Dobrogea Nouă, februarie 1957 (Anul 10, nr. 2653-2677)

1957-02-01 / nr. 2653

üaiá INTILNIRI INTRE CANDIDAȚII F.D.P. ȘI ALEGATORI Alegătorii își exprimă adeziunea lor față de politica partidului și guvernului Cuvântarea tovarășului Simion Bughici (Urmare din pag. I-a) (text prescurtat) Intîln­niri­le care au loc între alegăt­­­ori și candidați constituie peste tot manifestări puternice de aprobare din partea oamenilor muncii a liniei poli­tice a partidului nostru, a măsurilor guvernului, a sarciinilor și directive­lor pe care partidul le-a preconizat pentru continua ridicare a nivelului de trai al oamenilor muncii, pentru prosperitatea și progresul neîntrerupt al patriei noastre. Pentru ce sunt chemați cetățenii patriei noastre să voteze candidații F.D.P. ? Muncitorii și muncitoarele sunt che­mați să voteze pentru un trai mai bun, pentru dezvoltarea industriei, pentru ridicarea productivității mun­cii, pentru mărfuri tot mai multe, mai bune și mai ieftne. Țăranii muncitori își vor da votul pentru o viață mai bună și îmbelșu­gată, pentru înflorirea satelor noas­tre, pentru recolte bogate. Intelectualii, femeile și tinerii sunt chemați să voteze pentru bunăstare și un viitor luminos, pentru înflori­rea științei, artei, pentru ridicarea cu­lturală a poporului nostru, pentru p­ace. Pentru un asemenea program chea­mă Fron­tu­l Democrației Populare pe cetățenii și cetățenele patriei noastre să-și dea votul la alegerile din 3 fe­bruarie, alegeri ce vor constitui o nouă și puternică manifestare a pa­triotismului socialist, a unității po­porului nostru în jurul partidului și guvernului. Dușmanii poporului nostru, impe­rialiștii de tot soiul în frunte cu cei ■americani, uneltele lor, care se mai găsesc și în țara noastră, spun că alegerile noastre n-ar fi chipurile de­mocratice, că la noi nu ar exista de­mocrație. Noi le răspundem: „Demo­crația pe buzele voastre a fost tot­deauna o minciună. Voi prin demo­crație înțelegeți dreptul de huzur al celor ce exploatează, dreptul de a exploata ,sîngeros pe muncitori, drep­tul de a surprire a popoarelor din co­lonii, voi numiți democrație linșajele din cartierele negrilor, asasinatele în masă din Algeria, execuțiile din Ci­pru“. Posturile de radio imperiali­ste ne­voite să recunoască că pe listele de candidați ai F.D.P. se află munci­tori, țărani, intelectuali, afirmă cu nerușinare: „Oare muncitorul de la strung sau țăranul de la plug, este în stare să reprezinte interesele na­țiunii, ale țării? Ei probabil înțeleg prin națiune și patrie burghezia și moșierimea. Acestora și altora de a­­celași soi le-a răspuns cu mai mult de un veac în urmă Tudor Vl­adimi­­rescu cînd afirma: „Patria se chea­mă norodul și nu tagma jefuitorilor“. Muncitorii de la strung, țăranii de la plug, cărturarii, nu numai că pot reprezenta poporul, pentru că sunt sînge din sîngele poporului, dar pot să și conducă țara, și o conduc, pot și creează toate condițiile pentru în­florirea ei. In decursul celor 4 ani ce s-au scurs de la ultimele alegeri pentru Marea Adunare Națională — a spus în continuare vorbitorul — poporul nostru muncitor, sub conducerea partidului, a obținut succese de sea­mă pe frontul construcției socialiste. Țara noastră a devenit