Dobrogea Nouă, iulie 1956 (Anul 9, nr. 2472-2497)

1956-07-01 / nr. 2472

Concursul echipelor artistice de amatori din raionul Negru Vodă Conform planificării făcută de regiune, formațiunile artistice de amatori clasate la faza intercomunală pentru faza raională s-au prezentat la concurs. Deoarece la faza ra­ională trebuia să participe 27 de cămine culturale cu formațiunile clasate, comisia raională de concurs a hotărît ca concursul să se facă în aceeași zi în două centre sta­­bilindu-se centrele Negru Vodă și Techir­­ghiol. La Negru Vodă s-au prezentat 14 cămine culturale cu 6 coruri, 8 echipe de dansuri, 3 brigăzi artistice de agitație și 8 soliști vocali totalizînd 280 artiști amatori. La Techirghiol, s-au prezentat 11 cămine culturale cu 7 coruri, 9 echipe de dansuri, dintre care două de dansuri tătărești de la Topraisar și Filimon Sîrbu și una de slavi din satul „2 Mai”, comuna Limanu, 9 so­liști vocali, 4 soliști instrumentali și un dansator — totalizînd 251 artiști amatori. La centrul Techirghiol s-au prezentat corul și echipa de dansuri macedone din comuna Cobadin. Programele prezentate au fost răsplătite de spectatori prin ropote de aplauze. Sala căminului cultural din Techirghiol devenise neîncăpătoare. Mulți din cei peste 200 de vizitatori ai stațiunii balneare Techirghiol au renunțat să meargă la mare pentru a vedea spectacolul care a început la ora 11 și s-a terminat la ora 18. Repertoriul căminelor culturale de data a­­ceasta a oglindit în mai mare măsură preo­cuparea instructorilor artistici de a pregăti coruri și dansuri legate de frămîntările ac­tuale. Astfel, corul căminului cultural din Topraisar a interpretat „Secerișul”, „Cine-i azi voios ca mine”. Corul comunei Cobadin a interpretat „Hai să facem o gospodărie” și „Grîu grîușor”, iar cel din Pecineaga „Pe întinsul țării mele”. Echipa de dansuri a căminului cultural din comuna Limanu a venit la concurs cu dansurile populare dobrogene „Paidurea”, „Toporul“ și „Țigăneasca“, dansuri care se joacă mereu la horă în sat și care au fost interpretate la un înalt nivel. Echipele de dansuri ale căminelor culturale din Costi­­nești, Pecineaga, Cotu Văii, Negrești etc. au plăcut mult spectatorilor — mai ales dan­sul cu tema „Pusul porumbului în pătrat” interpretat de echipa din satul Maior Chi­­riacescu. Clasamentul, făcut pe două centre așa cum s-a desfășurat concursul este urmă­torul : La centrul Negru Vodă, au fost pre­miate corurile din Cobadin — dirijor to­varășa Dumitrescu, Osmancea — dirijor Bucur, și din Independența. La dansuri s-au remarcat Cotu Văii, Negrești și Scărișo­­reanu. Dintre soliștii vocali s-au remarcat Călărașu Ion din comuna Plopeni, Omer Saide — Albești și solista căminului cul­tural din Măgura. La centrul Techirghiol au fost premiate corurile Pecineaga — dirijor tov. Criș Flo­­rea, Topraisar — dirijor tov. Lungu Con­stantin, Moșneni — dirijor tov. Ianușa Leo­nid. La dansuri, premiul I a fost luat de echipele din Costinești și Pecineaga, pre­miul II de cea din Cumpăna și s-au evi­dențiat soliștii vocali Ciobănel Aurel — Limanu, Ciucă Maria — Costinești, Burtică Ion — Cumpăna, Secui Elena — Cumpăna, iar dintre soliștii instrumentali: Culea Stan, clarinet — Costinești, Barbu Gh., fluier — Costinești, Vlădescu Valeriu, acarină — Li­manu și solistul dansator Nicolae Alexan­dru din Mangalia. Cele 48 echipe artistice din raionul Negru Vodă se pregătesc pen­tru campania de vară. Au fost planificate ca în trimestrul III să facă fiecare cîte 6 deplasări. V. I. BUCUR BIBLIOTECARA O șuviță de păr îi tot cădea mereu pe frunte. Lucrul acesta nu o enerva, ci dim­potrivă o distra, își făcuse aproape o preo­cupare din faptul acesta. Fie cînd discuta cu cititorii, fie cînd era acasă ea ducea mereu mîna la frunte să potolească această șuviță de păr. Așa am cunoscut-o pe bi­bliotecara Voinea Rodica din comuna To­­pologu. Tot satul Topologu, raionul Hîrșo­­va, îți va putea vorbi despre Voinea Rodica atemistă, care din 1954 