Dobrogea Nouă, decembrie 1968 (Anul 21, nr. 6315-6340)
1968-12-01 / nr. 6315
:v'"ouâ -•W. SKílN^scu- PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚIVA Anul XXI nr. 6315 Duminică, 1 decembrie 1968 4 pagini, 30 bani Comitetele de direcție au parcurs o etapă destul de scurtă, dar suficientă pentru maturizarea necesară bunei desfășurări a activității lor. Eficiența stilului de muncă pe care și l-au însușit se reflectă în competența cu care ele rezolvă sarcinile curente și de perspectivă, economice și tehnice, din întreprinderi. Privită din acest punct de vedere, ni se pare semnificativă desfășurarea ultimei ședințe — din luna noiembrie — a comitetului de direcție de la Trustul de construcții locale Constanța, care s-a ocupat, printre altele, de aspectele negative ce concură la depășirea prețului de cost al construcțiilor. De la început, trebuie să precizăm că T.C.L.C.-U1 este una din puținele unități industriale din județ care folosește încă dotații bănești de la stat. Și, în loc să reducă pierderile planificate, atît trustul în totalitatea sa, cit și Grupul 1 de șantiere și Șantierul nr. 4 Constanța, a căror activitate economico-financiară a fost analizată în ședința amintită, au înregistrat depășiri ale cheltuielilor, chiar și față de nivelul admis. Pe scurt, Șantierul nr. 4 nu a respectat sarcina planificată de preț de cost la plata manoperei, la cheltuielile de transport și la chiria utilajelor, iar Grupul 1 — pe lângă cele de mai sus — a mai înregistrat și depășirea cheltuielilor la materialele de construcții și la așa-numitul capitol „cheltuieli indirecte“, adică, la toate elementele care intră în alcătuirea prețului de cost!... Cauzele? Așa cum a reieșit și in ședință, sunt generate și dăinuie de multă vreme. Ritmicitatea producției suferă datorită neprimirii la timp a amplasamentelor, datorită lipsei, în anumite momente, a documentației tehnice, forței de muncă sau materialelor. De asemenea, materialele sunt prost gospodărite, consumurile specifice nu sunt respectate (deși se vorbește de ani de zile despre aceasta, nu se lucrează încă după fișe-limită!?...), maiștrii nu analizează documentația și devizele pentru a se încadra în costuri; se fac transporturi inutile de materiale; recepția cantitativă și calitativă a betoanelor, mortarului și a altor produse este formală; utilajele sunt folosite nejudicios și „încărcarea“ lor e redusă, deși se plătesc chirii foarte mari; multe echipe, chiar și de zidari (după care trustul umblă prin toată țara) au „timpi morți" în producție; se fac lucrări de proastă calitate care, pe lângă pierderile de materiale, necesită și remedieri etc., etc.xistă certitudinea că, în urma ședinței comitetului de direcție, astfel de aspecte negative vor dispărea din activitatea de producție și economică a șantierelor din cadrul T.C.L.C.-ului?... După părerea noastră nu!... Fiindcă, aceste deficiențe au fost mai mult discutate (sub raport statistic, cum spunea inginerul V. Dobrovolschi, de la Grupul de șantiere Medgidia) și mult mai puțin analizate din punctul de vedere al cauzelor obiective sau subiective, în loc ca — ținând seamă de importanța problemei — să fi fost alcătuită din vreme o comisie de specialiști din cadrul trustului, care să analizeze, în amănunțime fenomenul și să facă propuneri concrete, în vederea luării unor măsuri eficiente, în loc ca acest material să fie pus la îndemîna membrilor comitetului de direcție in timp util pentru documentare, organul de conducer colectivă s-a mulțumit cu simple informări prezentate de Mihai MACARIE (Continuare in pag. a II-a) E STILUL DE MUNCA al comitetului de direcție, față-n față cu problemele PRODUCȚIEI La I.M.U.M., a fost montată și dată în producție, zilele acestea, o nouă presă de înaltă productivitate, destinată fabricării pieselor din tablă groasă. PRIMIREA DE CĂTRE TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU > A DELEGAȚIEI PARTIDULUI «MISE MEXICAN Sâmbătă dimineața, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarășul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a