Dobrogea Nouă, septembrie 1969 (Anul 22, nr. 6548-6572)

1969-09-21 / nr. 6565

J X J PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA î­n Organ al Comitetului județean Constanța al P.C.R. și al Consiliului popular județean Anul XXII, nr. 6565 Duminică, 21 septembrie 1969 4 pagini, 30 bani VIZITA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ȘI A ALTOR CONDUCĂTORI DE PARTID ȘI DE STAT LA PORȚILE DE FIER Sîmbătă dimineața, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Co­munist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, s-a întîlnit, la Porțile de Fier, în baza înțelegerii stabilite în comun, cu tovarășul Iosip Broz Tito, președin­tele Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, preșe­dintele Republicii Socialiste Federative Iugo­slavia. In cadrul întîlnirii au fost vizitate obiective ale sistemului hidroenergetic și de navigație de pe ambele maluri ale Dunării. La Kladovo și Turnu Severin s-au desfășurat convorbiri ofi­ciale între conducătorii de partid și de stat ai celor două țări care au relevat încă o dată re­lațiile de strînsă colaborare, prietenie trainică statornicită între poporul român și popoarele Iugoslaviei, dorința comună de a sluji cauza socialismului și păcii în lume. Continuându-și drumul spre Porțile de Fier, sîmbătă diminea­ță tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu soția, Elena Ceaușescu, împre­ună cu tovarășul Ion Gheorghe Maurer și ceilalți conducători de partid și de stat care îl însoțesc, au părăsit Craiova, îndreptîn­­du-se spre Turnu Severin. Mii de locuitori ai munici­piului Craiova au ieșit de-a lungul străzilor să salute pe oasjpeții dragi. Pretutindeni, conducătorii de partid și de stat sînt înconjurați de populația municipiului Craiova cu căldură și prietenie. Mulțimea aclamă în­delung, ovaționează, scandează „P.C.R. — Ceaușescu — P.C.R. — Ceaușescu". Se întind buchete de flori. Se aud urări de sănăta­te și putere de mun­că adresate secretarului general al partidu­lui. Muncitorii, inginerii și tehni­cienii unităților industriale din zona de vest a Craiovei — pe un­de trece coloana oficială — ieșiți pentru a saluta pe înalții oaspeți, îi însoțesc cu urale și ovații en­tuziaste. Coloana mașinilor trece pe lângă întreprinderea de prefa­bricate din beton, pe lingă șanti­erul noii fabrici de bere. Sunt lă­sate in urmă, la ieșirea din Ce­tatea Băniei, alte două obiective — adevărați giganți ai industriei noastre socialiste — combinatul chimic și centrala electrică de term­oficare, mărturii expresive a­­le saltului industrial realizat în anii de construcție socialistă in patria noastră. Străbătund județul Dolj, comu­nele și orașele sale, împodobite sărbătorește, conducătorii de partid și de stat au fost salutați cu multă bucurie de locuitorii aces­tor meleaguri, care și-au exprimat dragostea nețărmurită față de secretarul general al partidului, atașamentul profund față de pe­ora 10. Conducătorii partidului și statului nostru sosesc în incin­ta șantierului, în aplauzele puter­nice ale constructorilor și mento­­rilor. Coloana mașinilor oficiale străbate podul înălțat deasupra ecluzei și viitoarei centrale elec­trice și înaintează încet pe digul care a zăgăzuit cu o lună în ur­mă apele Dunării. Șantierul es­te împodobit cu drapelele celor două țări vecine și prietene, cu portretele tovarășilor Nicolae Ceaușescu și Iosip Broz Tito. Pe mari pancarte erau înscrise în limbile română și sîrbă urări a­­dresate prieteniei frățești și co­laborării rodnice dintre poporul român și popoarele iugoslave. