Dimineaţa, mai 1924 (Anul 21, nr. 6276-6304)

1924-05-07 / nr. 6282

w»»«—aim BuCUREȘTI, Sărindar 9-11 10 pagini Hal in 1904 de Const MlitE Câteva puneri la punct In legătură cu campania presei sârbești Campania presei sârbești conti­­nuă, menținându-se la acelaș diapa­­son de violente și injurii. Confrații­le la Belgrad simt o predilecție în a ne ataca, chiar atunci când n’au m­ăcar umbra unui pretext Așa au făcut de pildă, atunc când regele nostru a făcut suvera­­ului iugoslav o vizită oficială. Și tot așa fac astăzi, când rușii, prin atitudinea lor imperialistă, fac să se vorbească din nou de chestia Ba­sarabiei. Nimeni n’a cerut sprijinul și aju­torul sârbilor în eventualitatea unui conflict cu Rusia. Faptul acesta n’a ost însă o piedică pentru presa de a Belgrad, ca să deslănțuiască o nouă campanie, extrem de violentă î­mpotriva României și a poporului­omân. Este însă un punct pe care ținem să-l lămurim în mod deosebit. Anu­me, confrații sârbi găsesc că alipi­­eri Basarabiei la România este o aptă și nedreaptă și necinstită. Deci, ar fi întemeiată cererea gu­vernului sovietic de a se efectua un nou plebiscit în Basarabia. Asupra provinciei dintre Prut și Nistru România are, precum se știe, și cele mai incontestabile drepturi istorice și cele mai legitime drep­turi etnice. Basarabia a făcut parte integrantă din Moldova și are o populație neaoș românească de cel puțin 70 la sută, rămânând ca 30 la sută să fie repartizat între 7 sau 8 naționalități cari n’au nimic comun intre ele. Sârbii, cari, aprobând teza ru­sească, relevă necesitatea unui ple­biscit, vorbesc de furie în casa spânzuratului. In adevăr, dacă s’ar face un plebiscit la ei, Iugoslavia de astăzi s’ar vedea redusă la un stătuleț de cel mult patru milioane de suflete. Se știe doar că pe când în Macedonia nu este un picior de sârb, populația slavă de acolo fiind bulgărească și ca limbă și ca nume și mai cu seamă ca sentimente. Via Mijfitenegru­l, Croatia, Slavonia, Bosnia, Dalmatia, intr’un cuvânt toate teritoriile ocupate de sârbi în urma războiului mondial, se găsesc în stare de revoluție permanentă împ­otriva asupritoarei și intoleran­tei stăpâniri sârbești. Locuitorii a­­cestor provincii se socotesc subju­gați iar nu liberați de către guver­nanții de la Belgrad. De aceea, un plebiscit ar însemna moartea Iugo­slaviei . * In orbirea pătimașe de care au fost cuprinși, orbire care face din tratatul de alianță ce ne leagă de dânșii, o hârtie fără vreo valoare deosebită, jurnalele sârbești merg până acolo încât dau dovezi și de o revoltătoare nerecunoștintă și de o îndrăzneață falsificare a celor mai bine lămurite adevăruri istorice. Ci­ că în 1913 românii s’ar fi pur­tat ca niște șacali, cari, după ce au așteptat ca sârbii să-i bată pe bul­gari, s’au năpustit asupra acestor din urmă, trecând peste trupurile soldaților sârbi și greci! In această afirmație minciuna pa­tentă își dă mâna cu neagra nere­cunoștință. In 1913 românii au sărit în ajutorul sârbilor tocmai când sârbii se găseau la grea strâmto­rare, armata lor fiind amenințată de a fi strânsă de forțele bulgărești în­­tr-un cerc de fier și zdrobită. Fără Intervenția română, genera­lul bulgar Kutincov, care invadase Serbia, era pe punctul de a izola forțele sârbești, de a le sili să ca­pituleze, punând în modul acesta capăt războiului. Iar din „liberatori“, cum erau proclamați în 1913, astăzi românii au devenit niște șacali mâncători de cadavre . Și ne mai aruncă ziarele sârbești ofensa pe cât de gratuită, pe atât de