Dobrogea Nouă, septembrie 1969 (Anul 22, nr. 6548-6572)

1969-09-12 / nr. 6557

DOBROGEA NOUĂ nrd. 6557 Partidul Comunist Român, conducătorul încercat al procesului de dezvoltare a democrației socialiste astfel o concepție superioară, profund înnoitoare, despre om și despre menirea acestuia. In so­cietatea socialistă omul nu-și re­duce esența la rolul de forță de producție, ci este beneficiarul tu­turor valorilor științifice și cultu­rale produse de-a lungul vremii, factorul suprem al societății, ca­re, pentru a-și îndeplini măreața misiune ce-i revine în transfor­marea lumii, are nevoie să-și lăr­gească continuu orizontul, să-și ridice nivelul de cunoștințe, să-și perfecționeze caracterul, perso­nalitatea. Proiectul de program al parti­dului pentru perioada următoare, direcțiile fundamentale ale poli­ticii sale interne și externe au fost puse, după cum se știe, timp de peste două luni, nu numai în dezbaterea comuniștilor, ci și a tuturor cetățenilor, vicit întregit, îmbogățit în urma consultării a­­cestora, să exprime voința, inte­resele întregii societăți. La adu­nările de partid și la adunările cetățenești organizate de Frontul Unității Socialiste în toate ora­șele și satele țării pentru dezba­terea documentelor pregătitoare ale Congresului al X-lea P.C.R. au participat 3.338.000 ce­al­tățeni, dintre care au luat cu­­vîntul peste 261.500. Numitorul comun al acestor dezbateri, în cursul cărora s-au făcut mai mult de 43.850 de propuneri și observații, l-a constituit aproba­rea unanimă a întregii politici in­terne și externe a partidului, ex­primarea hotărîrii ferme de a face totul pentru înfăptuirea ei. Partidul Comunist Român con­sideră că este de o importanță hotărîtoare ca la elaborarea căi­lor de dezvoltare a societății, la căutarea soluțiilor pentru multi­tudinea problemelor pe care le ridică viața, să participe activ specialiști din toate domeniile, toate categoriile de cetățeni. El dă prioritate acestui principiu democratic, își propune să creeze condițiile cele mai prielnice pen­tru valorificarea inițiativei po­porului, convins că este dinamică numai o societate în care nu există teama de orizonturile largi ale gîndirii, de îndrăzneala și spiritul creator pe care marxism­­leninismul le generează în con­știința umană, o societate în ca­re propria experiență confrunta­tă cu a altora se constituie prin­­tr-un permanent examen critic. Concepută în acest mod, afir­marea factorului obiectiv situea­ză partidul în fruntea proceselor sociale, stabilind un raport just între forța conducătoare și mase, raport în virtutea căruia masele nu sunt chemate doar să „înre­gistreze“ opțiunile partidului, ci să participe direct la făurirea și materializarea lor. Aceasta este, totodată, calea realizării concor­danței între interesele poporului și politica partidului.­­Conducând nemijlocit procesul de dezvoltare a democrației so­cialiste, partidul asigură partici­parea tuturor categoriilor de ce­tățeni la dezbaterea și elabora­rea politicii interne și externe, astfel ca progresul României să fie in tot mai mare măsură ex­presia contribuției colective a în­tregii națiuni. Atragerea din ce in ce mai intensă a maselor la discutarea și elaborarea hotărîri­­lor și măsurilor importante pri­vind evoluția societății noastre contribuie la întărirea continuă a unității dintre partid și popor. Dezvoltarea și perfecționarea so­cietății socialiste, a unității po­porului în jurul partidului con­stituie baza trainică a lărgirii și desăvârșirii democrației ca una din cerințele esențiale ale uma­nismului socialist.