primit delegația P.C. Mexican formată din tovarășii Marta Borquez, membru al Prezidiului C.C. al P.C.M., și Enrique Semo, membru al C.C. al P.C. Mexican, care face o vizită în țara noastră. A participat tovarășa Ghizela Vass, membru al C.C. al P.C.R. In cadrul discuțiilor care au avut loc cu acest prilej, desfășurate intr-o atmosferă tovărășească, de caldă prietenie, s-a efectuat in schimb de vederi privind unele probleme ale mișcării comuniste și muncitorești internaționale, precum și în legătură cu dezvoltarea în continuare a relațiilor frățești dintre cele două partide. ★ în cursul vizitei în țara noastră, delegația P.C. Mexican a avut o întîlnire la C.C. al P.C.R. cu tovarășii Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ghizela Vass și Aldea Militaru, membri ai C.C. al P.C.R., care a prilejuit o informare reciprocă asupra activității și preocupărilor actuale ale celor două partide. Delegația a vizitat Muzeul de istorie a Partidului Comunist, a mișcării revoluționare și democratice din România, Fabrica de confecții și tricotaje București și s-a întâlnit cu reprezentanți ai Academiei de științe social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R. și cu conducerea Consiliului Național al Femeilor. „AVICOLA“ - o adevărată „fabrică“ de pui ÎNSEMNĂRI Nu-i cu nimic exagerat cînd am comparat fermele de păsări ce aparțin I.A.S. „Avicola" Constanța, cu adevărate „fabrici" de pui. Nu numai imensitatea construcțiilor, ce se întind pe zeci de hectare, dar însuși procesul tehnologic, in mare parte mecanizat, ca și cantitățile de produse finite (zeci de milioane de ouă și sute de mii de păsări) îți dau imaginea unei adevărate fabrici. La M. Kogălniceanu, la Agigea, Mangalia, Topraisar sau în alte zone, unde sunt amplasate asemenea „combinate" întâlnești, in aceste zile, aceeași activitate febrilă care nu se întrerupe nici o clipă în tot timpul anului. ...Pătrundem într-una din halele combinatului de la M. Kogălniceanu, destinată producerii puilor. Două incubatoare gigant, dublate de alte două eclozionatoare a cite 50.000 ouă fiecare, mânuite cu pricepere de oameni calificați, dau viață în fiecare an 108 serii de pui. Ing. Solaria Dangaliu, care răspunde de acest sector, ne-a informat că aici, în lunile care s-au scurs din acest an, au fost obținuți aproape 750.000 pui. în prezent au fost introduse ouăle din care se vor obține primii pui ce vor fi livrați în anul viitor. Ordinea și curățenia, activitatea ireproșabilă a fiecărui schimb de lucru sunt factorii fără de care nu se poate concepe obținerea unui procent ridicat de ecloziune, de fapt indicatorul sintetic al întregii munci. „Calitatea ouălor, ca și permanentă , respectarea tuturor parametrilor de funcționare a incubatoarelor — ne spunea ing. Dangaliu — ne-au permis să înregistrăm, în medie, pînă acum, un procent ridicat de ecloziune — 78 la sută. Trebuie să recunoaștem că avem condiții să ridicăm și mai sus ștacheta“. ■ Ne continuăm vizita pe „fluxul tehnologic“. In fiecare hală ne întâmpină „gălăgia“ celor mai tineri locatari — 84.000 pui de la 3 la 30 zile. Deși afară termometrul coboară uneori sub zero grade, puilor nici nu le pasă. Aici au de toate : hrană, apă, căldură, ba unii care vor, pot face chiar plajă sub eveteozele electrice. Medicul veterinar Titus Martinescu, ca și îngri Șt. MIHAI (Continuare in pag. a II-a) Una din halele recent amenajate pentru creșterea puilor în baterii. La 78 da ani, alungai de toți copiii „.Un bătrîn, mult prea bătrân pentru cei 78 de ani ai săi, urcă cu greu, sprijinit în baston, scările redacției. E slab, cu fața suptă, speriată, abia își mai recapătă respirația, îi întindem un scaun și-l ajutăm să se așeze. Ce necaz î-a adus? îl îndemnăm să ne spună. Două lacrimi i se rostogolesc pe obraji, tocmai cînd începuse să ne relateze că Gheorghe, feciorul cel mijlociu, cel căruia i-au rămas casa, via și bruma de lucruri, l-a alungat, că nici celălalt, Ion, nu vrea să știe de el, că fetele, aflate la Constanța, i-au