Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)
1969-10-18 / nr. 6588
1 DOBROGEA NOUA nr. 6588 ■ Pag. a 3-a. Imaginea lumii de azi și de mîine trece, înainte de a se fixa pe planșetele arhitecților, prin studii complexe la care își dau concursul sociologi, istorici, economiști, filozofi, agronomi, constructori, medici, edili uniți intr-un efort comun de evidențiere a interacțiunii factorilor de existență umană. Fața zilei de mîine se conturează mai întîi ca o necesitate a restabilirii echilibrului dintre om și natură pe cadrul exploziei demografice și a migrațiilor populațiilor între zone geografice sau sectoare economice. Fața zilei de mîine se oglindește apoi în exigențele noi ale societății în ansamblu și ale individului, ale aspirațiilor sale spre civilizație. Prospectarea viitorului ia proporții dramatice pe toate meridianele manifestîndu-se îngrijorare față de soarta omului apăsat sub povara urbanizării pe verticală, a omului pierdut în aglomerări de beton, în atmosfera poluată a marilor orașe și industrii. Soluția unanim recunoscută pentru stăpinirea și dirijarea acestui proces este sistematizarea, angrenarea științifică a factorilor economici și sociali într-o acțiune unică și generală coordonată cu competență în vederea creării unui mediu armonios de dezvoltare umană. Preocuparea aceasta a depășit cadrul unei zone, a unei țări, ea a devenit centrală pentru întreaga omenire. Nu întîmplător Organizația Națiunilor Unite a luat în discuție problema sistematizării în organismele sale ca principală componentă a cadrului general al viitorului. Acesta este și motivul pentru care, specialiști din 30 de țări, reprezentând toate continentele, s-au întrunit la București într-un seminar organizat de O.N.U. în colaborare cu guvernul român pe tema : „Rolul sistematizării în dezvoltarea teritorială — națională, zonală, urbană și rurală". Alegerea capitalei noastre ca loc de desfășurare a acestei importante acțiuni de sub egida O.N.U. este explicabilă dacă se au în vedere realizările obținute de țara noastră în dezvoltarea sistematică a orașelor și satelor. Dr. arhitect Alexandru Budișteanu, consilier tehnic la Centrul Organizației Națiunilor Unite pentru construcții, locuințe și sistematizare, explica această alegere și prin prestigiul pe care specialiștii noștri l-au cîștigat în forurile internaționale de specialitate : „Această alegere a fost determinată de largul ecou al participării active a României în organismele internaționale specializate, atît în Comitetul O.N.U. pentru locuințe, construcții și sistematizare cit și în forul care se ocupă cu aceleași probleme din Comisia Economică Europeană de la Geneva, precum și de conducerea rodnică a delegațiilor române în alte grupuri de lucru specializate. In aceste organisme reprezentanții României în domeniul de care ne ocupăm, cu deosebire în construcții și mai ales în ceea ce privește sistematizarea teritoriului, sunt cunoscuți și prețuiți pe scară mondială“. Casa de odihnă, astăzi secundară, deveni un viitor casă principală Printre documentele difuzate în seminare, Constanța era prezentă și printre principalele zone turistice și pe harta orașelor cu peste 150.000 locuitori și printre așezările puternic industrializate sau cu agricultură modernă. Atributul principal sub care Constanța era cunoscută de specialiștii de peste hotare este acea de poartă la mare și zonă de turism și odihnă cu potențialvaloros și echipare tehnică importantă. în această calitate, Constanța a trezit și interesul participanților la seminar fiind fixată ca prim punct de documentare în itinerariul călătoriilor ce s-au întreprins în țară. O idee extrem de importantă a fost exprimată in discuții în legătură cu soarta in viitor a zonelor de odihnă și tratament. S-a formulat ideea că în prezent casa de odihnă este casa secundară a omului, dar ea va deveni în viitor casa principală; în numeroase țări, casa secundară, situată în zone de interes turistic, este din ce în ce mai apropiată ca folosință de casa principală, adică de locuința pe care familia o deține în oraș, datorită faptului că omul dispune de timp liber mai mult pe măsură ce tehnica îl eliberează de munca istovitoare din procesul de producție. Automatizarea va determina creșterea continuă a procentului de timp liber în existența umană, iar