Dobrogea Nouă, iulie 1955 (Anul 8, nr. 2160-2186)

1955-07-01 / nr. 2160

2 DOÉRÓGÉA' NOUA Nf. 216Ö Brigada permanentă de producție — verigă de bază în organizarea muncii în gospodăriile agricole colective Forma de bază a organizării muncii în gospodăriile agricole colective, așa cum prevede articolul 25 din statutul model, este brigada permanentă de producție. Stabilitatea oamenilor î­n brigadă, organizarea lor în cadrul echipelor, are un rol deose­bit de însemnat în dezvoltarea și întărirea din punct de vedere economico-organizatoric a gospodăriilor agricole colective. Din aceea, brigada de producție trebuie să devină în toate gospo­dăriile agricole colective veriga de bază a organizării întregii activități ce se desfășoară zi de zi în aceste unități; ea trebuie întărită necontenit, oamenii trebuiesc permanentizați în cadrul ei1. Buna organizare a muncii pe brigăzi și în cadrul acestora, ajută la creșterea producției agricole, vegetale și animale, la îmbunătățirea necontenită a nivelului de trai material și cultu­ral al membrilor colectiviști. Brigada permanentă de producție, împărțită pe echipe, asi­gură repartizarea rațională a sarcinilor pe fiecare membru colectivist, ducerea lor fără rezervă și la timp la îndeplinire, asigură aplicarea celor mai înaintate metode agrotehnice și zootehnice, îngrijirea și întrebuințarea în bune condițiuni a animalelor de muncă și de producție, a inventarului agricol și a tuturor celorlalte mijloace de producție. In afară de acestea, ca urmare a permanentizării brigăzilor de producție, se ușu­­­rează controlul și conducerea executării lucrărilor gospodăriei agricole colective, se întărește disciplina colectiviștilor. Brigăzile permanente de producție din gospodăriile colective se organizează pe ramuri de producție. Avem astfel brigăzi de cîmp (care se ocupă de cultura plantelor vegetale — grîu orz, ovăz, porumb și altele) brigăzi legumicole pomicole, fu­rajere, zootehnice, de construcții și altele în raport cu speci­ficul fiecărei gospodării colective. Dezvoltînd mai multe ra­­muri de producție, așa cum fac de pildă colectiviștii din To­­palu, raionul Hîrșova, munca devine mai variată și, fără a avea perioade cu munci prea aglomerate, colectiviștii au de lucru mai tot timpul anului. Faptul că gospodăria agricolă colectivă „Secerătorul“ din Topalu, poate fi dată ca exemplu în ceea ce privește organizarea în general a muncii, că aici brigăzile de producție sunt cu adevărat permanente. îl dovedesc succesele obținute în campaniile agricole din anul 1954 și din acest an, îl dovedesc dezvoltarea din punct de vedere econo­mico-organizatoric a acestei gospodării agricole colective. In acest an, colectiviștii au terminat întreaga campanie a lucră­rilor agricole de primăvară la 25 aprilie; ei au însămînțat 200 hectare porumb și 70 hectare floarea-soarelui, în cuiburi așezate în pătrat, culturi cărora pînă la 14 iunie a.c. li s-au dat cîte două prașile bune. Fruntașă pe gospodărie în în­trecerea socialistă, ale cărei obiective sînt: organizarea mun­cii în brigadă (pe echipe și oameni), executarea unor lucrări de calitate și la timp, participarea tuturor colectiviștilor la lucru etc., este brigada a II-a condusă de tovarășul Tudor Tur­­cu. Cuvinte de laudă în ceea ce privește organizarea muncii pe brigăzi și în cadrul acestora se pot spune și despre gos­podăria agricolă colectivă din satul Straja, raionul Negru Vodă. Consiliul de conducere a repartizat fiecărei brigăzi forte egale, ținînd cont de bărbați, femei, tineri și bătrîni atît în alcătuirea brigăzilor cît și a echipelor. Acest fapt a făcut ca participarea la lucru a colectiviștilor să fie de aproape sută la sută. Ca urmare, colectiviștii din Straja au terminat pina la 25 iunie a.c. treieratul