este și bibliotecara satului. Tot la bibliotecă am cunoscut-o și eu. Discuta cu niște cititori despre ultimele noutăți literare sosite la bibliotecă. Parcă ar fi vrut să-i convingă că aceste cărți tre­buie neapărat citite. Dacă am văzut acest lucru am și făcut imediat asociația de idei că biblioteca aceasta trebuie să aibă destui cititori și nu mi-am înșelat presupunerile. In comuna Topologu, sunt peste 260 de oa­meni care frecventează cu regularitate bi­blioteca și din aceștia, peste 30 la sută sînt tractoriști. Aflînd acest lucru curiozi­tatea m-a îndemnat să o întreb și ceva despre metodele ei de muncă, să aflu cum de a reușit să aibă pînă acum peste 1.500 cărți citite. — Foarte simplu, mi-a răspuns ea. Ca să fii bibliotecar nu înseamnă că trebuie să știi să așezi o carte în raft și să i-o dai cititorului atunci cînd vine să o ceară. Mun­ca aceasta nu este grea, dar este migă­loasă și cere răbdare. De acest lucru nu mi-am dat nici eu seama la început. Apoi povestirea ei a continuat pe aceeași temă. M­i-a vorbit cu același entuziasm despre munca ei și despre cititorii ei. Mi-a spus cum a reușit să mărească numărul de ci­titori. Pentru aceasta a organizat seri de basm cu copiii și tineretul. Numai în de­curs de un trimestru, a organizat 6 seri, la care au participat numeroși copii și tineri. In cursul lunii mai, la bibliotecă au avut loc mai multe recenzii printre care și re­cenzii asupra cărților legate strict de viața țăranilor muncitori cum au fost, de pildă, „Creșterea păsărilor“. Credeți că nu au fost participanți ? Vă înșelați. Peste 50 de persoane au populat sala de lectură și vă asigur că nu au lipsit nici colectivista Ma­ria Munteanu, nici Ana Nică și nici Maria Herineanu, care sunt, de altfel, cititoarele de frunte ale bibliotecii. Dar munca ei nu se mărginește numai la acest punct. Ea acordă o deosebită atenție și bibliotecilor de casă care sunt în comună în număr de 6. Rodica merge pe la ele în fiecare săptă­­mână pentru a vedea cum merge treaba, iar o dată, la două săptămîni, ea reîmprospă­tează standul de cărți. O altă preocupare a ei este și concursul „Iubiți cartea“ la care s-au înscris peste 60 de persoane. Are pînă acum și 3 purtători ai­ insignei, iar alți 11 au cerut să fie examinați. In curînd vor cere și alții. Rodica este sigură de acest lu­cru și poate să garanteze de pe acum că ci­titori ca Ion D. Viorica sau Maria Mun­­teanu vor solicita în curînd examinarea. Intr-una din zile ieșise pe cîmp. Voia să meargă pînă­­ la părinții ei care muncesc în colectivă Era spre sfîrșitul lunii iunie. A îmbrățișat cu privirea holdele care bateau in galben. Cînd a văzut acestea in minte i-a încolțit o idee. In curînd va începe tre­­ierișul și iată că și ei îi revin anumite sarcini. Cum va organiza bibliotecile la arii ? Care sînt cele mai eficace metode în acest sens ? Aceste idei o frămîntau pe Rodica și a încercat să le dea o dezlegare. Acum poate le-a și dezlegat, nu ne îndoim de acest lucru pentru că ea nu se lasă im­presionată de greutăți. Ne vom convinge în curînd. C. G. V DOBROGEA NOUA Nr. 2472 Pe urmele materialelor publicate „Cum se preocupă cooperația de consum din raionul Adamclisi de intensificare a schimbului dintre oraș și sat“ In articolul apărut sub titlul de mai sus în ziarul nostru nr. 2435 se­­ arată pe lîngă părțile pozitive și unele aspecte negative. Din cauza activității unilaterale a unor coo­perative sătești, de multe ori sarcinile de plan la desfacere sau achiziții nu se reali­zau. A.R.C.C. din raionul Adamclisi, răspun­­zînd redacției la serisarea trimisă, arată că cele publicate sînt juste. Articolul publi­cat a fost prelucrat cu întreg activul coo­perativei. De asemenea, conducerea A.R.C.C. a luat o serie de măsuri. Astfel, în planul de muncă s-a prevăzut ca fiecare membru din comitet să răspundă în mod concret de cîte 3 cooperative. Pe de altă parte au fost constituite îndată echipe ce s-au depla­sat la domiciliul membrilor cooperatori care să