Dobrogea Nouă, decembrie 1965 (Anul 18, nr. 5385-5411)

1965-12-01 / nr. 5385

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! Anul XVIII nr. 5385 Miercuri 1 decembrie 1965 4 pagini 25 bani PORȚILE IACUBOVEI Baterea țărușilor a însemnat doar începutul construcției unui nou obiectiv industrial în Delta Dunării. Apoi au fost debarcate de pe gabare trase de remorche­re puternice, zeci de buldozere, dragline, screpere și alte utilaje hidrotehnice. Din prima zi a lu­nii iunie 1964, șantierul ecluzei Iacubova primea botezul prime­lor cupe de excavație. Pe zi ce trecea, draglinele, screpetele și dragele își împlîntau tot mai a­­dînc cupele în malul nisipos de pe partea dreaptă a brațului Chilia Veche. Aici, la cîțiva kilometri de lo­calitatea Pardina, se punea teme­lia unei construcții care azi, după aproape 550 zile, străjuiește fal­nic între Dunăre și marea uni­tate stuficolă III Pardina. Punc­tul de marcaj dintre cele 30.000 ha teren stuficol și apele bătrî­­nului Danubiu, îl constituie por­țile Iacubovei. ...Zi rele de noiembrie. Sus, la o înălțime de aproape 20 de metri (atît măsoară cele două portale ale ecluzei), oame­nii din echipa cunoscutului montor Constantin Maftei fă­ceau ultimele retușuri instalației de ridicare a celor două porți metalice, care laolaltă cântăresc 120 de tone. Montorul _Nanu Nistor împreună cu electricienii Ignat Dragulschi și Vasile Ismail­­ciuc executau, cu măiestria ce-i caracterizează, legăturile de for­ță la cele două motoare electrice de mare capacitate cu ajutorul cărora vor fi acționate porțile ecluzei. Cu cîteva zile înainte, ei terminaseră instalația electri­că la postul de comandă de un­de va fi executată automat în­treaga operație de dirijare a e­­cluzei. Și în timp ce instalatorii, mon­­torii și electricienii, mecanicii și vopsitorii fac toaleta acestui im­portant obiectiv industrial, dra­gonii, care au excavat sute de mii de metri cubi de pămînt pentru a croi sasul ecluzei în lungime de 73 m, cei care cu ajutorul so­netelor au înfipt 1.000 de piloți din beton armat de o parte și de alta a canalului de acces, fierarii-betoniști, care au turnat la fundația ecluzei peste 5.000 mc de beton, trăiesc bucuria muncii împlinite. — Toate lucrările de excava­­ție, baterea piloților, pavarea cu piatră a sasului, construirea es­tacadelor, a celor două porturi de acostare a vaselor, cabina de comandă și portarele ecluzei — ne spunea tehnicianul Virgil Teodorescu de la I.S.C.H. Tulcea, șeful lotului — au trecut cu suc­­­ces examenul la recepție. — Care-i scopul acestui obiec­tiv ? — Ecluza Iacubova, căreia i se fac acum lucrările de finisare și montar­e a utilajelor de acțio­nare, va fi dată în folosință be­neficiarului (T.A.V.S. Tulcea) în primul trimestru al anului vii­tor. O dată cu aceasta, vor fi re­zolvate două mari probleme, și anume : stuful de pe suprafața de 30.000 ha din incinta îndigui­­tă M.A.S. III Pardina va putea fi scos la Dunăre cu ajutorul ceamurilor de 200 tone, care au acces de intrare și ieșire din incintă la nivele diferite de apă. O altă problemă este aceea că, cu ajutorul stației fixe de pompare a apei, care are un de­bit de 2.500 litri pe secundă, se va scoate sau introduce apa în incintă, la nivelele corespunză­toare, cerute de condițiile hidro­logice. La cele relatate de șeful lotu­lui, ar trebui adăugată expresia, foarte plastică, a unui construc­tor : „Porțile Iacubovei s-au des­chis larg spre marea unitate stuficolă III Pardina“. P. BRUCA PEISAJ DIN DELTA DUNĂRII Foto : Gh. Ciorobea 51 Conferința organisției orășenești Constanța a U.T.C. ACTIVITATEA EDUCATIVA, IN STRINSA