Dimineaţa, februarie 1921 (Anul 18, nr. 5199-5223)

1921-02-23 / nr. 5216

I AMUL XVm-lea.­ No. 5216­8 pagini 50 bans ingint In fioa si tara 8 Pllg in Miercuri 23 Februarie 1921 6 ® m Se poate ca cetitorii mei să ceadă că mă ocup prea mult de chestiunea financiară, că repet me­reu aceleași lucruri. Nu au drep­tate. Sunt adevăruri cari nu se pot repeta în de­ajuns și un asemenea adevăr este că nu se poate spera ca țara noastră să intre în normal, să pășească pe calea refacereî. a Prosperitatea a progresului­, până nu-și va fi așezat în mod solid fi­­nnanțele sale. Ca și în viața privată în viața statelor, o gestiune finan­ciară ordonată, este condițiunea cea mai de seamă, pentru o viață normală, și Ili­ști­tă, pentru o mun­că rațională și rodnică, împotriva dezordinei și a rătăcirei. La 1 Aprile începe noul an finan­ciar. Numai o lună și câteva zile ne mai desparte de această dată. Și totuși nu vedem nimic făcut. Se discută abia, și cu multă aprindere, principiile pe cari trebue să se ba­zeze primul budget ordonat de du­pă război, căci dela războiu încoa­ce și mai ales dela armistițiu în­coace, nu am avut nici unul. La baza cheltuelilor, d. Titulescu min­strul de finanțe, voește să puie economiile. Cel puțin douăzeci la sută din actualele cheltueli, cere d-sa ca să reducă fiecare departa­ment. Nu ne îndoim că d-sa nu se gândește la o reducțiune pur meca­nică, dovadă că în materie de le­furi, așteaptă, prin ri­scarea lor, chiar un spor al cheltuelilor aces­tui capitol. Dar sporul trebue să fie numai relativ, nu absolut. Toate slujbele superflue, toate sinecurle, toate misiile și delegațiunile, să fie reduse. Pentru aceasta, ar trebui ca meritul și nu propteaua să decidă la menținerea în slujbe. Astfel revederea cheltue­lilor pentru salarii, trebue să fe tot odată o revizuire a procedeuri­­lor morale, pentru numirea în func­țiune. E un fel de mică revoluțiune, care să pue munca în locul protec­ției și să determine o intensificare a serviciului. Oricine înțelege nevoia acestei schimbări și ori­cine își dă seamă că primul pas ce­ trebue făcut când finanțele unui particular sau ale u­­nui stat sunt încărcate, este a pu­ne ordine în cheltueli și a reduce dintr’însele atâta cât este cu pu­tință fără a tulbura buna adminis­trație, bunul mers al treburilor. Dar oricine stie de asemenea că e foarte greu­ să reduci „trenul“ cu ca­re s’a obicinuit un particular sau un resort. Așa se înțelege că d. Titu­lescu nu e mai fericit decât au fost toți predecesorii d-sale în împre­jurări identice și că întâmpină re­zistență la colegii săi. Toți înțe­leg nevoia de economii, dar geloși de nevoile departamentului lor, cred că trebue început cu ele la ve­cinul. Nu ne îndoim că totuși se va ajunge la o soluțiune și că d. Titu­­lescu nu va trebui să realizeze a­­menințarea sa, foarte serioasă, de a se demite în cazul când propune­rile sale nu ar găsi satisfacție. Dar înclin să cred că mai important de­cât economiile, este ca să se pue ordine în gestiunea financiară, este ca să se închidă ușa tuturor cere­rilor de credite extraordinare, care, producându-se cu târâția, scapă u­­nui control mai general și tulbură în cele din urmă grav întreaga ges­tiune, care iese tot mai mult din ca­drul prevăzut, pentru a se întinde în toate direcțiile ca pata de untde­lemn și a zădărnici cele mai in­genioase proecte și cele mai bu­ne intențiuni. Odată cu ordonarea