­­Urmare din pag. I­­tru întărirea legalității și lichi­darea abuzurilor, pentru promo­varea normelor echității sociale, pentru garantarea respectării li­bertăților și drepturilor cetățe­nești, incit acestea să apere viata și demnitatea omului, să asigure cadrul instituțional legal în care orice cetățean își poate dezvolta aptitudinile și talentul, nestin­­gherit de nici un fel de discrimi­nare. Ideea de supremație și de obligativitate a legii pentru toate organele de stat și organizațiile obștești este ridicată la rangul u­­nui principiu constituțional ga­rantat și înfăptuit ca atare, însuși modul de desfășurare a Congresului, la care pe lângă cei 1.915 delegați au luat parte și peste 1.400 de invitați, participa­rea la dezbateri în ședințe ple­nare și în cadrul celor 11 sec­țiuni a unui număr de 413 co­muniști au contribuit la aprofun­darea problemelor înscrise pe or­dinea de zi, la fundamentarea măsurilor și hotăririlor adoptate, încît acestea apar ca expresie reală, autentică, a întregului par­tid, dau glas voinței unanime a poporului. Trăsăturile umaniste care de­finesc democrația noastră socia­listă constau în faptul că prin in­termediul întregului său sistem de raporturi politice, statale și obștești, progresul social devine cauza întregului popor, afirmind OAMENI, DESTINE, PASIUNI APLAUZE PENTRU VIRTUOZITATE Zi de marș prin albastrul vaporos al Mediteranei... Pe „Transilvania“, totul normal. E ora prinzului și în saloane lucrul intens al tărâmurilor minate de un pantagruelic a­­petit și nu mai puțin de ți­nuta preparatelor „â la rou­­main“ acoperă tremurul mo­toarelor ținute la toată viteza înainte. Observăm spre sfîr­­șitul mesei un freamăt ciudat. Se pronunță numele cuiva, mai bine-zis funcția dintre noi, cuvînt greu cuiva de deslușit în această policro­mie lingvistică în care ger­mana Rinului se întretaie cu tonul șuierat al suedezei, ori cu cascadele sonore ale Ape­­ninilor. Pricepem, în sfîrșit, că „pensionarii" noștri țin să-l cunoască pe autorul de­liciului culinar de astăzi, pe bucătarul șef. O cer mai ales reprezentantele blonde sau brune ale sexului frumos, cu autoritatea lor de universali șefi de stat major ai meniu­lui și de obișnuite să nu li se refuze nimic. — Nea Gică, vor să te vadă clienții la față... — Nemulțumiri ? întreabă ușor surprins, ca omul căruia nu i s-a mai întîmplat nici­odată un asemenea pocinog. — Le-au plăcut mult buca­tele... Parează bucuria cu calm. Continuînd să plutească, um­bră mare și albă, pe deasupra aburului îmbietor. Trebuie să se supună însă voinței „clien­ților“, își lasă împărăția pe seama ajutoarelor și vine cu noi în salon. Se înclină în fața meselor care-l primesc cu aplauze, îmbujorat ca un școlar prins cu lecția neînvă­țată. Se întind minți ca să-i stringă mîinile, i se adresea­ză mulțumiri in șase limbi deodată. Le răspunde bucu­­rindu-se și dispare iarăși în lumea lui de aburi aromitori. Cu două lacrimi cu­ bobul de rouă în colțul genelor. Recunoștința pasagerilor încununează fericit 48 de ani consacrați meseriei și mării. Năvălesc, nemaiținind sea­ma de anii care s-au scurs, amintirile. Amintirile despre flăcăul ars de dorul zborului peste ape, care punea în 1921 piciorul pe cea dinții navă din viață ca ajutor de bucă­tar pe pasagerul „România". Despre bufegiul și bucătarul de mai tîrziu, care și-a îm­părțit viața cu marinarii de pe „împăratul Traian“, de pe „Dacia“, de pe „Durostor", minat mereu prin visătoarele porturi ale Levantului de o nestinsă dragoste față de mare. De aceeași statornică dragoste pentru vrăjitoriile mereu mai apreciate ale me­seriei sale de om al gusturi­lor. Crescând la rîndu-i noi și noi virtuoși ai artei culi­nare. Cu certitudinea, împăr­tășită de altfel de mai toți comandanții cu care și-a îm­părțit drumețiile, că un bu­cătar bun înseamnă pe jumă­tate succesul voiajului. Ema­­n­oil Neagu, Tudor Gheorghe, Gheorghe Lăptucă, Constantin Lupoiu, Gheorghe Gheorghe, chiar și recent pensionarul