monar­hie dunăreană, folosindu-se de simpa­tiile dinastice ce au­ supraviețuit în diversele provincii desipite de Austria și de Umgaria. Acestei tentatve se vor opune atât Italia căt și România, atât regatul sârb, cât și republica cehoslovacă, oricare ar fi simpatia mai mult sau mai puțin ascunsă a unor a­­numite cercuri conducătoare austriace. Budapesta știe că trei din aceste state sunt deja unite printr-un pact care le leagă să se apuie prin toate mijloacele la restaurarea Habsburgi­lor. Scopul uicei înțelegeri e aces­ta, iar Italia a semnat la Rapallo un acord cu regatul sârbo-croato-slo­­ven prin care-și angajează acțiunea contra oricărei veleități de resurec­ție habsburgică. Dacă, după declarația neechivoca a contelui Sforza in această privin­ță, Budapesta iși mai face iluzia de a putea persista în intrigile ei și de a lansa sfidarea guvernelor din Ro­ma, Belgrad, Praga și București— care nu e mai puțin interesat ca ce­lelalte—trebue să credem că a cân­tărit gravitatea actului ce stă să săvârșească și a consecințelor la ca­ri se expune. Izolarea că frământa­tul stat maghiar va crea în jurul lui, va fi fost creată în mod volun­tar. „Veto-ul ce-i va opune Italia restaurărei Habsburgilor nu va fi platonic“. Ungaria nu poate trăi strânsă intr’un bloc de inamici ca și-i va fi creat și consolidat de bună voie. Budapesta va trebui să renun­țe in interesul propriu să cheme un Habsburg pe tron, dacă socoate in­dispensabil de a încorona un rege. © CLANDJ% ZILEI FEL DE FEL Patria din Cluj anunță: D. Trifu, am­basadorul României la Budapesta, se va întoarce la București. Că am ajuns Românie Mare, asta știam, dar nu’mi închipuiam că Româ­­n­a a ajuns atât de mare, încât să’și poată permite luxul de a avea pe d. Trifu ambasador. D. Trancu Iași ministrul Muncei, a fost la Giurgiu și cu o deosebită so­lemnitate, a restituit corporației mese­riașilor din localitate, steagul care le fusese luat de bulgari în războiul nos­tru pentru întregirea neamului. Că la restituit, foarte bine a făcut, dar ași dorit să știu de unde Pa luat. După cât îmi aduc aminte atunci când au perdut steagul meseriașii din Giur­giu. d. Trancu Iași nu era de față. Un escroc a fost descoperit într’o funcție publică și se miră toată lumea. Atâta escroci jefuesc fără milă avutul statului șî nu se mai miră nimenea­.. Directorul Caselor Naționale a dat afară zece chiriași săraci dintr’o casă, pentru a înfința acolo un orfelinat. Asta înseamnă să facă bine cu o mâ­nă și rău cu amândouă. Mister Walk Certificatul ANUL VECHI.—In ajunul plecărei, te rog să-mi dai un certificat de bună purtare... TIMPUL. — Da... Ai fost anul cel mai rău și cel mai ticălos... Sunt fericit că scap de tine... Rechizitoriul Ziele trecute s’a judecat înaintea unei Curți marțiale din Basarabia un căpitan care s’a făcut vinovat de fapte atât de grave, incăt substitutul de co­misar regal, intri o cină de revoltă a cerut condamnarea inculpatului in ur­mătorii termeni energici: „Onorată Curte,* cer maximum de pedeapsă pentru acest putregan care, nu mai merită să poarte uniforma de ofițer d, pe aceea de ocnaș . Totuși Curtea, foarte puțin impresio­nată, după o deliberare extrem de scurtă, a achitat cu unanimitate de vo­turi pe inculpat. Ce dovezi zdrob­toare a strâns oare substitutul de comisar regal pentru ca să arunce car­m­e atât de grave pen­tru onoarea unui camarad? Ori­cine va conveni că osânda de ocnaș spre