cheltuelilor trebuesc create veniturile din care să fie acoperite. Mașinile Băncii Naționale au obosit:«Această sursă de venit trebue astupată ermetic, altfel refacerea finanțelor și deci a întregei vieți a țarei nu este cu putință. In ce măsură aceste veni­­turi se pot crea­ din impozite ? E o’ întrebare la care răspunsul e greu de dat. E o veche constatare a tu­turor bărbsl­or d­o­ri”*­­om­Y. nu a vut să îngrijească de finanțele ta­rei, că cetățeanul adesea nu h ezită să-și dea viața pentru stat, dar când e vorba de un leu mai mult la bir, se opintește, se revoltă din toa­te puterile lui- Totuși în toate tim­purile în momente grele pentru fi­nanțele țarei, s’a recurs la biruri mari și grele. D-l Titulescu nu poa­te să facă altfel și a și anunțat că așa va face- Dar care este limita până unde va merge d, Titulescu în proectele d-sale? Afară de An­glia, toate celelalte țări nu au făcut experiențe tocmai fericite cu impo­zitele prea grele. Avantagiile ce a­­sigură frauda în asemenea cazuri, face ca riscul să fie rentabil. Cifrele ce s’ar prevede din asemenea im­pozite, s’ar putea să rămâne mult sub realitate, și bugetul clădit pe ele, s’ar putea deci să fie dificilar, să nu aducă soluțiunea și îndrepta­rea urmărită. Așteptăm deci cu ne­­răbdare proiectele de impozit ale d-l Titulescu. In principiu ele nu pot fi decât aprobate, fiincă sunt prin excelență democratice, dar a­, tata nu ajunge pentru ca să fie și eficace. In tot cazul și așa timpul ni se pare prea scurt până la aplica­rea proectului de budget, care e încă în gestatiune, încât credem că ar fi bine dacă d. Titulescu ar supune i­­mediat disculinei legile d-sale fi­nanciare, despre cari se afirmă că sunt gata­ Cu jertfe și cu o oră mai cu­rând, dacă se poate vorbi astfel du­pă atâtea întârzieri, trebue proce­dat la organizarea finanțelor. Să nu uităm că la origina tuturor cata­­clizmelor politice, a fost desorgani­­zarea finanțelor, admnistrarea ba­nului pub­ic fără socoteală și fără de control. • B. Brănișteanu ­n ADEVERUL de azi, Consiliul de Coroană din 1é August 1916. (Dare de seamă autentică și autorizată, redactată după ți­nerea memorabilului, Consiliu de către unul din principalii oameni de stat cari au partici­pat la el). Tot în ADEVERUL de <m , primul din cele 6 mari articole ale fostului Președinte al Re­­publicei Franceze, d. Raymond Poincaré—ORIGINELE RĂZ­BOIULUI: FRANȚA și GER­MANIA DUPĂ 1870—text ine­dit a cărui versiune în romă­nește a fost concesionată exclu­siv ziarului ,,Adevărul“. Trenuri gratuite De câte ori arătam că criza trans­porturilor a fost definitiv înlăturată se găsesc oameni cari surâd neîncre­zători. Ei obiectează că noi rezolvăm problema de la masa de scris fără a cunoaște realitatea cruntă din țară. Vom servi de astădată scepticilor noștri o dovadă convingătoare. Confratele „Sentinelă Argeșului” a a­­nunță pe cititorii săi că în curând va avea loc în Capitală un mare Ban­chet tn cinstea d-lui A. V. Gâdei, di­rectorul general al Casei meseriilor și adaugă că toți participanții din pro­vincie vor beneficia de o reducerea de 75 al sută pe căile ferate. Nu a­­v­em nimic nu contra destoinicului funcționar, despre a cărui celebritate este vorba. Serbările de felul acesta sunt în­totdeauna utile pentru a strânge raporturile între cetățeni și funcționari și mai ales pentru a re­compensa meritele celor mai price­puți dintre ei. Lăsăm de