jignitoare, că în tot trecutul popo­rului român nu s’ar fi înregistrat nici un fapt vitejesc. Este de ajuns, pentru a evidenția insanitatea unei astfel de afirmații, faptul că dintre toți creștinii din Orient, românii sunt singurul popor care cu jertfe de veacuri a izbutit să-și păstreze autonomia și ființa de stat, pe când multe sute de ani, sârbii n’au fost biți ai puterii turcești. Dar sârbii își uită toată istoria, toată literatura lor populară, tot trecutul lor, chiar un trecut foarte recent. Uită că în poemele și cântecele lor populare românii sunt proslăviți ca cei mai de seamă viteji, că nă­dejdea sârbilor era în șefii și lup­tătorii români, că o admirabilă par­te de contribuție la răscoalele pen­tru independența Serbiei au dat-o românii din Timoc cu nemuritorul căpitan Velco. Uită că partidul ra­dical care deține puterea datorește totul răscoalei din 1883 a românilor din Timoc, că mai târziu, atât în războaiele balcanice, cât și în răz­boiul mondial, acești români au re­purtat cele mai strălucite izbânzi. Uită, uită multe lucruri vecinii sârbi. N. BATZARIA * ion Bibicescu feBtS Vfc,­­£. a W­ 1,V5«i«# Acela, pe care atâtia îl plâng și-l laudă, a fost un om de caracter, de cinste, și de merit In prima parte a vietei, a fost tovarășul de muncă al lui C. A. Ro­­setti, la Românul, ziarul care a în­temeiat partidul liberal în țară și care a murit, ca și C .A. Rosetti, a­­muțit de rușinea faptelor comise de partid după ce acesta se instalase la putere. Ca și Carada, colegul său de re­dacție, de­și rămas credincios idei­lor rosetiste și adevăratului libera­lism, Io­n Bibicescu a păstrat slăbi­ciune pentru Ion Brătienu, pe cari, fără a-i aproba, totuși i-a ajutat prin folositoarea contribuție a mun­cii sale. Succesor al lui Eugeniu Carada la Banca Națională, Guvernatorul Bibicescu a avut o frumoasă și glo­rioasă activitate, căci el a finanțat războiul. A secondat guvernul, dar a menținut, pe cât a putut, presti­giul și creditul Băncei Naționale. Dacă leul băncei a ajuns ce este, nu din vina Băncei a ajuns, ci din aceea a diferitelor guverne care, prin risipa și inimaginabila lor dezordonare financiară, au compro­mis, până la limita extremă, credi­tul tarei, principala debitoare a Ban­liei Naționale. Strâns între cele două datorii, adânc simțite, aceea patriotică d’a nu lăsa guvernele țării să dea fali­ment și aceea d’a nu compromite cu desăvârșire Instituțiunea ce con­ducea, Bibicescu a eșit strivit din­­tr’o luptă pe care atât vârsta cât și starea sănătătei i-o făcea din zi în zi mai grea. A eșit cinstit și cu aureola de glorie datorită integritatea caracte­rului său și incontestabilei sale ca­pacități. Ca și Carada, Bibicescu a fost realmente Guvernatorul Băncii Na­ționale. El conducea. El hotăra. Și nu o dată el a tinut piept influen­țelor politice sau nedreptelor în­râuriri din afară. Atâta pot zice de regretatul dis­părut din punctul de vedere al acti­­vităței sale publice, căci n'am fost intim cu dânsul. Mai am însă de exprimat, ca un omagiu datorit me­moriei sale, recunoștința mea pen­tru puternicul sprijin ce acest pa­triot a acordat întreprinderii de jert­fă pe care de 11 ani am pornit-­o pentru a răspândi în sufletele celor tineri idei sănătoase și simțiri mo­rale. Aceasta va face obiectul unui deosebit articol. Deocamdată închin pioasele mele regrete aceluia ce fu unul din cei mai de seamă confrați în ziaristică, un caracter, și, în toate împrejură­rile, o inteligență care s’a ridicat la înălțimea acestora, oricât de gre­le