Ion Lazăr și atîția alți vir­tuoși ai meniurilor îi dato­rează în cea mai mare mă­sură prestigiul de care se bucură în meseria lor. S-a legat în așa măsură de mare, iicii refuză să-și acorde, deo­camdată, odihna binemerita­tă a anilor de pensie. Conti­nuă să-și slujească nava pe care n-a părăsit-o din 1946 decît in lunile de concediu, continuă să stringă aprecieri și aplauze pentru lebăda albă a țării. E un fel de enciclo­pedie navală: știe tonajul și viteza oricărei nave cu care ne încrucișăm drumurile, a citit tot ce s-a scris despre marinărie, trăind la rindu-i, în 48 de ani dăruiți mării, multe pe care cărțile nu le știu. — Ce te-a îndemnat spre meseria asta ? — Știu șî eu, poate dra­gostea... Și „lebăda albă“ străbate mai departe mările continen­tului, parte integrantă din prestigiul țării, iar el, neobo­situl, tînărul peste argintul tîmplelor, Gheorghe­gescu, cotă-răspundere Geor­­prin proprie dragoste din renu­­mele ei. Serbem GHEORGHIU rintre întreprinderile con­­stănțene, I.P.A.T. se in­dividualizează în primul rînd prin diversitatea ac­tivităților industriale pe care le practică, prin multitudi­nea de produse diferite ca grup și structură pe care le realizează an de an. Nici chiar numele, atotcu­prinzător cîndva, de întreprin­dere de produse alimentare și textile, nu mai ține pasul cu e­­venimentele la zi, I.P.A.T. lărgin­­du-și mereu gama activităților și produselor, devenind tot mai mult o unitate industrială gospodar, a cărei menire se dovedește a fi valorificarea superioară a resur­selor locale. In urmă cu numai cîțiva ani, latura textilă se limi­ta la țesutul covoarelor, a acelor împerecheri de culori calde și reci în scene amintind poveștile din o mie și una de nopți și ale căror indicatoare de tipuri, cu rezonanțe profund ironice (Isfa­han, Tebriz, Usah etc.) aduc măr­turia însușirii de către fetele de la țărmul Mării Negre a unui meșteșug care a consacrat prin secole Orientul și e socotit încă un atribut în exclusivitate al său. Acum, în timp ce covoarele orien­tale de Constanța ajung pînă de­parte, pe Rin sau pe țărmul fie­­răstruit de adinci fiorduri al Scandinaviei, produsele secției de textile diverse își cuceresc o bi­nemeritată apreciere pe piața in­ternă, fie că e vorba de plăpumi, de lenjeria de pat, de saltele sau de garniturile matlasate pentru copii, însăși înjghebarea secției pe baza a trei mașini de cusut saci, scoase din uz la întreprin­derea „Dobrogeana“, recondițio­nate și adaptate la nevoile speci­fice, poate fi socotită o reușită a lucrătorilor de la I.P.A.T., pe li­nia valorificării la maximum nu numai a resurselor de materii prime și materiale locale, ci și a uneltelor. O preocupare asemănătoare se remarcă și în sectorul de băuturi răcoritoare. Incepînd din anul a­­cesta, utilajele și instalațiile fa­bricii de suc realizează in para­lel cu tradiționala băutură răco­ritoare, un nou sortiment, din ce în ce mai apreciat de consuma­tori: b­rocadele. Fără nici o in­vestiție, fără nici o instalație în plus. Prin simpla adaptare la noile necesități a unei ma­șini de umplut sticlele de suc. In felul acesta, pe pri­mele șapte luni ale anului, pe lingă plusul de 229.000 litri de suc realizați peste sarcina de plan, întreprinderea a livrat ora­șului și stațiunilor de pe litoral 129.000 litri de frucade. Alături de cele 2.550 tone de gheață, 25 tone săpun de rufe și 100 metri pătrați de covoare orientale, de­pășirile de plan amintite au con­dus la realizarea în proporție de 114,1 la sută a planului la pro­ducția marfă și de 115,9 la sută a indicatorului producție marfă vindută și încântă. Preocupări lăudabile pentru extinderea rolur­ui fizic și a sortimentelor se­­ registrează in cea mai tinără secție a întreprin­derii, cea de mase plastice. Folo­sind