Dimineaţa, ianuarie 1921 (Anul 18, nr. 5177-5198)

1921-01-26 / nr. 5193

ANUl XVII lea.­No.5193 Stagiul *£**£ £*** 8 Hafi H’i Miercuri 26 Ianuarie 1921 Ziar fondat in IS­O 4 tip COMIST. MILLE Conferința din­ Paris Pentru a doua oară în decurs de doi ani, se decide la Paris de soar­ta Europei. Conferința interaliată care ține acolo ședințele ei, e che­mată de fapt ca, după vorba d-lui Briand, în locul unui tratat de pace, să puie prin aplicarea lui. o pace efectivă. Gestiunea esențială pe care va a­­vea să o rezolve, este cea a despăgu­birilor pe cari Germania trebue să le plătească Franței; această solu­­țiune, echivalează de fapt­­ cu cea a gravelor probleme economice și fi­­naciare, cari frământă și amenin­ță Europa, în perioada consecven­tă marelui război. De aceia cestiunea reparațiunilor nici nu poate fi tratată cu spada. Ea este un nod care însă nu po­ate fi deslegat ca cel gordian, ci numai prir­tr-o migăloasă și o ingenioasă cercetare. Ea este pentru Franța o cestiune de viață, dar nu poate fi totuși rezolvată în mod unilateral, ci numai având în vedere efectul soluțiunei asupra întregei econo­mii a continentului. In marele discurs pe care l-a ros­tit la Cameră, d. Briand a fost în această privință, mult mai precis decât în declarațiunea ministeria­lă ce o citise înainte. D-sa a accen­tuat că Franța va merge până la ultima limită în încercarea sa de a obține pe cale pacifică de la Ger­mania, despăgubirile drepte ce i se suvin. Numai în cazul extrem și numai de acord cu aliații, cu An­glia adică, Franța ar uza de forță, pentru a-șî asigura dreptul său. D-l Briand a indicat că având în vedere formidabila putere de pro­­ducțiunie a Germaniei, ar fi o eroa­re ca Franța să nu-șî rezerve vii­­­torul. ."»Metoda Ibsdiei tot­alului des­păgubirilor datorite de Germania apare astfel înlăturată. Mai proba­bil este că se va admite stabilirea din cinci în cinci ani, a anuităților ce ea ar avea să plătească. Soluțiunea pare astfel în aparen­ță găsită și foarte simplă. In reali­tate trebue cercetat nu numai cât și cum Germania va plăti, dar și care va fi efectul aranjamentului financiar asupra dezvoltărei eco­nomice a Europei întregi. In alte vremuri, înaintea regimului capi­talist, raporturile economice dintre țări erau mici și una se putea les­ne dispensa de cealaltă, în tot ca­zul putea printr-o reorganiatre a gospodăriei naționale, să se dispen­seze de cealaltă. Era aceasta pe vre­mea când statul economic complect și izolat, bântuia încă în creierul economiștilor, pentru că ici colo a­­părea ca o realitate. Un stat putea el produce tot ce-i era necesar și se putea astfel dispensa de comerțul cu altele. In perioada capitalistă însă, în care trăim noi, statul izolat nu mai este cu putință. Ceea ce o caracteriză este că ea a extins diviziunea mun­­cei, dincolo de granițele statelor și că a dat gospodăriei internationa­le, proporții uriașe, cari au îngă­duit marile progrese pe cari le-au realizat în ultimul secol, națiunile in parte, și lumea civilizată în to­tul. Un rezultat al acestei noui di­viziuni a muncei pe bază interna­țională, este solidaritatea economi­că dintre state. In timpul războiu­lui, această solidaritate a putut fi suspendată în parte și pentru o du­­rată de vreme,­ nu însă fără de ace­­te efecte dezastruoase pe cari le constatăm astăzi. Gospodăria eco­nomică și financiară a diferitelor state e zdruncinată, fiindcă echili­brul ce rezultă din solidaritatea