destinația pe care o au in prezent casele din zona de agrement se va schimba ca pondere, omul preferind-o în pofida existenței locuințelor urbane. Dezvoltarea construcției caselor de odihnă in zona litoralului Mării Negre a fost apreciată, din acest punct de vedere, ca o orientare justă, corespunzătoare necesităților și condițiilor viitorului. Ea răspunde în același tiraj cerințelor actuale ale populației țării noastre, exigențelor sale, contribuie la educarea estetică a oamenilor. S-a subliniat totodată necesitatea păstrării caracterului istoric al fondului locuit. Pe plan mondial iese în evidență tendința de a se pune în valoare construcțiile de importanță istorică, creîndu-se și organisme care să le protejeze. Construcțiile din zona Constanței arată măiestria cu care s-a lucrat pentru păstrarea trăsăturilor specifice ale așezării, insă fără a se permanentiza vechiul. Vestigiile istorice nu au fost restaurate pur și simplu, ci au fost puse în valoare dîndu-le un scop nou: muzee, puncte turistice, monumente etc. toate integrate armonios în arhitectura orașului și litoralului. Prioritatea în construcție ce se acordă zonei litoralului este justificată atît prin dinamica creșterii necesității zonelor de agrement cit și de potențialul economic de care dispun aceste locuri, în primul document de lucru al seminarului se arăta că dezvoltarea multilaterală economică a avut drept consecință directă concentrarea in orașe a unităților de producție și a forței de muncă, diversificarea și intensificarea activităților productive, o diviziune socială a muncii, imprimînd tendințe mereu crescînde de aglomerare a populației în teritorii restrînse cu consecințe importante pe plan social și și structura teritoriului. Cadrul construit și modul de viață în orașe se transformă rapid ; apar aspecte sociale noi, tipice vieții urbane, micile gospodării patriarhale se destramă, celula familială se restrînge, se schimbă comportamentul individului și colectivității, exigențele sporesc o dată cu creșterea veniturilor, a posibilităților de înzestrare a organismului Urban, apar și se dezvoltă cooperări multiple. Acestea alcătuiesc trăsăturile noi, generatoare de confort social și specifice mediului urban. „Urbanizarea" corespunde procesului socialeconomic de extindere în teritoriu a condițiilor de viață la nivel urban, în complexul de transformări și modificări ce caracterizează procesul de urbanizare, una din căi o constituie schimbarea calitativă a orașelor moștenite. Astăzi creșterea organismului urban are loc aproape pe tot globul, în condițiile atragerii unei populații rurale ce păstrează încă amprentele mediului din care provine. Extinderea neorganizată și necontrolată în teritoriu conduce la o structură urbană dezechilibrată, cu grave defecțiuni funcționale și mari contraste calitative, la condiții neeconomice sub raportul înzestrării complexe. Totodată, conviețuirea uneori a multor oameni în condiții necorespunzătoare, pe suprafețe reduse, are efecte negative ca: lipsa de igienă, nocivități, maladii fizice și sociale etc. CUM SA CONSTRUIM? CUM SA DEZVOLTĂM ORAȘELE? La aceste întrebări un seminar s-au dat răspunsuri diferite, corespunzător condițiilor existente și țările reprezentate, majoritatea lor fiind țări în curs de dezvoltare. Dimitra FATOCHIANOS, reprezentanta Greciei, opina pentru construcții pe verticală, clădiri înalte datorită prețului ridicat al pămîntului din zona urbană. Manuel ACHURA LARAM din Chile a susținut oportunitatea construirii de locuințe pe orizontală, adică cu parter și un singur etaj, ceea ce stimulează tendința de „autoconstrucție“, în care familia își construiește singură casa, cu sprijinul specialiștilor statului. Așa se dezvoltă, de exemplu, orașul Santiago de Chile. Despre dezvoltarea spiritului de inițiativă particulară a vorbit pe larg și M. Franco ARGHIRUGI din Italia, consultant al Națiunilor Unite, care a împărtășit din experiența cîștigată în construcția Romei. Cu viu interes a fost primită experiența țări noastre, exprimată de dr. Gustav GUSTI, vicepreședintele C.S.C.A.S., codirector al seminarului. Soluția economică, a arătat domnia sa, este să nu se construiască nici clădiri exagerat de inalte, dar nici case cu un singur etaj, care produc consum exagerat de teren. Dezvoltarea pe orizontală generează