deșeuri de polistiren rezul­tate la prelucrări în industria republicană, secția de mase plas­tice produce în mod curent lămpi de birou, lampadare, reclame lu­minoase într-o largă gamă de ti­puri și de culori, iar în prezent include în cataloagele sale pro­duse industriale de serie ca : do­puri pentru sticle, elemente com­ponente de jucării etc. O diversi­ficare a gamei de produse în sco­pul de a acoperi cu­ mai multe necesități teritoriale se înregis­trează și la fabrica de sticlă a cărei producție se află în conti­nuă creștere, de la an la an. Aceste rezultate nu sunt pri­vite însă nicidecum ca limita su­perioară a activităților de pros­pectare, de creație și producție. Inginerul Constantin Albu, direc­torul întreprinderii, ne prezintă spre edificare cîteva din preocu­pările actuale pentru lărgirea ga­mei de produse, pentru valorifi­carea superioară a tuturor resur­selor tehnice și materiale exis­tente în cadrul secțiilor. Aflăm că secția de covoare realizează deocamdată experimental primii metri pătrați de țesături cu mate­rialul clienților de peste hotare, o interesantă formă de cooperare internațională a cărei statornicire va însemna realizarea cu același număr de gherghefuri a unei pro­ducții anuale de peste 7.000 me­tri pătrați de covoare orientale. In același timp se studiază posi­bilitatea înlocuirii mașinilor ma­nuale de injectat mase plastice, în care scop se vor construi cu titlu experimental două mașini mecanice la I. M. „Energia“ pre­cum și înființarea pe lângă secția de mase plastice a unui atelier propriu de lăcătușerie care să realizeze elementele de fier for­jat, instalațiile electrice și supor­turile necesare confecționării lămpilor și casetelor de reclamă luminoasă. De asemenea, se pune la punct tehnologia producerii prin presare la cald a butonilor de mobile și uși din mase plas­tice, iar prin instalarea unei ma­șini de tras funii în vid, recon­diționată, se urmărește realizarea sertarelor de mobilier din mate­riale plastice, mult mai ieftine și mai ușor de întreținut în compa­rație cu cele confecționate din lemn. Așadar, lărgirea gamei de pro­duse la I.P.A.T. Constanța se ali­niază unui imperativ major : uti­lizarea cu rezultate economice și tehnice superioare a tuturor re­surselor existente. F. NICOLAE I.P.A.T. Constanța Reușite prospectări in lumea noutăților Dezbaterea cifrelor de plan (Urmare din pag. 1) organizatorice inițiate de condu­cerea secției la îndrumarea orga­nizației de partid. Continuînd aceste succinte con­semnări, să mai reliefăm în ace­lași timp și faptul că­ atît darea de seamă, cit și cei care au luat cuvintul pe marginea ei s-au o­­cupat cu precădere de deficien­țele existente încă în activitatea secției, a unor compartimente, subliniind că sarcinile de produc­ție prevăzute pentru anul viitor implică o activitate mult îmbu­nătățită, mai ales din punct de vedere organizatoric. In legătură cu asemenea as­pecte, inginerul Roman Fabian s-a referit în cuvîntul său la ne­cesitatea unui sprijin mai sub­stanțial din partea Ministerului Transporturilor în ceea ce pri­vește procurarea pieselor de schimb, precum și la măsurile de organizare științifică a producției și a muncii stabilite încă de acum cîteva luni, dar la a căror apli­care întîrzie, ceea ce împiedică o a eficientă coordonare și conducere activității compartimentelor secției. La rîndul său, tehnicianul Constantin Duță, din comparti­mentul auto, aprecia că pentru viitor trebuie întărită opinia de masă împotriva acelora nu-și îndeplinesc atribuțiile care de serviciu, iar pe de altă parte a­­trăgea atenția asupra greutăților existente in exploatarea parcului de tractoare din cauza insuficien­tei griji manifestate de secția de reparat utilaje și nave (tot din cadrul D.N.M.), ceea ce provoacă