rapiței, situîndu-se la mai toate lucră­rile agricole de pînă acum, fruntași pe raionul Negru Vodă Ți-e mai mare dragul să-i vezi pe membrii gospodăriei agri­cole colective „Răsăritul“ din comuna Ceamurlia de Jos, raio­nul Istria, cum se interesează fiecare de dezvoltarea avutului obștesc, de executarea lucrărilor la timp și în condițiuni agro­tehnice bune, cum fiecare este conștient că dezvoltarea din punct de vedere economico-organizatoric a­ gospodăriei colec­tive, atrage după sine îmbelșugarea vieții fiecăruia. In acest an, nenumărate consilii de conducere au pus un accent deosebit pe organizarea muncii conform H.C.M. 141 făcînd pași serioși în această direcție. Cei care au vizitat gospodăriile colective din Făcăeni, Tătaru, Palazu Mare, „2 Mai“, Fîntînele, Topraisar, Siliștea și multe altele și-au putut da seama practic de acest lucru. Dacă pînă anul trecut colectiviștii din satul Potîrnichea munceau de-a valma, iar producțiile obținute la hectar erau întotdeauna mici, gospodă­ria colectivă situîndu-se printre cele codașe din regiunea noas­­­­tră, anul acesta lucrurile s-au schimbat. Brigăzile au fost definitiv și pentru totdeauna organizate, fieccare avînd terenul bine stabilit și împărțit mai departe pe echipe.­ In funcție de calitatea și cantitatea muncii, de numărul oamenilor veniți zil­nic la lucru, șefi de echipe vrednici cum sînt tovarășii Aure­ Moroianu, Aristotel To­cș, Pantilie Crania și alții, au primit mai în fiecare lună conform prevederilor H.C.M. 141 cîte un plus de 3—4 zile-muncă. Pentru mai buna organizare a muncii pe brigăzi permanente de producție, în cadrul gospodăriilor colective din regiunea noastră, mai sunt însă multe de făcut. Consiliile de conducere ale gospodăriilor colective din comunele și satele Măgura, Dumbrăveni, Canlia, Vlădeni, Hagieni și altele, nu dau nici un prezent atenția cuvenită organizări muncii, permanenti­zării brigăzilor de producție și echipelor. Intre campanii și chiar mai des oamenii se schimbă continuu în brigăzi, iar despre echipe se poate spune că colectiviștii sunt mutați de la una la alta chiar la intervale de zile. Gospodăriile colective unde se petrec astfel de lucruri execută lucrări de proastă ca­litate, din cauză că, colectiviștii nu participă toți la lucru. Cu toate că statutul model al gospodăriilor colective și in­strucțiunile privitoare la organizarea și sarcinile brigăzii de producție și ale brigadierului vorbesc clar despre acest lucru, gre­șit se mai procedează în unele gospodării colective, ca cele din Ivrinezu Mare, Războieni, Atmagea, Dumbrăveni și altele, unde președinții iau atelajele brigăzii sau dau diferite sarcini colectiviștilor fără ca brigadierul să știe măcar acest lucru. Procedînd astfel, autoritatea și răspunderea brigadierului este știrbită, disciplina în muncă în cadrul brigăzii este căl­cată. Sînt de asemeni consilii de conducere și organzații de bază din unele gospodării colective care nu sprijină munca brigadierilor, nu-i ajută pe aceștia să facă din brigada de producție un tot bine închegat și organizat. Ca urmare, unii brigadieri nu se ocupă suficient de organizarea muncii în brigadă și cu toate că,acestea sunt formate cu oameni per­manenți, munca în cadrul lor se desfășoară neorganizat. To­varășul Istrate Petre, brigadier în gospodăria colectivă din Baia, raionul Istria, în loc să fie exemplu pentru ceilalți bri­­gradieri, deoarece este și secretar al organizației de bază P.M.R., el nu se ocupă deloc de organizarea muncii în cadrul brigăzii pe echipe, atribuindu-și în multe cazuri în mod cu totul greșit și nejust răspunderea și sarcinile președintelui gospodăriei colective. Lipsuri organizatorice în ceea ce privește cointeresarea oamenilor în muncă și stabilitatea brigăzilor de producție mai