e­­conomică, a fost distrus prin sus­pendarea acesteia. Astfel ceea ce e vorba să se sta­bilească la Paris, nu este numai a­­plicarea tratatului de Versailles în ce privește despăgubirile datorite de­ Germania, ci aplicarea tratatu­lui în așa chip, încât prin resta­bilirea echilibrului economic, să se ajungă la pacea efectivă, pe care popoarele o așteaptă cu nesațiu. Iată de ce problema reparațiunilor prezintă atât de mari dificultăți,­ căci ea este de fapt într’o legătură reciprocă de cauză și efect, cu cea a solidarității economice dintre sta­te. D-l Briand a subliniat și d-sa, ca și predecesorii d-sale, că nu e vorba de a se urmări distrugerea Germ­aniei. Aceasta ar însemn­­a doar distrugerea cleștei care trebue să dea ouăle de aur. E vorba ca Franța să intre cât mai mult po­sibil în dreptul ei și aceasta va fi cu atâta mai lesne, cu cât tocmai Germania se va putea dezvolta mai mult economicește. In­formidabi­lele posibilități de producțiune ale Germaniei, pune d. Briand speran­ța Franței de a primi reparaturile la cari are dreptul, — ce dovadă mai limpede trebue pentru a înțe­lege că rezolvarea cestiunei despă­gubirilor se confundă cu cea a re­stabilirea solidarităței economice ? Dacă însă așa este, soluțiunea tre­bue extinsă și tuturor statelor îm­pingătoare, celor mici ca și celor mari, trebuie să li se dea posibili­tatea de a-șî regăsi echilibrul eco­nomic și financiar. In spiritul a­­cesta trebuie să lucreze Conferința din Paris. Cu tranșarea raporturilor cu Germania problema nu e însă rezolvată. Maji rămâne deschisă cea rusească. Un popor de aproape două sute de milioane care produ­cea și consuma, este de cea mai mare însemnătate în echilibrului economic. Cât timp Rusia va rămâne în afară de orga­nizația economică internațională, uriașe lipsuri se vor resimți în a­­ceasta. Pacea efectivă însă va fi nu­mai relativă. Dar asupra acestui punct viitorul e pentru moment foarte întunecos. O mare întrebare rămâne deschisă, la care nimeni nu poate prevedea încă răspunsul. B. Brănișteanu Selecțiunea Certificate caraghioase Autoritățile noastre cunosc fie ne­sfârșite feluri fie de-a nu-și face da­toria, fie ,de-a sîcâi lumea cu mă­suri nesăbuite, care acestea însă se aplică un mod foarte riguros. Cum vedeți e o dublă nenorocire. Dar să venim la fapt. Am avut în Capitală diferite epidemii, din pri­cina cărora școlile s’au închis înain­te de vreme. Nu știm care a fost ca­pul așa de adânc de-a imaginat, spre a se preîntimpina întinderea molimi­lor, copii să fie toți, absolut toți, o­­bligați de-a aduce la redeschiderea claselor un certificat de sănătate e­­manat de la medicul comunal al cir­cumscripției respective. Bine­înțeles că un asemenea certi­ficat nu putea avea vre-o valoare de­cât dacă era eliberat în chiar aju­nul zilei de redeschidere a cursu­rilor, vă puteți dv. închipui nu un medic comunal, dar pe toți medicii din fiecare circumscripție vizitând familiile elevilor spre a constata sta­rea sanitară a fiecărei case? Nu, nu-i așa? Ar fi trebuit pentru asta măcar o săptămână și mobilizarea absolută a întregului corp medical. Acum, după ce ați văzut calibrul ____măsurez, să gustați și rezultatul. La restabilirea fiecare circumscripție bietul medic, și întotdeauna era omul acolo, asal­tat de sute de copii, le-a mâzgălit fiecăruia câteva rânduri prin care i-a declarat de perfect sănătoși. A­­dică s’a ajuns exact la același rezul­tat ca și cum măsura nu s’ar fi luat copii s’au prezentat la școală fără nici o garanție de sănătate,, numai că s’a pierdut vreme, hârtie și cer­neală, s'a plictisit și sicâit norodul, și s’a ajuns, încă odată, ca lumea să înjure autoritățile și să-și bată joc de ele. Căci lumea nu e proastă, dar de­loc, ci numai e prea îndeajuns răb­dătoare și sufere ca oile. Și așa se compromite și bruma de respect și de încredere pe care publi­cul le mai avea în prea deochiatele noastr­e autorități.