a fi cerută un plin public trebue să fie sprijnită pe fapte de ața natură serioasă, tu cât de să aibe pe lângă o bază de neclintit și puterea de convingere — dacă nu pe deplin, mă­car aproape de adevăr. Dar dela „ocnaș" până la curat bas­ma, e di­stanța dintre culpa apăsătoare a codului penal și cinstea personificată. Știm că se cunosc cazuri în cari ofițeri s’au făcut vinovați de fapte ce trecem Uim­­a datoriei și a onoarei militare. Ma știm că in majoritatea cazurilor mușamana atotprotectoare s’a întins peste multe cazuri scanda­loase". întotdeauna insă, de câte ori inculpatul a fost tradus in fața judecă­­ței, s’a găsit un mjloc să se împace opinia publică printro condamnațiune mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, care avea, in orice caz, portițe de ca­sare, pentru o viitoare achitare. Cum rămâne însă cazul de care ne ocupăm, un ofițer adună împotriva unu alt ofițer probe de culpari­tate, in cât ar vrea să-l vadă tn haine de „ocnaș", ca unul ce „nu merită să poarte uniforma de ofițer" ? Deși cu moravurile de azi, nimic nu mai e surprinzător; totuși morala ca­re încolțește din bruma de adevăr as­cunsă in dosul culiselor acestui pro­­­ces, se ridică scandalizată Un auzul u­­nei acuzări atât de grave și rămâne nedumer­tă când in urma sentinței va vedea că un ofițer care merită haina ocnașilor, continuă totuși a purta uni­forma ofițerilor. Corb la corb... Dacian Specula După ce-au trecut sărbătorile, re­întrunit, spre bucuria cetățenilor, Comisiunea pentru unificarea măsu­rilor ce sunt de luat împotriva spe­culei. Fac parte din comisiune deputați câte un reprezentant al Camerei d comerț, Sfatului Negustoresc și ar­matei. Comisia vrea să unifice măsura t, ceea ce înseamnă că până acuma mă­surile ce s'au luat, le-a luat fiecare după cum îl tăia capul. Dar de acu­ma nu mai merge așa. Noi știm­ ți publicul a luat cunoș­tință din ziare că s’au numit încă o astă toamnă inspectori, sub­inspec­tori și controlori, mai mulți militar decât civili, cari aveau drept decise combaterea speculei. Cum au combătut o, aceasta se vede din rezultatele practice, ea v microbul s’a întins, a făcut progrese mari. Principalul insă nu era specula,­­ lefurile grase pe cari le-au incasa cei numiți în acesta sinecuri, toți, susținătorii regimului și ai ordinei publice. Că n'au făcut nimic pentru ceti­­țeanul nevoiaș, aceasta o dovedeșc comisiunea care s'a întrunit eri la ministerul de interne, din care fac parte și cei cari au fost numiți Ii funcțiile de combatere. Mă rog, ce-ar fi putut spune aceștia . Nimic, fiind­­că atâta timp cât au funcționat »1 au făcut nimic. Ei puteau cel mult să spună cum și­ au mâncat lefurile încasate. Atât și nimic mai mult. Dar totuși comisia s’a întrunit și publicul naiv așteaptă, căci de unde știi, poate, poate... Aceasta ne rea­­mintește o cunoscută baladă, copi­lul flămând cere mamei lipsită ci totul, pâine. Ea-i spune , așteaptă dragul meu, că plugurile au începu­t să are. Copilul cere iar și mama-i spune, așteaptă, grâul a'ncolțit Și tot așa până ce-i spune: „acuma dragul meu, se coace pâinea", dar copilul murise, căci nu mai putea aștepta. Cunosc guvernanții noștri această splendidă baladă pe care a tradus-o. poetul St. O. losif ? Cursul schimbului la Paris Paris. — Londra 73 ; New-York 16.75; Germania 23.25; Belgia Î95.25 ; Spania 218.50; Grecia 106.50; Olanda 530; Romank 21.75 ; Elveția 255.75 ; Viena 3JS,

Next