LEGATURA CU SARCINILE PRODUCȚIEI Constanța, orașul de pe m­alul mării, a trăit, în ultimii ani, pre­faceri înnoitoare deosebite. Har­ta lui se îmbogățește continuu cu noi întreprinderi industriale, uti­late cu mașini și aparate moder­ne, noi și noi construcții de lo­cuințe și obiective social-cultu­­rale, care oglindesc, netăgăduit, mersul spre culmile civilizației socialiste. In freamătul acesta înnoitor își contopesc elanul și energia, alături de experiența și căldura părintească a comuniștilor, un mare număr de tineri. Educarea comunistă a acestora, în scopul participării active la îndeplinirea sarcinilor de produc­ție, cere organelor și organiza­țiilor U.T.C. intensificarea muncii politico-educative. Conferința organizației orășe­nești Constanța a U.T.C., care a avut loc în zilele de 27—28 no­iembrie 1965, a analizat munca Comitetului orășenesc cu organi­zațiile de bază. Darea de seamă și discuțiile purtate pe marginea acesteia au scos în evidență preocuparea Co­mitetului orășenesc pentru folo­sirea multiplelor forme și meto­de de educare comunistă a tine­rilor. Majoritatea participanților la discuții au subliniat că succesele obținute de întreprinderile și u­­nitățile din care fac parte, par­ticiparea conștientă a tineretului la îndeplinirea­ indicatorilor pla­nului de producție, sunt rezulta­tul muncii educative, desfășura­te în rîndul tinerilor. Sub conducerea și îndrumarea permanentă a organelor și orga­nizațiilor de partid, tinerii din orașul Constanța, profund recu­noscători partidului pentru con­dițiile create, muncesc cu elan tineresc pentru a-și aduce con­tribuția la realizarea mărețelor sarcini stabilite de cel de-al IX- lea Congres al P.C.R. Comitetul orășenesc Constanța al U.T.C., urmărind îndeplinirea măsurilor stabilite, a ajutat or­ganizațiile U.T.C. să folosească din plin mijloacele muncii de educare comunistă, metodele in­dicate de partid, pentru a for­ma la tineri trăsăturile omului înaintat, trăsături care își găsesc expresia în profundul atașament față de politica partidului, în en­tuziasmul cu care participă la realizarea sarcinilor de produc­ție. Dezbaterea, cu întregul tineret, a documentelor celui de-al IX- lea Congres al P.C.R., aprofun­darea acestor documente, a con­stituit un prilej minunat pentru cunoașterea de către tineri a po­liticii marxist-leniniste a partidu­lui, față de care tinerii își ex­primă adeziunea unanimă. Activitatea Comitetului orășe­nesc al U.T.C. a fost axată pe intensificarea muncii politice în rîndul tineretului, pentru mobili­zarea acestuia la ridicarea con­tinuă a nivelului de cunoștințe profesionale, la dezvoltarea pa­siunii pentru tot ceea ce e nou și frumos, la studierea și însuși­rea celor mai înaintate realizări ale științei și tehnicii contempo­rane. Caracteristic tineretului nostru — arătau mai mulți vorbitori, printre care: Șerban Nicolae, se­cretar al Comitetului orășenesc Mangalia al U.T.C., Georgescu Gheorghe, secretarul comitetului U.T.C. de la I. M. „Energia“, Ghengiomer Kemal, de D.S.A.P.C. — este avîntul cu ca­la­re aceștia participă la înfăptui­rea sarcinilor ce le revin. Mun­ca organizațiilor U.T.C. este în­dreptată, spre antrenarea întregu­lui tineret la îndeplinirea planu­lui de producție, spre îmbunătă­țirea continuă a calității produ­selor. Mihăilă Luca, secretarul comi­tetului U.T.C. de la Șantierul na­(Continuare in pag. a IR-a) Primirea de către tovarășul Nicolae Ceaușescu a ambasadorului Republicii Populare Mongole Marți, 30 noiembrie 1965, to­varășul Nicolae Ceaușescu, secre­tar general al C.C. al P.C.R., a primit în audiență pe ambasado­rul extraordinar