­­ Index înregistrăm cu o vie satisfacție ■ că in urma campanie­i duși», de pre­să dreptatea cauzei căpitanilor ce­ au luptat cu bravură pe front a fost oficial recunoscută, cu prilejul exa­menelor pentru gradul de maior. Ziarele noastre au arătat Intr’o serie de articole inutilitatea acestor examene pentru ofițerii pe cari prac­­tica frontului i-a învățat mult mai mult de­cât toate reglementele mili­tare. Apreciarea acestor ofițeri, cari au trăit pe front plină cu cupă, tot ce tactica militară poate doctrina unui ofițer in timp de pace, a selecționat în fața șefilor ierarhici aptitudinile lor de viitor comandanții de uni­tăți. La ce a mai servit examenul. A folosit doar­ să confirme ceea ce era de așteptat, ca toți căpitanii de pe front să se prezinte în mod stră­lucit in fața comisiunei de exami­nare , în timp ce ofițerii pentru care se „inventase” examenul să-și evi­dențieze și mai mult inferioritatea lor de căpitani de salon, sau cari în timpul campaniei noastre au cuno­scut acțiunea militară a frontului după filmele cinematografice ale marelui cartier general. Selecționarea despre care vorbise ministerul de război într'un comu­nicat ca un răspuns la campania pe care subsemnatul am dus-o, a realizat în sensul celor prevăzute dinainte de noi: căpitanii după front au reușit cu laudă; ambusca­­ții și „invertiții” au răspuns lamen­tabil. Rămâne numai de văzut dacă a­vansările se vor face după merit sau dacă cu prilejul pronunțării defini­tive a rezultatului nu vom avea surprizele... protecțiilor. Dacian Femeile în literatură Cunoscuta săritoare, care după o lungă rezervă, a dat la lumină un nou volum de versuri primit de pre­sa franceză cu mare entuziasm. CONTESA BE­NOAIA.ES Afară d­e Program Printr'o circulară către toate or­ganele sale directorul general al c.j. r. arată că, cu prilejul unei inspecți­­uni făcute, s’a putut convinge și d-sa de starea deplorabilă a c. f. r. D. director general arată toate lipsurile și vicuria de la c. f. r. într’o formă care ar face pe cineva să creadă, că nimeni nu ar mai fi descoperit pâ­nă acum ticăloșia care domnește la această instituție. Or, în afară de d. general director, toată lumea știe de mult că vagoa­nele n’au geamuri ți sunt murdare, că publicul cu toate că plătește taxe exorbitante voiajează în­­ cele mai proaste condițiiini posibile, că sem­nalele și macazele sunt veșnic ne­luminate, din care cauză ciocnirile și deraierile se țin lanț; că stațiuni­le de cale ferată și în special como­­ditdile sunt in așa hal, că ne facem țara de râs în ochii străinilor cari au neplăcerea să viziteze pe la noi. Toate astea sunt lucruri știute de toți. Dar d. general face o comunicare într'adevăr nouă. D-sa afirmă că a constatat că sunt în circulație tre­nuri în afară de cele prevăzute în mersul trenurilor, unele din ele a­­vând mersuri sau compunere de gar­nitură, cu totul necunoscute de di­recția generală a c. f. r. Mărturisim că, descoperirea d-lui general este cât se poate de