o țară indus­­trial-agrară. Zeci de fabrici noi au fost construite, sute de fabrică au fost înzestrate cu utilaj perfecționat și modern. Zeci și sute de sate au fost electrificate. Asistența medicală a fost lărgită. Noi instituții de cul­tură au fost create, noi cămine cul­turale au luat ființă. Țar­a noastră care era în primele rînduri ale țărilor cu neștiutori de carte, a devenit o țară în care analfabetismul este de fapt fehidat. Toate acestea arată că oam­enii muncii de la orașe și sate au urmat cuvîntul partidului și al guver­nului. Pe baza tuturor acestor succese partidul și guvernul au putut trece la noi măsuri de îm­bunătățire a traiului oamenilor mun­cii, la ridicarea cîștigului mediu mi­nim al muncitorilor, la ajutorul de stat pentru copii, la mărirea pensii­lor minime, la pregătirea unor noi măsuri pentru îmbunătățirea salari­zării. Multe lucruri frumoase și mi­nunate au fost înfăptuite și , în re­giunea Constanța. Dar noi, comu­niștii, nu ne înCînităm. Noi știm că s-au făcut multe, dar mai a­­vem multe de făcut. Oare se poate face totul dintr-o dată? Să construim fabrici, să mecanizăm agricultura, să construim și instituții culturale, să construim locuințe, drumuri, să elec­­trificăm satele? Soluția de noi depinde. Să produ­cem mai mult, să producem mai ief­tin, să nu risipim, să facem economii. Soluția este ca producția să fie mai mare. Cu toate că o serie de între­prinderi din regiunea Constanța au îndeplinit planul, și unde chiar s-au depășit, noi producem încă scump. In unele fabrici produsele sunt încă pierderi pentru economia noastră, pierderi pentru fiecare în parte. So­luția este ca fiecare pe locul unde ne găsim, să­ ne facem datoria ciît mai conștiincios, să înțelegem că fie­care cetățean trebuie să se gîndească, să se preocupe de interesele generale. Aceasta înseamnă să dăm dovadă de înaltă conștiință cetățenească și să fim mîndri că sîntem cetățeni ai­ R.P.R.­­ Tovarășul Simion Bughici s-a ocu­pat îm continuare de situația interna­țională în care se desfășoară alege­rile pentru Marea Adunare Națională, subliniind că forțele imperialiste își continuă aventurile agresive împo­triva țării noastre și a întregului la­găr al socialismului. Noi trebuie să fim vigilenți față de aceste uneltiri, noi știm că con­struirea socialismului nu este o­­st­radă și că se găsesc elemente care sub diferite forme vor să o îm­piedice. Asemenea încercări se vor lovi de unitatea cresc­ndă mora­lo­­politi­că a poporului nostru. Sîntem convinși că alegerile pentru Marea Adunare Națională, această uriașă demonstrație de voință de a construi socialismul a poporului nostru, va constitui încă o lovitură dată dușma­nilor noștri, va însemna o puternică consolidare ,a regimului democrat­­popular -- •___*""«­'--___________ * * Un aspect din sa­la Cazinoului unde a avut loc intîlnirea tovarășului Simion Bughici cu alegăto­rii din circumscrip­ția electorală Con­­stanța-nord. DOBROGEA NOUA Nr. 2653 r Cetățeni și cetățene. La 3 februarie 1957 sîrtîeni ch­emați să alege și pe noii depistațî ai Marii Adunări Naționale dintre cei mai buni, mai des­toinici și mai reprezen­tativi fii ai poporului nos­tru. Marea Adunare Na­țională, organul suprem al puterii de stat, trebuie