Dobrogea Nouă, octombrie 1955 (Anul 8, nr. 2239-2263)

1955-10-02 / nr. 2239

Marinari fruntași în pregătirea de lupta și politică Cartnic major Matroz major Cartate major Matroz major GRIGORESCU V. ION TOPLICEANU MAN CONSTANTIN IOAN VIDA Au salvat avutul poporului „Jur să fiu luptător dîrz, cinstit, curajos, disciplinat și vigilent; să păstrez cu stric­tețe secretul militar și de stat ; să păzesc­­u grijă avutul militar și obștesc..." Pen­tru sergentul major Simendroiu Zile și sol­dații Bădescu Alin, Lazăr Vasile, Bogdă­­nescu Ion și Lăcătuș Petre, aceste cuvinte ale jurămîntului militar nu sînt vorbe goale. Lucrul acesta s-au dovedit de cu­­rînd, într-o acțiune de salvare a bunuri­lor poporului. Lucrurile s-au petrecut așa. Era noapte tîrziu, cînd sergentul major Simendroiu observă că la stîna gospodă­riei colective din marginea comunei a iz­bucnit un incendiu. Flăcările amenințau trei șire uriașe de paie care dacă ar fi luat foc, pe­ lingă o imensă pagubă materială, ar fi creat primejdia extinderii incendiului și în comună. Dând dovadă de curaj și inițiativă, sergentul major Simendroiu împreună cu soldații Bădescu Alin, Lazăr Vasile, Bog­­dănescu Ion și Lăcătuș Petre, s-au arun­cat în flăcări și au salvat în primul rînd avutul poporului, reușind apoi să localizeze incendiul. Pentru inițiativa și curajul de care au dat dovadă, comandantul unității l-a citat prin ordin de front, iar colectiviștii le-au adus calde mulțumiri. O brigadă de agitație a unei unități de marină în vizită la o gospodărie agricolă colectivă din regiune, desfășurînd un frumos program artistic. DOBROGEA NOUA Nr. 2239 V­IGILENȚA Ziua de instrucție se sfîrșise de mult. Din postul său, soldatul Deneș Alexandru cerceta cu privirile până departe. In apropiere, se deslușeau contururile negre ale unui șanț de curînd săpat. Pe marginile lui, din loc în loc, se înălțau tufișuri. ... întunericul a cuprins cu vălul său tabăra. In post soldatul Deneș veghea. A­­tenția îi era și mai încordată. Ochi­i scrutau împrejurimile. Deodată tresări. I se păruse oare sau era adevărat ? Se trase în dosul unui boschet. Privi cu și mai multă aten­ție. Nu, nu se înșelase; un om se furișa către tabără. Iată-1 tî­rîndu-se către șanț. S-a oprit. Oare nu va mai înainta? A văzut ceva și s-a speriat. Nu­ a pornit mai departe. A ajuns la șanț și prin acesta se apropia de tabără. „Un om cinstit nu umblă niciodată furișat“ — își zise sentinela, strîngînd cu și mai multă putere arma în mînă. — „Stai !" răsună puternic somația sentinelei. După o clipă de surprindere și zăpăceală necunoscutul s-a întors brusc și a cercat să fugă spre­ pădure, sperînd că desișurile îl vor salva. O detunătură de armă a sfîșiat tăcerea adîncă a nopții. Cu mîinile în sus, tremurînd de frica morții, răufăcătorul s-a oprit. Dintre tufișuri, amenințătoare, țeava armei se îndrepta către el. Focul de armă a alarmat garda. Caporalul de schimb însoțit de cîțiva militari a îndreptat grăbit spre postul soldatului Deneș. Necunoscutul a fost dus la corpul de gardă. Dovedindu-se a fi un dușman al poporului­, a fost predat organelor de stat. Pentru vigilența de care a dat dovadă în timp ce se afla în post, soldatul Deneș Alexandru a fost avansat la excepțional soldat fruntaș. Soldat S. COMANIȚA Cu grenanda, foc! Comanda a răsunat scurt și înfundat. Din șanțul unde se afla, un militar mic de statură s-a înălțat în vârful picioarelor ca să vadă mai bine țintele din față, a tras inelul de siguranță al grenadei ce­ o avea în mînă, l-a răsucit și a executat