intere­santă, dar în acelaț timp și de un original neobișnuit, chiar la noi în țară. Mă rog cine ordonă circulația a­­cestor trenuri, și unde intrau înca­sările rezultate din circulația lor? De­sigur că d. director general nu va întârzia să lămurească aceas­tă chestiune. Toată țara va fi curi­oasă să afle precis mersul acestor trenuri cari circulă „afară din pro­gram­". Cu ele probabil călătorește omul fără teamă de accident, căci până acum nu s’a auzit să fi dera­iat vreunul i­a­r* e­ferința membrilor constituantei rusești Conferința membrilor Constituan­tei rusești și-a ținut er­ ultima ședin­ță la Paris. Ea a numit o comisiune permanentă de 8 membri pentru a asigura executarea rezoîuțiunilor e­­mise la scop de a apăra drepturile cetățenilor ruși. Mai mulți oratori au examinat rezultatele obținute. Kerenski, în special și-a exprimat bucuria de a fi izbutit să demon­streze poporului rus că opinia se ri­dică cu hotărâri contra tiraniei roșii Culisa unui d­uel Zilele acestea a avut loc tn Capi­tală un duel, cu urmări destul de regretabile și ale cărei cauze n'a fost poeticul dicton: „Cherchez la femme" și nici vreo altă ispravă fan­tezistă de roman. Dda o simplă discuție asupra pre­țului ce căuta să introducă unul din hotelurile din centrul Capitalei, doi tineri s’au pomenit față în față cu pistoalele în mână. Dar nu critica duelului voim să facem, ci a cauzei ce l’a determinat. Hotelul în chestiune a avertizat pe pasagerii săi că dacă nu iau ma­sa în restaurantul acestui hotel vor fi suprataxați cu o sumă destul de respectabilă pe zi, la prețul locațiu­­nei. Noi știm că poliția a stabilit un tarif, că prețul tuturor camerilor au fost fixate pe baza unui regula­ment administrativ tocmai în vede­rea unei specule ce se semnalase din public în sarcina hotelierilor. Cum se explică deci avertismentul hotelului în chestiune, care a duș­mănit doi tineri până'ntr’acolo că și-au expus viața printr’un duel, pe cari nici martorii nu l’au împiedi­cat dacă nu pentru dreptul la viața a doi oameni, dar măcar pentru a nu cobori „revanșa cavalerească”, pentru a da satisfacția unei încer­cări de speculă urâtă și prozaică? V. Sc. Au sosit Deputații ți­ senatorii au­ revenit în Capitală fiindcă azi se redeschide Parlamentul. Cu începere de azi deci vor curge și diurnile peste sea­fa de două mii de lei pe lună, pe cari au avut grijă să și-o facă încă sub regimul trecut. A fost prima și marea reformă democratică ce s’a făcut la noi, de când avem Votul Universal. Celelalte reforme, secundare, ca reforma agrară, financiară, econo­mică, refacerea, vor veni mai târziu. ”, ncest­a, să !e aștepte țema, întâi să ne consolidăm partidele, căci doar partidele sunt țara! Acuma, ei se reîntorc sătui, odih­niți și cu gust de vorbă. Sunt si­gur că fiecare din ei aduce un buzu­nar cel puțin cincizeci de comuni­cări și cincizeci de interpelări. Să te păzești cetățene, că morișca de vorbe se pune în funcție cu începere de azi. Țara însă așteaptă altceva de la Parlament. Ea vrea să se pună ca­păt ilegalităților și hoțiilor; să se al­cătuiască un buget, să se înfăptuias­că odată reforma agrară, căci dacă o începe a cânta ciocârlia și țăranii, nu vor trage brazdă in pământul lor are să fie rău De vorbă e sătulă toată lumea și pe făgădueli ■ nu mai pune nimeni nici un preț. Statistica Acum câteva zile, am relevat felul în care s’a făcut recensământul po­pulației­ în Ardeal și Banat Arătăm fără să precizăm nici un