Dimineaţa, mai 1924 (Anul 21, nr. 6276-6304)
1924-05-07 / nr. 6282
w»»«—aim BuCUREȘTI, Sărindar 9-11 10 pagini Hal in 1904 de Const MlitE Câteva puneri la punct In legătură cu campania presei sârbești Campania presei sârbești continuă, menținându-se la acelaș diapason de violente și injurii. Confrațiile la Belgrad simt o predilecție în a ne ataca, chiar atunci când n’au măcar umbra unui pretext Așa au făcut de pildă, atunc când regele nostru a făcut suveraului iugoslav o vizită oficială. Și tot așa fac astăzi, când rușii, prin atitudinea lor imperialistă, fac să se vorbească din nou de chestia Basarabiei. Nimeni n’a cerut sprijinul și ajutorul sârbilor în eventualitatea unui conflict cu Rusia. Faptul acesta n’a ost însă o piedică pentru presa de a Belgrad, ca să deslănțuiască o nouă campanie, extrem de violentă împotriva României și a poporuluiomân. Este însă un punct pe care ținem să-l lămurim în mod deosebit. Anume, confrații sârbi găsesc că alipieri Basarabiei la România este o aptă și nedreaptă și necinstită. Deci, ar fi întemeiată cererea guvernului sovietic de a se efectua un nou plebiscit în Basarabia. Asupra provinciei dintre Prut și Nistru România are, precum se știe, și cele mai incontestabile drepturi istorice și cele mai legitime drepturi etnice. Basarabia a făcut parte integrantă din Moldova și are o populație neaoș românească de cel puțin 70 la sută, rămânând ca 30 la sută să fie repartizat între 7 sau 8 naționalități cari n’au nimic comun intre ele. Sârbii, cari, aprobând teza rusească, relevă necesitatea unui plebiscit, vorbesc de furie în casa spânzuratului. In adevăr, dacă s’ar face un plebiscit la ei, Iugoslavia de astăzi s’ar vedea redusă la un stătuleț de cel mult patru milioane de suflete. Se știe doar că pe când în Macedonia nu este un picior de sârb, populația slavă de acolo fiind bulgărească și ca limbă și ca nume și mai cu seamă ca sentimente. Via Mijfitenegrul, Croatia, Slavonia, Bosnia, Dalmatia, intr’un cuvânt toate teritoriile ocupate de sârbi în urma războiului mondial, se găsesc în stare de revoluție permanentă împotriva asupritoarei și intolerantei stăpâniri sârbești. Locuitorii acestor provincii se socotesc subjugați iar nu liberați de către guvernanții de la Belgrad. De aceea, un plebiscit ar însemna moartea Iugoslaviei . * In orbirea pătimașe de care au fost cuprinși, orbire care face din tratatul de alianță ce ne leagă de dânșii, o hârtie fără vreo valoare deosebită, jurnalele sârbești merg până acolo încât dau dovezi și de o revoltătoare nerecunoștintă și de o îndrăzneață falsificare a celor mai bine lămurite adevăruri istorice. Ci că în 1913 românii s’ar fi purtat ca niște șacali, cari, după ce au așteptat ca sârbii să-i bată pe bulgari, s’au năpustit asupra acestor din urmă, trecând peste trupurile soldaților sârbi și greci! In această afirmație minciuna patentă își dă mâna cu neagra nerecunoștință. In 1913 românii au sărit în ajutorul sârbilor tocmai când sârbii se găseau la grea strâmtorare, armata lor fiind amenințată de a fi strânsă de forțele bulgărești într-un cerc de fier și zdrobită. Fără Intervenția română, generalul bulgar Kutincov, care invadase Serbia, era pe punctul de a izola forțele sârbești, de a le sili să capituleze, punând în modul acesta capăt războiului. Iar din „liberatori“, cum erau proclamați în 1913, astăzi românii au devenit niște șacali mâncători de cadavre . Și ne mai aruncă ziarele sârbești ofensa pe cât de gratuită, pe atât de jignitoare, că în tot trecutul poporului român nu s’ar fi înregistrat nici un fapt vitejesc. Este de ajuns, pentru a evidenția insanitatea unei astfel de afirmații, faptul că dintre toți creștinii din Orient, românii sunt singurul popor care cu jertfe de veacuri a izbutit să-și păstreze autonomia și ființa de stat, pe când multe sute de ani, sârbii n’au fost biți ai puterii turcești. Dar sârbii își uită toată istoria, toată literatura lor populară, tot trecutul lor, chiar un trecut foarte recent. Uită că în poemele și cântecele lor populare românii sunt proslăviți ca cei mai de seamă viteji, că nădejdea sârbilor era în șefii și luptătorii români, că o admirabilă parte