și plenipoten­țiar al Republicii Populare Mon­gole la București, Togoo diin Ghenden, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o discuție prietenească. Ion Zlăteanu (șef de echipă) și Ion Scuparu (bobinator) de la D.R.N.C. bobinează rotorul de la macaraua electrică nr. 16 din portul Constanța. Repetiție generală înainte de... ... „Dialog la distanță“ Aseară, pe scena Teatrului de Stat, artiștii amatori și profesio­niști ai regiunii noastre au avut o primă confruntare cu specta­torii constănțeni în vederea în­trecerii de duminică, 5 decem­brie a.c., cu solii artei regiunii Galați în cadrul interesantei și mult gustatei emisiuni „Dialog la distanță“, inițiată de Televi­ziunea română. Mai precis, a­­seară, artiștii noștri au dialogat cu cei de... acasă și prima im­presie a spectacolului lor a fost de bun augur. In acompaniamentul tarafului Ansamblului „Brîulețul“ de sub bagheta lui Emil Gavriș, în pri­mul număr al spectacolului, ne-am reîntâlnit cu tînăra solistă de muzică populară Elmas Iz­mail, lucrătoare la Exportlemn. Tînăra solistă amatoare a lăsat o plăcută impresie, dovedindu-se o bună cunoscătoare a noului fol­clor muzical dobrogean. Doina Radu (pe care o puteți vedea și în clișeul de jos) și ca artistă amatoare și lucrînd în aceeași întreprindere cu Elmas Izmail, cu un timbru catifelat, ne-a de­lectat cu două piese de muzică ușoară în acompaniamentul or­chestrei de estradă a Teatrului de stat, dirijată de Aurel Mano­­lache. Au venit apoi la rampă virtuoșii dansului popular în formațiile Consiliului local al sindicatelor din Constanța, a Li­ceului nr. 2 și a Școlii generale de 8 ani, nr. 4, laolaltă cu cele două generații de măiestriți co­regrafi populari ai căminului cultural din Făgărașu Nou, ra­ionul Hîrșova. Aceștia au cucerit ropote de aplauze prin pitorescul costumelor și agilitatea mișcări­lor. Ni s-a perindat prin fața ochilor un încîntător mozaic viu, în care am văzut nesecatul izvor de comori spirituale pe care le posedă talentatul nostru popor. Din același nesecat izvor s-a în­firipat și vocea micuței interpre­te de muzică populară pe nume An­ca Gabriela, în vîrstă de nici patru ani, care ne-a cîntat „Bun­­dița“. Cum s-ar spune avem și noi o... Angelă Moldovan, re­dusă la scară. Atenție concurenți din regiunea Galați! A fost a­­poi rîndul Elenei Simionescu, solistă a Teatrului de operă, care în acompaniamentul orchestrei dirijată de C. Daminescu, ne-a cucerit cu aria Violetei din opera „Traviata“ de Verdi. Excepțio­nalele calități vocale ale solistei constănțene ne fac să întreză­rim un incontestabil succes. Mult aplaudat a fost și cupletul muzi­cal al lui Gelu Manolache, actor al Teatrului de estradă, constînd într-un dialog umoristico-amical între regiunea noastră și cea a gălățenilor. Seara confruntării valențelor artistice ale regiunii noastre, în dialog intim, ne-a mai furnizat o surpriză : Luiza Honceriu în vîrstă de 9 ani, dotată pianistă și mai ales compozitoare. Autentic talent, Luiza Honceriu a fost re­velația spectacolului : la solicita­rea auditoriului, micuța compo­zitoare ne-a demonstrat univer­sul ei de creație, în vîrstă nu mai puțin de 84 ani și... două săptămîni, așa cum s-a mărturisit singur, Petre Ju­­gănaru din comuna Bărăganu, raionul Negru Vodă, s-a avîntat într-o bătută feciorească, încît fulgerările arcușului violonistu­lui și dirijorului Gh. Parnica au rămas uneori în urmă. Apoi, o nouă prezență virtuoasă la pian — Mihaela Alexandrescu, elevă în clasa a VIII-a a Școlii medii de muzică, după care actorul de proză Romei Stănciugel și-a tră­dat ascunsele calități de ideal in­terpret