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu soția, Elena Ceaușescu, și cei­lalți conducători de partid și de stat ai țării noastre se îndreaptă spre frontiera dintre cele două fizica sa marxist-leninistă promo­vată cu consecvență de partidul și statul nostru, hotărîrea lor de de a o înfăptui neabătut. La ieșirea din județ, tov. Con­stantin Băbălău, prim-secretar al Comitetului județean Dolj al P.C.R., președintele Consiliului popular județean, mulțumește to­tări, aflată la mijlocul digului, pe firul Dunării, în același timp, de pe malul vecin al Dunării se îndreaptă, spre același loc, tovarășul Iosip Broz Tito, cu soția, Jovanca Broz, ceilalți conducători de partid și de stat iugoslavi, întîlnindu-se, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al P.C.R., președintele Consiliului de Stat, și Iosip Broz Tito, președin­tele Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia, președintele Republi­cii Socialiste Federative Iugosla­via, își string prietenește mâini­­le, se îmbrățișează călduros. Garda de onoare aliniată pe dig prezintă onorul: în momen­tul întîlnirii celor doi președinți, pe ambele maluri ale Dunării se trag cite 21 de salve de artilerie, in semn de salut. Tovarășul Nicolae Ceaușescu varășului Nicolae Ceaușescu și celorlalți conducători de partid și de stat pentru scurta vizită și le urează „drum bun ”. Coloana de mașini trece apoi podul de peste Jiu. La intrarea |­­ ____________ (Continuare in pag. a II-a) prezintă președintelui Republicii Socialiste Federative Iugoslavia persoanele oficiale române care-i însoțesc : tovarășii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Perma­nent al C.C. al P.C.R., președin­tele Consiliului de Miniștri, Paul Niculescu-Mizil, membru al Co­mitetului Executiv, al Prezidiu­lui Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Pre­zidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Ilie Verdeț, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, E­­mil Drăgănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P. C. R, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Manea Mănescu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vice­președinte al Consiliului de Stat, George Macovescu, membru al C.C. al P.C.R., prim-adjun­ct al ministrului afacerilor externe, Vasile Șandru, ambasadorul Ro­mâniei în R.S.F. Iugoslavia. Tovarășul Iosip Broz Tito pre­zintă secretarului general al Par­tidului Comunist Român, preșe­dintele Consiliului de Stat al Re­publicii Socialiste România, per­soanele oficiale iugoslave care-l însoțesc : tovarășii Mitia Bibicici, (Continuare în pag. a III-a) imlUIIM CU CONDUCĂTORII UE PARTID CI 01 cm AI Ulf. IUGI I CLAVIA La Stațiunea experimentală Valul lui Traian SESIUNE DE COMUNICĂRI ȘI REFERATE PRIVIND AGROTEHNICA CULTURII GRIULUI Din inițiativa biroului Comi­tetului județean de partid, ieri. la Stațiunea experimentală Va­lul lui Traian, s-au desfășurat lucrările unei sesiuni de comu­nicări și referate privind agro­tehnica culturii griului. Au luat parte specialiști din unitățile a­­gricole de producție și din apa­ratul Direcției agricole județe­ne și al Uniunii cooperatiste, cercetători, președinți ai unor cooperative agricole. La sesiu­ne au participat tovarășii Petre IONESCU, prim-secretar al Co­mitetului județean de partid, Corneliu UNGUREANU, șeful secției de propagandă a Comi­tetului județean de partid, Dan ȘERBU, directorul Direcției a­­gricole județene, Ion IUGA, președintele Uniunii județene a C.A.P., și Petru TOMOROGA, directorul Stațiunii experimen­tale Valul lui Traian. Au fost prezentate comuni­cări și referate legate de apli­carea celei mai adecvate agro­tehnici în cultura griului, folo­sirii cu eficiență sporită a în­grășămintelor, cultivării acestei plante în condiții de irigare și pe terenurile in pantă, produ­cerii semințelor și combaterii dăunătorilor. Pe marginea ma­terialelor prezentate s-au pur­tat discuții, din care s-au des­prins concluzii corespunzătoare privind eliminarea unor defici­ențe manifestate in anul care a trecut și sarcinile ce revin spe­cialiștilor și tuturor lucrători­lor din agricultură pentru pu­nerea unei temelii solide recol­tei de grîu a anului viitor. In încheierea dezbaterilor, a luat cuvîntul tovarășul Petre IONESCU, prim-secretar al Co­mitetului județean de partid, care, apreciind eforturile depu­se de către specialiștii din cer­cetare și producție, de condu­cerile unităților agricole și de către toți acei care muncesc in agricultură, a indicat principa­lele sarcini ce trebuie să fie ur­gent realizate, care vizează a­­sigurarea unor condiții optime producției viitoare de grîu și stringer­ea la timp și fără pier­deri a culturilor de toamnă. Tovarășul Petre Ionescu a in­sistat în mod deosebit