de contribuție la răscoalele pentru independența Serbiei au dat-o românii din Timoc cu nemuritorul căpitan Velco. Uită că partidul radical care deține puterea datorește totul răscoalei din 1883 a românilor din Timoc, că mai târziu, atât în războaiele balcanice, cât și în războiul mondial, acești români au repurtat cele mai strălucite izbânzi. Uită, uită multe lucruri vecinii sârbi. N. BATZARIA * ion Bibicescu feBtS Vfc,£. a W 1,V5«i«# Acela, pe care atâtia îl plâng și-l laudă, a fost un om de caracter, de cinste, și de merit In prima parte a vietei, a fost tovarășul de muncă al lui C. A. Rosetti, la Românul, ziarul care a întemeiat partidul liberal în țară și care a murit, ca și C .A. Rosetti, amuțit de rușinea faptelor comise de partid după ce acesta se instalase la putere. Ca și Carada, colegul său de redacție, deși rămas credincios ideilor rosetiste și adevăratului liberalism, Ion Bibicescu a păstrat slăbiciune pentru Ion Brătienu, pe cari, fără a-i aproba, totuși i-a ajutat prin folositoarea contribuție a muncii sale. Succesor al lui Eugeniu Carada la Banca Națională, Guvernatorul Bibicescu a avut o frumoasă și glorioasă activitate, căci el a finanțat războiul. A secondat guvernul, dar a menținut, pe cât a putut, prestigiul și creditul Băncei Naționale. Dacă leul băncei a ajuns ce este, nu din vina Băncei a ajuns, ci din aceea a diferitelor guverne care, prin risipa și inimaginabila lor dezordonare financiară, au compromis, până la limita extremă, creditul tarei, principala debitoare a Banliei Naționale. Strâns între cele două datorii, adânc simțite, aceea patriotică d’a nu lăsa guvernele țării să dea faliment și aceea d’a nu compromite cu desăvârșire Instituțiunea ce conducea, Bibicescu a eșit strivit dintr’o luptă pe care atât vârsta cât și starea sănătătei i-o făcea din zi în zi mai grea. A eșit cinstit și cu aureola de glorie datorită integritatea caracterului său și incontestabilei sale capacități. Ca și Carada, Bibicescu a fost realmente Guvernatorul Băncii Naționale. El conducea. El hotăra. Și nu o dată el a tinut piept influențelor politice sau nedreptelor înrâuriri din afară. Atâta pot zice de regretatul dispărut din punctul de vedere al activităței sale publice, căci n'am fost intim cu dânsul. Mai am însă de exprimat, ca un omagiu datorit memoriei sale, recunoștința mea pentru puternicul sprijin ce acest patriot a acordat întreprinderii de jertfă pe care de 11 ani am pornit-o pentru a răspândi în sufletele celor tineri idei sănătoase și simțiri morale. Aceasta va face obiectul unui deosebit articol. Deocamdată închin pioasele mele regrete aceluia ce fu unul din cei mai de seamă confrați în ziaristică, un caracter, și, în toate împrejurările, o inteligență care s’a ridicat la înălțimea acestora, oricât de grele ele au fost, făcându-și, în mod corect, înțelept și inimos, pe deplin datoria. Ioan Bibicescu a fost mai presus de toate ori de inimă. Eu l’am cunoscut mai ales sub această înfățișare , pentru a-i onora memoria voiu spune în care anume ocasii. C. G. COSTAFORU 4 DeliMtli ÜiNisIiSii 1 Marat aims inai BERLIN, 5 (Rador). — Din Hamburg se anunță că deținuții comuniști din închisoarea Fuhlsbüttel au declarat greva foamei din cauza că direcția închisorii a redus timpul de vizită pentru străinii cari vizitează pe deținuți. Omiu dat zilei Mutatul Sf. GHEORGHE. -- Ce, nu vă mai mutați V CHIRIAȘII ."" Nu, ami esi a ne judecăm. litra tolumbacă Musca columbacă a reapărut in județele Mehedinți, Gorj, Olt, Argeș, Hunedoara. Grație măsurilor luate însă din vreme de către ministerul de domenii nu s’au înregistrat victime printre vitele locale. Instantaneele noastre ministrul Angliei la București, pleacă la Londra în vederea vizitei pe care suveranii români o fac suveranilor Marii Britanii. _SIR ROBERT DEERING ZIARUL „DIMINEAȚA“ CUPON DE PREMII SE«« tf.a Mo. 19 Strângeți aceste cupoane Adunând S © de cupoane consecutive piriraiti cinci bonuri de participare la tragerea snaretor premii oferite grăuiț de ziarul „BIMIN £ A?A“t ivaen&Fea luri-nici Franța ar accesa-o Si schimbar ailor gajuri PARIS, 5 (Rador). — Președintele Camerei d. Perret vorbind în fata alegătorilor