și cheltuieli mai mari pentru accesorii: căi de transport, alimentare cu apă și energie electrică etc. Cea mai economică a fost recomandată a fi construcția cu 8—10 etaje, care permite un ritm rapid de realizare cu mijloace moderate. în seminar au fost evidențiate două căi de dezvoltare a localităților în teritoriu: calea necontrolată, anarhică, de constituire a „formațiunilor metropolitane“, caracterizată printr-o subordonare centralizată a așezărilor în teritoriu față de centre urbane dominante ca mărime și funcțiuni (formațiuni specifice țărilor ce nu au posibilități de stăpînire in mod centralizat, a repartizării populației și forței de muncă în teritoriu și calea controlată, dirijată de formarea unor „sisteme de localități, ca formă de cooperare și colaborare multilaterală în teritoriu între așezări care își păstrează individualitatea și ale căror funcții se intercondiționează din punct de vedere economic, social și administrativ. Ele apar în țările în care formele de planificare economică pot subordona interesele de grupare și cooperare a localităților in teritoriu. Sistemele de localități se bazează pe repartizarea judicioasă și optimă a unităților de producție corelată cu cea a forței de muncă (și deci a populației), pe înzestrarea rațională și economică cu deserviri sociale și echipări tehnice a teritoriului și localităților. Sistemul de localități permite totodată o specializare a unora din localități, sublinierea personalității și specificului lor și preluarea de către una din ele a rolului de centru coordonator, al teritoriului sistemului, asigură cadrului construit o scară convenabilă și raport cu omul, facilitează echiparea complexă și administrarea acestora. Afluxul exploziv al populației sătești spre orașe a fost discutat cu îngrijorare de mulți dintre participanți. Este predominantă in discuțiile privind explicarea fenomenului tendința țăranilor spre condiții mai bune de existență, spre servicii civilizate. Amado DIOP, din Senegal, spunea de exemplu că „Orașele în țările în curs de dezvoltare exprimă mai multă libertate“ ceea ce constituie un element de atracție pentru cei din mediul rural. Pe aceeași temă HASSEN ABDENNERI, din Algeria, sublinia factorul cultural de atracție al orașului. Consultantul O.N.U. MALCOLM D. RIVKIN, din S.U.A., se arăta îngrijorat de lipsa locuințelor destinate țăranilor care vin la orașe, sugerînd necesitatea acordării de înlesniri celor ce vin de la țară. In schimbul de opinnii, experiența noastră a fost limpede eximimată de FARB SENA, proiectant șef la I.S.C.A.S. București. Aratind că părăsirea satului ridică grele probleme sociale, Farb Sena arăta necesitatea dirijării acestui proces pe bază de analiză științifică. Industria absoarbe un mare număr de săteni, fapt pozitiv reflectat și în sporirea numerică a locuitorilor din mediul urban. în România este, însă, predominantă tendința de menținere și fixare a populației în localitățile existente, dezvoltarea și echiparea lor complexă, crearea tuturor condițiilor necesare unei bune cooperări și teritoriu pentru gruparea populației in sisteme de localități, în cadrul măsurilor în curs, privind perfecționarea metodelor de conducere și planificare, de aplicare a experienței acumulate în ultimii 25 de ani, noua reformă a structurilor administrativ-teritoriale din anul 1968 reprezintă o adaptare necesară la schimbările intervenite prin dezvoltarea teritorială a forțelor de producție și schimbările produse în structura și repartiția teritorială a populației. Modificări însemnate s-au produs și prin aplicarea unei politici eficiente și raționale de repartizare teritorială și de amplasare a industriei, de echipare complexă și coordonată a teritoriului. Procesul de urbanizare, cuprinzînd arii tot mai largi, cu numeroase comune și sate, exprimă tendința caracteristică țării noastre, de a echilibra și asigura o dezvoltare armonioasă a structurilor urbane și rurale în raport cu resursele naturale și de muncă, cu gradul de echipare și dezvoltare a tuturor regiunilor de la o etapă de evoluție la alta, în măsurile preconizate la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. își găsesc rezolvare și aceste probleme de o deosebită importanță. Este semnificativ faptul că dezvoltarea rurală și urbană, in România, exprimă deplin cerințele