în cu­­vîntul său asupra necesității a­­plicării în mod diferențiat concluziilor desprinse din dez­a­baterile sesiunii și a­ realizării operative a sarcinilor privind schimbarea cantităților de se­mințe necorespunzătoare, con­centrarea forțelor la eliberarea soielor care urmează a fi însă­­mințate și pregătirea unui bun pat germinativ, urgentarea re­coltării porumbului, florii-soa­­relui, strugurilor și legumelor, in vederea prevenirii pierderi­lor și achitării ritmice a obli­gațiilor contractuale. Sarcini de mare răspundere revin specia­liștilor care vor trebui să lupte cu mai multă insistență împo­triva șablonismului, aplicând cu răspundere și competență, în funcție de condițiile concrete din unitățile în care activează, rezultatele cercetărilor științi­fice și lucrurile bine desprinse din dezbaterile sesiunii. Cind legumele stau pe cimp, contractele devin simple paleative Toamna, anotimpul bogăției grădinilor și livezilor, își face simțită o tot mai pregnantă pre­zență in piețele orașelor. Se gă­sesc cantități însemnate de legu­me și fructe, dar această abun­dență — trebuie s-o spunem — ar fi și mai mare, cumpărătorii ar putea să se aprovizioneze cu un sortiment și mai diversificat de produse dacă în „angrenajul“ relației FURNIZOR-ÎNTREPRIN­­DEREA JUDEȚEANĂ DE VA­LORIFICARE A LEGUMELOR ȘI FRUCTELOR n-ar scîrțîi încă destul de multe rotițe (și cind spunem furnizori, ne referim mai cu seamă la cooperativele agrico­le de producție care trebuie să a­­sigure cea mai mare parte din necesarul de legume și fructe pen­tru populație, ca și pentru consu­murile colective), nu s-ar ivi prea multe neînțelegeri și nepotriviri, care provoacă numai și numai neajunsuri. Dereglările acestui organism sunt, în perioada actuală, și mai evidente, și mai neplăcute, cu cit nu mai pot fi invocate fel și fel de motive, de „cauze obiective"­, care ar îngreuna aprovizionarea. Fiindcă producție există, dar, fie că ea stă pe cîm­p, neculeasă, fie că, dacă a fost recoltată, nu ajun­ge direct, ci pe căi ocolite, cu în­­tirziere, la cumpărători. Desigur, nu putem să­ absol­vim de răspundere în primul rînd pe tovarășii de la întreprinderea comercială, care valorifică aceste produse, fiindcă ei sunt primii in­teresați și au principala obligație de a determina, pe toate căile, furnizorii să-și respecte obligați­ile contractuale, să acționeze ast­fel ca graficele de livrări întoc­mite de comun acord să nu ră­­mină simple petice de hîrtie. Or, sunt numeroase exemplele de lu­crători ai I.J.V.S.F.­Constanța — în special achizitori — care în­­tirzie la recepționarea produse­lor, nu se îngrijesc de expedie­rea acestora cu maximum de ra­piditate, șicanează unitățile pro­ducătoare cu fel și fel de pretex­te — intr-un cuvînt, nu-și fac da­toria. Conducerea întreprinderii amintite cunoaște această situa­ție, acționează — după cum ni s-a spus — ca astfel de abateri să fie eliminate, dar situația de fapt es­te încă nesatisfăcătoare. A vorbi, însă, de astfel de aba­teri nu înseamnă a justifica pe acei furnizori necondiționați, ca­re produc mari perturbații în a­­provizionarea cu legume și fruc­te. Din datele pe care serviciul de valorificări al I.L.F. ni le-a pus la dispoziție, am desprins multe aspecte cu totul îngrijorătoare, de pildă, faptul că numai 12 coope­rative agricole de producție au contribuit cu o restanță de proape 2.00­­ de tone în ceea a­­ce privește livrările de roșii; 11 C.A.P. mai au de livrat in total încă 90­1 de tone de ceapă ; * unități producătoare sunt res­­tanțiere cu 800 de tone de varză etc. Bineînțeles, aceasta nu este o situație completă, pe întregul județ, dar o serie de exemple pe care le vom da mai jos vor fi suficient de edificatoare. C.A.P. Kogălniceanu are de livrat 265 de tone de ceapă și n-a livrat piia acum nimic !... C.A.P. Piatra și Sinoic au contractat 110 tone și, respectiv, 98 de tone de ceapă și, de asemenea, n-au expediat nici un kilogram beneficiarului. Față de acestea, ai putea spune că C.A.P. Corbu de Jos și Agigea au fost mai... înțelegătoare: din câte 50 tone de ceapă, fiecare, au li­vrat una 4,6 tone, iar cealaltă 1,1 tone !?... Pe lista