asemenea la o parte fap­tul puțin măgulitor pentru d­ivid Gadei că participanții trebuesc cap­tați cu arcanul unei reduceri ferovi­are. Știam ce e drept că banchetele sunt o manifestare spontană, gene­rată și profitabilă. Ne agățăm însă de altceva. Ori­cât de distinsă ar fi personalitatea ta chestiune, mai există in țară o serie de alte persoane de valoarea ei. Și atunci, dacă pentru un simplu ban­chet neoficial care se poate repeta cât de des, statul găsește de cuviin­ță să admită o reducere de 75 la sută asupra biletului de drum de fer, este mai mult decât evident că criza transporturilor a dispărut. Există a­­tâta loc un tren și avem atâția bani în casa căilor ferate, încât putem din când in când să mai călătorim, și gratis. Dar mai este o întrebare: Ce se va face fericitul sărbătorit și nenoroci­tele căi ferate dacă nn vederea redu­cerii de 75 la sută toată țara se va pune în tren pentru a veni în Capi­tală f D­nul Gâdei va deveni celebru, dar statul, săracul va da faliment. Oglinda Zilei Darul de nuntă — Ți-am adus o coroană de ceapă. E cel mai scump dar pe care­­ i-l pot oferi. <«■111IHMF 1W lh­UBfemaB— Apele Bistriței electrificând căile ferate române Ministerul comunicațiilor a primit o propunere a unui consorțiu franco­­anglo-american, reprezentat prin că­pitanul de rezervă francez Michelet, care a luptat în rândurile oștirei ro­mânești. E vorba să se utilizeze apele Bis­triței pentru electrificarea unei im­­po nrt*uite rețele * c.­­f.-r.­Reprezentantul consorțiului se o­­bligă să utilizeze forța hidraulică a Bistriței pe o întindere de șapte sute de k­ilometri de cale ferată, întrebu­ințând acelaș personal teh­nic și de muncă care a efectuat lucrările si­milare a căilor ferae franceze de sud. Ofertantul prezintă astfel Statului român avantagiile electrificării prin forțele hidraulice au­ Bistriței, cari vor face o economie vizibilă de com­­bustibil. I Lemnele, cărbunii și petrolul ce deservesc astăzi tremlitele c. f. r. s’ar putea exploata pentru export. Cheltuelile de îm­eținere ale căi­lor de comunicație românești dimi­­nuându-se, transporțil pe liniile noa­stre ferate se va refuni și se va face cu mai mare ușurința, atât pentru călători, cât și pentru mărfuri. Electrificarea căile ferate prin u­­tilizarea Bistriței vor aduce, după ra­­portul prezentat de ofertant și alte foloase practice pentru orașele și satele românești. Astfel pe întreaga rețea localități­le s’ar ilumina cu ieetricitate, iar industriile particular și ale Statu­lui își vor procura forța motrice pentru ateliere, uzine, fabrici și lu­crări agricole. Grupul financiar admite ca plata lucrărilor să fie efetuată în bonuri de tezaur, scadențele in interval de zece ani, ceea ce ar reveni ca în­treaga rețea să fie complect termi­nată, înainte ca aniitățile și dobân­zile aferente să fi slms la scadență. Această propune­ face acum o­­biectul unui studiu din partea unei comisiuni de speci­­ști, numită de ministerul comuniștilor. In trăsături geciale, ofertantul își încheie expozel către guvern a­­rătând că ține să­­ ed­iteze lucrările pe baza unui core­ct, ce va lua fi­ință în capitala țări noastre. Preda Presa di Atena și revizuire tratatul de preș Atena. 