Dobrogea Nouă, octombrie 1968 (Anul 21, nr. 6262-6288)

1968-10-19 / nr. 6278

l- PROLETARI DIN TOATE TARILE, UNITI-VA I Anul XXI nr. 6278 Sîmbata, 19 octombrie 1968 4 pagini, 30 bani LUCRĂRILE DE TOAMNĂ ÎN AGRICULTURĂ TOATA LAUDA CELOR CARE AU LUCRAT LA SEMĂNATUL GRÎULUI 27.000 HA DE PORUMB „AȘTEAPTA SĂ FIE RECOLTATE In ultimele zile, așa cum se desprinde din situația operativă a Direcției agricole județe­­ne, a fost intensificat ritmul lucrărilor de toamnă în agricultură. Se mențin totuși serioase la­cune în multe unități agricole. u­ braila IUL­CEA la GENOA CID CA si are unterm/mr recor^J pon/rVtHjCu' fles­e M­y. GUTi MB # ie'­ Harta județului, pe cooperativele agricole de producție, reprezintă recoltatul porum­­bului pînă în dimineața zilei de 18 octombrie a.c. EXPERIENȚĂ, ORGANIZARE Așa cum s-a anunțat în zia­rul nostru de ieri, cu o zi în urmă, cooperativele agricole de producție din județul nostru au terminat însămînțatul celor 105.000 ha de grîu. In legătură cu acest succes, am adresat cî­­teva întrebări tovarășului ing. DAN ȘERBU­, directorul Direc­ției agricole județene. Ce concluzii s-au des­prins la consfătuirea județea­nă a griului din acest an? — Prima este aceea că, in județul nostru, există un po­tențial ridicat, o bogată expe­riență în ceea ce privește cul­tura griului. Obținerea in coo­perativele agricole a unei pro­ducții medii de peste 2.570 kg de grîu la hectar, in condițiile eind pe perioada de vegetație, această cultură a beneficiat doar de jumătate din cantitatea normală de precipitații, faptul că cooperativa agricolă din Co­­badin a obținut peste 4.000 kg de grîu, primind pentru a doua oară drapelul de evidențiată pe țară, sunt dovezi grăitoare în a­­cest sens. Experiențele între­prinse de cîțiva ani în ceea ce privește folosirea unor soiuri de mare productivitate, au justifi­cat orientarea de a însămînța aproape 80 la sută din soiul Bezostaia, în condițiile mai vi­trege ale județului nostru — aceasta, ar fi o altă concluzie — densitatea (de 550—600 plante la metrul pătrat) trebuie reali­zată „din sac“, stabilindu-se în acest fel cantități corespunză­toare de sămînță și asigurîn­­du-se un pat germinativ de cea mai bună calitate. Un pat tare și o plapumă moale, cum spu­nem noi. Toate acestea ne-au asigurat o răsărire explozivă și uniformă, dat fiind faptul că însămînța­rea s-a efectuat la­­ Nicolae CONSTANTIN (Continuare in pag. a XI-a) 68 la sută la recoltatul porum­­ bului e puțin Dacă la grîu, situația se pre­zintă așa, la recoltatul porum­bului, continuă să sc bată pa­sul pe loc în mod cu totul ne­­justificat. Astfel, pe județ, s-a recoltat doar 68 la sută din su­prafața de porumb, ceea ce în­seamnă că peste 27.000 ha de porumb „așteaptă" încă pe tim­p pentru a fi recoltate. In cooperativele agricole din Lip­­nița, Cărpiniș, Tudor Vladimi­­rescu, Adincata, Mereni, Lanu­rile, Gura Dobrogei, Vadu, Du­nărea, Rasova, Seimerii, Grădi­na, Siliștea, Tariverde și altele, în ultima săptămână, s-au re­coltat doar cite 10—20 hectare de porumb, adică mai mult s-a stat. Oricît s-ar încerca să se arunce vina pe timpul nefavo­(Continuare in pag. a II-a) Nave românești pe mări și oceane Stația de telecomunicații in­tercontinentale a Direcției ge­nerale a navigației civile „Nav­­rom­" a recepționat în ultimele zile, numeroase radiograme de la navele care străbat mările și oceanele lumii sub pavilion românesc. Echipajul navei „Bacău“ a­­nunță că a ancorat la Bilbao, unde a transportat produse ale industriei chimice și ușoare din România, în timp ce la Alexan­dria și Beirut se termină des­cărcarea unor produse asemă­nătoare de pe motonavele „A­­rad" și „Pitești“. De asemenea, „Moldova“ a sosit în