de la Poitiers a făcut o comparație între clemența aliaților la 1918 și între rigurozitatea Germaniei la 1871. D. Perret a arătat apoi că tratatule la Versailles a fost în mod constant violat de către germani. « In îața refuzului Germaniei de a-și îndeplini angajamentele, ,am o chestiune de onoare pentru Franța de a impune achitarea reparațiunilor. Deoarece conferințele în această privință n’au reușit, ci. Poincaré s’a văzut silit să ocupe, în virtutea drepturilor ce decurg din tratatul de pace. Ruik-ul a cărui exploatare, cu toate dificultățile întâmpinate din partea Germaniei a dat excedentele prevăzute. D. Perret nu ascunde insă dorința Franței de-a se înțelege cu debitorii săi și de a -i retrage trupele de ocupație in schimbul altor garanții, care să- permită să reia relatiunile cordiale cu Germania. D. Perret a adăugat că rapoartele experților, deriziunile comisiunei reparatiunilor și cele ale puterilor ii par simptome fericite pentru triumful apropiat al dreptății. Adversarii ocupațiunei Ruhr-ului artrebui să se închine înaintea unor astfel de rezultate. Față de aceasta, se întreabă de Perret, de ce să nu rămânem atașați la politica gajurilor, care ne-a apropiat de Scop și nu ne-a Împiedecat de joc ca să cercetăm în mod loial toate propunerile ce s’au făcut? Și de ce să nu urmărim mai cu seamă regularea datoriilor interaliate, căci este just ca cheltuelile războiului făcute în comun să rămână sarcină comună? D. Perret a mai arătat că soluționarea chestiunilor financiare depinde de soluționarea problemei reparatiunilor. D. Perret a terminat exprimându-și încrederea că Franța va ști să termine opera dreaptă a reparațiunilor și să mențină alianțele sale, care sunt garanții pozitive de pace. I groaznicii nenorocire si Mărașesti re copii omorîți de proectile u groaznica nenorocire care a costat viata „ 3 copii s’a petrecut ori pe fostul câmp de luptă dela Mărășești intre șoseaua națională Focșani- Tecuci si statia gen. Eremia Grigorescu, în următoarele împrejurări: Copiii Ioan si Neculai Mgriș în etate de 7 și 11 ani și copilul Constantin Alex. Baban în etate de 11 ani, aflându-se cu vitele la pășune in regiunea indicată mai sus, au găsit un proectil încărcat cu care jucându-se, bomba ucigătoare a exploadat prefăcând pe toți copiii într’o masă de carne. Nenorocirea ar fi putut lua proporții și mai mari, dacă s’ar fi petrecut cu un minut mai târziu, întrucât explosia producându-se lângă calea ferată, pasagerii trenului personal de la și care se afla în mers pe la podul Șușița, ar fi căzut și el în parte victimele explosiei. Cazul se anchetează de către poliția orașului Mărășești In chestiunea alinierei din Calea Victoriei I Comisia interimară lesion aprobată de consiliul tehnic Lucrările construcției din aliniere rămân suspendate Eri. dim. și după amiază, s-au ținut la primăria Capitalei două consfătuiri, la care au participat aproape toți membrii comisiunei interimare, în vederea stabilirei atitudinei pe care comisiunea interimară trebuie să o ia față cu mișcarea produsă în opinia publică în urma cedării unei porțiuni din calea Victoriei librăriei Hertz pentru a-și mări imobilul. Consfătuirile au avut un caracter intim. Deși unii membri din comisiunea interimară nu sunt de acord pentru menținerea integrală a aplicării planului de aliniere numai înspre construcția Hertz — totuși, întrucât acest plan a fost verificat și aprobat nu numai de direcțiunea arhitecturei din Primăria Capitalei — dar și de consiliul tehnic superior — comisiunea interimară, în întregul ei, se va pronunța pentru continuarea alinierei așa cum s’a început. Pentru precizarea chestiunei, se va da un comunicat în care să se lămureasc în ce constă noua aliniere precum și avantagiile ei din punct de vedere edilitar. Se va arăta cu acest prilej că dacă nu se va obține pâlnia ce se arată azi ea mai avantajoasă — prin alinierea așa cum se va realiza după dărâmarea imobilului din colțul str. Carol dinspre calea Victoriei — se va dobândi o degajare care să cuprindă întregul pod cu perspectiva Palatului de Justiție. Acest punct de vedere menține deci planul de aliniere așa cum l’am arătat. * In