restanțierilor la acest produs se mai numără și C.A.P. Lumina, Năvodari, Palazu Mare, Tariverde, Ovidiu, Lazu, care n-au predat pînă acum nici ...o ceapă degerată. Situații la fel de inexplicabile sînt și în ceea ce privește livră­rile la roșii, din 430 de tone. C.A.P. Mihail Kogălniceanu a li­vrat numai 4,4 tone, iar Lumina, din 271 tone, a C.A.P. livrat numai 3,8 tone. La ora actuală mai au de expediat către unită­țile beneficiare cite 100—150 de tone (altele­ — și mai mult!) C.A.P. Agigea, Corbu de Jos, Nă­vodari, Cogealac, Poarta Albă, Is­tria, Ovidiu etc. Nu întîmplător cam aceleași unități se numără și printre restanțierele în livra­rea cartofilor, verzei și altor pro­duse. Este evident că sutele de tone de legume pe­ care unele coopera­tive agricole de producție mai trebuie să le recolteze și să le pună la dispoziția beneficiarilor contractanți (in primul rînd, I.J.V.L.F.) nu permit o concluzie a îmbucurătoare în ceea ce privește acoperirea în întregime a cantită­ților pentru a căror predare ele s-au angajat, cu forme legale, în regulă, în momentul de față, principala greutate căreia trebuie să-i facă față unitățile restanție­­re este aceea a asigurării forței de muncă necesară recoltării. Es­te adevărat că, în perioada actu­ală, este de realizat un volum sporit de munci agricole, DAR A­­C­EAST­A NU POATE CONSTI­TUI, NU NICI UN CAZ, O SCU­ZĂ!!... Folosirea judicioasă a for­ței de muncă, mobilizarea tutu­ror membrilor cooperatori la prestarea sarcinilor curente cons­tituie singura soluție care va face posibilă impulsionarea ritmurilor recoltărilor. Consiliile de conduce­re ale C.A.P. nu trebuie să uita că recolta de legume este o a­­vuție a cooperativei care nu tre­buie să se irosească. în plus, este vorba și de OBLIGAȚIA LEGA­LĂ de a îndeplini integral con­tractele, de a răspunde, pe aceas­tă cale, sprijinului primit (se­mințe, avansuri bănești etc.) pen­tru realizarea unor recolte spori­te de legume, a contribui in fe­lul acesta la aprovizionarea co­respunzătoare a populației. Mihai MACARIE II A 6-A CURSĂ Nava „Piatra Neamț", specializată în transpor­turi de animale vii, a ple­cat joi in a șasea cursă de la începutul anului. Ea transportă spre Benghazi — Libia — 2.979 berbeci de rasă, livrați la export de către „Romagricola" Con­stanța. De la începutul a­­nului și pînă in prezent, „Romagricola“ a livrat la export peste 15.000 ber­beci de rasă. Turku - mare centru urban In țara lacurilor DE­CA LATO Năzuința de pace și pros­peritate se concretizează la unele popoare, conștiente de menirea lor istorică, prin fapte de autentic conținut moral și politic. Ea se expri­mă deseori printr-o întreagă varietate de forme — toate slujind nobilei cauze atît de mult îndrăgite de cei ale că­ror eforturi construiesc pen­tru binele omenirii. în sfera acestor preocupări generoase se înscrie politica partidului nostru care militează activ pentru apropierea între toate popoarele pașnică lumii. Aceasta explică de ce una dintre formele cultivate de țara noastră pentru apropie­rea, înțelegerea și cunoaște­rea reciprocă intre popoare, o constituie „înfrățirea intre orașe“, încă de mai mulți ani. Constanța — orașul por­tuar românesc, cu o intensă activitate economică, socială și spirituală — a stabilit re­lații de înfrățire cu Turku — oraș finlandez, apropiat ca număr de populație, viață e­­conomică și culturală, de cel ale cărui blocuri zvelte se în­­șiruie într-o interesantă mă­iestrie arhitectonică, pe malul românesc al Mării Negre. Răspunzînd invitației făcu­te de primăria orașului Tur­ku, o delegație municipală a Constanței a decolat — in­tr-o frumoasă zi de primăva­ră a acestui an­­- cu direcția „țara celor o mie de lacuri" (oricine știe însă că Finlanda are în realitate aproape 60.000 de lacuri — o adevă­rată bogăție națională, fiind­că pescuitul dă posibilitatea dezvoltării unei însemnate ramuri economice). Orașul gazdă se mîndrește cu trecutul său istoric — tre­cut vrednic de un prezent prosper, luminos. De-o parte și de alta a mult îndrăgitu­lui de localnici rîul Aura, se ridică construcții variate formă, dar asemănătoare ca ca linie arhitecturală — arhitec­tura ca și