arun­carea. Apoi s-a făcut nevăzut. Grenada a explodat. Schijele s-au îm­prăștiat de jur împrejur. Dar s­-a consta­nt că n-a fost nevoie de o prea mare îm­­prăștiere. Militarul Cristea Paraschiv a a­­runcat grenada chiar la baza țintei. In locul de unde se face aruncarea gre­nadelor, a apărut un alt militar. Are parcă puțină emoție, dar se stăpînește. — Fiți atenți — spuse cineva din celă­lalt șanț — aruncă Popa! Au urmat aceleași clipe de liniște și de așteptare, ca și adineauri, aceeași explozie puternică și zguduitoare. — Bine, Popa ! Bravo, Popa ! Militarul Popa Ștefan executase bine a­morsarea grenadei și aruncarea ei. Atât el cât și tovarășii săi erau mulțumiți. Ședința de aruncare a grenadei a con­tinuat. Comanda ,,cu grenada, foc!“ s-a repetat oină tîrziu. Locotenent major GH. BOGDAN Momente revoluționare din istoria noastră militară In istoria poporului român sunt pagini neuitate de lupte revoluționară, la care, alături de masele populare, au participat și ostașii armatei fii ai poporului. Chiar dacă curajul și eroismul acelor ostași care și-au pus armele, sîngele și priceperea lor militară în slujba poporului nu a putut, firește, să schimbe caracterul de clasă al armatei de atunci și nu i-a împiedicat pe exploatatori să-și prelungească dominația pînă spre mijlocul veacului al XX-lea, totuși evocarea acestor pagini umple de mândrie inimile tuturor fiilor poporului muncitor care-și servesc astăzi patria lor liberă, independentă — Republica Populară Romina. ... 1734. In acest an, grănicerii romîni și sîrbi din organizația militară a Mure­șului, s-au răsculat împotriva jugului austriac. Această răscoală are o mare im­­portanță istorică. Ea s-a dezvoltat într-o regiune unde românii, sârbii și ungurii au luptat înfrățiți împotriva jugului austriac. Ca și răscoala secuilor din 1764 și a lui Horia din 1774 ea dovedește starea revolu­ționară permanentă în care se găsea popo­rul transilvănean de etnii Transilvania de­venise provincie austriacă. ... Trecuseră aproape 9 ani de la ziua de 16 mai 1812 cînd slujerul Tudor Vladimi­­rescu își adunase oastea sa de panduri în cîmpul Craiovei și-i mulțumise pentru vite­jia de care dăduse d­ovadă în lupta contra otomanilor alături de armata rusă. Era în noaptea de 18 ianuarie 1821. Ieșind pe por­țile Bucureștilor, Tudor Vladimirescu luat drumul Olteniei, chemînd oastea pan­­­durilor la luptă. Pandurii au luptat eroic, împotriva otomanilor. După 8 ani, oastea pandurilor s-a ridi­cat din nou la luptă acoperindu-se de glo­rie alături de ostașii ruși în războiul ruso­­furc din 1829. îndată după aceea ea a­­ urmat nucleul primei armate regulate, mo­derne, înființată la noi după 1830 ...Anul 1848 reprezintă unul din momen­tele culminante ale luptei poporului român pentru eliberarea sa de sub jugul exploata­­rii și asupririi feudale. Revoluția din țara romînească s-a sprijinit pe atragerea ma­selor în lupta de eliberare socială, pe o temeinică pregătire ideologică datorită ac­­tivității societății secrete „Frăția“, pe o stare de spirit revoluționară, căci aminti­rea lui Tudor era încă vie în sufletul pan­durilor și, mai ales, pe trecerea unor co­mandanți și unități ale armatei de partea revoluției. Printre conducătorii mișcării se găseau militari ca Gh. Magheru, Cristian Tell, Ștefan Golescu, Gheorghe Zalic, Cris­­tofi și alții. Pe căpitanul Crisofi îi atrase de partea revoluției Nicolae Bălcescu. ...Lupta din Dealul Spirii, a companiei de pompieri, comandată de căpitanul Ză­­gănescu a arătat de asemenea ura poporu­lui