de muzică ușoară. Un meritoriu succes a înregistrat și xilofonistul A. Naghiu. Ultimul număr al amintitei confruntări l-a constituit poemul coregrafic „Delta“ în interpreta­rea balerinilor reuniți ai secții­lor de estradă și operă-operetă. A fost o seară de mare tensi­une artistică și entuziastele a­­plauze ale spectatorilor au con­firmat seriozitatea cu care mesa­gerii artei regiunii noastre s-au pregătit în vederea întrecerii cu cei ai regiunii Galați din cadrul emisiunii televizate „Dialog la distanță“. Antrenantă și inspirată, pre­zentarea spectacolului a aparți­nut actorului Nae Ivănescu de la Teatrul de stat din Constanța. I. DRAGANESCU CINE ESTE VINOVAT ? O mașină venea în viteză. La un moment dat, un copil s-a desprins dintr-un grup de pe trotuar și a vrut să traver­seze în goană strada, fără să se uite la autovehicul. Un ți­păt desperat, un scîrțîit pre­lung de frînă. Lume multă, comentarii, deși, deocamdată, nu s-a întîmplat nimic. Peri­colul a fost evitat. Cei din jur se întreabă cine este vinovatul. Și, de fapt, cine este vinova­tul ? Pentru a căpăta răspuns la această întrebare, am por­nit, zilele trecute, la drum cu un lucrător de miliție de la serviciul de circulație. Ora 12. Copiii care învață la școala nr. 16 au început să iasă din curtea școlii, cu ghioz­danele sub braț. Sînt veseli, zburdalnici. Se fugăresc pe stradă, prin fața mașinilor care caută să-i ocolească. O învățătoare se uită la ei și trece grăbită. Puțin mai tîr­­ziu, alta, tot la fel de grăbită. Pare să n-o intereseze cîtuși de puțin faptul că niște elevi se expun la accidente. Poate își spune că obligațiile ei se termină la ușa sălii de clasă. Ce-i pasă ei că Dobrescu Tu­dorel sau Bălașa Gheorghiță, sar inaintea mașinilor. Cum a­­dică, pedagogul trebuie să fie indiferent față de elevul lui, în afară de clasă ? Nu! Pro­cesul de educație este un pro­ces neîntrerupt, care îmbracă forme diverse și care nu se limitează numai la orele de clasă. Oare nu știu lucrul a­­cesta cadrele didactice de la Școala generală de S ani nr. 16 din Constanța ? Așa să fie, tovarășe director ? Gîndiți-vă că datorită unei asemenea ati­tudini s-au produs accidente cu consecințe grave. întrebați, vă rog, pe cei de la Școala nr. 12 sau pe cei de la Palazu Mare. Tot așa au crezut și ei, că nu trebuie să-i preocupe regulile de circulație. — Asta e treaba miliției, au zis ei. Da, e treaba miliției, dar nu numai a ei. Oricîte strădanii ar depune lucrătorii de mili­ție, dacă nu vor fi ajutați și de pedagogi și părinți, rezulta­tele nu vor fi cele mai bune. Atunci însă cînd toți acești trei factori se vor uni, cînd vor face front comun, munca educativă va avea eficiența dorită. Dar dacă pedagogii vor trece indiferenți, așa cum pro­cedează cei de la școala nr. 16, iar părinții vor privi cu seni­nătate asemenea abateri (și mă gindesc la părinții lui Dobres­cu Tudorel și ai lui Bălașa Gheorghe), deznodămîntul nu va fi întotdeauna cel mai bun, întrebați pe părinții elevei Fîntînaru Elena, care este ne­voită să stea acum în spital. Pe urmă, lacrimile nu mai au nici un rost. Mai bine să fie lacrimi de bucurie înainte, de­cit de tristețe — după. Căci există, din păcate, un trist adevăr și anume, că ma­joritatea victimelor accidente­lor de circulație sînt copii. A­­cest lucru trebuie să dea de gîndit atît cadrelor didactice, cît și părinților. Firește că răspunderi mari revin și con­ducătorilor auto, ca și lucrăto­rilor de miliție. Și, fiindcă vem­ vorba de lucrătorii de miliție, trebuie să spunem că este ne­cesar să insiste ca la toate școlile să existe semnalul res­pectiv : „Atenție, școală“. Spu­nem