sînt chiar în unele gospodării colective tram­fișe din cadrul regiunii noastre. Astfel, consiliul de conducere al gos­podăriei colective din Palazu Mare (președinte tovarășul Bileca Gheorghe și inginer agronom Barbu Nicolae) culcîndu-se pe laurii succeselor obținute, au neglijat anul trecut ținerea evi­denței producției realizată pe brigăzi, din care cauză la sfîr­șitul anului n-au putut fi stimulate conform H.C.M. 141 pen­­tru depășirea de producție. Acest lucru este cu atît mai grav dacă ținem seamă de faptul că în 1953, în raport cu pro­­ducțiile obținute pe terenurile repartizate, brigăzile de pro­­ducție din gospodăria colectivă „Olga Bande“ (Palazu Mare) au beneficiat de surplusul de produse meritat de fie­­care și calculat conform H.C.M. 141. Aceeași lipsă a existat anul trecut și în gospodăria colectivă „23 August“ din Fă­­căeni, despre care se poate spune că este una din cele mai bine organizate din regiunea noastră. Organizarea mun­­cii nu este privită în acest an cu atenție nici în gospodăria colectivă din Nisipari, una din unitățile fruntașe anul trecut în această direcție. O cauză a lipsurilor ce mai există încă în unele gospodării agricole colective în ceea ce privește organizarea muncii pe brigăzi de producție și în­ cadrul lor, este și aceea că orga­nele de stat și de partid ca de altfel și organele tehnice din cadrul raioanelor nu dau încă atenția cuvenită acestei­­ pro­blem­e. Comitetele executive ale sfaturilor populare raionale cum sunt de pildă cele din Istria, Negru Vodă și altele, nu se interesează suficient de această problemă. Numai în­ cursul anului trecut, în cadrul serviciului Goscol al secției agricole raionale Istria, au fost schimbați 16 oameni, lucru care se petrece și la Negru Vodă și în alte raioane. Nici serviciul Goscol regional, n-a făcut totul în această direcție, iar serviciul de propagandă din cadrul Direcției agricole regionale se mișcă încă cu încetineală în ceea ce prvește popularizarea succeselor bune obținute de multe gospodării colective din regiune. Brigada permanentă de producție trebuie să devină veriga de bază în organizarea muncii în toate gospodăriile agri­­cole colective din regiunea noastră. în acest sens prevede­rile H.C.M. 141 care vorbesc despre numărul brigăzilor din­­tr-o gospodărie colectivă, al oamenilor dintr-o brigadă, felul cum trebuiesc alcătuite brigăzile, atribuțiile acestora în pro­cesul de producție și organizarea muncii în cadrul lor tre­buie aplicate cu strictețe. Repartizarea terenurilor din cîmpul de asolament pe toată durata ciclului de producție a anima­lelor de muncă și uneltelor necesare executării lucrărilor agri­cole pe bază de proces-verbal, trebuie făcută în toate unită­țile. Brigăzile de producție trebuie să­­ aibă plan de muncă de campanii cu sarcinile ce reies din planul anual de pro­ducție al gospodăriei colective iar periodic trebuie analizat în cadrul consfătuirilor de producție pe brigăzi felul cum sînt duse la îndeplinire aceste sarcini, cum se desfășoară în trecerea socialistă organizată între echipe și membrii, cum sînt aplicate regulile agrotehnice înaintate etc. Organele tehnice de îndrumare și consiliile de conducere ale gospodăriilor colective au datoria de a pune un accent deosebit pe organizarea muncii pe brigăzi permanente de pro­ducție și în cadrul acestora, fapt care contribuie la obține­­rea unor succese și mai mari în dezvoltarea din punct de vedere economico-organizatoric a gospodăriilor colective. TACHE GHEORGHE Șeful serviciului G.A.C. din Direcția agricolă regională. I Cooperativa meșteșu­gărească „7 Noiembrie“ din orașul nostru impre­sionează pe vizitatori nu numai prin caracterul a­­cesteia, al cooperării muncitorilor din diferite meserii, încadrați în 23 de secții, ci și