ele au fost, făcându-și,­ în mod corect, înțelept și inimos, pe deplin datoria. Ioan Bibicescu a fost mai presus de toate ori de inimă. Eu l’am cu­noscut mai ales sub această înfă­țișare , pentru a-i onora memoria voiu spune în care anume ocasii. C. G. COSTAFORU 4 DeliMtli ÜiNisIiSii 1 Marat aims inai BERLIN, 5 (Rador). — Din Hamburg se anunță că deținuții comuniști din închisoarea Fuhlsbüttel au declarat greva foamei din cauza că direcția închisorii a redus timpul de vizită pen­tru străinii cari vizitează pe deținuți. Om­iu­ dat zilei Mutatul Sf. GHEORGHE. -- Ce, nu vă mai mutați V CHIRIAȘII ."" Nu, ami esi a ne judecăm. litra tolum­bacă Musca columbacă a reapărut in județele Mehedinți, Gorj, Olt, Argeș, Huned­o­ara. Grație măsurilor luate însă din vreme de către ministerul de dome­nii nu s’au înregistrat victime prin­tre vitele locale. Instantaneele noastre ministrul Angliei la București, plea­că la Londra în vederea vizitei pe care suveranii români o fac suve­ranilor Marii Britanii. _SIR ROBERT DEERING ZIARUL „DIMINEAȚA“ CUPON DE PREMII SE«« tf.a Mo. 19 Strângeți aceste cupoane Adunând S © de cupoane con­­secutive piriraiti cinci bonuri de participare la tragerea snaretor premii oferite gră­uiț de ziarul „BIMIN £ A?A“t ivaen&Fea luri-nici Franța ar accesa-o Si schimbar ailor gajuri PARIS, 5 (Rador). — Președintele Camerei d. Perret vorbind în fata ale­gătorilor de la Poitiers a făcut o compa­rație între clemența aliaților­ la 1918 și între rigurozitatea Germaniei la 1871. D. Perret a arătat apoi că tratatul­­­e la Versailles a fost în mod constant violat de către germani. « In îața refuzului Germaniei de­ a-și în­deplini angajamentele, ,a­m o che­stiune de onoare pentru Franța de a impune achitarea reparațiunilor. Deoa­rece conferințele în această privință n’au reușit, ci. Poincaré s’a văzut silit să ocupe, în virtutea drepturilor ce de­curg din tratatul de pace. Ruik­-ul a că­rui exploatare, cu toate dificultățile în­tâmpinate din partea Germaniei a dat excedentele prevăzute. D. Perret nu ascunde insă dorința Franței de-a se înțelege cu debitorii săi și de­ a -i retrage trupele de ocupație in schimbul altor garanții, care să-­ per­mită să reia relatiunile cordiale cu Germania. D. Perret a adăugat că rapoartele experților, deriziunile comisiunei repa­ratiunilor și cele ale puterilor ii par simptome fericite pentru triumful apro­piat al dreptății. Adversarii ocupațiunei Ruhr-ului ar­­trebui să se închine înaintea unor ast­fel de rezultate. Față de aceasta, se întreabă de Perret, de ce să nu rămâ­nem atașați la politica gajurilor, care ne-a apropiat de Scop și nu ne-a Îm­piedecat de joc ca să cercetăm în mod loial toate propunerile ce s’au făcut? Și de ce să nu urmărim mai cu seamă regularea datoriilor interaliate, căci este just ca cheltuelile războiului făcute în comun să rămână sarcină comună? D. Perret a mai arătat că soluționarea chestiunilor financiare depinde de solu­ționarea problemei reparatiunilor. D. Perret a terminat exprimându-și încre­derea că Franța va ști să termine o­­pera dreaptă a reparațiunilor și să men­țină alianțele sale, care sunt garanții pozitive de pace. I groaznicii nenorocire si Mărașesti re­ copii omorîți de proectile u groaznica nenorocire care a co­­­­stat viata „ 3 copii s’a petrecut ori pe fostul câmp de luptă dela Mără­­șești intre șoseaua națională Focșani- Tecuci si statia gen. Eremia Grigo­­rescu, în următoarele împrejurări: Copiii Ioan si Neculai Mgr­iș în etate­­ de 7 și 11 ani și copilul