să întruchipeze crescîracta unitate politico-morală a­­ poporului muncitor din (, v Republica Populară Ro­­­­­mână, Partidul Muncitoresc Român, Uniunea Tineretu­­­i și Muncitor, sindicatele, Comitetul Femeilor De­mocrate, organizațiile ob­ștești, cooperatiste, cul­turale și științifice, se prezintă și la aceste ale­geri în cadrul Frontului Democrației Populare, baza cea mai largă pen­tru afirmarea cetățeneas­că a tuturor oamenilor muncii din patria noastră. (Din Manifestul "Consiliului Cen­tral al F.D.P.). Astăzi, litoralul Mării Negre este un bun al întregului nostru popor muncitor *— stb­îcnirea tovarășului Mucenic Mamulaș cu alegătorii -A Sala­­ de festivități a Cazinou­lui din Vasile Roaită a găzduit zilele trecute o însuflețită adu­nare cetățenească. Au fost pre­zenți aci muncitori și tehnicieni din S.M.T.-uri și G.A.S.-uri, co­lectiviști și întovărășiți, bătrîni, femei și tineri, reprezentanți ai diferitelor organizații de masă, ai alegătorilor din fiecare comu­nă din circumscripția electorală Vasile Roaită. însuflețirea și entuziasmul au domnit în tot timpul desfășurării adunării. „Eu, a sp­us­ tovarășul Consta­n­­tineá și Marin. •• am lucrat mulți ani sub vechiul regim, aci în a­­ceastă clădire, și am văzut cum în saloanele acestea orgiile și desfrîul se țineau lanț. Azi, îmi crește i­nima cînd văd cum vară de vară zeci de mii de oameni ai muncii se perindă prin orașul de calitate slabă, și aceasta înseamnă­­ nostru petrecîndu-și concediul de odihnă sau căutîndu-și sănătatea la mare. Numai în ultimii ani, în Vasile Roaită au apărut spații verzi pe o suprafață de 5 hectare, parcuri minunate, străzi noi, vile com­­plet renovate și altele, toate cu același scop , să facă odihna ce­lor ce vin aci cît mai plăcută. Astăzi, litoralul Mării Negre este un bun al întregului nostru po­por muncitor“. „In vederea permanentizării stațiunii noastre, a spus tova­rășul Buzoianu Alexandru, vice­președinte al sfatului popular Te­­chirghiol, noi am luat o serie de măsuri de reamenajare a vilelor, a străzilor. Acum se duce în ora­șul Techirghiol o muncă neobo­sită pentru completa colectivi­zare și angajamentul nostru, al comitetului executiv, este de a depune toate eforturile pentru ca această sarcină să fie îndeplinită cît mai curînd“. „Pentru regimul nostru demo­crat-popular, pentru condițiile minunate de­ viață și muncă crea­te de acesta, eu îmi voi da la 3 februarie primul meu vot, a spus utemista Anghelescu Viorica, salariată la C.C.S. Vasile Roai­­tă“. „Folosind timpul prielnic și bazîndu-s­e pe experiența anilor trecuți care ne-au dovedit că se pot face însămînțări de primăva­ră începînd încă din luna ianua­rie, atunci cînd timpul permite, a spus tovarășul Bălan Alexan­dru din satul ,,2 Mai“, noi, co­lectiviștii, am hotărît ca în cin­stea­ alegerilor să însămînțăm 50 hectare grîu de primăvară, lucru pe care l-am și realizat de alt­fel o­­pul țărăniștilor. Ce om fain. Po­litician de meserie nu glumă. Uite, mi-aduc aminte și parcă-l văd în față. Aducea la chip cu mine, înalt, simpatic, mustăcioa­ră tunsă scurt și­ bun de sură. A vorbit apoi tovarășul Mu­cenic Mamulaș, candidatul cir­cumscripției electorale Vasile Roaită. Realizările înfăptuite pînă