caz, și ne exprimam indignarea că într’un așa hal de destrăbălare ce a ajuns ad­ministrația noastră, încât fiecare fa­ce ce vrea. Accentuăm că nu ne ex­primam „mirarea**, fiindcă nu ne mai miră nimic din cele ce se petrec la noi. Dacă lucrurile vor continua tot așa, vom ajunge nici să nu ne mai indignăm. Articolul nostru a avut ecou. Ne pare bine, ca tocmai Banatul Româ­nesc, ziar guvernamental de sub conducerea d-lui Avram Imbroane, unul din vicepreședinți! Camere­ se ocupă într’un articol prim de acea­stă chestiune, și protestează împo­triva falsfi­cărilor ce s’au făcut cu ocazia recensământului. D. Kemény István a făcut recen­sământul în Timișoara și a găsit nu­mai 8000 de români. Autorul articolului, d. René G. Bra­sey, profesor d­e­ vechiul regat în Timișoara, crede că numai într’un singur cartier ar fi atâția români, câți dă statistica recensorului D. Brassy servește însă și urmă­toarele exemple, luate chiar din ca­sa în care locuește și d-sa. Recensorul, d. Kemény István a găsit în casa aceia numai unguri, a­­dică pe d-nii Kuhn Feher, I. Mol­dovan, E. Banfi și R. Brazay. Dr, Kuhn Feher e d. Cohn Schwarz, ro­mân, de religie mozaică; I. Moldo­van, bănățean sadea; E. Banfi medic la Stat, bănățean și R. Brazay, e însuși autorul articolului d. R. Bra­­sey, român din vechiul regat, de o­­rigină francez. Cazul ni s’a părut prea interesant ca să nu revenim asupra lui. El re­levă mentalitatea în care au fost crescuți ungurii și obiectivitatea sta­tisticelor ungare, care întotdeauna au fost contestate de naționalități și susținute cu tărie de regimul ma­ghiar. Ptiu, drace... Uite cum m s­­erases. Un mare discurs Ia ședința de Sâmbătă a Cam­er­ei franceze a­nul­a Briand, răspunzând interpelărilor de ordin general, a că­ror simplă anunțare provocase căde­rea ministerului Leygues, a ținut un discurs de două ore care a luat pro­porțiile unui eveniment. După o în­delungată perioadă de nespusă plati­tudine, după o succesiune de încer­cări retorice ale tuturor neofiților politici, cuvântarea bătrânului băr­bat politic — bătrân prin înțelep­ciune și experiență — vine ca să reabiliteze politica Franței în ochii lumei, ca să restaureze în drepturile ei sănătoasa tradiție republicană, ca să întroneze din nou in palatul Bourbon și în guvern spiritul fran­cez, calm, înțelegător, pașnic și drept. Situația în care se afla guvernul Briand înaintea marelui expozeu nu era din cele mai ușoare. Având mi­siunea dublă de a restabili in modul cel mai strâns alianța anglo-fran­­ceză pe terenul unei juste dar inte­grale executări a tratatului de pace, d-nul Briand avea de împrăștiat at­mosfera de nesiguranță, de discordie, de suspiciune care plana asupra ca­merei franceze. Guvernul avea nev­oe de o situație netedă înainte de în­trunirea consiliului Suprem care a început d­­. D-nul Briand a reușit cu virtuozitate să netezească drumul pentru tratativele acestea. Fără ser­vilism și fără artificii cu ajutorul ce­lor mai simple, m­ai severe și mai demne mijloace el a prins Camera în mrejele priceperii sale. O majo­ritate covârșitoare i-a asigurat liber­tatea de acțiune pe care o solicită. D-nul Briand a încadrat în linii largi intențiile cu care Franța mer­ge la conferința consiliului suprem. A lămurit pentru conducătorii poli­ticei britanice nevoia unui acord te­meinic și durabil și în vederea lui a demonstrat că premisele lui există și că nu poate fi vorba de nici­un fel de divergență tn