19 P P­­resa din Atena,­ cu prilejul decip­țiilor președin­telui I Caloglîerojios, relevă faptul că semnarea tratului de Sevres const­­tue contvarea dreptului care astăzi a venit încă mai tare de cum era în #a­semnarea trata­tului căci de and Turcii de sub Kemal au comis numeroase excese, pe câtă vreme treci i- au făcut sa­crificii de sâns și de bani pentru a asigura Sibetiea populației din Asia Mică atâtreacă cât și turcă. 5 Partizanii revistei tratatului­ tre­­­­bue să recunos­că tratatul de Se­ l­vres const.tuepărarea dreptului ] incontestabil, si el mai trebue sa 1 recunoască c j revizuirea ar în­­­­semna stabilit nedreptățel. « „Nababii” vor plăti Până in preajma războiului n'am avut multi nababi; „neutralitatea" noastră i-a însărdinat si războiul i-a făcut să dea roade. Au crescut că nu mai știu numărul lor. Astăzi avem milionari mulți, atât de mulți incăt doar impozitul pe ve­nit si va număra și­ a strânge într’o statistică fiscală. D-nul N. Titulescu, ministru de fi­nanțe, făcând expunerea budgetului și vorbind de jertfele ce vor trebui să facă r­e­zb­ua­­ilii pentru veniturile statului, la o întrerupere a deputatu­lui socialist Cristescu că „nababii nu vor plăti”, a răspuns hotărât, că „toată lumea va plăti". Ministrul departamentului finan­țelor a mai adăugat că are „mijloace" de a impune tuturor contribuabilor jertfa cuvenită. Iată într'adevăr puterea eroică cu ajutorul căreia și „nababii vor plăti” mijloacele. Până acum nu numai că nu am avut mijloace, dar le-am ocolit, sau ne-am abătut de la ele, fără a con­strânge o parte din contribuabilii ța­rei să plătească vistieriei statului ce­ i se cuvine. Și această „parte de con­tribuabili” aparținea tocmai acestora cari aveau putința și mijloacele bă­nești să plătească impozite către stat. Nu e nici o taină pentru nimeni că perceptorii nu îndrăzneau să vie cu somația în curtea unor anumiți „na­babi”, sau „oameni sus puși”; iar darabana — rămășiță de obicei bă­­­­trănesc, cu ajutorul căreia se încasau­­ pe nevolnicii pe vremea arabului și a altor dări — nu bdtea decât la ușa­­ săracului sau celui de care agentul­­ fiscal n’­avea frică că va veni vreo­­­­dată, la putere să-l dea afară din­­ slujbă. A rămas tipică datoria unei foaste excelențe, care a murit, fără a plăti dările către stat timp de 20 de ani — mereu trecut in roluri cu „rămă­șiți” și păsuii , de frică”, pentru că perceptorii nu aveau „mijloacele”... mo­rale să-l sechestreze p, pentru că ra­poartele administrației financiare către ministerul de finanțe erau puse la dosar. Puterea acestei excelențe a rămas moștenire și urmașilor săi, împreună cu averea considerabilă mobiliară și mobiliară — încât până în ziua de azi după mai bine de un deceniu de a decesul personagiului, cea mai mare parte a taxelor pe moștenire au fost mereu­­,păsuite” de fisc, în așteptarea „mijloacelor", de care mi­­nistrul de finanțe le-a promis de pe­ribuna parlamentului. Să vedem numai cum se vor pune n practică aceste ..mijloace". DACIAN ....... Tp—'.......................... * Zvonuri tend­ifioase­­ despre România . ■ [UNK].In comunicat a­ iegafii!­­ române din Paris —! Citim în „Le Temps“: . ! Lesațiunea României comunică: ,că odată guvernul român desmin­ « ! știrea publicată fie unele date a­­­­tingând că România ar fi ordonat 1­ichiderea frontierelor și proclamat­o­avea fie asediu­ în tot regatul. Situ­ £ [ia în România este absolut norma­­l șî ar justifica nici o numtă ! «*Pilonaîa de felul «casta. j Hum si va lucra la Londra Grecia va avea primul cuvânt. — Keman­știi vor particip­­alături de Turcii oficia­l.