acum în raionul nostru sînt bine cunoscute, a spus acesta, pentru că la toate v-ați dat din plin con­tribuția. Atît acestea cît și cele pe care le vom înfăptui de acum Încolo sînt rod al politicii juste duse de partidul nostru, care zi de zi, ne îndrumă pașii spre noi succese. Toate hotărîrile partidu­lui și guvernului prevăd ca sar­cină principală crearea de condi­ții cît mai bune pentru toți cei ce muncesc. Ca să răsplătim a­­ceastă grijă noi trebuie să mun­cim și mai bine îndeplinindu-ne cu cinste sarcinile trasate, fiind demni de grija părintelui iubit — partidul. De la ultima plenară, din 27-29 decembrie 1956, în raionul nos­tru au trecut din întovărășirea agricolă în gospodăria agricolă colectivă 365 de familii. In vederea obținerii de recolte cît mai bogate, colectiviștii și în­­tovărășiții noștri duc în prezent o muncă hotărîtă pentru ca prin transportarea gunoiului de grajd la cîmp să îngrașe suprafețe tot mai întinse de teren. Astfel, în comuna „23 August“ au fost transportate pînă acum 2.000 tone gunoi, în comuna Pecineaga, 200 tone etc., iar în cinstea alegeri­lor colectivul de muncă al S.M T.­­ului Albești a terminat repara­țiile la mașinile și uneltele a­­gricole în procentaj de 70 la sută. Adunarea s-a încheiat cu un bogat program artistic prezentat de echipa C.C.S.-ului Vasile Roai­tă. Jianu era om de treabă. Mai zgîr­­cit însă. Intîi își băga neamurile Pe urmă veneam noi. Oricum, a­­vea grijă și de noi. Cu el odată, Intr-un an de guvern, mi-am fă­cut bloc ușorul de la șosea și Dăm votul nostru pentru fericirea poporului, pentru pace Intîlnirea tov. Zaharia Viorica cu alegătorii — rbp ♦ ♦ <i înainte de deschi­­­­derea întîlnirii, re­­­­prezentanții alegă­­j­torilor din comunele I Castelu, Ciocîrlia,­­ M. Kogălniceanu și­­ Peștera, ce fac par­te din circumscrip­­ț­­ia electorală Med­gidia, discută dife­rite probleme candidata lor, Vio­cu­rica Zaharia, bobi­natoare­­ fruntașă la J.M.U.M (Urmare din pag. I-a) putată în sfatul popular al orașului Medgidia. „In cinstea ■alegerilor, voi munci în așa fel încît toate musul­manele din cartierul meu să-și dea votul­ cu drag candidatei noastre Viorica Zaharia, pentru că este o fată cinstită și devotată, pentru că noi o iubim“. Colectiviștii Florea D. Alexe și Du­­mitrescu Constantin din satul Ni­si­­pari au propus ca îm saltul lor să se instaleze cît mai urgent un telefon și sa se idolieze dispensarul cu cadre medico-sanitare corespunzătoare și calificate. Ei au asigurat adunarea că colectiviștii din Nisipari își vor da la 3 februarie­­ cu încredere votul pen­tru candidații F.D.P. Tot în această adunare, tovarășul Simion Ion, președintele sfatului popular al orașului Medgidia, a pre­zentat participanților o mică infor­mare despre felul cum s-au îndepli­nit încă de pe acum unele propuneri făcute de ei cu prilejul întâlnirilor dintre Candidata Viorica Zaharia și Culegători. „A fost dată în folosință în această perioadă pasarela din ga­ra Medgidia, s-a dat în folosință un depozit de gaz în centrul orașului, construcția de șosele continuă intens, iar lucrarea de pe strada Gheorghe Dimitrov este aproape terminată. Cît de curînd se va mai executa o plat­formă pentru a se mări piața orașu­lui. Mai sînt o serie de propuneri care, cu ajutorul organelor regionale și cu ajutorul alegătorilor, se vor executa cît de curînd“ — a spus tov. Simion. Apoi, a luat cuvintul candidata. Aplauzele și lozincile „Trăiască can­didații F.D.P.