directivele celor două mari puteri pentru motivul că amândouă urmăresc aceleași sco­puri. Zale sunt pacea și dreptatea. Franța are nevoe de despăgubirile Germaniei pentru refacerea sa inte­grală. Dar prin executarea lor ea nu urmărește nici un fel de răzbunare și cu atât mai puțin o distrugere a Germaniei. Aceasta va trebui să-și achite datoria contractată, dar ni­meni, nu va cere imposibilul, nimeni nu va duce pretențiile la absurd. Ger­mania va plăti atât cât poate și tot ce poate și lucrul se va face cu spri­jinul tuturor partidelor luminate și cinstite din sânul ei. Nu se va ne­glija nici o propunere sinceră și nici o modalitate practică pentru a ajun­ge la acest rezultat. Este cea mai mo­derată și mai echitabilă politică din câte se pot concepe. Dar d-nul Briand a mai învederat un lucru și acesta constitue partea principala a cuvântării sale: Franța, a spus d-sa, a­ fost pe , nedrept acu­zată de militarism. I s’au aruncat în spinare intenții anexioniste și gându­rile de expansiune. Fie nu corespund adevărului. Guvernul nu se gândește la reaprinderea incendiului, ci la de­finitiva lui stingere. El nu va recur­a la forță, nu va ridica pumnul decd> al unei, când nu va mai exista n­ea posibilitate. Dar chiar atunci nu­­ va face decât pentru a lua ceea ce i se cuvine. Franța, mai mult ca orice alt stat dorește pacea și înfrățirea popoarelor. Este cea mai luminoasă gândire care a­ fost formulată în Franța de la semnarea tratatului și până acum și totodată o puternică chezășie pentru pacea europeană. E. FI!. Panamaua —Fertra d­i Sentrr! Averescu- Am dat în mamărul nostru de Du­­minică amănunte precise asupra u­­nei afaceri veroasa cu hârtia de ti­par, în care Statul român a fost frusta­t cu peste 33 de milioane. Ni se afirmă da persoane în mă­sură de a cunoaște bine lucrurile, că ce! cari s’au înfruptat fi’n aceste zeci de milioane stoarse bugetului sleit al Statului care nu poate plăti lefu­rile slujbașilor săi s ungurii Varjassy și Sîk­loș, au îndrumat influența pu­ternica cari să mușamalizese întrea­ga afacere. Ba aceea ne adresăm direct pri­mului ministru șî­­i cerem, la nu­mele opiniei publice profund scan­dalizatä și dezgustată de atâtea afa­ceri veroase cari sa petrec și cari nu găsesc nici o sancțiune, îi cerem să ia d-sa în mână această chestiune și să facă complectă lumină. Nu se poate ca țări­ românești sa i se creiesc, să i se întărească rapul­tațiunea că e un codru al Vlăsiei în care top cavalerii de Industrie pot să opereze nestânjeniți. Onriozli­­ti 1 tewwiloT înainte de război a patria centenari­­lor era Bulgaria, care avea 200 de su­­pracentenari. In ziarul „Dimineața” de acum 6—7 ani s a publicat o interesan­tă fotografie reprezentând 6 bătrâni din Plevna in etate de 126 ani și fiul ei mai mare de 101 ani. Mizeria războiului a omorât toți bă­trânii Bulgariei cu aceiași cruzime cu care n’a cruțat tineretul ei. Acum pa­tria centenarilor e în California. Un învățat belgian, Laurent, care a făcut o călătorie de studii în America a constatat că în California la o popu­lație de 3 milioane locuitori sunt nu mai puțin de 300 de centenari. Nu cred să fie un astfel de număr în Europa întreagă. Nu e de mirare că în California sunt atâția centenari deoarece aerul e a­­colo mai curat ca în București, clima e foarte dulce, temperatura constantă și solul de o rară fertilitate. California e un fel de rar pe pâmânt. Când vom avea și noi California noastră ? Lucian

Next