prin fap­tul că găsești aici numai oameni care au avut de suferit de pe urma ulti­mului război: invalizi de tot felul, femei văduve, ai căror bărbați au fost uciși de gloanțe, ghiulele sau bombe. Zilele trecute am fost și­ eu la această coopera­tivă. Am întîlnit și aici aceeași animație și dra­goste de a munci ca în orice întreprindere in­dustrială cu oameni va­lizi. Fiecare din victimele acestea nevinovate ale celui de-al doilea măcel mondial se bucură astăzi pe lângă dreptul la pen­sie și de asigurarea unor condiții optime pentru a lucra meseria pe care o cunosc.­­ La secția lenjerie nr. 1 lucrează 9 femei văduve. Aplecată asupra unei ma­șini de cusut, muncitoa­rea fruntașă Zarjuțki Ma­ria dă zor la confecțio­narea unei cămăși băr­bătești. Știind parcă ce-aș fi vrut s-o întreb, mi-o luă înainte spunîn­­du-mi: — Da, tovarășe, numai cu 175 la sută mi-am în­deplinit planul pe luna trecută. Citind probabil nedumerire în ochii mei, continuă să-mi explice. — Aș fi dat și mai fi mare randament dacă am avut comenzi mai multe. După terminarea lucru­lui am invitat-o pe tova­rășa Zarju­ki să stăm mai mult de vorbă. Mi-a explicat cum reușește ea să dea produse multe și de calitate superioară, cum prin îngrijirea ma­șinii și folosirea judi­cioasă a orelor de lucru reduce timpul necesar pentru confecționarea ori­cărui articol de lenjerie, făcînd ca prețul de cost să scadă și clientul să fie mulțumit. Ascultam, înregistram tot ce-mi spunea fără să notez. O priveam atent : o femeie cu brațele vînjoase, pu­ternice, cu o construcție viguroasă și privirea blîndă. — Sînt cam voinică nu-i așa ? și primind răs­punsul meu afirmativ a continuat rîzînd: Da, sînt voinică și voinicia asta o voi folosi în în­tregime în lupta pentru asigurarea liniștii fami­liei mele, a copilului meu — Victor, care nu vreau să fie pus în fața groză­viilor războiului. ★ Din 1944 Maria este singură, fără soț. Răz­boiul i-a curmat zilele lui Valeri. După moartea lui, au venit trimișii de atunci ai stăpînirii pen­tru a-i avansa „post mortem“ cu vreo 2-3 gra­de mai mare decit frun­taș. Nu l-au avansat cît era în viață pentru că nu era român, era polonez deși era un om ca oriși­care altul. Maria însă le-a respins serviciul bat­jocorit­or. La plecarea pe front, soțul său i-a spus : „ Vezi, Marie, să-l păzești pe Vitea de bom­be, de război. Să-l crești în tihnă și pace, la adă­post de orice pericol. Vreau ca el să crească mare, să trăiască și să nu cunoască niciodată ce-i războiul. Maria a vrut să-i spu­nă că așa o să facă, dar lacrimile au podidit-o și n-a putut decit să dea din cap. De atunci, dar mai ales după ce primi vestea tristă, plîngea în­­tr-una, fără contenire. A stat și fără lucru pentru că nu găsea. Cu ani în urmă a lucrat pe la patroni, pe la stăpîni, de colo-colo. Insă nimeni n-o ținea mult timp: stăpînii toți o goneau pentru că era slavă și prezenta „pericol". Rostul și-l găsește Ma­ria la cooperativa aceas­ta. Ea a intrat încă de la înființare, venind prin­tre primele văduve de război. In cei 6 ani de cînd lucrează aici, prin hărnicia și dragostea ei de muncă, de meserie, și-a cîștigat stima tutu­ror muncitoarelor și mun­citorilor invalizi. ★ Acasă, am găsit-o pe tovarășa Zarjuțki Maria în fața aparatului ei de radio, ascultînd împreună cu Victor știri și comen­tarii de la Helsinki, lo­cul de desfășurare a lu­crărilor Adunării mon­diale a reprezentanților păcii. Victor acum e ma­re, are 13 ani. Este pio­nier și elev în clasa a VlI-a. Învață bine și are numai note mari. Deși e mare, mama îl ia în bra­țe, îl strînge cu putere la piept, aducîndu-și a­­minte de cuvintele soțu­lui ei, care pentru ea sună ca un jurămînt veșnic. — Nu, nu mai vreau să se repete. Nu vreau să-l pierd și pe Vitea. El este întreaga mea