popularizeze mărfurile sosite în coopera­tivă, să-i îndrume pe aceștia pentru achita­rea părții sociale etc. ----------­ Din autoimpunere Din debitul de 2248 lei, ce reprezintă au­­toimpunerea pe anul 1956, cetățenii din sa­tul Strunga, raionul Adamclisi, au achitat pînă în prezent 1576 lei, urmînd ca în curînd să fie achitată întreaga sumă. Printre cei care au achitat primii aceste sume se află Petre Deacu, Tudor Crețu, Ioana Șerban, Stoiana Costache și alții. VIRGIL M., coresp. V-. Pînă și șoferul autobusului I.R.T.A care m-a dus la Bănea­­sa știa despre „festival“. — Mă, băieți mă 1 mîine e festival la Băneasa și eu nu-s bărbierit ! Tot în autobus, doi tineri se întrebau fiind îngrijorați de cerul înnorat. Oare și mîine o să plouă ? Nu știu ce-o fi răspuns fața acestei întrebări, dar știu că în noaptea aceea luna a stră­lucit pe un cer senin, minunat și că dimineața soarele a ră­sărit pe același cer albastru. Băneasa, deși e centru raio­nal, e o comună ceva mai mare decît celelalte. Condiții pentru organizarea unor ase­menea acțiuni nu prea sunt, dar tovarășii de la comitetul raional U.T.M. s-au străduit să organizeze o zi de odihnă pen­tru tineretul din raion și au reușit. In poiana din pădurea de la marginea comunei, că­tre ora prînzului erau peste 5.000 de oameni. In afișele care popularizau această zi și care au fost lipite peste tot în raion, erau anunțate întreceri sportive, programe artistice, chiar și un carnaval pe­nse­­rat. Ce putea să nu le placă ti­nerilor citind acest program ? Fără să fie îndemnați de două ori au venit cu toții chiar și din comunele mai îndepărtate ale raionului: cei din gospo­dăriile agricole colective cu mașinile, alții cu căruțele, cu motocicletele, bicicletele, cu tot ce au avut la îndemînă. La un moment dat poiana și pă­durea erau pline cu tot felul de „vehicule“. Cîte umbre de pomi, atîtea căruțe, între lu­minișuri, atîtea autocamioane. Programul s-a desfășurat exact așa cum fusese anunțat. A fost în primul rînd o des­chidere festivă în cadrul că­reia organizațiile U.T.M. frun­tașe din raion au fost sti­mulate cu material sportiv, patefoane, acordeoane și alte asemenea lucruri necesare dis­tracției tineretului. întrecerile sportive au avut de asemenea loc. S-au desfă­șurat trei meciuri de volei în­tre diferitele colective sportive ale asociației Recolta; au mai avut loc și mult așteptatele „lupte tătărești“: învingătorii, tinerii colectiviști Eșet Chia­­zim, Mustafa Marem și Salim Osman s-au dovedit a fi cei mai puternici dintre cei 26 de luptători participanți. In acest timp, pe cele două scene din poiană, echipele ar­tistice ale căminelor culturale din raion au prezentat cele mai bune bucăți pe care le-au avut în repertoriu. Echipa de călușari din Lippița a fost pri­mită cu viu interes. In această comună călușarii au tradiții vechi, moștenite din bătrîni. Ei au interpretat dansul cu mult suflet. Publicul i-a răs­plătit cu aplauze din plin, ur­­mărindu-i entuziasmați, căță­rați pe scenă, în pomi sau claie peste grămadă în jurul scenei improvizate. Cu două zile înainte nu exis­ta această echipă. In comună doar Mareș Ene și încă doi cunoșteau jocul. Mareș a avut ambiție ca pînă duminică să facă o echipă de călușari. A ales 4 tineri pe sprinceană, două nopți la rînd i-a instruit și i-a făcut să joace la fel ca el. Azi, privindu-i, nu poți cre­de ; dar Mareș e om serios. A mai existat apoi o serie de metiuri despre care în pro­gram nu scria, dar care au a­­părut firesc din dorința tine­rilor. In partea de deal a pă­durii, la umbră s-au adăpostit unități ale cooperativelor de consum din comune. Grătar, bere, sirop, fructe, basmale, pantofi, bomboane, într-un cu­­vînt, tot ce doreai găseai aici. Nu există om care­ să nu fi cumpărat ceva aici, fie chiar doi mititei și o halbă. Și tre­buie spus că s-au consumat cantități uriașe de mititei și be­re. Berea cel puțin se cumpă­ra cu căldarea sau cu buto­iașul, depinde cît de larg era colectivul adunat pe deal. Orchestrele