Constantin Alex. Baban în etate de 11 ani, aflân­­du-se cu vitele la pășune in regiunea indicată mai sus, au găsit un proectil încărcat cu care jucându-se, bomba u­cigătoare a exploadat prefăcând pe toți copiii într’o masă de carne. Nenorocirea ar fi putut lua proporții și mai mari, dacă s’ar fi petrecut cu un minut mai târziu, întrucât explosia producân­du-se lângă calea ferată, pa­sagerii trenului personal de la și care se afla în mers pe la podul Șușița, ar fi căzut și el în parte victimele explosiei. Cazul se anchetează de către poliția orașului Mărășești In chestiunea alinierei din Calea Victoriei I Com­isia interimară les­ion aprobată de consiliul tehnic Lucrările construcției din aliniere rămân suspendate Eri. dim. și după amiază, s-au ți­nut la primăria Capitalei două consfătuiri, la care au participat a­­proape toți membrii comisiunei inte­rimare, în vederea stabilirei atitu­­dinei pe care comisiunea interimară trebuie să o ia față cu mișcarea pro­dusă în opinia publică în urma ce­dării unei porțiuni din calea Victo­riei librăriei Hertz pentru a-și mări imobilul. Consfătuirile au avut un caracter intim. Deși unii membri din comisiunea interimară nu sunt de acord pentru menținerea integrală a aplicării pla­nului de aliniere numai înspre construcția Hertz — totuși, întrucât acest plan a fost verificat și apro­bat nu numai de direcțiunea arh­i­­tecturei din Primăria Capitalei­ — dar și de consiliul tehnic superior — comisiunea interimară, în întregul ei, se va pronunța pentru continua­rea alinierei așa cum s’a început. Pentru precizarea chestiunei, se va da un comunicat în care să se lă­­mureasc în ce constă noua aliniere precum și avantagiile ei din punct de vedere edilitar. Se va arăta cu a­­cest prilej că dacă nu se va obține pâlnia ce se arată azi ea mai avan­tajoasă — prin alinierea așa cum se va realiza după dărâmarea imobilului din colțul str. Carol din­spre calea Victoriei­ — se va do­bândi o degajare care să cuprindă întregul pod cu perspectiva Palatu­lui de Justiție. Acest punct de vedere menține deci planul de aliniere așa cum l’am arătat. * In cursul discuțiunilor, s’ar fi pus însă o chestiune de oportunitate și anume dacă lucrările de intrare în aliniere din terminala dreaptă a căii Victoriei, nu trebuesc efectuate si­multan cu acelea de dărâmare a construcțiunilor cuprinse în partea stângă. * Deocamdată s’au luat dispozițiuni pentru suspendarea lucrărilor de in­trare în aliniere până după reîn­toarcerea d-lui dr. I. Costinescu de la Londra. Președintele comisiunei interimare va avea cuvântul hotărî­­tor în ce privește continuarea alinie­rei, sau menținerea situației actuale. D. DBR. i m ANUL XXI - Ho. 6283 Marșuri 7 Main 1924 2 Lei exemplarul 4 Lei In rtrSlnftratt Bazultanul alegerilor din Germania Urmările lor pentru politica europeană Până când scriem rândurile aces­tea, rezultatele­ alegerilor din Germa­nia nu sunt cunoscute de­cât în parte. Ceia ce se știe , precis este că participarea la vot a fost foarte ac­tivă. Ea e evalentă între 80 și 60 la sută din numărul alegătorilor îns­criși care este de circa 36 milioane. Se pare deci că numărul voturilor exprimate ar fi de vre­ o 31 milioane. La trecutele alegeri, care au avut loc în 1920, au fost 28 milioane vo­turi exprimate sau 75 la sută din numărul alegătorilor înscriși. Baganda electorală decantată. Pro­mai cu sumă a partidelor extremiste, precum și­ gravitatea problemelor în joc, au reușit deci să aducă la urne, circa zece la sută din alegători în plus. Cum s'au