“ nu mai conteneau. Tov. Viorica Zaharia a vorbit despre realizările înfăptuite sub conducerea partidului, înscrise în Manifestul Con­siliului Central al F.D.P. „Manifestul arată întregului popor — a spus vor­bitoarea — că pe răbojul celor 4 ani ■ care au trecut de la ultimele alegeri pentru Marea Adunare Națională, poporul nostru a obținut un șir de izbânzi, pe care nimeni, nici chiar dușmanii, nu poți să le tăgăduiască. S-a făcut în acest timp încă un pas­­ însemnat pe calea construirii socia­lismului, lăsînd și mai mult în urmă trecutul negru, greu, de apăsare și de umilință, trecutul robiei moșierești și al exploatării capitaliste. Manifestul Consiliului Central al F.D.P. aiciază marile transform­ări care au­­ avut loc în țar­a noastră. In raionul Medgidia, au luat ființă în­treprinderi moderne bine utilate: în­treprinderea unde lucrez eu, LM.U.M., fabrica „Cimentul păcii“, uzina Ovi­­diu II. Combinatul de superfosfați care se construiește la Năvodari sînt lucrări ce s-au făcut și se fac în a­­ceș­ti ani. Viața țărănimii muncitoare s-a schimbat în mod radical Urmașii celor 11.000 țărani uciși în 1907 și ai tuturor celor care veacuri de-a rîndul au luptat pentru pămînt și li­bertate sînt astăzi stăpîni pe pămîn­­tuil ce-i muncesc. Țăranii muncitori înțeleg că singurul lor drum spre belșug și bunăstare este calea gos­podăriei mari socialiste și pășesc cu încredere pe drumul arătat de partid. In afara raioanelor Negru Vodă și Hîrșova complet cooperativizate,­ în cinstea alegerilor de la 3 februarie și raionul nostru Medgidia a fost cooper­ati­vizat“. Vorbitoarea și-a încheiat expune­rea vorbind despre politica de pace a țării noastre, lupta ce se duce pen­tru menținerea și apărarea păcii. „Eu sînt tînără, a spus Viorica, nu am decât 24 de ani și nu doresc ca viața fericită și­­ frumoasă pe care o tră­iesc astăzi să mi-o tulbure bubuitul tunurilor sau bombele avioanelor. Și ca mine sînt sute de milioane de fete. Regimul democrat-popular înfăptu­iește visul pentru care au luptat și căzut cei mai buni fii ai poporului nostru. Pentru pace, pentru viața fe­ricită care o trăim, pentru viitorul luminos al poporului, Frontul Demo­crației Populare cheamă pe toți ale­gătorii să-și dea la 3 februarie cu încredere votul candidaților F.D.P.“. CLARA G. IV Cetățeni «în rândurile naționalită(ilor conlocuitoare! » Regimul democrat-popular înfăptuiește ega­­­­­­­litatea în drepturi a tuturor cetățenilor țării,­­­­ fără deosebire de naționalitate. Pentru întărirea­­­­ prieteniei și conviețuirii frățești dintre oamenii I­S muncii romîni și cei din rîndurile naționalități­­­­­­lor conlocuitoare, pentru înflorirea patriei­­­­ noastre comune, Republica Populară Romînă, 3­i dați-vă cu încredere votul vostru candidaților ! 