au distrat toată după-amiaza tineretul adunat aici, iar seara, carnavalul a a­­muzat din plin pe tineri. Oa­meni costumați, rachetele colo­rate, artificiile formau un ta­­b­lu plin de viață, de tinerețe, de veselie. Cele de mai sus sînt doar cîteva aspecte culese întîmplă­­tor. Acest „festival“ cum spun ei va fi multă vreme su­bi­biect de discuție pentru cei ti­neri ca și pentru cei bătrîni. Și poate comitetul raional U.T.M. va mai organiza unul și mai frumos". R. ȘERBAN FESTIVAL Se pot ate­duce o activitate mai bogata La Energo-combinat din Constanța viața culturală a început să prindă viață. Oame­nii de aici s-au obișnuit să spună: artiștii noștri, fotbaliștii noștri, dansatorii noștri și asta tocmai pentru că în întreprindere există acum echipă de teatru, de dansuri, de fotbal, de volei, în care o parte din muncitorii întreprinderii își petrec tim­pul liber pregătind programe cît mai atrac­tive pentru restul muncitorilor. Există în întreprindere un cor cu o tra­diție destul de veche: înfiripat în anul 1949 dintr-o mînă de oameni, el numără astăzi peste 60 de coriști. Repertoriul său este foarte bogat și executat așa de ți-e mai mare dragul să-l asculți. La faza orășe­nească al celui de-al IV-lea concurs s-a cla­sat pe primul loc, iar mărturie a acestui lucru stau diploma de merit și dreptul de a participa la faza regională. Mai există apoi o echipă de teatru, mîndria întreprin­derii, cea care a dzrs faima prin orașele și satele regiunii ca: Tulcea, Babadag și Jurilovcș, pe unde a întreprins turnee. E­­chipa este apreciată mult de muncitorii în­treprinderii și bine le pare acestora cînd își văd pe scenă tovarășii de muncă, inter­preted cu atîta măiestrie roluri dintr-o piesă. Ba multora din ei le e chiar ciudă că se află în sală ca simpli spectatori și nu sînt acolo sus pe scenă. Nu rareori sînt cazurile cînd în biroul unde lucrează tovarășul Dinescu Ștefan, instructorul artis­tic al întreprinderii, intră cîte un tînăr, bo­­țindu-și în mînă șapca și spunînd cu oa­recare emoție în glas: „vreau să activez și eu în echipa de teatru. întreprinderea are acum și o formație de muzicuțe, înjghe­bată în iarna ce-a trecut și cu care s-a prezentat la cel de-al IV-lea concurs. Or­chestra este aproape înființată, iar echipa de dansuri naționale putem spune că a prins viață. In timpul liber, tinerii fac sport și pentru această treabă le stau la dispozi­ție terenul de fotbal, cel de volei, de tenis și tot materialul sportiv necesar. Toate bune pînă acum, dar cu o floare nu se face primăvară. Munca culturală are forme mult mai variate și dacă la între­prinderea Energo-combinat există un cor de 60 de persoane, o echipă de teatru cu un repertoriu destul de bogat, o orchestră de curînd înfiripată, o echipă de dansuri care a prins viață, plus înțelegerea sufle­tească a tovarășului director-prim, Popo­­vici Ion, aceasta nu este de-ajuns. Munca culturală din această întreprindere nu a cu­prins multiplele forme pe care le are. Din partea conducerii întreprinderii și, în spe­cial, a celor ce se ocupă cu resortul cul­tural nu a existat o preocupare permanentă pentru împletirea muncii cultural-artistice cu munca de educație comunistă a tinerilor. Mai sînt încă mulți tineri care-și petrec în mod întîmplător timpul liber și asta pentru că nu sînt atrași spre o preocupare dina­inte organizată. Iată, de pildă, ce povestea o dată unul din bătrînii maiștri despre un tînăr din echipa sa pe nume Chivu Tudor. Cînd l-a cunoscut era un element rău cu care credea că nu va face nici o treabă. Abia aștepta să sune ora schimbului pen­tru a o zbughi numai el știe pe unde. De cînd însă tovarășul Dinescu l-a atras în echipa de teatru, băiatul s-a schimbat foarte mult. A devenit punctual la treabă și destul de conștient. Tinerilor le vorbește numai despre teatru și-l sfătuia chiar pe maistru să vină la repetițiile echipei. In timpul liber merge la spectacole și asta pentru că în primul rînd vrea să învețe cîte ceva din