neajunsuri în exploatarea utila­jelor. Reluînd problema aprovi­zionării cu piese de schimb ingi­nerul Tănase Munteanu, șeful compartimentului de autostivui­­toare, semnala că însuși serviciul de aprovizionare cu materiale din întreprindere are o activitate de­fectuoasă și că provoacă greutăți faptul că, pină acum, numerosul sortiment de piese de schimb și materiale existente in depozite nu a fost catalogat. „Nu exagerez afirmind că nici noi, care avem nevoie, și nici cei de la aprovi­zionare, nu știm prea bine ce e­xistă în depozit" — spunea el. Asemenea elemente au mai e­­xistat în dezbaterile consfătuirii de producție de la secția meca­nizate. S-au spus multe lucruri critice, s-au făcut multe propu­neri, dar se naște întrebarea fi­rească : PENTRU CINE?... Dacă in ceea ce privește problemele care vizau ministerul sau condu­cerea întreprinderii e de presu­pus că vor ajunge la cunoștința acestora prin reprezentanții pre­zenți la consfătuire (deși multe dintre neajunsuri nu trebuiau să aștepte pînă acum pentru a fi semnalate celor în drept), aspec­tele negative legate de cauze in­terne, care se refereau la organi­zarea activității secției, la disci­plina în muncă — intr-un cuvînt, la contribuția colectivului pentru îndeplinirea sarcinilor ce i-au fost încredințate, toate acestea — spunem — nu au reușit să stîr­­nească decît un palid ecou. Fiind­că participarea salariaților consfătuire a fost extrem de pu­la­tin numeroasă. Pe bună drep­tate se întreba in cuvintul său tractoristul Ștefan Zamfir : „Oa­re nu există nici o legătură între numeroasele absențe nemotivate, întîrzierile de la program și fap­tul că, în această după-amiază, ne-am adunat atît de puțini aici?“... Cert este că pregătirea consfătuirii nu a stat în atenția conducerii administrative, a comi­tetului de partid și comitetului sindicatului din secție, a organi­zației U.T.C. De altfel, ședința a început cu oarecare întîrziere de­oarece organizatorii ei se între­bau dacă e cazul ca ea să se țină sau să fie amintită. Părerea noas­tră este că era mai bine să fie reprogramată la altă dată, mai ales că în cadrul consfătuirii au fost aleși și cei 60 de reprezen­tanți ai secției la adunarea sala­riaților din D.N.M. „Navrom“. în orice caz, consfătuirea din secția mecanizate nu și-a atins decit parțial scopul și aceasta trebuie să constituie un semnal de a­­larmă pentru comitetul de partid­­port și comitetul sindicatului, pentru comitetul de direcție al D.N.M. „Navrom“. Pag. a 3-a HBWSB»M«8K3 Dinamică a satului contemporan (Urmare din pag. I­ reală, azi cunoscută mai bine din emisiunile radio și televi­ziune: Elena Barbu-Roisen. Oa­menii din Ovidiu sunt receptivi la valorile artistice. Sala cămi­nului, arhiplină la un specta­col de teatru, nu mai surprinde azi pe nimeni. In schimb, sur­prind, prin profunzimea obser­vațiilor, judecățile critice... Cu certitudine, satul românesc în­registrează evidente progre­se pe tărîmul culturii și ci­vilizației, intră tot mai vizi­bil pe făgașul unei vieți mo­derne. Călătorul, reporterul, oricine străbate comuna Ovi­­diu citește: „Pline“, „Legume­­fructe“, „Alimentara“, „Oficiul P.T.T.R.", „Frizerie“, „Carne", „Croitorie", „Librărie“, adică descoperă tot ceea ce răspunde nevoilor materiale și în bună măsură și spirituale ale vieții contemporane. Cind spunem Ovidiu ne gin­­dim deopotrivă la eșalonul a­­cela de muncitori care lucrea­ză la termocentrala cu același nume. Cînd a intrat în funcțiu­ne, prin 1952 învățam despre ea la școală, citeam în ziare și deveneam expansivi de mîn­­drie. De curînd, am pătruns în organismul ei uriaș, i-am as­cultat pulsațiile regulate ca pe un cântec de naștere a luminii. Știam că puterea instalată centralei este de 36.000 kW, că­­ producția anuală de energie