portul si­bian Cerna cu ciment produs de fabricile din țara noastră, iar „Deva“ a ajuns în portul sovietic de la Marea Neagră, Poti, cu 3.500 tone laminate și mărfuri generale românești. In același timp spre Constan­ța se îndreaptă petroliere și cargouri care navighează tricolorul patriei. „Oltenia“ sub încărcat din portul iranian Ras­a Tanara, 3.500 tone de țiței pen­tru rafinăriile și întreprinderile petrochimice din țară. Din Manchester urmează să plece în curând cargourile „Sibiu", „Tha goviște“ și „Brașov“ care transportă pentru România uti­laje și instalații fabricate de firme britanice. La rîndul lor, mineralierele „Reșița“ și „Hunedoara" execu­tă în continuare transporturi pentru firmele sovietice din portul Ilicevsk spre Japonia. ADUNĂRI DE DĂRI DE SEAMĂ ȘI ALEGERI ÎN ORGANIZAȚIILE DE PARTID Atmosferă de lucru, climat propice liberului schimb de păreri Pe bună dreptate, constructorii din cadrul șantierului de locuințe Tomis-Nord, aparținând de Trus­tul de construcții locale, au cu ce se mândri în activitatea lor. Pre­­dînd anul acesta în folosință 600 de apartamente ce au primit cali­ficative de „bine" și „foarte bi­ne“, concentrîndu-și eforturile pentru terminarea a încă 250 de apartamente, ei înfăptuiesc una din prevederile de seamă ale programului conceput de partid pentru creșterea nivelului de trai al celor ce muncesc. Despre succesele acestea, des­pre faptul că planul de producție pe nouă luni ale anului a fost în­deplinit în proporție de 103,5 la sută, s-a amintit, foarte succint, în darea de seamă a biroului or­ganizației de bază din acest șan­tier. Firește, erau și alte lucruri bune de spus, dar nimeni nu s-a mirat că raportul activității pe un an de zile insistă așa de pu­țin asupra bilanțului realizărilor și, fără a desconsidera câtuși ,bl puțin succesele și experiența po­zitivă, acordă cea mai mare aten­ție problemelor rămase încă nere­­zolvate, aspectelor negative din activitatea șantierului. Că lucrări­lor adunării de dare de seamă și alegeri i-au fost străine spiritul festivist, atmosfera de paradă și tendințele de automulțumire, dovedește cel mai bine faptul că, o fără excepție, participanții la dez­bateri, pătrunși de înalta respon­sabilitate pe care le-o incumbă calitatea de membru a­l partidu­lui, folosind dreptul inalienabil de a-și exprima nestingherit punc­ții de vedere, au luat poziție hotărîtă împotriva­ unor tare ce-și fac simțită încă prezența. De altfel, darea de seamă s-a și refe­rit la câteva din acestea, având astfel meritul de a fi reușit să o­­rienteze în bună măsură cursul dezbaterilor. Este vorba, in pri­mul rând, de indisciplină — ma­nifestată sub forma absențelor din producție și a întârzierilor, a nerespectării ordinelor și indica­țiilor, ceea ce a avut drept conse­cință realizarea unei productivi­tăți a muncii sub cea planificată — de risipă de materiale concre­tizată prin depășirea cu 1.700.000 lei a cheltuielilor la acest capi­tol etc. Am reținut din cuvîntul unor participanți la dezbateri, printre care Dumitru Căpățînă, Gheor­­ghe Dragu, Oprea Virdel și ing. ■Nicolae Ienescn, numeroase as­pecte negative, care, așa după cum pe drept cuvînt au apreciat vorbitorii, umbresc ceea ce este bun în activitatea constructorilor. Manipularea și depozitarea ma­terialelor se fac uneori fără nici o răspundere, pe șantiere zac a­­runcate nu numai grămezi de cărămizi și saci de ciment, ci și e­­lemente de timplărie, care se de­gradează sub privirile pasive ale lucrătorilor, șefilor de echipă, maiștrilor și inginerilor. Sunt dese cazurile de descompletare a feroneriei și a unor instalații sa­nitare și electrice, înlocuirea pieselor sustrase făcîndu-se cu cheltuieli mari și pierderi