intins o mină de ajutor, dar că nici ele nu pot mai mult. Aflăm că s-a adresat în două rânduri tribunalului și că de fiecare dată feciorii au fost obligați prin hotărire să contribuie cu 75 și respectiv 50 lei pe lună, fiecare, la întreținerea bătrînului, dar n-a primit de la nici unul nimic. De fapt, el nu dorește altceva decit să fie lăsat într-o cameră, în casa făcută de el. Il privim înmărmuriți și revoltați pentru nedreptatea, care se face. Cu această convingere ne-am deplasat la Topraisar, localitate unde se află casa bătrînului și cei doi feciori ai săi, Gheorghe și Ion Țiriloi. Casa, aflată într-o curte mare, este ocupată în exclusivitate de Gh. Ț. care, deși membru C.A.P., lucrează ca mic meseriaș pe unde găsește. Pe Gh. Ț. îl găsim acasă, dormind, la o oră cînd alți cooperatori lucrau de zor în strinsul recoltei, îl întrebăm fără ocol dacă știe unde se află tatăl lui. Știe, dar vrea mai toti să afle de ce ne interesează că „la urma urmei“ el „are oameni“ și înșiră, ca un băcan, nume (și funcțiile lor) care, credem, nici nu-1 cunosc sau în orice caz se desolidarizează de purtarea lui. — Da, s-a mutat la, Constanța, la una din fiicele lui. Nu știu ce v-au spus... alea (se referă la cele trei surori) care vor să mă dea afară din casa mea, să vîndă totul și l-au pus să mă bată , a și încercat, tovarășe. (E un bărbat cu un munte, cum putea fi bătut de un moșneag?!) — Dar casa este a bătrînului, de ce nu-i lăsați să ocupe o cameră. Acolo, la fiică, nu are condiții să stea și stat și alte neajunsuri, pe care le știți. — Cum, să-l aduc, să-l aduc pe dracu’n casă? Sforăie noaptea, geme și-mi sperie nevasta. (Nevasta, aflată în sală, confirmă cu cea mai revoltătoare lașitate.) M-am judecat, tovarășe, uiteam și acte. S-a „judecat" cu tatăl lui, cu acte în regulă. Să le răsfoim. Dosar 3464/66 și 4113/67. Din comunicările și copiile hotărîrilor tribunalului aflăm că au fost implicați, cu pretenții egale, toți cei cinci frați și că instanța i-a obligat la plata unei sume de întreținere a bătrînului, cu o mențiu- Petre ZĂRNESCU (Continuare in pag. a II-a) / TELEGRAMA Excelenței Sale General JEAN-BEDEL BOKASSA, Președintele Republicii Africa Centrală BANGUI Cu prilejul celei de-a X-a aniversări a proclamării republicii, adresei Excelenței Voastre, în numele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român și al meu personal, felicitări cordiale împreună cu cele mai bune urări de sănătate și fericire personală, de prosperitate și progres poporului Republicii Africa Centrală, , îmi exprim convingerea că relațiile dintre țările noastre se vor dezvolta continuu în interesul celor două popoare și al păcii în lume. NICOLAE CEAUȘESCU Președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România B13TCIT CE URMĂRESC SERAUȘTII: Un „culcuș profesional“ sau O PREGĂTIRE INTELECTUALA? Trăim în epoca ciberneticii, a zborurilor cosmice, a unei civilizații urcind vertiginos treptele desăvârșirii. Știința și tehnica își integrează substanțialul aport în sfera forțelor de producție. Practica socială impune imperios fiecăruia, indiferent de domeniul în care lucrează, o considerabilă și continuă lărgire a cunoștințelor, act cu atît mai necesar în condițiile înălțării edificiului socialist — operă conștientă a oamenilor. Astăzi, automatizarea numeroaselor procese tehnologice determină un grad intensiv de împletire a muncii fizice cu cea intelectuală, cerind muncitorului o calificare superioară... Iată numai cîteva din argumentele care justifică rațiunea participării a tot mai multor oameni la învățământul liceal seral. Mulți absolvenți seraliști au devenit sau devin maiștri, tehnicieni, ingineri, profesori etc. — in funcție de aptitudinile ce le au, expresie a largilor posibilități de dezvoltare a personalității în orinduirea noastră. Dar, de la o vreme, se observă la unii seraliști tendința exagerată și netemeinică de a părăsi munca nemijlocită în producție spre a lucra undeva, intr-un birou. Au existat cazuri cînd, imediat după obținerea diplomei de