—­ Franța este gata sa aplice sanc­țiunile. — Dar și Anglia va fi severă. Programul conferinței de la Londra care și-a început ori lucră­rile s-a stabilit în modul următor. Aliații vor avea mai întâi o cons­fă­tuire preliminară pentru a stabili o linie comună de conduită. Este tactica aplicată la toate conferin­țele anterioare. Această consfătuire va fi­ bine înțelees secretă. Deabia a doua zi, adică astăzi vor începe desbaterile propriu, zise, cari vor avea loc la palatul Saint James. Vor participa atât delegații oto­mani cât și cei greci.­­ La început aliații vor avea o atitudine pasivă. Ei vor da cuvân­tul delegaților orientali pentru a-și prezenta doleanțele și propunerile privitoare la tratatul de la Sèvres. Deoarece Grecia este oarecum sus­ținută de Anglia și cum are rolul de a garanta regimul constituit prin acel tratat ea va avea a fi as­cultată totdeauna înaintea Turelă. Este acesta un amănunt protocolar care nu e lipsit de importanță.­­ Situația delegaților kemaliști nu este încă clarificată. Deși au fost invitați oficial de a­ veni la Londra, invitație, care a fost, de curând reînoită de Lordul Curzon, nu se știe în ce măsură vor fi ad­miși a participa la desbatere, adică în ce raport vor fi puși față de de­legații din Constantinopol. E­­­In nici un caz nu poate fi vor­ba de a ține seamă de pretențiile lui Samy Bei, ministrul de externe de la Angora care a declarat că Turcia are un singur guvern: al lui Mustafa și că pacea în Orient poate fi asigurată numai printr'o înțelegere al ei.­­ Înainte de a pleca la Londra Briand a mai luat contact cu comi­­siunile parlamentului francez. In comisia financiară el a dat împreu­nă cu d. Loucheur explicații asu­pra chestiunei despăgubirilor. Cu acest prilej Briand a declarat că sancțiunile au fost stabilite de co­mun acord cu Anglia și că vor fi puse in aplicare fără întârziere. A­­ceasta nu va avea la­ Londra nici un vot­ deliberativ. * Sancțiunile acestea au fost precizate întrio conferință militară ținută la președinția consiliului in participarea mareșalului Foch. Prima măsură represivă, pe lângă cele de ordin economic, cari vor urma, este extinderea zonei de o­­cu­pație dincolo de Rin. Franța nu dorește să execute, singură această măsură, dar la nevoe ea va fi in stare să-și asume pe socoteala pro­prie sarcinile și consecințele unei acțiunii militare.­­ Lloyd George a­ fost atacat in Camera Comunelor pentru indul­genta sa față de Germania. In răs­punsul său el a arătat că Înțelege să procedeze cu toată seriozitatea fără a cere însă imposibilul.­ Germanul va trebui să plătească până la ulti­mul ban... disponibil. Premierul britanic a mai făgăduit să reia la conferință chestiunea pedepsirii «­• Inovaților de război. aseml9sgis»a!FliimiaKW« > .. Scrisori din Paris ■■ ■ ■ ‘ »rí conferință la Anale. — Femeea franceză și femeea română G convorbire cu d-na Brisson , ora trei din zi. D’asupra Parisu­lui, a vieței lui care pulsează grăbi­tă, în toate marile, artere, pe toate bulevardele, s’a întins ca o cupolă imensă un des­văl cenușiu colorat cu galben mohorât de soarele ce nu reușește a străbate și planează de­parte, dincolo de perdeaua întuneca­tă. E plină zi și totuși luminile stră­lucesc pretutindeni; fug ca niște ste­le imense țintuite în fruntea nenu­măratelor taxi-uri, garnisesc maga­zinele cu centuri orbitoare și lumi­­­nează fețele tuturor celor ce popu­­­lează autobuze și