5 F. D. P.! I — E he, timpuri de altădată. S-au dus, s-au dus, și după cum văd nu mai e rost să se întoar­că. Parcă e un făcut, de la o vre­me încoace, nimic. Nici măcar ,,vocea" nu prea mai dă semne de viață. Ne-a uitat se vede treaba. Vai și-amar de noi. Nu tu mo­șie, nu tu făbricuță, nu tu senat, cameră, nu tu rentă, acțiuni... S-au dus, s-au dus toate pe gri­­lă. Parcă nici n-au fost vreodată. Ce-am ajuns să trăim și să ne vadă ochii, coane Griguță! Conu Griguță, un rotofei obez, cu ochii pierduți în pleoapele bul­bucate, a tresărit. S-a ridicat puțin din fotoliul zdrențuit ca scuturat de un fior și a exclamat printre sughițuri: — Nu se mai poate, parol. Așa viață mai bine lipsă coane Tăi­­chiță. Și cînd te gîndești că ăș­tia iarăși și-i aleg pe ai lor mă apucă criza nu alta. Vite, zău îți zic, mi se sfișie inima. Conu Tache care astăzi e co­pleșit de amintiri intervine îm­păciuitor : — Lasă coane Griguță, nu-ți mai face inimă rea. Ce e val ca valul trece, vorba lui Petrache Lupu, ăla poetul. — Care poet coane? Petrache Lupu n-a fost poet. Poate vrei să zici de ăsta, ăla, zi-i să-i zic, ca­re a murit nebun — Popescu ? — Care Popescu ? — Ei, ăla de vorbea frumos la Cameră. — Păi, nici ăla nu era poet coane Griguță. — Asta-i și cu d-ta. Dar să-i lăsăm încolo de poeți. Ce, mai poți vorbi astăzi de poezie, de cultură ? S-a dus cultura nene / Unde mai vezi astăzi poeți ca pe vremea noastră? Ce poeți dom­nule, și ce poezii! Ți-aduci amin­te de asta. .,Odă la madam Jo>■ jo" ? Stai, cum începea... A, mi-am adus aminte. Ești frumoasă doamna mea La, la, la La, la, la Dulce ca o cara mea. La, la, la, La, la, la... — E he, timpuri coane, tim­puri nu glumă. Timp de poezie, nu altceva. — Și-o să mai vină nene, n-ai grijă. Ascultă la mine. Ca mîina te văd iar în parlament. O, in­tegru, dintr-o bucată, gata să-și­­ jertfească totul pentru țărișoara asta năpăstuită. — Nu mai cred nimic, coane Tăchiță, nimic. Ăștia ne-au pus capac și ai să vezi că după ale­geri iar pun la cale ceva. Iar vreo hidrocentrală, iar vreo uzi­nă... Mai știi! Ăștia numai de-a­­stea sînt buni. — Fugi nenișorule de-aici, nu­mai cobi. Dar ce, astea-s alegeri. Conu Tăchiță, slab, cu un gît mult prea lung pentru gulerul ta­ ALEGERI PE AETAPATĂ­­ re pe alocuri soios, ce-i ține strîns omușorul, a explodat de indigna­re , continuă apoi din ce în ce mai agitat. — Alegeri, ai! Păi ce știu ei ce-s alea alegeri. Alegeri erau pe timpuri, domnule ! Alea alegeri. Respiră greu, apoi se domoleș­te. — Adu-ți aminte pe vremea noastră. Uite parcă văd. Cînd în­cepeau alegerile nu mai știam de masă, de casă, de nimica. Eram la datorie domnule. Pentru conu Brătianu jertfeam totul, dumne­zeu să-l ierte. Nu mai vorbesc ce devotament aveam pentru conu lulică, săracu. — Care sulică, coane Tăchiță? Ăla al Popoaiei care și-a des­chis zarzavagerie la Paris ? — Ce Popoaia, nenișorule ! E vorba de conu lulică Maniu, ca­Cînd votam cu el, era om domnule Cum venea la putere mă și che­ma. .,Ce zici Tăchiță, iei finanțe­le" ? Eu ce să zic. Parcă puteai să-l refuzi, îndată îi și făceam pe plac. .,Dacă zici mata, coane lu­lică, le iau, de ce nu. N-ar strica, mai ziceam eu, să am ceva și la domeniu". El, parcă-l văd, îmi zîmbea. .,Păi să iei și domeniile, dar vezi, ai grijă. Stau prost și eu cu bugetul". Lasă coane, îl îmbunam eu. Vorba lui Napoleon — ,,bate fierul cît e cald", sau cum zicea Aristotel — ,,o mină spală pe alta și amîndouă umplu buzu­narele". Am