pronunțat de astă dată alegătorii germani ? Și când punem această întrebare cela ce interesează mai mult, nu este atâta pentru cari partide poli­tice, pentru cari programe politice s’au pronunțat, ci dacă s’au pronun­țat pentru acele partide cari ac­ceptă­ planul de reparațiuni al ex­perților­ cari vor deci să colaboreze la stabilirea păcei în Europa, sau pentru partidele extremiste ale dreptei, a căror parolă electorală a fost: denunțarea, sabotarea, trata­tului de Versailles. Rezultatele cunoscute până acum însemnează 20 milioane, 500.000 vo­turi exprimate. Mai lipsesc deci 10 până la 11 milioane de voturi, cari pot considerabil influența rezultatul definitiv. Aceasta mai ales că siste­mul electoral german, foarte compli­cat în ce privește repartiția manda­telor, asupra listelor de circumscrip­ție, mai cunoaște și o listă a impe­riului (Reichsliste) pe care o de­pune fiecare partid și căreia îi re­vin rămășițele de voturi din toate circumscripțiile electorale, adunate la un loc. Dar cât se poate vedea din repar­tiția celor 21 milioane voturi expri­mate până acum, prevederile prea pesimiste asupra alegerilor din Ger­mania nu s’au realizat. Partidele extreme au câștigat, ce-i drept­, multe voturi, dar comuniștii cari deja. GQQ mii voturi care au ob­ținut în 16 £ 0. s’au urcat până acum la tre­i­­ milioane. — m­’au­­ obținut mai puțin decât pangermanii au și ei până acum 3 milioane cari de voturi. Social-democrații însă mult mai puțin rău decât s’a crezut. Ei au în­trs a însinaarae annn s­trunit până acum patru milioane de voturi și ceia ce este sigur, este­ că vor continua să joace un rol po­­litic considerabil. Centrul catolic­ împreună cu ramura sa bavareză, pare a fi suferit perderi mai grele. El a cules până acum trei milioane și 500.000 voturi. Partidul Stressemann a întrunit patru d-lui mil­lioane de voturi, disidența lui, care înclina mai mult spre pangermani un milion șapte sute de mii de vo­­turi. Partidul democrat un milion­ trei sute de mii de voturi. Dacă adunăm deci, găsim că din circa 21 milioane voturi exprimate până acum, se poate spune cu sigu­ranță că vre-o 13 milioane s’au ex­primat pentru acceptarea raportului experților in cestiunea reparatiunilor, și mai puțin de cinci milioane con­tra raportului. Comuniștii cu cele trei milioaen de voturi ale lor, nu figurează în această socoteală a noastră. Cu siguranță însă că ei trei­buie considerați mai curând ca par­tizani ai păcei, și că e puțin proba­bil ca numai din dorința de a face dificultăți, să voteze cu extrema dreaptă, adeverind încă odată vorba că la extremes se touchent. * Deși sunt unele propuneri ale ex­perjilor, pentru acceptarea cărora Constituția germană cere o majori­­tate de două treimi, care, cum se vede din cifrele de mai sus, nu e­­sistă deocamdată, totuși se poate prevedea că un guvern favorabil păcei, va putea găsi în viitorul Reichstag sprijinul necesar, pentru a nu împedeca rezolvarea proble­mei reparațiunilor, in conformitate cu propunerile experților. Rezultatul alegerilor germane, însemnează de­ci, după părerea noastră , pace. j Întrevederea între (Hu­l Du­ca $i Poincaré PARIS. 5. (Rador). — In drum de la Londra spre Elveția, d. Duca s’a oprit la Paris și a fost primit de către d. Poincaré. 