măiestria actorilor rutinați. Acesta este desigur un caz mărunt dar din el reiese o serie de lucruri frumoase ce se pot face. Biblioteca întreprinderii este foarte bine aprovizionată cu cărți dar lipsește un bi­bliotecar permanent așa că stă mai mult închisă. Or, în această situație oamenii nu au mereu posibilitatea să-și procure cărți pentru citit. Ca să mai vorbim despre co­lectivul de conferențiari, el nici nu există, iar conferințe nu se țin de loc. Drept e că nici nu au unde, deoarece nu există în a­­ceastă întreprindere un club sau cel puțin o sală de festivități, deoarece cea rezervată pentru această treabă este într-adevăr prea mică și de multe ori întrebuințată în alte scopuri decît cel cultural-educativ. Pînă la această dată nu există încă o brigadă ar­tistică de agitație, cu toate că și aici sînt multe fapte bune după cum nu lipsesc nici cele rele. Nu există oare posibilitate pentru înjghebarea unei brigăzi artistice de agita­ție? Ea există și încă suficiente, dar „nu are cine să facă parte din colectivul de creație”. Or, lucrul acesta nu-i de loc just deoarece lucrează aici un număr foarte mare de intelectuali, funcționari, ingineri și tehnicieni, care ar putea foarte bine să facă față în colectivul de creație, avînd în ve­dere pasiunea lor pentru problemele cultu­rale și spiritul lor de buni observatori ai treburilor din întreprindere. Nu există însă suficientă preocupare din partea organiza­ției U.T.M., respectiv din partea tovarășu­lui Chirimbu, care acum ține locul de se­cretar. Chiar comitetul de întreprindere pri­vește cu oarecare rezervă munca culturală pe motivul că „există alte probleme mult mai importante“ după cum se justifică to­varășul Nicolae Dumitru, președintele co­mitetului. E drept că sînt și o serie de greutăți de ordin obiectiv cum ar fi spre exemplu fap­tul că oamenii lucrează în ture diferite și că este greu să-i aduni pe toți la repetiție. Nu sînt nici mijloace materiale de ajuns, dar oamenii de aici au dovedit că pot să învingă și aceste greutăți. Spre exemplu cînd s-a montat piesa „Oaspetele în faptul serii“ de Horia Lovinescu cu care s-au pre­zentat la concurs, oamenii din echipa de teatru au stat și au lucrat la decoruri trei zile în șir. Ce i-a determinat pe ei să facă acest lucru ? Desigur sincera lor pasiune pentru teatru. Iată deci ce lucruri frumoa­se pot face oamenii din întreprinderea E­­nergo-combinat. Trebuie însă să fie aju­tați mai mult. Tovarășul Popescu Tănase, responsabilul cultural al comitetului de în­treprindere, este un strungar bun, dar nu un tot atît de bun reazem al muncii cul­turale. Conducerea întreprinderii și în spe­cial cei care se ocupă de problemele mun­cii culturale să analizeze mai mult posibi­litățile reale existente în întreprindere și cu siguranță că se pot face lucruri mult mai mari în această problemă. CUCU ION *\Cvrv~' NOI CĂRȚI APĂRUTE I. S. ANTONIU „Aparate de măsurat și măsurări electrice uzuale“ 154 pag. Iei 3.70 In această lucrare sînt expuse principiile fundamentale de funcționare și de construc­ție ale aparatelor electrice de măsurat, uzu­ale, folosite în curent continuu și în curent alternativ, cum și metodele de măsurare cu ajutorul acestor aparate a principalelor mă­rimi electrice. Sînt tratate, de asemenea, dispozitivele și aparatele auxiliare necesare măsurătorilor în rețelele de înaltă tensiune și în circuitele parcurse de curenți mari cum și o serie de aparate de măsurat speciale. Capitole separate sînt dedicate etalonării aparatelor uzuale și măsurării rezistențelor, capacităților și inductanțelor. Lucrarea se adresează tehnicienilor care efectuează măsuri electrice și poate servi drept îndrumător celor care, avînd cunoș­tințe elementare de electrotehnică, se ini­țiază în acest domeniu. Pentru a putea fi citită și înțeleasă cu ușurință, lucrarea cuprinde numeroase sche­me și figuri sugestive, demonstrațiile mate­matice ocupînd un spațiu limitat. ★ K. A. SULGHIN „Construirea receptoarelor de unde scurte