faptu­­ră, iubire și speranță. Nu voi uita ce mi-ai spus Valeri... Urăsc războiul pentru că știu că mi-a adus numai suferințe. Ră­ Figuri de mame­ nile pe care mi le-a p­rim­it nu mi s-au vinde­cat încă. Plîngea și acum, dar de data aceasta vocea ei suna ca un avertisment dat acelor nesăbuiți ce ar cuteza să dezlănțuie un nou război. — Sunt convinsă că Congresul mondial al mamelor va constitui o expresie puternică a tu­turor femeilor mame, ca­re se ridică, ca un zid puternic în calea unelti­­torilor și nesăbuiților războinici... ★ In cinstea zilelor pre­mergătoare Congresului mondial al mamelor, muncitoarea Maria Zar­­jițki, mama pionierului Victor Zarjițki și văduva­­ lui Valeri Zarjițki, va munci cu și mai mari forțe pentru îndeplinirea sarcinilor de plan, prin creșterea producției și a calității produselor, pen­tru scăderea prețului de cost. In primele rânduri ale tuturor oamenilor cinstiți din patria noastră, luptă­tori consecvenți pentru pace, se află și văduva Maria Zarjițki care va face tot ce-i stă în pu­tință pentru a contribui și ea la bararea drumu­lui ațîțătorilor la un nou război. M. DERDENA Äfu mai vreau să se repete ! In ultimul timp, în cadrul regiunii noas­­tre și mai ales în raionul Medgidia luptele tătărești (Kureș), au luat o amploare foarte mare. Astfel, numărul concurenților la aces­te lupte începe să se înmulțească, iar con­cursurile care pînă mai anii trecuți se or­ganizau numai de cîte două sau trei ori pe an, acum se desfășoară în fiecare duminică. Concursul organizat de curînd de către consiliul raional „Recolta“ Medgidia a reu­șit să reunească un număr de 50 concurenți din întreaga regiune. Competiția a fost deschisă de către tovarășul vicepreședinte al sfatului popular raional Medgidia, care printre altele a arătat: „Sportul acesta a luat o amploare mare în cadrul raionului­­ nostru și vom căuta ca pe viitor să i se in­­­tensifice popularizarea lui, în cele mai în­depărtate sate, pentru ca astfel fiecare tînăr să fie un bun luptător. Cu cît vom avea mai mulți oameni voinici, căliți în focul luptelor și plini de voință, cu atît vom face ca recoltele noastre să fie mai bogate, mai frumoase, să fie strînse în condițiuni mai bune". La această competiție au participat peste 1.500 de oameni ai muncii din oraș și sate­le învecinate. Iată rezultatele obținute cu prilejul concursului de lupte: Categoria pană — Dima Dumitrescu, G.A.C. Ciocîrlia. Caegoria ușoară — Osman Neamț, G.A.C. Tătaru, raionul Negru Vodă. Categoria semigrea — Memet Omer, G.A.C. Ciocîrlia.­­ Categoria grea — C. Luman, G.A.C. Os­­mancea, raionul Negru Vodă. Concurenții care au participat la aceste lupte și care s-au clasat pe primele locuri au primit premii, care au constat din tradi­ționalii bazali și bairocuri. Tinerii constructori din orașul Medgidia, cu multe zile înainte, și-au făcut un plan de acțiune, în care au stabilit felul cum vor proceda pentru trecerea normelor com­plexului G.M.A. pînă la data de 1 august. De curînd, au organizat cursa de marș G.M.A. pe distanța de 20 km. La această cursă au participat aproape 350 tineri, printre care se afla și comunistul Refi An­ver, utemiștii fruntași Gringușî Tudor, Ca­­lotescu Nicolae și alții. Majoritatea parti­cipanților sunt fruntași în producție și o parte dintre ei și purtători ai insignei G.M.A. gradul I. VINTILA DAN, coresp. In cinstea Festivalului Tot mai mulți tineri pe terenurile de sport In atenția activiștilor culturali Pentru ca oamenii muncii din satele re­giunii noastre să răspundă la realizarea celor zece milioane tone, boabe pe întreaga țară, căminele culturale trebuie să constituie în vara aceasta un ajutor prețios al aces­tora, desfășurînd pe scară tot mai largă toate formele de activitate. Pentru aceasta este necesar ca