bacalaureat, absolvenții seraliști s-au prezentat conducerilor de întreprinderi, cărora le-au fluturat ostentativ sub priviri actul de studii, cerând schimbarea locului de muncă, ori din funcțiile deținute anterior, deși posturile rîvnite implicau o pregătire sau experiență anume. In această perioadă a-nceputului de an școlar, seraliștii asaltează conducerea liceelor respective, solicitând eliberarea unor „adeverințe de studii" la aceleași scopuri deja semnalate. Ceea ce surprinde însă e faptul că solicitanții sînt, la general, tineri, și nu dintre cei cu rezultate frumoase la învățătură. Nu e greu de constatat că aceștia provin la parte din rîndul „nereușiților" la concursul de admitere în liceele teoretice, de specialitate, sau școli profesionale, ori dintre elevii retrași de la cursurile de zi, din motive ușor de înțeles. Alții stnt dintre aceia care, după absolvirea ciclului elementar, au mai „studiat" străzile un an, doi, apoi, pentru a obține din cîmpul muncii adeverința necesară înscrierii la concursul de admitere (secția serală), s-au angajat în grota „oriunde“ și, cum cîteodată exi-Florin PIETREANU (Continuare la pag. a II-a) Intre cer și ape Sfidind proorocirile „Sfintului George“ Cînd am sosit la Belfast, la Irlanda de nord, toamna nu-și dăduse, încă, obștescul sfîrșit. Se îngîna numai cu iarna care-și trimitea, dinspre zona înghețului veșnic, rafalele aspre de vînt, într-o lume de ceață grea ca un lințoliu. Dar, ca un făcut, în clipa în care cei de pe urmă sac cu făină de pește, din cele 1.460 de tone pe care le avusesem de încărcat, a ajuns la hambarele navei, stațiile meteorologice și buletinele meteo ale Londrei și Dublinului ne-au adus vești proaste. Furtunoasa, de regulă, mare a Irlandei începuse să fiarbă. O furtună de forțat răvășea, oblic, apele, pornind de pe țărmurile Scoției și ieșind prin acea strîmtoare pe care hărțile de geografie o numesc, poate puțin cam impropriu, Canalul Sfântul George, la plin Atlantic. Proorocirea, de loc prielnică navigației, ne îngăduia să rămânem liniștiți în baia adăpostită a Belfastului, pînă la vremuri mai bune. Nimeni nu știa, însă, nimeni nu ne putea garanta cu precizie ci trebuie să așteptăm. Or, o așteptare de cîteva zile ar fi periclitat sosirea noastră, la data stabilită, la țară și, implicit, angajarea în prevederile contractuale ale cursei următoare. Am hotărit, la consecință, să ne asumăm riscul înfruntării deschise. Nu era prima dată cînd făceam acest Liviu NEGUȚ, comandantul cargoului „Tîrgu-Mureș" Atlantic, 17 noiembrie (Continuare la pag. a IV-a) ANCHETA-CONCURS A ZIARULUI pgpimto PIU’ TQzVt fAfilLg timTIVA? -----,v V"J nose a nouă Orgii| il Cinstitulvl jujH.tm fcnüuti il f.M. |l li Consulilul populir judi|„n «ri«l»iar Cei mai buni 10 sportivi ai anului 1968 In scopul popularizării și stimulării sportivilor din județul Constanța care au obținut în anul competițional 1968 rezultate remarcabile, redacția ziarului „Dobrogea nouă" organizează în rîndurile cititorilor o anchetă-concurs. Pentru a avea drept de participare, concurenții vor trimite obligatoriu redacției, o dată cu răspunsurile lor, și toate „saloanele de concurs" ce vor apărea în coloanele ziarului, în cursul lunii decembrie. # PARTICIPANȚII LA ACEASTA ANCHETA TREBUIE SA INDICE, ÎN ORDINEA VALORII, PE CEI MAI BUNI 10 SPORTIVI DIN JUDEȚ # CONCURSUL SE ÎNCHIDE LA DATA DE 25 DECEMBRIE. Clasamentul sportivilor va fi stabilit prin adiționarea voturilor concurenților. CÎȘTIGĂTORII CONCURSULUI, CEI CARE VOR INDICA ORDINEA EXACTĂ A CELOR 10 SPORTIVI FRUNTAȘI, VOR FI PREMIAȚI DE CĂTRE REDACȚIA ZIARULUI CU PREMII-SURPRIZĂ ȘI DE CĂTRE CONSILIUL JUDEȚEAN DE EDUCAȚIE FIZICA SI SPORT. DE ASEMENEA, SPORTIVILOR CLASATI PE PRIMELE 10 LOCURI LI SE VOR DECERNA PREMII. Pentru a veni în sprijinul participanților la ancheta-concurs, redacția va publica, alături de „Salonul de participare" și scurte prezentări ale sportivilor care s-au evidențiat la acest an, în diferite discipline sportive. Rezultatele concursului vor fi date publicității.