complexe ale progresului material și spiritual al societății noastre. Evoluția dezvoltării comunitare se caracterizează printr-o concepție initară, in care conținutul și formele concrete de realizare țin seama de cerințele etapei de dezvoltare a economiei naționale, de particularitățile geografice, demografice, de tradiții rurale și urbane, de nivelul cultural etc. Evoluția structurilor teritoriale, urbane și rurale într-o relație de intercondiționare reciprocă reprezintă de fapt cadrul de organizare și dezvoltare a economiei naționale și a relațiilor social-economice ce se dezvoltă la nivel local, regional și interregional. Procesul de industrializare privit regional exprimă efortul de a evita concentrări excesive de unități industriale și de populație, prin aplicarea cu consecvență a principiului de bază privind o repartiție justă pe plan național a forțelor de producție, a industriei în raport cu resursele naturale și de muncă, în cadrul regiunilor, județelor, orașelor și comunelor. Considerând că județele nu sunt limite rigide și având in vedere problemele și mecanismul expansiunii regionale, localizarea unităților industriale importante implică o temeinică analiză privind prioritatea ce trebuie acordată unui sau altui amfilasamet sau tip de industrie, ca și succesiunea în care se realizează diferitele localizări, ținînd seama că nu oricare din ele poate asigura, în același timp, îmbinarea proporțiilor specifice în profil de ramură cu acelea privite complex în profil teritorial. Aceste puncte de vedere, exprimate in seminar mai ales de prof. arh. Gustav Gusti, au fost foarte apreciate și au stat la baza recomandărilor făcute de acest for. Prin sistematizarea cua mai mare economie de deren agricol Laitmotivul discuțiilor din seminar a fost pământul, necesitatea economisirii lui. Specialiștii au fost de acord că sistematizarea teritoriilor rurale, departe de a reprezenta doar o problemă tehnică cu caracter local, este nemijlocit legată de aspectele majore ale dezvoltării economice generale și specifice fiecărei țări în parte. Reprezentantul Giran ci, CLEVER NICOLAS KWABENABOATENG, punea totul pe seama pămîntului, pe lipsa acestuia, el fiind in mina unor proprietari pe care nu-i interesează sistematizarea. Tot așa, ISTER SELARHATTIN, reprezentantul Turciei, arăta în seminar greutățile pe care organul de sistematizare le intimpină din cauza proprietarilor. Aceeași subliniere au făcut-o in seminar și MANUEL OBREGON ADENANTE, reprezentantul Venezuelei, JUAN DUPRAT, reprezentantul Argentinei, etc. Elogiată în formă și al conținut, experiența României in acest domeniu a format baza unui valoros schimb de opinii. Pe baza unei ample documentații, s-a arătat in sem chiar că, datorită reorganizării și chimizării agriculturii, au apărut, s-au dezvoltat și întărit noi funcțiuni ale localităților rurale, care, suprapunindu-se peste cele vechi, au schimbat o serie de caracteristici ale satelor noastre. Au avut loc, în primul rînd, schimbări de ordin demografic. In mediul rural trăiesc astăzi circa 11,9 milioane locuitori, ceea ce reprezintă 59,7 la sută din totalul populației țării față de 78,6 la sută in 1930. In teritoriile preorășenești, localitățile rurale au căpătat funcțiuni complexe, datorită relațiilor multiple pe care populația lor le are cu orașul apropiat. Nivelul economic și social-cultural al acestor așezări și caracteristicile modului de viață sunt mai evoluate in primul rând pe plan economic. Amplificarea funcțiunilor balneo-turistice ale unor localități rurale, datorită potențialului deosebit pe care îl prezintă din acest punct de vedere, a condus la formarea unei categorii de sate care cunosc un ritm accentuat de dotare și echipare. Noțiunea de sistematizare a mediului rural din România are ca obiectiv de bază determinarea direcțiilor principale de dezvoltare a comunelor și a localităților pe baza analizei critice a situației existente și a posibilităților de dezvoltare a funcțiunilor economice și social-culturale, ținând seama de condițiile specifice ale cadrului natural, de valorificare superioară a resurselor locale și de relațiile de intercondiționare cu teritoriul înconjurător. Se urmărește la nivelul comunei repartizarea populației in teritoriul comunei, în strinsă corelare cu zonarea producției agricole, reducerea