secțiile culturale raionale, bibliotecile centrale și casele de cultură să treacă la organizarea muncii unităților cul­turale pe perioada de vară, în așa fel încît nici o arie să nu fie lipsită de o bibliotecă volantă, activitate artistică precum și infor­­­mare politică prin citirea presei. Cum pot fi realizate acestea , încă de pe acum bibliotecile raionale tre­buie să pornească la identificarea fondului de cărți de la cămine, biblioteci sătești și colțuri roșii din G.A.C., accesibile specificului de muncă, și totodată să se treacă la intro­ducerea pe scară cît mai largă a sistemului de biblioteci mobile. De asemeni, trebuie organizat schimbul cărților între bibliotecil­ volante, schimb pe care îl va face bibliote­carul căminului cultural sau al bibliotecii sătești. Pentru această acțiune poate fi amenajată o căruță-bibliotecă Cu ajutorul căreia să se poată merge de la o arie la alta. Responsabilul bibliotecii volante, în afară de faptul că organizează cititul cărții în colectiv sau individual la arii, este acela care trebuie să facă informarea politică a țăranilor, întrebuințînd pentru aceasta pre­sa zilnică. In ceea ce privește munca artis­tică, directorul căminului cultural împreună cu colectivul de muncă, în special resortul artistic, să stabilească forțele care-i sînt necesare pentru alcătuirea unei brigăzi ar­tistice sau a unei formațiuni — acolo unde nu este­­— să se treacă la alcătuirea pro­gramului. In alcătuirea programului să se tină seamă de faptul că scopul brigăzii ar­­tistice și al formațiunii artistice în campa­­nia de vară este acela de a scoate în evi­dență aspecte locale, ca stimularea frunta­șilor, criticarea codașilor etc. Colectivul de muncă al Casei de cultură să pornească la îndrumarea metodică a muncii agricole de la sate, pentru ca deschiderea campa­niei de vară să ne găsească pregătiți. Mun­­ca culturală în campania de vară trebuie să constituie pentru comitetele executive ale sfaturilor populare comunale o grijă perma­nentă pentru mobilizarea țărănimii munci­toare la îndeplinirea sarcinilor. POPESCU TIBERIU îndrumător cultural Urme materiale care vorbesc despre viața în Dobrogea antică — feudală Un alt element geografic pentru Dobrogea antică a fost și Marea Neagră, drumul de apă care lega înfloritoarele centre de pe coasta de vest a mării cu alte centre din nordul Mării Negre sau din Marea Medi­­terană. In vechime chiar coasta de apus a Mării Negre purta denumirea de Pontul Stînc (Pontus Laevus sau Pontus Sinister), apoi această denumire s-a restrîns mai mult la țărmul Dobrogii. Insă din cauza sensului său strict maritim s-a folosit numai de greci și niciodată nu s-a extins în interiorul Do­brogii. Pentru geți și sciți, marea a repre­­zentat un infinit misterios și numai la sosi­rea grecilor, popor obișnuit cu drumurile pe apă, Marea Neagră a început să devină un element de legătură­ între popoare și pro­gres. Cu toate că grecii erau un popor de marinari, totuși cu greu s-au obișnuit cu legile aspre și cu capriciile acestei mări. Numele de Marea Neagră este o moștenire străveche provenită din iranianul Ahsaena „întunecos“, termen folosit de sciți și geți. Grecii, de asemeni, la început au adoptat sensul noțiunii de neospitalier, dar cu tim­pul, învățîndu-se cu legile navigației din această mare și cunoscînd bogatele posibili­tăți economice pe care le ofereau țărmurile Mării Negre, au denumit-o „primitoare", Pontus Euxinus, cu care nume această mare a rămas pînă în perioada feudalismului. In privința explorării Mării Negre sunt presu­puneri că aceasta ar fi fost cercetată încă cu mult înainte de apariția grecilor aici. Se crede că fenicienii și apoi carienii ar fi avut chiar în anumite puncte ale țărmului Mării Negre centre de schimburi comerciale cu tri­burile Geto-Scitice din Dobrogea.