cursul discuțiunilor, s’ar fi pus însă o chestiune de oportunitate și anume dacă lucrările de intrare în aliniere din terminala dreaptă a căii Victoriei, nu trebuesc efectuate simultan cu acelea de dărâmare a construcțiunilor cuprinse în partea stângă. * Deocamdată s’au luat dispozițiuni pentru suspendarea lucrărilor de intrare în aliniere până după reîntoarcerea d-lui dr. I. Costinescu de la Londra. Președintele comisiunei interimare va avea cuvântul hotărîtor în ce privește continuarea alinierei, sau menținerea situației actuale. D. DBR. i m ANUL XXI - Ho. 6283 Marșuri 7 Main 1924 2 Lei exemplarul 4 Lei In rtrSlnftratt Bazultanul alegerilor din Germania Urmările lor pentru politica europeană Până când scriem rândurile acestea, rezultatele alegerilor din Germania nu sunt cunoscute decât în parte. Ceia ce se știe , precis este că participarea la vot a fost foarte activă. Ea e evalentă între 80 și 60 la sută din numărul alegătorilor înscriși care este de circa 36 milioane. Se pare deci că numărul voturilor exprimate ar fi de vre o 31 milioane. La trecutele alegeri, care au avut loc în 1920, au fost 28 milioane voturi exprimate sau 75 la sută din numărul alegătorilor înscriși. Baganda electorală decantată. Promai cu sumă a partidelor extremiste, precum și gravitatea problemelor în joc, au reușit deci să aducă la urne, circa zece la sută din alegători în plus. Cum s'au pronunțat de astă dată alegătorii germani ? Și când punem această întrebare cela ce interesează mai mult, nu este atâta pentru cari partide politice, pentru cari programe politice s’au pronunțat, ci dacă s’au pronunțat pentru acele partide cari acceptă planul de reparațiuni al experților cari vor deci să colaboreze la stabilirea păcei în Europa, sau pentru partidele extremiste ale dreptei, a căror parolă electorală a fost: denunțarea, sabotarea, tratatului de Versailles. Rezultatele cunoscute până acum însemnează 20 milioane, 500.000 voturi exprimate. Mai lipsesc deci 10 până la 11 milioane de voturi, cari pot considerabil influența rezultatul definitiv. Aceasta mai ales că sistemul electoral german, foarte complicat în ce privește repartiția mandatelor, asupra listelor de circumscripție, mai cunoaște și o listă a imperiului (Reichsliste) pe care o depune fiecare partid și căreia îi revin rămășițele de voturi din toate circumscripțiile electorale, adunate la un loc. Dar cât se poate vedea din repartiția celor 21 milioane voturi exprimate până acum, prevederile prea pesimiste asupra alegerilor din Germania nu s’au realizat. Partidele extreme au câștigat, ce-i drept, multe voturi, dar comuniștii cari deja. GQQ mii voturi care au obținut în 16 £ 0. s’au urcat până acum la trei milioane. — m’au obținut mai puțin decât pangermanii au și ei până acum 3 milioane cari de voturi. Social-democrații însă mult mai puțin rău decât s’a crezut. Ei au întrs a însinaarae annn strunit până acum patru milioane de voturi și ceia ce este sigur, este că vor continua să joace un rol politic considerabil. Centrul catolic împreună cu ramura sa bavareză, pare a fi suferit perderi mai grele. El a cules până acum trei milioane și 500.000 voturi. Partidul Stressemann a întrunit patru d-lui millioane de voturi, disidența lui, care înclina mai mult spre pangermani un milion șapte sute de mii de voturi. Partidul democrat un milion trei sute de mii de voturi. Dacă adunăm deci, găsim că din circa 21 milioane voturi exprimate până acum, se poate spune cu siguranță că vre-o 13 milioane s’au exprimat pentru acceptarea raportului experților in cestiunea reparatiunilor, și mai puțin de cinci milioane contra raportului. Comuniștii cu cele trei milioaen de voturi ale lor, nu figurează în această socoteală a noastră. Cu siguranță însă că ei treibuie considerați mai curând ca partizani ai păcei, și că e puțin probabil ca numai din dorința de a face dificultăți, să voteze cu extrema dreaptă, adeverind încă odată vorba că la extremes se touchent. * Deși sunt unele propuneri ale experjilor, pentru acceptarea cărora Constituția germană cere o majoritate de două treimi, care, cum se vede din cifrele de mai sus, nu esistă deocamdată, totuși se poate prevedea că un guvern favorabil păcei, va putea găsi în viitorul Reichstag sprijinul necesar, pentru a nu împedeca rezolvarea problemei reparațiunilor, in conformitate cu propunerile experților. Rezultatul alegerilor germane, însemnează deci, după părerea noastră , pace. j Întrevederea între (Hul Duca $i Poincaré PARIS. 