de timp. Comuniștii Gheorghe Gîdei, ing. Dan Cucu, Petre Boboc, ing. Gheorghe Mușat, Nicolae Socariei și alții au făcut numeroase apre­cieri critice cu privire la activi­tatea biroului organizației de ba­ză, a unor membri ai acestuia, a membrilor de partid. S-a arătat, de pildă, că munca politico-ideo­­logică pentru dezvoltarea con­științei socialiste a comuniștilor și a celorlalți oameni ai muncii, pentru lărgirea orizontului cultu­ral și creșterea pregătirii profe­sionale și politice, pentru cu­noașterea principiilor politicii in­terne și externe a partidului nu este temeinic organizată, iar efi­cacitatea ei este scăzută. In stilul și metodele de muncă ale birou­lui organizației de bază, au exis­tat deficiențe, sfera de cuprinde­re a problemelor e încă îngustă. in încheierea dezbaterilor adu­nării a luat cuvîntul tovarășul ing. PETRE C. ION, secretar al Comitetului județean de partid, care a apreciat ca deosebit de po­zitiv faptul că la dezbateri a luat cuvîntul un număr mare de co­muniști, că aceștia au criticat deschis, cu curaj, neajunsurile care mai există. În continuare, vorbitorul a făcut cîteva reco­mandări cu privire la activitatea de viitor a organizației de partid, a comuniștilor, insistând asupra necesității creșterii răspunderii fiecăruia la locul de muncă, a participării ferme la îndeplinirea sarcinilor. Combătând cu hotărâre actele de indisciplină, lipsa de grijă față de avutul obștesc, or­ganizația de partid trebuie să do­vedească că aceste racile nu re­prezintă o fatalitate pentru șan­tierele de construcții, că ele pot fi lichidate cu desăvârșire. Tovară­șul Petre s-a referit, în continua­re, la sarcinile mari ce stau în fața comuniștilor, a constructori­lor, atît în perioada care a mai rămas pînă la sfârșitul anului, cit, mai ales, în anul următor, când va trebui construit un număr mult mai mare de apartamente, unele din ele cu grad de confort diferențiat. G. STOIOVICI Reacții la plus 36 grade Celsius Cind mercurul termometru­­lui găzduit cîteva clipe lei sub­țioară stă în jurul­ acestei cifre se poate spune că pacientul e sănătos tun. Împinsă însă ca măsură a unei comunități, cifra spune mai mult... Ea spune că oamenii îndrăgostiți de propria lor bunăstare, din care derivă invariabil sănătatea și fericirea fiecăruia, încearcă vultureasca sete de înălțimi, devine minuțiozitate Această sete de schiță, dar în egală măsură curaj pro­fesional și civic, devine noapte petrecută lingă grohăitul beto­nierelor, înseamnă fier spînzu­­rind între cer și pămint în îm­brățișarea de fulgere a sudurii în chip de trainic schelet pe care alți meșteri vor ademeni betonul, piatra și sticla. Pe pămîntul dintre soare și Dunăre, două porți străju­iesc simbolic și nu numai simbolic, frenezia macaralelor și a schelelor care unesc oamenii, pămîntul și cerul într-un tot constructiv. Ungă Hîrșova, pe locul străvechiului vad al oilor pe unde s-au strecurat dintotdea­­una turmele la iernat, instalații Benetto, adăugite de inventivita­te autohtonă, sapă lăcătele enor­melor pile care vor sprijini ma­rele pod rutier, ca o legătură pe totdeauna intre stepele țării, despărțite de Dunăre. Mîine, într-un mîine simbolic, dar apropiat totuși, va fi 1969. Anul cînd bacurile vor intra în istorie, trecînd întregul du-te­­vino al legăturilor rutiere pe seama punții de beton și oțel. Îngusta șosea care lega Hîrșova de capul de acostare al bacului devine neîncăpătoare. Și con­structorii de la I.C.H. se­ pre­gătesc să dureze o alta, care, o­­colind aglomerația urbană Hirșovei, va racorda podul de a Constanța. La capătul opus, în apa neliniștită și verde a mării de dincolo de ho­tarele tradiționale ale portului, la adăpostul digurilor