­­ Regiunile fertile din inte­riorul Dobrogii au atras pretimpuriu atenția grecilor antici care, datorită schimburilor comerciale pe — Marea Neagră — Urmare din nr. 2156 care le aveau cu populația autohtonă a Do­brogii reprezentată prin geți, procurau can­tități mari de cereale pe care le exponau în Grecia unde se resimțea mare lipsă de acest produs. Pentru schimburi economice, grecii au căutat și au găsit locuri favorabile din punct de vedere economic și geografic, în­­ființînd pe coasta de vest a Mării Negre orașe ca Istria, Tomis (Constanța) și Calla­­tis (Mangalia) pe unde intrau mărfuri de import și tot pe aici luau drumul mării mărfuri de care avea nevoie Grecia și în special grful. Istria se află astăzi pe malul lacului Sinoe. La întemeierea ei, acum circa 2500 ani, a fost construită pe o insulă stîn­­coasă din Marea Neagră la o distanță mică de țărmul mării. Mai tîrziu, datorită depu­nerilor aluvionare insula s-a transformat în peninsulă care au numit-o regiunea continen­tală a Dobrogii. Se crede că prin mijlocul secolului al III-lea e. n. golful mării in fun­dul căruia se găsea Istria a fost închis de cordonul litoral care a transformat golful în lac cu ape mici unde navigația se făcea foarte anevoios. Această situație a contri­buit în bună măsură la decăderea orașului antic. Centre ca Tomis și Callatis așezate într-o poziție geografică mai bună și-au păs­trat importanța de orașe comerciale mari­time mai mult timp decît Istria. Unul din primii cercetători științifici ai Mării Negre a fost Arrian din Nicomedia, contemporan cu Ptolemeu (134 e. n.) care a primit însărcinarea din partea împăratului Adrian să facă cercetări amănunțite și e­­xacte asupra circuitului și coastelor Mării Negre. „Periplu“ lui Arrian care nu este altceva decît un raport al tuturor cercetări­lor făcute pe teren de acest geograf și etno­graf, prezintă o importanță mare prin fap­tul că este una din primele lucrări cu ca­racter științific etno-geografic. In acest „Pe­riplu" sînt cuprinse lucruri care se referă­­ la țărmurile Mării Negre sub toate aspec­tele — geografic, politic, etnografic etc. Tot în legătură cu Marea Neagră mai a­­vem și o altă știre antică în care se spune că cei vechi nu navigau în Pontus Euxinus mai înainte de luna mai și mai tîrziu de luna septembrie. Aceasta pro­babil din cauza condiți­­unilor extrem de grele în care se putea naviga, mai ales dacă avem în vedere cît de sbuciuma­­tă este această mare în anotimpurile de toamnă și iarnă cînd devine atît de primejdioasă pentru navigație. Un punct geo­grafic cunoscut în anti­chitate a fost și actualul cap stîncos Cotorman de lîngă Jurilovca care se numea Pterum Promon­torium, pe care a exis­tat importantul centru roman Argamum. Astăzi acest cap se prelungește în lacul Razelm; ori, în antichitate, el ieșea în acel golf marin de care s-a vorbit mai sus, devenit ulterior lacul Halmyris. Tot aici credem nimerit să spu­nem și cîteva cuvinte despre Insula Șerpi­lor. Această insulă singuratică din Marea Neagră are o suprafață de 17 ha. și în anti­chitate se numea Levțe (Albă), sau Achillea, apoi s-a numit Phidonisi, lián Adási sau Insula Șerpilor. In această insulă mișună o specie de șerpi­­i- șerpi negri — de unde și numele ei de Insula Șerpilor. Avest petec de pămînt a fost cunoscut bine anticilor și aproape în toate lucrările științifice ale geo­grafilor și istoricilor din aceste timpuri apar descrierile acestei insule. Pe insulă a existat un templu mare închinat lui Achille și o sta­tuie. In anul 1839 arheologii ruși organi­zează săpături în insulă, cu care ocazie au făcut descoperiri foarte interesante, s-a dat de urma templului și s-au găsit 2.0­00 mo­nede antice di­n care unele provin din loca­lități