pentru radioamatori“ Traducere din limba rusă (Editura Tehnică) 148 pag. Zei 3,35 In această carte sînt examinate particu­laritățile diferitelor etaje ale receptoarelor pentru unde scurte și sînt date o serie de cunoștințe practice pentru alăturarea mon­tajelor, alegerea pieselor, executarea con­structivă și alinierea atît a celor mai simple receptoare pentru unde scurte, cit și a re­ceptoarelor complicate moderne. In afară de aceasta, sînt descrise sumar unele apa­rate pentru radioamatori. Cartea se adresează radioamatorilor avan­sați, dar ea poate fi folosită și drept ma­nual pentru proiectarea, executarea și ali­nierea, atît ale aparatelor simple, cît și ale receptoarelor speciale pentru unde scurte, cum și ale gamei de unde scurte a recep­toarelor care funcționează cu toate cele trei game de unde. Nu se poate spune că anul acesta colec­tivul fabricii „9 Mai“ nu a obținut rezultate bune în muncă. Acest lucru e confirmat de indicii de plan realizați. De exemplu, în trimestrul I atît planul producției globale cît și planul producției-marfă a fost de­pășit cu 9,06 la sută. In același timp s-a obținut o justă corelație a principalilor in­dici de plan, în sensul că dinamica creș­terii cîștigului mediu este sub aceea a creș­terii productivității muncii. întrecerea socialistă, în care sunt antre­nați muncitorii, a scos la iveală un număr însemnat de fruntași și evidențiați în producție. Așa de exemplu, comunistul Vlad Tudor, ajustor la secția sculărie, dă lucru de bună calitate și-și depășește nor­ma de producție cu peste 70 la sută, ajutînd în felul acesta la funcționarea optimă a mașinilor, la creșterea productivității mun­cii și în celelalte secții. Utemistul Mure­­șan Dumitru, reglor la secția presat cald, se străduiește continuu pentru ridi­fa­tarea productivității muncii, îmbunătățirea calității și reducerea rebuturilor, obținînd în această direcție succese însemnate. In luna mai, el și-a depășit norma cu 68 la sută. Sunt și alți muncitori care au dat re­zultate asemănătoare ca : Barbu Ion, Ion T. Gherghina, Idriș Aliș, Calan Alexandru etc. Luate comparativ cu posibilitățile exis­tente, succesele colectivului fabricii „9 Mai“ puteau fi mai mari. De altfel, munca des­fășurată la fabrica „9 Mai" nu a avut în considerație indicele de bază al activității economico-financiare și anume: prețul de cost. Aceasta rezultă din însăși faptul că prețul de cost planificat a fost depășit în toate lunile. Dacă în luna ianuarie s-a rea­lizat o bună parte din sarcina de reducere a prețului de cost, apoi în lunile următoare nu numai că nu s-a realizat sarcina de re­ducere dar prețul de cost chiar a crescut față de perioada precedentă, ajungînd pe luna martie la o creștere de 13,1 la sută in loc să fie redus cu 2,7 la sută, după cum prevedea planul. In luna aprilie în loc ca prețul de cost să fie redus cu 4 la sută el a crescut cu 11,6 la sută, ceea ce în­seamnă că față de perioada de bază (com­parabilă) prețul de cost a crescut cu 15,6 la sută. Fără să nesocotim existența unor greu­tăți obiective, cum ar fi acelea în proble­ma aprovizionării cu anumite materiale în unele perioade, trebuie să accentuăm că o cauză principală a depășirii prețului de cost o constituie ritmicitatea producției, fapt ce nu a permis ridicarea activității econo­mico-financiare a întreprinderii la un nivel mai înalt. Astfel, conducerea tehnico-admi­­nistrativă (director Costea Tudor și inginer șef Balaciu Ion) nu a luat toate măsurile necesare îndeplinirii planului de producție zi de zi, decadă de decadă. Se observă că în prima jumătate a lunilor activitatea este nesatisfăcătoare pentru ca în a doua jumă­tate a lunilor și mai ales în ultima de­cadă să se efectueze ore suplimentare pen­tru a se putea realiza și depăși planul. In luna mai, de exemplu, realizările din pri­ma decadă au fost sub plan, astfel: în ziua de 1 mai — 57,4 la sută, pe ziua de 2 mai — 55 la sută, pe 5 mai — 71,1 la sută, pe 7 mai — 68,2 la sută. In decada a