numărului de așezări mici, atragerea, in cadrul vetrelor a populației răspîndite pe teritoriul de producție, dotarea social-culturală rațională în cadrul comunei, ridicarea gradului de echipare tehnică și edilitară a teritoriului și localităților rurale, organizarea în teritoriul comunei a zonelor și traseelor de interes turistic. La sate prin sistematizare se urmărește: delimitarea judicioasă a vetrei satului, în vederea realizării unei densități mărite; zonificarea teritoriului vetrei; indicarea posibilităților de creare a unui centru social-administrativ și a amplasamentelor unităților de producție și a dotărilor social-culturale ; realizarea unei rețele corespunzătoare de căi de circulație , echiparea cu lucrări edilitare, păstrarea unei expresii arhitecturale proprii. Un rol important il prezintă unele localități care, pe etaje, vor primi dotări superioare de deservire social-culturală și comercială față de gradul obișnuit al unui centru de comună căpătînd astfel un rol intercomunal. în anumite condiții economice, datorate unei investiții importante pe teritoriul unei comune sau a evoluției rapide a dezvoltării gradului de dotare și de echipare tehnică în cadrul unei localități rurale, se creează premisele trecerii acestora într-o categorie superioară, la nivel de oraș. Cuprinderea satelor — al căror număr va trebui treptat să se restringă față de cel actual, conduce la o creștere a eficienței investițiilor și ridicarea treptată a condițiilor de viață a populației rurale, asigurînd în același timp recuperarea unor terenuri întinse (astăzi ocupate în mod necorespunzător) și reintegrarea lor in circuitul agricol. Printre invitații la seminar erau și reprezentanți ai Departamentului fond funnciar, gospodărirea apelor și îmbunătățirilor funciare care, și pauzele ședințelor, ne-au relatat despre preocuparea specialiștilor Consiliului Superior al Agriculturii pentru asigurarea necesarului acțiunii de sistematizare in zona rurală. Ei au subliniat că trebuie insistat asupra utilizării mai economice a terenurilor libere din vetre precum și a celor situate în imediata apropiere a vetrelor, pentru că în aceste puncte se concentrează de obicei slaba gospodărire a pămîntului, sustragerea lui din producția agricolă. Extinderea exagerată a construcțiilor de locuințe pe terenurile agricole din jurul vetrelor existente, ale satelor răsfirate precum și a maidanelor din interiorul satelor se soldează cu risipă de teren. Or, unul din rosturile sistematizării rurale este și acela ca, pe baza unei măriri a densității construcțiilor, prin folosirea mai bună a spațiilor libere, prin organizarea mai judicioasă a loturilor date in folosință și a celor aflate în proprietatea cooperatorilor, să se poată asigura, pe lingă o grupare compactă de așezări, și o economie de teren agricol. Delimitarea vetrelor de sat in scopul concentrării construcțiilor în interiorul acestora trebuie să aibă în vedere evitarea cuprinderii de terenuri agricole folosindu-se la maximum terenurile libere din interiorul vetrelor. De mare însemnătate este reactualizarea și îmbunătățirea lucrărilor de organizare intergospodărească executate pînă la reorganizarea teritorială a țării, care trebuie adaptate la nevoile situației teritoriale, rezultate ca urmare a constituirii județelor și noilor comune. Deosebit de corectarea unor limite ce vor apărea ca necesare între hotarele unităților agricole de producție — in special a celor ce au terenurile situate pe comune diferite — va trebui să se aibă in vedere îndreptarea unor hotare comunale, în același timp trebuie avut grijă ca la scoaterile din circuitul producției agricole a unor terenuri necesare pentru construirea diferitelor obiective să nu se risipească terenuri, restringîndu-se la strictul necesar perimetrele construite iar terenurile care temporar au fost scoase din producția agricolă să fie redate la termen și în condiții de a putea fi cultivate prin grija unităților care le-au avut in folosirea temporară. Multe alte probleme au figurat pe agenda seminarului. Timp de aproape două săptămîni s-a discutat necesitatea centralizării și coordonării unice, pe scară națională, a sistematizării, crearea unui climat corespunzător pentru manifestarea tuturor factorilor social-economici, cunoașterea interacțiunii lor în