aceasta deoarece un ase­menea semn nu există la școa­la nr. 16, iar la școala de 8 ani nr. 2, este așezat într-o curbă și nu poate fi văzut de către conducătorii auto decii de la cîțiva metri. Sunt lucruri, în aparență, mărunte, dar ca­re, neluate în considerație, pot avea repercusiuni. Iată deci că, la capătul rai­dului nostru, am aflat cine este vinovat sau, mai precis, cine sunt vinovații. Nu avem nevoie să ni se trimită dezvino­vățiri. Am dori să vedem mă­suri concrete. E mult mai bine. C. GUINEA Invățămintul agrozootehnic să stea în centrul atenției In multe unități s-au ținut pînă acum 4 și chiar 5 lecții în cadrul învățămîntului agrozootehnic, unele din ele fiind însoțite de demonstrații practice, în altele însă ț s-a creat, de pe acum, o râmînere în urmă la unele cercuri, care nu și-au început activitatea la data stabilită. Sînt, de aseme­nea, lipsuri în ceea ce privește frecvența. Cunoștințe noi pentru toți îngrijitorii de animale La cooperativa agricolă din Plopeni, facem cunoștință cu tî­năra ingineră Paula Tufă, lecto­ră la cele două cercuri de învă­­țămînt organizate în sectorul zo­otehnic. Transcriem ceea ce ne-a relatat ea, considerînd că expe­riența de aici va fi folositoare și altor unități. — S-au ținut pînă acum — ne-a spus ingineri de la Plopeni — 4 lecții. La indicația consiliu­lui de conducere și a organiza­ției de partid, noi am inclus ac­tivitatea cercurilor de învățămînt în programul de muncă al îngri­jitorilor de animale pe timp de iarnă. Bunăoară, în fiecare zi în­tre orele 11,00 și 13,00, la sectorul taurin, îngrijitorii sînt liberi. In a­­ceste două ore eu sînt la sector și ținem lecțiile. La celelalte spe­cii — păsări și porci — de ase­menea, într-o oră liberă se or­ganizează cursurile. Se înțelege că, în acest caz, am făcut­ în ca­drul fiecărui an de învățămînt cîte o grupă cu îngrijitorii de vaci, alta cu cei de la încă una cu crescătoarele RRm sări. In acest fel, soati^^^Rf învață, la cursuri J^^Rf afară de cei înscriși) td^^Rslți îngrijitori de anim­ali^^^Rl­ina­­■re, planul anual ac^^^Friie la lapte pe cap de­va rea­lizat și depășit de ^^tcum. In ­acest an, s-au ob^R fi 40 litri lapte de la fiecare Rf­ie, față de 28 litri cît se pre^Fase, iar pla­nul de lună s-a îmeplinit întoc­mai. îngrijitorii de vaci Roșu Ion și Ion Ploieșteanu, cei de la oi (printre care Stan Tudose și Ștefan Tudose), îngrijitoarele de păsări Ioana Stere, Maria Micu, Crețu Maria și celelalte, sunt printre cei mai silitori cursanți și, în același timp, printre cei care și-au îndeplinit exemplar sarcinile de plan­ line, dar precvența? La cooperativa agricolă din Comana, în afară de cei 45 coo­peratori care au absolvit în pri­măvara trecută învățămîntu­l de 3 ani, sînt cuprinși, în cele 3 cercuri agrotehnice, încă 58 coo­peratori, iar în cele 2 cercuri zo­otehnice — 22 îngrijitori de ani­male. Pentru fiecare cerc agro­tehnic, inginerul agronom Onasim Cuciureanu a prevăzut în planul de muncă un număr de 10 de­monstrații practice, din care une­le au și început să se țină în ca­drul celor 4 secții predate pînă acum. Pentru expunerea lecții­lor în mod atrăgător, lectorul are la dispoziție mai multe planșe cu dăunătorii culturilor, un in­sectar, mostre de culturi, probe de sol, colecții de semințe și de îngrășăminte chimice, 29 din fil­me, numeroase aparate (printre care, 2 balanțe tehnice), 3 pluvi­­metre, așezate în s pund­e ale cooperativei, 5 termometre de sol și multe altele. Multe mate­riale demonstrative și-a pregătit și lectorul Nicolae Raicu, de la cercurile zootehnice. Așadar, sec­ (Continuare în pag. a III-a)

Next