II-a (1Q—20 mai) realizările au oscilat între 80 și 100 la sută, iar în ultima decadă, și mai exact în ultimele 9 zile ale lunii, realizările au fost de peste 100 la sută, a­­jungînd pînă la 115,9 la sută. Desfășurarea producției în salturi nu este o chestiune „internă“ cum înclină să creadă unii tovarăși și că ceea ce ar conta este realizarea planului lunar. Acest mod de lucru cere din partea muncitorilor eforturi mari, ore suplimentare de muncă, fapt ce duce la achitări de salarii în plus și tot­odată la o producție necorespunzătoare din punct de vedere calitativ. Așa se explică faptul că o serie de mașini se defectează des din cauză că nu rezistă unele piese confecționate în secția sculărie, unde fon­dul de salarii planificat a fost depășit nu­mai în luna aprilie cu circa 2.000 lei. In plus de aceasta, cîștigul mediu realizat a depășit indicele de realizare a produc­tivității muncii cu 8,2 la sută. Tot ca ur­mare a neritmicității producției, productivi­tatea muncii planificată nu a fost realizată decît în proporție de 84 la sută, iar planul producției globale nu a fost îndeplinit cu 6,1 la sută. Nerealizarea planului de pro­ducție a dus în același timp la creșterea greutății specifice a cheltuielilor generale de fabricație și ale întreprinderii pe unita­tea de produs. In trimestrul I al acestui an planul cheltuielilor generale de fabri­cație a fost depășit cu 5.000 lei, iar planul cheltuielilor generale ale întreprinderii cu 45.000 lei. Trebuie să precizăm că depășirea cheltuielilor generale de fabricație se dato­­rește nerealizării factorului de putere la e­­nergie electrică tocmai ca urmare a neasi­­gurării unei producții ritmice, a deselor de­fectări și opriri a unor mașini. Așa s-a ajuns la depășirea prețului de cost pla­nificat lună de lună la fabrica „9 Mai". Problema neritmicității producției la a­­ceastă fabrică este o chestiune care trebuie studiată cu atenție de către colectivul de conducere cu participarea largă a maselor de muncitori, tehnicieni și funcționari, îm­preună cu organizația de partid, comitetul de întreprindere și organizația U. T. M., deoarece ea dăinuiește de mult în această unitate și continuă să constituie o frînă a activității. Iată de pildă că și în luna iunie planul producției globale ca și al pro­ducției-marfă nu s-a realizat în prima ju­mătate a lunii, înregistrîndu-se următoarele cifre : pe 1 iunie — 67,6 la sută, pe 2 iunie — 70,2 la sută, pe 7 iunie — 92,7 la sută, pe 8 iunie — 89,8 la sută, pe 16 iunie — 95,4 la sută etc. Cauzele acestei situații rezidă în primul rînd în neorganizarea suficientă a muncii. Așa, de exemplu, în loc să se studieze din timp necesitățile de scule în funcție de planul de producție din luna următoare și a sculelor existente pentru a se fixa sar­cina de plan a secției sculărie, pentru ca și colectivul de aici să-și poată organiza munca în mod temeinic, se dă spre execu­tare unele comenzi care se opresc apoi pen­tru a executa altele și acest lucru cauzează timpi morți și face să scadă productivitatea muncii. In condițiile fabricii „9 Mai“ sec­ția sculărie are un rol deosebit de impor­tant, avînd în vedere lipsa sau insuficiența unor scule și piese de schimb la mașinile­­unelte care duc la dese stagnări în pro­ducția de bază. O cauză tot atît de mare în neritmici­­tatea producției o constituie numărul ridi­cat de absențe ale muncitorilor din produc­ție, datorită slabei preocupări a comitetu­lui de întreprindere (președinte Iosif Va­sile) și a organizației de partid (secretar Stan Ilie) pentru educarea oamenilor, pen­tru întărirea disciplinei socialiste în mun­că. Astfel, față de anul trecut numărul ab­sențelor nemotivate se menține destul de ridicat iar în luna martie el a depășit de mai bine de două ori numărul celor din martie 1955 (255 zile-omi față de 111 zile­­om). Dintre cei care obișnuiesc să lipsească nemotivat, făcînd greutăți producției amin­tim pe Comandașu Riveica, Stoian Stana și Olaru Alexandru. Desfășurarea