eu grijă. Se poate! Tocmai pe dumneata să te uit! Și să știi că nu-l uitam. Intr-un an, doi, se alegea și el săracu cu o vilă, o limuzină și citeva fă­­șioare de pămînt, numai bune să faci. n moșioară. Și Lulu pră­­ v mm moșia de la Săftica. Era om și el domnule. Lua și el, luam și noi. Mare șnapan era însă ăsta, Ar­­gentoianu. Nu ciupeai nimic de la el. Era numai și numai pentru el. Așa lăcomie n-am mai văzut. Inchipuie-ți că odată, cînd a fost el prim, n-am ciupit mai nimic. — Lasă coane Tăchiță, nu mai spune: Pe cît mi-aduc aminte ți-a picat cîte ceva și cu el. — Ce mi-a picat nenișorule, ce mi-a dat, ce ? — Păi, făbricuță de cherestea de la Piatra Neamț n-ai făcut-o cu el? — Scurț. Păi De aia a fost cine știe ce brînză ? N-am ținut-o nici 5 ani și am vîndut-o. Nu m-am ales cu nimic, ascultă ce zic eu. — Lasă cea,ne Tăchiță că a fost­ și el om. A fost ce să mai vor­bim. — O fi fost pentru alții, pentru % (din Manifestul Consiliului Central al Frontului g­i Democrației Populare) 3 mine mai puțin. Eu domnule nu uit. De conu sulică, de conu Lulu o să-mi amintesc cît ai trăi. Ăș­tia da oameni. Am să-i pomenesc, mereu. — Ce să-i mai pomenești coa­ne Tăchiță! Ca pe noi cine ne-o pomeni. — Are nene cine ne pomeni, n-avea nici o grijă. In ușă s-au auzit cîteva ciocă­­nituri. Cei doi, conu Tăchiță îm­preună cu conu Griguță au tre­sărit. In sfîrșit, conu Tăchiță s-a ridicat sfios din fotoliul din care ies afară smocuri de regras și îndreptîndu-se spre ușă o deschi­de. In prag s-a făcut văzută si­lueta masivă a unui om. — Să trăiești coane Tăchiță, salută încruntat omul din ușă. Am venit după banii ăia. Te rog să mă ierți, dar a trecut un an. Nu mai am capital, domnule. Ce să mă fac! Dumneata cred că mă înțelegi. Vezi doar ce timpuri tră­im. — înțeleg Fănică, dar crede­­mă și tu, ți-am de unde ! Treci săptămîna viitoare. E vorba să vină Iancu de la Iași. Am o afa­cere cu el. — Ce să mai trec coane, că mi s-a urît de cîte ori am trecut. Eu ți-am dat marfă, mie să-mi dai banii. Mi-ajunge de cînd tot mă amîni, vrănică printre altele a scăpat și o înjurătură la adresa conului Tache. — Vinde ceva din acarete, că ai slavă domnului, și dă-mi banii. Altfel să știi că întorc foaia. Nu se mai poate. Conu Tăchiță și-a mai scăzut din înălțime și în cele din urmă șovăind scoate de pe un deget un inel gros, de aur, și îl întinde zîmbind silit lui Fănică: — Ia-l și tu pe ăsta și vezi ce faci. Cred că ne-am achitat. — Așa coane Tăchiță, așa. Noi trebuie să ne înțelegem. Ne cu­noaștem de mult. Să știi de la mine că n-am să te uit. Cînd mi-e mai pica ceva bun, niscaiva vi­­nat, dau pe aici. E vorba să-mi aducă unul niște wisky. American domnule, de la sursă. Ți-aduc și dumitale. Să trăiești și n-am să te uit. Fănică a ieșit salutînd­­ jovial și trîntind 'după el ușa. Conu Tache s-a apropiat de conu Griguță scrîșnind din cele citeva măsele cariate. — Ziceai nem­șorule că pe noi n-are cine să ne pomenească. I­ văzuși ? Pramatia ! Asta-i ăla care l-am avut administrator la Săf­tica. Acum se ocupă cu afaceri pe picior. Mi-a­ dat și mie cîte ceva și uite acum vrea să-mi ia zilele. Și mai ziceai că n-are cina, să ne pomenească... G. CONSTANTIN, zzmexpamtoi mmsrnrnm­mam *

Next