dobrogene ca Istria, Tomis, Callatis sau de la regii sciți din Dobrogea (Canites). Condițiiunile geografice din colțul Dobrogii cuprins între gurile Dunării și Marea Nea­gră care au fost atît de favorabile, au atras atenția oamenilor din antichitate care au construit aici orașe și sate înfloritoare in special în perioada sclavagismului roman. Pămînt fertil, delta Dunării și marea bogată în pește, apoi material de construcții for­mat din bogățiile imense ale codrilor din nordul Dobrogii și carierele de piatră, toate acestea au format un complex geografico­­economic favorabil dezvoltării vieții ome­nești. Pe lângă aceste condițiuni mai existau și considerente militare care au determinat și ele într-o bună măsură întemeierea impor­tantelor centre omenești pentru paza hota­rului roman de la Dunăre. Interiorul Dobrogii Interiorul dobrogean văzut sub aspectul geografic prezintă, un tablou variat. In nord avem rămășițele munților Herciniei formate din roci eruptive, reprezentați astăzi prin dealurile Măcinului, Pricopanului, Nicolițel etc., a căror înălțime ajunge și pînă la peste 400 metri (piscul înalt de lîngă comuna Greci are 458 de metri.). Aceste dealuri pri­vite dinspre stepa Bărăganului sau a Bugea­­cului au aspect de munți, ceea ce au fost acum zeci de milioane de ani în urmă. Prin aceste părți se găsește și Iacob Deal de 336 m­, format dintr-un granit de calitate supe­rioară, după cum și munții dintre Măcin și Greci care s­înt alcătuiți din elemente ar­haice, cuarț, granit, filit etc., există aici și roci calcaroase. Tot în această parte s­înt și puținele și micile ape curgătoare în care Dobrogea este atît de săracă. Aici sunt două rîuri mici, Telița și Taița, care se varsă în lacul de la Babadag, iar Casimcea care își ia izvoarele, tot din regiunea dealurilor de nord se varsă în lacul Tașaul. In „Orotezia“ (hotărnicia) lui­ Labearius Maximus din 25 octombrie anul 100 e.n. prin care se acordă anum­i­e drepturi economice Istriei în pream­bulul acestui document se precizează hota­rele teritoriului rural al Istriei în care sînt cuprinse ca puncte de orientare și cîteva mici rîuri existente și astăzi. In document se menționează că hotarele încep de la gura Peuce, continuă spre lacul Halmyris și apoi pe crestele dealului de la Poturî-Baia pînă la confluența a două mici rîuri: Picusculus Si Gabranos, identificate de Vasile Pîrvan cu pîrîul Poturi și Hagiavat. Acest hotar continuă­ de-a lungul rîurilor Sanpaeus, Tur­­giculus șî Calabeul identificate cu Beidaut, Suflaru și Casimcea de astăzi. Este intere­santă originea denumirilor la aceste pîrîie. Sanpeul și Calabeul sînt numiri de origină scitică, cel dinții înseamnă „Drum curat", iar ce de-al doilea „Apă neagră”.­­ In privința lui Gaberanos se crede că ar fi o denumire de proveniență tracică, iar Pi­cusculus și Turgiculus sunt numiri date de coloniști romani și încă denumiri glumețe, unul înseamnă „Mica ciocănitoare" și altul „Micul umflăcios". De asemenea, în docu­mente vechi se mai menționează și rîul Kerdos, care după Vasile Pîrvan ar fi vorba de Valea Limanului Mangaliei. Cu ocazia războiului între romanii conduși de Crassus și geții din Dobrogea (anul 29 î- e. n.) în documente antice se pomenește că geții lui Dapyx după dezastrul suferit, s-au refu­giat într-o mare peșteră numită Keris. La Gura Dobrogii sînt o serie peșteri de pro­porții mari și în anul 1912 Vasile Pîrvan a descoperit lîngă pădurea Șeremetului la hotarul satului antic Casianum o asemenea peșteră care în epoca romană era folosită pentru scopuri religioase. Tot aici s-au des­coperit și inscripții săpate în stîncă deasu­pra unor lavițe de odihnă săpate și ele tot în stîncă. Am arătat mai sus o curiozitate geogra­fică a Dobrogii de care sînt legate atîtea

Next