procesului tehnologic a fost mult îngreunată și de ve­­niul mare de ab­sențe motivate. Ușurința cu care s-au fă­cut unele învoiri sau au fost motivate unele absențe de către con­ducerea întreprinderii a dus la creșterea nu­mărului lipsurilor din producție care pe primele 5 luni de zile ale acestui an au fost de 2554 zile-oni, depă­șind cu mult numărul celor din anul trecut de pe aceeași perioadă. Aspectele negative își au însă origina, cu orice încercare de tăgadă din partea unora, în slaba muncă politică ce se duce în această fabrică. Organizația de partid se ocupă mai mult în general de problemele producției și mai ales de problema prețului de cost, care nu este dezbătută cu mun­citorii. In planul de muncă al organizației sînt prevăzute cîteva ședințe care nu au un ca­racter suficient de concret cum ar fi: „a­­naliza muncii politice, economice a orga­nizației de partid, etc. și nu se fixează data precisă cînd trebuie să se țină, ceea ce a făcut ca ședințele să se amine de pe o zi pe alta, de pe o lună pe alta, sau dacă au fost ținute, din cauză că nu au fost pre­gătite din timp, ele n-au dat rezultatele do­rite totdeauna. Invățămîntul de partid, de economie con­cretă merge slab, cursanții și chiar secre­tarul organizației U. T. M. tov. Zaharia Dumitru, nu participă cu regularitate la cursuri, ceea ce împiedică ridicarea nivelu­lui lor ideologic și de aici o slabă orientare politică și chiar delăsare în activitatea de producție. Pe linia ridicării nivelului cu­noștințelor economice nu s-au organizat conferințe și discuții. Sarcinile fixate de către organizația de partid fiecărui comu­nist se rezumă în cea mai mare parte la pregătirea unui muncitor de a deveni can­didat sau membru de partid și aceasta este sarcina pe un an de zile. Cîteva sarcini care sînt legate mai direct de producție sînt pur și simplu obligațiile lor pe linie administrativă, pentru care sînt salarizați. Astfel lucrînd, organizația de partid nu a putut da un sprijin satisfăcător producției și mai ales asigurării ritmicității ei. Pentru a lichida cu rămînerea în urmă în privința reducerii prețului de cost, a reali­zării planului pe sortimente și îmbunătăți­rii calității produselor, este neapărată ne­voie de a se trece la organizarea unei pro­ducții ritmice. In acest sens, trebuie înlă­turate deficiențele de planificare și orga­nizare a muncii luîndu-se măsuri de repar­tizare din timp a sarcinilor de plan pe secții, mașini și oameni, pentru a se putea organiza și aproviziona locul de muncă la vreme cu materiale, piese de schimb scule. Studierea temeinică a procesului teh­și­nologic, adoptarea de noi măsuri de îmbu­nătățire și urmărire a lui pe parcurs, va ajuta colectivul fabricii să înlăture gîtuirile de producție ce există între secții, evitînd golurile în producție. Paralel cu aceasta, o gajă deosebită trebuie avută față de ma­șini, pentru o folosire rațională și îngrijire exemplară, care să­­ permită a da o pro­ductivitate sporită prin ținerea ei perma­nentă în funcțiune. Realizarea acestor obiective este posibilă dacă organizația de partid va duce o mun­că mai susținută în rîndurile muncitorilor, trasînd sarcini concrete fiecărui comunist, legate direct de producție, cu termene pre­cise de îndeplinire, dacă se va strădui mai mult pentru ridicarea nivelului cunoștin­țelor lor politice, tehnice și economice și va îndruma comitetul de întreprindere și or­ganizația U.T.M. de a antrena în întrecere masa de muncitori, tehnicieni și funcțio­nari. Organizarea de schimburi de expe­riență între echipe și oameni, ținerea regu­lată a consfătuirilor de producție cu par­ticiparea largă a muncitorilor fruntași și a tehnicienilor, vor duce în mod sigur la des­fășurarea procesului de producție în mod ritmic, cheia unor noi și noi succese atît în ce privește creșterea productivității mun­cii cît și creșterea salariului nominal. I. SFRI­JAN Cum se preocupă colectivul fabricii „9 Mai“ de desfășurarea ritmică a procesului de producție

Next