5. (Rador). — In drum de la Londra spre Elveția, d. Duca s’a oprit la Paris și a fost primit de către d. Poincaré. 4 Ziarele belgiene anunță că reprezentantul României la Bruxelles, d. Catargi, a plecat la Paris pentru a avea o convorbire cu d. Duca relativ la ultimele dispozițiinî privitoare la vizita suveranilor români în Belgia, D. Masaryk despre Mica Antantă, Mussa și Italia O convorbire interesantă ROMA. 4. — Ziarul Tribuna publică o convorbire a corespondentului său din Elveția cu președintele Masaryk. Președintele republicei cehoslovace a confirmat mai întâi că în Octombrie va veni din nou în Italia, în mod oficial. Această călătorie a fost deja fixată ti.—ar»~-------- rx. uc UiljeucȘ guvernui valătoria d-lui Beneș în Italia, are de D. MASARYK scop, să strângă relațiile între cele două țări, în special pe tărâmul economic și financiar. Asupra Micei Antante în general, d. Masaryk a declarat: „Intr’un sens anumit eu sunt părintele Micei Antante pe care noi am creat-o la Paris în 1918 Scopul ei a fost și a rămas acelaș. Germania învinsă rămâne mereu un stat cu a cărui putere trebue contat și a cărui soartă cere ca să reia în curând sau mai târziu, marșul spre orient. Programul Berlin-Bagdad a fost amânat, dar nu și abandonat. Statele enite din prăbușirea monarhiei austro-ungare au trebui să caute o formulă pentru a preveni această expansiune germană spre Orient. Mica Antantă este — ceea ce nu trebue să se uite — un sistem negativ și nu agresiv. Divergințele de opinii interne ale Micei Antante se explică de asemenea din caracterul ei inofensiv.“ Corespondentul ziarului din Roma observînd că programul Micei Antante denotă o mare concordanță cu programul Franței, d. Masaryk a răspuns: „Ce înseamnă asta ? Noi voim să ne organizăm armata și am căutat instructori acolo unde i-am găsit cel mai bine. Programul Franței concordă, din sto- vo firești, din cauza Germaniei, cu programul Micei Antante. Dar aceasta nu exclude ca programul Micei Antante să fie un program pacific. Exact aceleași idei le-am desvoltat și la Paris. Eu personal nu cred într-un război în viitorul imediat, deoarece, cu excepția Americei, toate statele sunt sleite. Despre Ungaria cred că ea va adera mai târziu la Mica Antantă.“ D. Masaryk a declarat apoi că Cehoslovacia nu are tendințe anti-italiene. Ea are politica ei proprie, în toate privințile independentă și Întemeiată pe refacerea europeană. Și față de Germania, Cehoslovacia nu are nici o tendință agresivă. Asupra Rusiei, d. Masaryk s’a pronuntat in mod sceptic. Recunoașterea de „jure” este un gest frumos, dar este bine de a proceda cu prudență. Politica Angliei este exemplară tn această privință. Rusia nu a renunțat la scopul ei de a revoluționa lumea și situația ei financiară este actualmente foarte precară. Masaryk a spus că și în armata cehoslovacă se observă curente bolșevice, căci Cehoslovacia are comuniștii ei ca orice altă țară. j] D. Masaryk a spus apoi ziaristului italian că în schimbul eforturilor ce lei-a făcut în război Italia nu a primit tocmai prea mult prin tratatele de pace și aceasta disproporție explică mișcarea națională din Italia. Atitudinea Cehoslovaciei n’a fost bine înțeleasă în Italia în unele cazuri, dar unele răceli In atmosfera politică trebue atribuite și in cazul acesta apărărei contra unei reveniri a imperialismului german. Ziaristul observând mirat: „Nu văd nici o legătură", Masaryk a răspuns textual: „Ba da! Italia n’a fost numai ani mulți în Tripla Alianță, dar și în cursul războiului și după încheerea păcei, înmtașii și partidele germanofile n’au dispărut în Italia. Acum însă noi suntem convinși de politica pacifică a țarei dv. care e în deplin acord cu programul pacific al Micei Antante“. Masaryk a terminat declarând că Italia și Franța au nevoia reciprocă de a se înțelege. . -----— ~ 1