și a ostașilor împotriva exploatatorilor interni și a înrobitorilor turci. Ea a dovedit că biruința militară ar fi fost de partea revoluției dacă, așa cum propuseseră Nico­lae Bălcescu, C .A. Rosetti, Cezar Boliac și Magheru — s-ar fi înarmat țara, s-ar fi concentrat trupele la București și s-ar fi organizat o luptă pe viață și pe moarte împotriva tuturor dușmanilor revoluției dinăuntru și din afară. ...La 1866 a avut loc revolta grănicerilor de la Brăila. înăbușirea acestei­­ răscoale a grănicerilor a cerut mari eforturi din par­tea guvernului de pe atunci. Luptele solda­ților și țăranilor romîni din 1866, date înadins uitării de istoricii burghezi, intră astăzi cu cinste în tradițiile revoluționare ale poporului nostru. ...In primăvara lui 1888, odată cu izbuc­nirea răscoalei țărănești, care a cuprins întregul șes al Munteniei și Moldova cen­trală și sudică, istoria ne vorbește despre actele pline de curaj ale multor ostași — țărani în haină militară. Sunt cunoscute astfel faptele ostașilor anonimi din Greci — Grădiște care au refuzat să execute ordinul comandantului de a deschide focul și de asemenea refuzul ostașilor de a-i ucide pe răsculații din Verești. ...In luna decembrie 1917, la numai cîte­­va săptămîni după victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, marinarii de pe o navă militară romînească din portul Sulina au ridicat pe catarg drapelul roșu salutînd astfel Revoluția Rusă. Aceștia au fost pri­mii luptători marinari. ...In seara zilei de 15 februarie 1933, cînd atelierele unde se baricadaseră munci­torii greviști de la Grivița C.F.R. fuseseră înconjurate de armată, s-au petrecut scene despre care ziarele vremii n-au suflat nici un cuvînt. Este cunoscut refuzul unei com­­­panii din regimentul 21 Infanterie de a ataca mulțimea ce înconjurase și ea atelie­rele și va rămîne vie fapta unui ostaș din regimentul 15 Infanterie c are, suit pe umerii tovarășilor săi, a strigat: „Nu tra­geți în muncitori, camarazi! Noi nu putem fi ucigașii fraților noștri“! ...Pe pămînt sovietic, guvernul sovietic a dat ostașilor romînii prizonieri în ziua de 2 octombrie 1943 aprobarea de a înfiin­ța o divizie de voluntari care să lupte îm­potriva Germaniei fasciste. Așa s-a născut divizia I-a de voluntari „Tudor Vladi­mirescu“. Pandurii au prins amnete țn mîi­­ni și apoi, cot la cot cu ostașii sovietici, s-au aruncat în luptă acoperindu-se de glo­rie și de vitejie. Nu se va șterge din ini­mile noastre, niciodată amintirea lor. Tot mai mulți militari fruntași, co­ mai multe subunități fruntașe îmbogățesc în timp de pace tradițiile eroice ale luptătorilor pan­duri. Al țarii și al păcii scut — de CONSTANTIN AVRAM — De-or căuta dușmani la noi pămînt, Se plîngă cine-o vrea sfîrșitul trist: Pe­ ogorul cald păzește-al țării cint Un brav și neclintit infanterist. De-or cuteza, minați de gînd hain, Să calce-al țării prag, venind din jar — La țărm veghează — al patriei senin Un marinar de strajă la catarg. Și de-ar cerca să vie-ascunși prin nou. Cum vin în taină corbii la prădat — Acolo, sus, un șoim aviator Păzește cerul țării-n lung și-n lat. Cutere, dar. Oricum, va fi-n zadar . In calea lor stau zid de netrecut Infanteriști, matrozi, tanchiști, tunari — Al țării noastre dragi și al păcii scut I Trageri de noapte Tanchiștii de sub comanda ofițerului Cerbu Virgil, aliniați în fața comandan­­tului, primesc ultimele indicații pentru executarea misiunii de noapte. — Se va trage în ordinea normală — spune ofițerul Preda Iean, va trebui să aveți o deosebită