tramvae. In cursă fantastică printre lumea deprinsă a­­ci cu acest capriciu al naturei de a îmbrobodi ziua cu vălurile crepuscu­lului târziu, mă transport și eu, răs­punzând unei amabile invitații. La sediul Analelor, în localul unde academicianii, savanții, oamenii de­­ știință cum și cele mai frumoase ta­lente ale literilor și baroului francez au drept de cetate d e azi conferință. Una din desele și mult cercetatele conferințe ale Analelor, despre cari intelectualitatea bucureștianu a a­­vut de mult ori cunoștință la Cercul Amicii Analelor, in plină floare îna­inte de război la noi în țară.­­ Sufletul, inima, patroana întregeî acesteia mișcări intelectuale, d’aer, e doamna Ivona Brisson, fica ilustru­lui scriitor și critic incomparabil Francisque Sarcy, și autoarea deli­cioaselor articole mereu așa de gus­tate în reviste „Les Annales littérai­­res“. In deosebita plăcere ce am a-­ mi. .d’a întâmpina pe ilustra prezi­dentă a Analelor mărturisesc că s’a amestecat din primul moment o sur­prindere care nu s’a șters multă vre­me. Surpriza d’a o găsi așa de ama­bilă, de prietenoasă, într’un cuvânt , așa de simplă încât îi uiți și erți ma­­­rile ei calități intelectuale văzând-o atât de femei drăgălașe, înainte de conferință In biroul ai numai oglinzi și catifea cenușie, d-na Brisson îmi vorbește cu bucurie de știrile bune ce are din România asu­pra reînființărei filialei Analelor a­ cărui patronaj au primit, ia viraniî, rămânând ca prezidentă de onoare prima întemeietoare a Cercului în­­ țară, d-ra Elena Văcărescu.­­ După ce îmi exprimă regretul ei I d-ra Văcărescu reținută de alte spe­­­­țe utile României, nu se poate de- a plasa de la Paris, d-na Brtesoa &• I­dăogă: „Am însă multă încrede» în prințesa Calfinadhi, cum și In d-na Caribel vice-prezidentă care știu el a lucrat mult pentru „Amicii Anale­lor”, întrebând pe d-na Brisson despre evoluția sufletească a sem­ei­ franc«*­z ® în urma războiului, d-sa îmi spu­se că e extraordinară. „Cu deosebi­re fetele sânt cu totul schimbate. Cum până acum patru ani o fata tânără era ea un fel de prizonieră într-un turn de fildeș, ne­știind ni­­mic, ferită da toate, azi, după ce a văzut d’aproape viața, durerile ei, mentalitatea i s’a schimbat și din­tr’o ființă slabă, dezarmată, avem o personalitate cu care trebue să cân­tăm. Cu un zâmbet de apărare, d-na Brisson adăogă: „Femeia franceză e judecată adesea greșit și pripit Ea nu e frivolă cum se arată câte­odată ci bună mamă, bună menajeră și mai cu seamă mare filantroapă. Numai însă Îi e rușine de toate ca­litățile ei. E un fel de teamă a nu părea ridicolă și d’aceia se ascunde în toate operile de bine. E ciudat și intră dacă vrei multă fanfaronadă în ascunderea asta, dar ce vrei, a­­cesta e adevărul. Cu multă simpatie se exprimă d-na Brisson despre românce, spunându­­m i că ele se aseamănă mult france­zelor. Chestiunea arzătoare a tuturor femeilor, aceia a votului nu putea să fie neglijată din convorbirea noa­stră. Cu oarecare regret aflai că majori­­tatea femeilor franceze, afară bine înțeles de cele militante în această luptă, nu se preocupă prea mult, de pildă ca în Englitera, de revendică­rile politice.­­ Curând însă, foarte curând, zice d-na Brisson: franceza se va convin­ge prin _ operile de binefacere, prin cercetările ce face, în straturile să­race, văzând vicuria bărbaților te­­dm continuarea tn wagram U­aJ [vana Brisson

Next