sportul bucurîn­­du-se în această țară de un prestigiu mondial. Și ea să dovedim, e suficient să amin­tim numele marelui arhitect Alvar Aalto sau al record­ A. RĂDULESCU director adjunct al­ Muzeului de arheologie Dobrogea (Continuare în pag. a IV-a) Un cititor din apropierea Con­stanței, Învățătorul I. Ch., citin­­du-ne la această rubrică despre fulgerătorul destin profesional al unui Inginer chimist care și-a des­coperit vocația cu totul și cu totul banal (într-un compartiment de tren ce-l purta spre Capitală pen­tru a da examen la medicină...) se Întreabă puțin cam nedumerit da­că­­ credem în destin. Dincolo de delimitările pe care ni se prileju­iește această întrebare credem că e o discuție — atît cit se poate în­tinde ca pe o palmă și ceva de zi­ar — este deosebit de utilă din mai multe puncte de vedere. Din capul locului să repetăm un adevăr fun­damental : gîndul unei forțe supra­naturale care dirijează oamenilor s-a născut din existența situarea omului într-o imensitate dominată, atît de stihii naturale ce nu puteau fi dirijate, cit și de o Infinitate de­­ necunoscute care-l făceau pe om prizonierul propriei sale ignorante, rudimentarului său orizont de cu­noaștere. Fatalitatea căreia i se părea ostatec a început, încetul cu încetul, să se topească sub lumina incandescentă a cunoașterii, a op­țiunii sale pentru un drum sau al­tul de urmat în viață. Ajungem, în sfârșit, la nedumerirea cititorului nostru, destinul, pentru omul care beneficiază de zestrea de cunoaște­re acumulată pînă la el, s-a­­ scutu­rat, în înțelesul său, de orice con­diționare — presupusă fals — su­pranaturală, el devenind în accep­țiunea modernă capacitatea omului de a-și dirija propria sa împlinire, realizarea omului ca om sub impe­riul libertății pe care și-o asumă in a fi arhitectul propriei sale exis­tențe. Astfel stînd lucrurile, voința, per­severența, perspicacitatea, într-un cuvînt forța morală a omului este puterea propulsoare a propriului său destin. Sä ne mulțumim cu o atare definiție generală ? tin „A-ți proiecta propriul tău des­este de părere Ștefan Diaco­­nu, hidrotehnician — înseamnă, în cea mai mare măsură, a-ți alege un țel în viață și a­­ te dedica cu tot efortul și pasiunea de care ești ca­pabil, a te realiza într-o profesie în care simți că ești chemat, că poți da maximum de randament social“. Societatea noastră a deschis prac­­tic perspective ample tuturor celor ce vor să-și pună în valoare ener­gia și aptitudinile : se poate afir­ma cu cea mai mare certitudine (și tabloul schițat de Congresul al X- lea despre cum va arăta în urmă­torii ani România socialistă multi­lateral dezvoltată este o splendidă confirmare­ că tinerii de azi au, practic, o infinitate de căi de acces în care-și pot realiza personalitatea. Avansând discuția în inima fenome­nului social trebuie să precizăm — și se va vedea de ce — că libertatea opțiunii este necesitatea înțeleasă a racordării dorinței personale la nevoile sociale. A încuraja pe ci­neva să-și aleagă vocația de intui­­tor, să dau un exemplu, e mai mult decît un non-sens, o absurdi­tate, tot așa cum a considera jus­ta animare a realizării sociale a u­­nui tînăr pe motiv că dorește des­coperirea unui nou continent te­restru. Dar nu numai atît : „Viața ne oferă numeroase exemple gre­șite — continuă I. Gh. — care au, prin alegerea întîmplătoare a dru­mului în viață, urmări grave, une­ori dramatice pentru om ca și pen­tru familia sa“. Intr-adevăr, uneori din motive obiective (din ce in ce mai rare), dar de cele mai multe ori din pricini subiective nu dis­punem întotdeauna de capacitatea necesară pentru a aprecia corect, realist, pînă la capăt posibilitățile ce ni se oferă de către societate și luăm dorințele noastre drept u­tăți ale aptitudinilor pe care rea­­le posedăm. Și viața, pe parcursul sau, oferă celui aflat in culpă față de propria persoană prin greșita opțiu­ne suficiente teste pe care, prin a­­titudinea pe care o adoptăm dese­ori față de greșelile noastre asemă­­nîndu-ne struțului, le proclamăm drept teste ale destinului, drept dra­matice incidente neprevăzute. DESTIN.. CONVORBIRI PARTICULARE de V. ARACHELIAN

Next