vederea optimizării așezărilor omenești, întărirea rolului lor în dezvoltarea națiunilor. Gh. STOICOVICI Ex proces ? Sau dirijat ? Î IÎTFMATI7A8FA , m%ß :: m ; mm mWm mm m m mm mm mm mm ■ mm așezărilor omenești — proces social-economic de covârșitoare importanță ■ . Mangalia Nord — macheta Declarații ale unor participanți la seminar, în exclusivitate pentru „Dobrogea nouă" HADZIALIC HUSEIN, reprezentantul R. s. F. Iugoslavia : „Din ceea ce am auzit -le la arhitecții iugoslavi, din ceea ce am văzut în timpul vizitei în România și din cele ce am auzit aici la seminar, din ideile exprimate cu acest prilej am constatat că țara dv. dispune de o experiență valoroasă în sistematizarea așezărilor omenești. Ideea principală care emană din tot ceea ce se face în România este de a se da oamenilor un cadru cit mai plăcut. Proiectanții din România se gindesc mult și cu succes la dezvoltarea orașelor și satelor in viitor. Se dovedește. In conceptul general al specialiștilor români că: In sistematizare, omul este om și nu o simplă cifră. Pe această cale, succesele se vor înșirui, spre binele unui cerc cu mai larg de oameni de la orașe și sate. Am convingerea că sînteți pe drumul cel bun, îmi place Bucureștiul, iar litoralului românesc le prevăd un mare viitor“. GUSTAV GUSTI, vicepreședintele C.S.C.A.S., codirector al seminarului : „Prin prisma concepțiilor noastre, a experienței acumulate, noi urmărim pe plan teritorial compensarea rămlnerii In urmă și dezvoltarea social-economică echilibrată și armonioasă a tuturor regiunilor în condițiile specifice țării noastre. In ceea ce privește seminarul, eu 11 consider ca fiind un uriaș schimb de experiență pe plan mondial. Asemenea Intaniri sunt foarte importante, sunt un instrument al O.N.U. prin care se sprijină orientarea sistematizării în țările aflate în curs de dezvoltare. Pentru noi, seminarul este totodată un prilej de a ne verifica nivelul la care am ajuns la acțiunea de sistematizare, comparativ cu țările avansate. Avem satisfacția că pe plan teoretic și practic am atins un nivel bun, deși s-a lucrat in ritm accelerat, în condiții de maximă economicitate, informare insuficientă și număr redus de specialiști. Pentru ziarul „Dobrogea nouă“, subliniez încă o dată, ceea ce am spus și in luarea mea de cuvint din seminar : casa de odihnă, casă secundară, va deveni, în scurt timp, casă principală, ocupată la cea mai mare parte a anului. Prevăd pentru litoralul Mării Negre un mare viitor“. GRIGORINA HRISTINA, Bulgaria : „Lucrările colegilor români sunt foarte dezvoltate, iar orientarea generală a sistematizării este bună. Aceasta se vede și din modul organizat in care cresc orașele, în felul rațional cum s-a rezolvat dirijarea procesului de urbanizare. Mecanizarea agriculturii a eliberat pe mulți lucrători ai ogoarelor, dar sunt create mari rurale în jurul concentrări orașelor, de unde forța de muncă poate ajunge ușor în industrie prin îmbogățirea mijloacelor de transport. S-a bucurat foarte mult constatarea că prin sistematizare se are în vedere și munca crearea unităților femeii, specifice și de servire la îndemîna acestei egale a bărbatului, care își aduce contribuția la progresul economiei Experiența colegilor țării români poate și din acest punct de vedere să fie generalizată“. JEAN FRANCOIS HIRSCH — Franța s „Realizările colegilor români sunt de invidiat. Sistematizarea are la dv. o conducere unică, și asta este foarte important, este bine orientată ținându-se seama de perspectivă și aceasta este esențial. Fiind consultant al O.N.U. vreau să mă refer și la situația generală existentă pe plan mondial. In numai 50 de ani, populația globului s-a dublat, iar următoarea dublare a populației se va face într-un timp și mai scurt. Trebuie apelat la acțiunea de sistematizare la serviciile mijloacelor electronice. Nu trebuie să mai amintesc fantasticele progrese pe care tehnica ordinatoarelor le-a realizat în ultima perioadă. Aceste mijloace permit o mare rapiditate de execuție în explorarea variantelor posibile, în munca de sistematizare, folosirea metodelor științifice de analiză. In altă ordine de idei, pe noi, specialiștii O.N.U., ne bucură că într-o țară sistematizarea este un factor de cultură, așa cum este cazul în România unde relația dintre urbanizare și cultură este perfect armonizată“.