e­­lectrică depășește 260.000.000 kW/h, că termocentrala hră­nește cu­ energie electrică uni­tățile industriale din zonă, dar cei care-i insuflă o viață febri­lă și constantă îmi rămîneau oarecum niște anonimi. Am reușit de curînd să-i cu­nosc, chiar aici, lingă mașini, cu atenția concentrată, oamenii aceștia pot părea taciturni. în realitate, sînt deschiși, socia­bili, cu inimi fierbinți și lumi­noase, minori de locul lor de muncă. Viața multora se în­trepătrunde adinc, de un sfert de secol, cu viața termocen­tralei. Muncitorii Alexandru Vișan, Gheorghe Bundă, Vasi­le Grădișteanu, Vasile Temeș­en, maiștrii Ionică Barbu, Mir­­cea Hușman, Emil Dumitrașcu, Dumitru Murășescu sunt între cei cu vechi stagii de serviciu, mulți încă din zilele instalării termocentralei. Emblema „Ovidiu“ o poartă și alte obiective. Fabrica de conserve „Munca“ și-a cîș­­tigat, dintr-un început, un prestigiu solid, sporind a­­poi cu perseverență, nu numai în Dobrogea, ci și pe plan na­țional, unde produsele ei satis­fac exigențele cele mai ridica­te. Dar, cel mai semnificativ aspect rămîne acela că peste 1.300 de oameni, salariați ai fa­bricii, trăiesc mișcătoare satis­facții generate de munca pro­prie. „E o plăcere să lucrezi în­tr-o asemenea întreprindere, cu asemenea utilaje, într-un ase­menea colectiv“, mărturisește mecanicul Stan Micu. ★ Rod al politicii consecvent științifice a partidului și statu­lui nostru, transformările din viața satului înscriu pagini e­­popeice în noua istorie a pa­triei. Rupt definitiv de sub des­tinul vitreg de altădată, satul românesc urcă vertiginos pe făgașul civilizației contempo­rane. Comuna Ovidiu constituie doar unul din exemple... la spuinderea de mecanizare întreprinderii a agriculturii (Urmare din pag. I) stat prin dezvoltarea bazei mate­riale a agriculturii, care a trans­format fundamental procesul muncii agricole. Astfel, dacă în 1960 în raza I.MA. Castelu se lu­crau cu un tractor peste 150 ha, acum, unui tractor îi revin numai 105 ha de teren arabil. Cu zece ani în urmă întreprinderea avea în do­tare doar 15 tipuri de mașini a­­gricole, în prezent lucrările agri­cole se execută pe ogoarele co­operativelor cu 81 de tipuri. A­­ceastă gamă mare și variată de utilaje agricole a permis ca în cooperativele deservite să se exe­cute 100 la sută mecanizat toate lucrările la cerealele păioase, in­clusiv eliberarea terenului La cultura porumbului, cu excepția recoltatului, toate lucrările se e­­xecută cu mijloace mecanice. De asemenea, au fost mecanizate în întregime lucrările de combatere a dăunătorilor și împrăștiat în­grășăminte chimice, precum și cele necesare pentru recoltarea și transportul nutrețurilor. Cu par­cul existent și cu unele adaptări făcute, se execută mecanizat in viticultură lucrările de arat, în­treținut, îngropat și stropit“. Intr-adevăr, așa cum aveam să ne convingem în urma discuțiilor purtate și a celor văzute în teren, muncitorii și tehnicienii între­prinderii de mecanizare Castelu s-au străduit să dea viață indica­țiilor partidului cu privire la fo­losirea eficientă și completă a capacității parcului de tractoare și mașini agricole, precum și a forței de muncă. Ei și-au unit e­­forturile cu cele ale țăranilor co­operatori, iar colaborarea rodnică dintre întreprindere și cooperati­vă, care a făcut parte integrantă din acțiunea de intensificare a producției agricole, a condus la creșterea continuă a sporurilor de recoltă la hectar. La culturile de bază ale cooperativelor agricole din raza de activitate s-au obți­nut, pe ultimii 4 ani, producții medii de 3.000 kg griu, 3.500 kg porumb și 1.840 kg floarea-soa­­relui la hectar. In acest an s-au obținut la griu peste 2.000 kg boabe la hectar. Au fost coope­rative agricole, ca de pildă cele din Siminoc și