cu care a­­bia s-au obișnuit ochii localnici­lor, danele de acostare ale mi­neralierelor de 24.500 tdtv și cele ale și mai „grelelor” petroliere vor ieși de sub valurile potolite împădurite de macarale și cu­treierate de trenuri și de mașini. Sus, dincolo de țărmul cîndva abrupt sub care se desfășura lim­ba de plajă bolovănoasă a „viilor“, forfota portului capătă riposta dezdoirilor către cer. La centrala de termoficare din Palas, unde se amestecă astăzi haotic în aparență, dar strict necesar pentru bunul mers al lucrului, constructorii și monta­­torii, se pregătește o altă festi­vitate a anului care vine: pune­rea sub presiune a primului turbogenerator de 50 de mega­wați. Conducte de diametre a­­preciabile, „înmormîntate“ pe sub artere de circulație, curți de Nicolae FĂTU (Continuare in pag. a II-a) In pagina a III-a citiți MAGAZIN OPINII Un proverb bătrînesc spune: „Ca să cunoști bine un om, trebuie să mănânci cu el un sac cu sare". Desigur, pro­verbul ascunde în el mult adevăr, dar res­pectarea lui ar duce la aceea că oamenii s-ar căsători și ar deveni părinți exact la vîrsta la care ar trebui să de­vină bunici. Dar, este totuși absolut necesară, înainte de a lua o hotă­­rîre așa de serioasă cum este căsătoria, o peri­oadă de „cunoaștere re­ciprocă". în cîteva luni de zile, fiecare poate a­­fla despre celălalt tot ce este important pen­tru o viață familială fericită: obiceiuri, pre­ferințe, gradul exact de cultură și instrucție — raportat la al său, vîr­sta — pe care unii o ascund d­e grijă în pri­mele săptămîni, princi­pii de viață, idealuri, dorințe mărturisite și nemărturisite, înclina­ția către anumite vicii — care ar întuneca ce­rul fericirii conjugale dacă ar fi descoperite prea tîrziu, obiceiuri, într-un cuvînt, tot ceea ce este necesar ca doi viitori soți să știe unul despre altul. In perioada aceasta, ambii au tot timpul să-și (pentru deschidă sufletul a se scuti de imputări reciproce mai tîrziu), și numai la ur­mă, după o deliberare severă, să ia o hotărîre în astfel de condiții de desăvârșită cunoaștere reciprocă, încît nici u­­nul din doi să nu aibă apoi motive să se con­sidere „o biată victi­mă", care nu-și mai poate reface viața de­cit divorțând. Unii închid ochii la început din comoditate, alții din naivitate, alții din interes, alții, pur și simplu, pentru că por­nesc la drum grăbiți, nepăsători la ceea ce ar putea urma, cu ochii închiși, ori socotind că trecutul „încărcat în a­­venturi galante" repre­zintă tocmai garanția unei viitoare cumințe­­nii și a unui viitor li­niștit, pentru că, desi­gur, partenerul sortit să devină soț ori soție s-a săturat de o viață ușuratică și abia așteap­tă să înceapă, în sfâr­șit, una nouă, pe baze solide și corecte. O cunoaștere recipro­că reală ferește de sur­prize și de regrete tar­dive, că el are o prea mare înclinație spre pa­har, iar ea spre infide­litate, că ea are studii mai mari decît dînsul, că prăpastia diferenței de instrucție și cultură între ei este așa de ma­re, încît niciodată nu ar mai putea avea un su­biect comun­ de discu­ție (o dată epuizat cel pe tema lunii, stelelor și a cerului albastru ca marea), că mai înainte de căsătorie el..., iar ea... și alte asemenea lucruri. în felul acesta, s-ar evita și tragediile care încep cu toate părțile, smucirea în de­mina, a unor copii nevinovați, „îmbărbătați" cu „tu, răm­îi cu mine și-ți ia tăticul o mămică no­uă," ori „lasă, nu mai plânge, că-ți aduce mă­mica un alt tătic..."! tot argumentările, scuzele ce se aduc sînt întot­deauna facile. Alte „ar­gumente" care­­ conțin, în ele, traumatismele de mai tîrziu. Sandu ANATOL, medic psihiatru (Continuare în pag. a II-a) SA NU NE JUCAM CU DRAGOSTEA

Next