atenție la punerea ele­mentelor de tragere. De felul cum veți respecta indicațiile date la ședințele teo­retice vor depinde în bună măsură re­­zultatatele pe care le vom obține. Din întuneric se aude glasul telefonis­tului care cheamă cu insistență : — Alo, Salcia ! Salcia ! Aici Tula ! Aprindeți luminile de marcare. Departe, în dreapta și stînga, apar d­ouă luminițe roșii. Un pocnet și în văzduh se aprinde o rachetă roșie, semn că se poate începe executarea misiunii. — Pentru luptă 1 răsună vocea coman­dantului. — Foci Tancul I este gata de tragere. O ra­fală sfîșie liniștea nopții. Urmează alte rafale. Apoi se primește raportul de la țintă. — Foarte bine ! Acesta este rezultatul primului trăgă­tor. Și acest rezultat continuă să rămînă același pînă cînd ultimul echipaj, ieși din tanc Locotenent 1. SAFTA La școala Cu puțini ani în urmă, tânărul pescar Iacob Andrei a fost chemat în armată. Cînd porni de acasă, cu gîndul la uneltele de pescuit, parcă-i părea rău. „Cine știe prin­tre ce munți ai nimeni și-oi duce dorul apei și­ al pescuitului. Barem de m-ar da la marină“. Gîndul acesta l-a însoțit pe drum pînă la unitate. Și cînd se văzu în­tre marinari, i se umplu inima de bu­curie. A legat prietenii cu ceilalți tineri veniți de prin alte locuri ale patriei. Unii dintre ei nu văzuseră niciodată un vapor. El, Ia­­cob, se povestea cu mîndrie cum arată un vapor și cît e de frumos să fii marinar. Să te lupți cu furtuna, să întîmpini ploaia, să conduci cu dibăcie colosul de oțel. In realitate, în el ardea dorința de a fi am­­barcat, să cutreiere marea, să fie un ma­rinar adevărat. Ni nelinișteau însă cuvin­tele comandantului : „Dacă matrozul Iacob Andrei n-o să învețe bine la școala de carte, n-o să-i putem îndeplini dorința de a fi ambarcat“. Matrozul Iacob Andrei nu știa carte. In Carcaliu, ca și în alte sate, regimul bur­ghezo-m­oșieresc nu s-a îngrijit ca fiii oa­menilor muncii să învețe carte. Nu era în interesul burgheziei ca tineretul să fie luminat. Se temea burghezia de popor. N-a fost însă cum a vrut burghezia. După 23 August 1944, oamenii muncii, conduși de partid, și-au cucerit libertatea. Astăzi, oamenii muncii își făuresc o viață din ce poporului în ce mai bună. Pe lîngă cei de vârstă șco­ Iară care învață carte sub îngrijirea pă­rintească a învățătorilor și profesorilor, astăzi și cei ce au trecut de această vîrstă învață. Iacă așa și cu tînărul nostru lacob Andrei, matroz în rîndurile Forțelor Mari­time Militare. Cînd comandantul său î-a spus că n-o să fie ambarcat dacă nu va învăța bine, a mai spus că și în rîndurile armatei se duce lupta împotriva analfabetismului lăsat de burghezie. A spus el în continuare că pentru construirea socialismului în țara noastră ne trebuie oameni luminați, știutori de carte și ostași destoinici, care să-și în­sușească meseria armelor cu ușurință și să-nțeleagă mai bine ce au de apărat în cazul cînd dușmanul va îndrăzni să ne calce hotarul. De atunci­, matrozul Iacob Andrei n-a lipsit niciodată de la orele de carte. S-a străduit să învețe să scrie, să citească, să socotească. Nu a fost ușor, dar învățătorul său, tovarășii lui nu au precupețit nici un efort și l-au ajutat ori de cîte ori a avut nevoie. La pregătirea de luptă și politică a obținut rezultate din ce în ce mai bune, în urma cărora a fost ambarcat pe navă, așa cum îi era dorința. Astăzi, matrozul Iacob Andrei este un marinar fruntaș în pregătirea de luptă și politică, un apărător de nădejde al liber­tății și fericirii patriei noastre dragi. Lt. Maj. IOAN