Castelu, care au realizat 2.700 kg și respectiv 2.300 kg griu la hectar. La porumb și floarea-soarelui, după modul cum se prezintă culturile și după a­­precierile specialiștilor, se speră a se obține recolte și mai mari. Nicolae ILINCA, Iulian RADU­­LESCU și alți șefi de secție, care lucrează de 10—12 ani pe ogoa­rele acelorași cooperative agrico­le, ne-au vorbit de faptul că me­canizatorii se străduiesc să exe­cute lucrări de calitate care con­tribuie la sporirea rodniciei pă­­mîntului. „Realizările noastre nu sînt întîmplătoare — ne-a vorbit inginerul Osman BELIM, agro­nom la cooperativa agricolă din Poarta Albă. Ele sînt rezultatul conlucrării strînse dintre brigăzi­le de cîmp ale cooperativelor și secțiile de mecanizare, al respec­tării riguroase a regulilor agro­tehnice și executării lucrărilor pe toate suprafețele numai de bună și foarte bună calitate și în peri­oadele optime“. Creșterea eficienței economice a activității de producție a între­prinderilor pentru mecanizarea agriculturii, sarcină de bază tuturor mecanizatorilor, a fost a­ a­nalizată temeinic de colectivul de muncă și, răspunzând cu maturi­tate noii forme de organizare au fost întreprinse măsuri operative de reducere a cheltuielilor de producție, printr-o exploatare mai judicioasă a parcului de ma­șini și tractoare și de creștere a volumului de lucrări exprimat valoric prin mărirea gradului de mecanizare și prin executarea tu­turor lucrărilor agricole. Conta­bilul șef al întreprinderii, tova­rășul Bragi­­oiu, ne-a prezentat cîteva date care atestă acest lu­­cru. „Dacă analizăm numai cîți­va dintre indicatorii activității noastre, in comparație cu anul 1967, se poate trage concluzia ne­cesității si eficientei măsurii de trecere a întreprinderilor pentru mecanizarea agriculturii de la fi­­nanțarea bugetară la gestiunea economică proprie. Așa de pildă, dacă în 1967 s-a realizat un vo­lum de lucrări exprimat valoric de 100.000 lei, pe tractorul fizic, în acest an am realizat 120.000 lei în condițiile unei scăderi a chel­tuielilor pe tractor cu 6 la sută. De la 1,6 salariați pe tractor fo­losiți în urmă cu cîțiva ani s-a ajuns în prezent la numai 1,3. Tot în această perioadă produc­tivitatea muncii pe cap de sala­riat a crescut, cu 12 la sută. Re­zultatele favorabile s-au reflectat și în cîștigurile realizate de me­canizatori“. Aceste realizări bu­ne, care sunt in final rodul apli­cării în producție a organizării științifice a producției și a mun­cii, au condus la depășirea în 1968 a volumului de lucrări ex­primat valoric cu 2.800.000 lei și la reducerea cheltuielilor de pro­ducție cu 1.000.000 lei, realizind o cheltuială la 1.000 lei venituri cu 10 la sută mai mică decît în 1967. După primele 8 luni ale acestui an, întreprinderea de mecanizare Castelu și-a realizat veniturile planificate in proporție de 120 la sută, o economie la cheltuieli de aproape 2.000.000 lei, productivi­tatea muncii a crescut cu 40 la sută, iar cîștigul mediu a sporit cu 30 la sută. Realizarea indica­torilor de plan la un nivel supe­rior se datorește ridicării gradu­lui de mecanizare a lucrărilor a­­gricole în cooperativele agricole de producție, precum și execută­rii unui volum mare de lucrări la diverse întreprinderi și insti­tuții de stat. Obiectivele înscrise in angajamentul luat pe întregul an de mecanizatorii de aici au fost realizate de pe acum. Există toate condițiile, așa cum de alt­fel s-a desprins și din discuțiile purtate, ca, pînă la sfârșitul anu­lui, aceste angajamente să fie cu mult depășite. Colectivul de sa­lariați ai întreprinderii, sub în­drumarea comitetului de partid, și-a mobilizat toate forțele pentru ducerea la îndeplinire a sarcini­lor stabilite de Congresul al X- lea în domeniul dezvoltării pro­ducției agricole.

Next