4 Ziarele belgiene anunță că repre­zentantul României la Bruxelles, d. Catargi, a plecat la Paris pentru a avea o convorbire cu d. Duca rela­tiv la ultimele dispozițiinî privitoa­re la vizita suveranilor români în Belgia, D. Masaryk d­espre Mica Antantă, Mussa și Italia O convorbire interesantă ROMA. 4. — Ziarul Tribuna publică o convorbire a corespondentului său din Elveția cu președintele Masaryk. Președintele republicei cehoslovace a confirmat mai întâi că în Octombrie va veni din nou în Italia, în mod oficial. Această călătorie a fost deja fixată t­i.—­a­r»~-------- rx. uc Ui­ljeucȘ guvern­ui va­lătoria d-lui Beneș în Italia, are de D. MASARYK scop, să strângă relațiile între cele două țări, în special pe tărâmul eco­nomic și financiar. Asupra Micei Antante în general, d. Masaryk a declarat: „Intr’un sens anumit eu sunt părintele Micei Antante pe care noi am creat-o la Paris în 1918 Scopul ei a fost și a rămas acelaș. Ger­mania învinsă rămâne mereu un stat cu a cărui putere trebue contat și a cărui soartă cere ca să reia în curând sau mai târziu, marșul spre orient. Programul Berlin-Bagdad a fost amâ­nat, dar nu și abandonat. Statele enite din prăbușirea monarhiei austro-unga­­re au trebui să caute o formulă pentru a preveni această expansiune germa­nă spre Orient. Mica Antantă este — ceea ce nu trebue să se uite — un sis­tem negativ și nu agresiv. Divergințe­­le de opinii interne ale Micei Antante se explică de asemenea din caracterul ei inofensiv.“ Corespondentul ziarului din Roma observînd că programul Micei Antan­te denotă o mare concordanță cu pro­gramul Franței, d. Masaryk a răspuns: „Ce înseamnă asta ? Noi voim să ne organizăm armata și am căutat instruc­tori acolo unde i-am găsit cel mai bine. Programul Franței concordă, din sto­- vo firești, din cauza Germaniei, cu pro­gramul Micei Antante. Dar aceasta nu exclude ca programul Micei Antante să fie un program pacific. Exact ace­leași idei le-am desvoltat și la Paris. Eu personal nu cred într-un război în viitorul imediat, de­oarece, cu excep­ția Americei, toate statele sunt sleite. Despre Ungaria cred că ea va adera mai târziu la Mica Antantă.“ D. Masaryk a declarat apoi că Ceho­slovacia nu are tendințe anti-italiene. Ea are politica ei proprie, în toate pri­­vințile independentă și Întemeiată pe refacerea europeană. Și față de Germa­nia, Cehoslovacia nu are nici o tendin­ță agresivă. Asupra Rusiei, d. Masaryk s’a pronun­tat in mod sceptic. Recunoașterea de „jure” este un gest frumos, dar este bine de a proceda cu prudență. Politi­ca Angliei este exemplară tn această privință. Rusia nu a renunțat la scopul ei de a revoluționa lumea și situația ei financiară este actualmente foarte precară. Masaryk a spus că și în arma­ta cehoslovacă se observă curente bol­șevice, căci Cehoslovacia are comu­niștii ei ca orice altă țară. j] D. Masaryk a spus apoi ziaristului i­­talian că în schimbul eforturilor ce lei-a făcut în război Italia nu a primit tocmai prea mult prin tratatele de pace și a­­ceasta disproporție explică mișcarea națională din Italia. Atitudinea Ceho­slovaciei n’a fost bine înțeleasă în I­­talia în unele cazuri, dar unele răceli In atmosfera politică trebue atribuite și in cazul acesta apărărei contra unei reveniri a imperialismului german. Ziaristul observând mirat: „Nu văd nici o legătură", Masaryk a răspuns tex­tual: „Ba da! Italia n’a fost numai ani mulți în Tripla Alianță, dar și în cursul războiului și după încheerea păcei, înm­­tașii și partidele germanofile n’au dis­părut în Italia. Acum însă noi suntem convinși de politica pacifică a țarei dv. care e în deplin acord cu programul pacific al Micei Antante“. Masaryk a terminat declarând că I­­talia și Franța au nevoia reciprocă de a se înțelege. .­ -----— ~ 1

Next