FLOREA La ora practică de specialitate militarii mdiotelegrafiști recepționează cu atenție semnalele emise de către comandant. Aliniate în fața tancurilor, echipajele așteaptă ordinul de plecare în misiune. N-am so­sit niciodată cele învățate în armată Trăim ziua de 2 Octombrie, sărbătoarea Armatei noastre Populare. Apropierea a­­cestei sărbători m-a purtat cu gîndul spre fosta mea unitate. Mă văd parcă in prime­le zile ale stagiului militar. Eram puțin ti­­mid, dar dragostea cu care am fost primii m-a făcut pe mine — ca și pe ceilalți noi veniți — să mă simt bine. In meste zile am stat de vorbă cu locțiitorul politic al co­mandantului, care mi-a dat multe îndru­mări, așa cum în S.M.T. îmi dădea se­cretarul organizației de partid. instrucția mi-a părut grea la început. Dar, ajutat de comandantul subunității și de micii comandanți, am reușit să obțin rezultate bune la pregătirea militară. Pen­tru asta am fost de multe ori evidențiat. Mi-a rămas însă întipărită în minte evi­dențierea făcută în cinstea zilei de 2 Oc­tombrie a anului 1953. In unitate era săr­bătoare. Toți ostașii erau îmbrăcați fru­­mos, cazarma strălucea de curățenie. Du­pă ce comandantul unității ne-a vorbit despre însemnătatea acestei zile, au urmat evidențierile. Am fost scos în fața frontului și felicitat de comandantul unității pentru rezultatele obținute în munca politică și pregătirea de specialitate. Ca șef al clubului subunității îmi dusesem munca în bune condiții. In afară de aceasta, în timpul meu liber l-am­ învățat meseria de sudor pe soldatul Darabantz Grigore, de naționalitate ma­ghiară, de fel din Miercurea-Ciuc, Regiu­­nea Autonomă Maghiară, împreună am învățat limbile romînă și maghiară. Zilele petrecute în armată au fost zile frumoase, pline de învățăminte. Aș vrea și pe această cale să mulțumesc coman­danților mei, ofițerilor Ion Lăcrăjan, Nico­lae Prioroc, Ioan Dragomir, pentru că m-au învățat să fiu cinstit, curajos, m-au învățat să văd lucrurile just, să devin un adevărat om al societății noastre noi. In armată am învățat să prețuiesc rodul mun­cii­ mele, contribuția mea la mecanizarea și transformarea socialistă a agriculturii țării noastre. In armată, la clubul unității, am citit Hotărîrea partidului și guvernu­lui nostru din 19—20 august 1953. In fața frontului mi-am luat angajamen­tul că, după lăsarea la vatră voi pleca să lucrez în agricultură, tot la S. M. T. Ha­­gieni, unde lucrasem și înainte ca sudor. La S.M.T. m-am bucurat cînd mi-am revăzut foștii tovarăși de muncă și m-am așezat serios pe lucru. In toate campaniile agricole din acest an am lucrat la atelierul mecanic ca sudor. Stațiunea noastră a ter­minat reparațiile cu 15 zile înainte de ter­men, planul campaniei agricole de primă­vară a fost depășit cu 221 la sută, iar campaniei de vară cu 221 la sută. Pentru re­al­zultatele obținute, stațiunea de mașini și tractoare Hagieni a obținut „Steagul Ro­șu“ de stațiune fruntașă pe țară. Acum, noi toți, tractoriști și mecaniza­tori, lucrăm cu toate forțele pentru cîștiga­­rea bătăliei campaniei de toamnă. In toată activitatea pe care o depun, în producție și în activitatea politică, nu uu­ o clipă cele învățate în armată. Vreau să fiu un bun ostaș și pe frontul ridicării agriculturii noastre, așa cum am fost și în armată. Ziua de 2 Octombrie, „Ziua For­­țelor Armate ale R.P.R.", va fi o zi de noi victorii, atît în munca mea cît și a celor­lalți mecanizatori din stațiune. Fostul caporal pionier VIRGIL EREMIA sudor S.M.T. Hagieni, raionul Fetești. i A A

Next