Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)

1969-10-18 / nr. 6588

1 DOBROGEA NOUA nr. 6588 ■ Pag. a 3-a. Imaginea lumii de azi și de mîine trece, îna­inte de a se fixa pe planșetele arhitecților, prin studii complexe la care își dau concursul socio­logi, istorici, economiști, filozofi, agronomi, con­structori, medici, edili uniți intr-un efort comun de evidențiere a interacțiunii factorilor de exis­tență umană. Fața zilei de mîine se conturează mai întîi ca o necesitate a restabilirii echilibru­lui dintre om și natură pe cadrul exploziei de­mografice și a migrațiilor populațiilor între zone geografice sau sectoare economice. Fața zilei de mîine se oglindește apoi în exi­gențele noi ale societății în ansamblu și ale in­dividului, ale aspirațiilor sale spre civilizație. Prospectarea viitorului ia proporții dramatice pe toate meridianele manifestîndu-se îngrijorare față de soarta omului apăsat sub povara urba­nizării pe verticală, a omului pierdut în aglome­rări de beton, în atmosfera poluată a marilor orașe și industrii. Soluția unanim recunoscută pentru stăpinirea și dirijarea acestui proces este sistematizarea, angrenarea științifică a factorilor economici și sociali într-o acțiune unică și ge­nerală coordonată cu competență în vederea creării unui mediu armonios de dezvoltare u­­mană. Preocuparea aceasta a depășit cadrul unei zone, a unei țări, ea a devenit centrală pentru întreaga omenire. Nu întîmplător Organizația Na­țiunilor Unite a luat în discuție problema siste­matizării în organismele sale ca principală com­ponentă a cadrului general al viitorului. Acesta este și motivul pentru care, specialiști din 30 de țări, reprezentând toate continentele, s-au întrunit la București într-un seminar orga­nizat de O.N.U. în colaborare cu guvernul ro­mân pe tema : „Rolul sistematizării în dezvol­tarea teritorială — națională, zonală, urbană și rurală". Alegerea capitalei noastre ca loc de des­fășurare a acestei importante acțiuni de sub egi­da O.N.U. este explicabilă dacă se au în vedere realizările obținute de țara noastră în dezvolta­rea sistematică a orașelor și satelor. Dr. arhitect Alexandru Budișteanu, consilier tehnic la Cen­trul Organizației Națiunilor Unite pentru con­strucții, locuințe și sistematizare, explica această alegere și prin prestigiul pe care specialiștii noș­tri l-au cîștigat în forurile internaționale de spe­cialitate : „Această alegere a fost determinată de largul ecou al participării active a României în organismele internaționale specializate, atît în Comitetul O.N.U. pentru locuințe, construcții și­ sistematizare cit și în forul care se ocupă cu aceleași probleme din Comisia Economică Euro­peană de la Geneva, precum și de conducerea rodnică a delegațiilor române în alte grupuri de lucru specializate. In aceste organisme reprezen­tanții României în domeniul de care ne ocupăm, cu­ deosebire în construcții și mai ales în ceea ce privește sistematizarea teritoriului, sunt cunos­cuți și prețuiți pe scară mondială“. Casa de odihnă, astăzi secundară, deveni un viitor casă principală Printre documentele difuzate în seminare, Constanța era prezentă și printre principalele zone turistice și pe harta orașelor cu peste 150.000 locuitori și printre așezările puternic industria­lizate sau cu agricultură modernă. Atributul principal sub care Constanța era cunoscută de specialiștii de peste hotare este acea de poartă la mare și zonă de turism și odihnă cu potențial­­valoros și echipare tehnică importantă. în aceas­tă calitate, Constanța a trezit și interesul parti­cipanților la seminar fiind fixată ca prim punct de documentare în itinerariul călătoriilor ce s-au întreprins în țară. O idee extrem de importantă a fost exprimată in discuții în legătură cu soarta in viitor a zo­nelor de odihnă și tratament. S-a formulat ideea că în prezent casa de odihnă este casa secundară a omului, dar ea va deveni în viitor casa prin­cipală; în numeroase țări, casa secundară, si­tuată în zone de interes turistic, este din ce în ce mai apropiată ca folosință de casa principală, adică de locuința pe care familia o deține în oraș, datorită faptului că omul dispune de timp liber mai mult pe măsură ce tehnica îl elibe­rează de munca istovitoare din procesul de pro­ducție. Automatizarea va determina creșterea continuă a procentului de timp liber în exis­tența umană, iar destinația pe care o au in pre­zent casele din zona de agrement se va schimba ca pondere, omul preferind-o în pofida exis­tenței locuințelor urbane. Dezvoltarea construcției caselor de odihnă in zona litoralului Mării Negre a fost apreciată, din acest punct de vedere, ca o orientare justă, co­respunzătoare necesităților și condițiilor viitoru­lui. Ea răspunde în același tiraj­ cerințelor ac­tuale ale populației țării noastre, exigențelor sale, contribuie la educarea estetică a oamenilor. S-a subliniat totodată necesitatea păstrării ca­racterului istoric al fondului locuit. Pe plan mondial iese în evidență tendința de a se pune în valoare construcțiile de importanță istorică, creîndu-se și organisme care să le protejeze. Construcțiile din zona Constanței arată măies­tria cu care s-a lucrat pentru păstrarea trăsătu­rilor specifice ale așezării, insă fără a se perma­nentiza vechiul. Vestigiile istorice nu au fost res­taurate pur și simplu, ci au fost puse în valoare dîndu-le un scop nou: muzee, puncte turistice, monumente etc. toate integrate armonios în ar­hitectura orașului și litoralului. Prioritatea în construcție ce se acordă zonei litoralului este justificată atît prin dinamica creșterii necesită­ții zonelor de agrement cit și de potențialul eco­nomic de care dispun aceste locuri, în primul document de lucru al seminarului se arăta că dezvoltarea multilaterală economică a avut drept consecință directă concentrarea in orașe a unităților de producție și a forței de muncă, diversificarea și intensificarea activități­lor productive, o diviziune socială a muncii, im­­primînd tendințe mereu crescînde de aglomerare a populației în teritorii restrînse cu consecințe importante pe plan social și și structura terito­riului. Cadrul construit și modul de viață în orașe se transformă rapid ; apar aspecte sociale noi, tipice vieții urbane, micile gospodării pa­triarhale se destramă, celula familială se res­­trînge, se schimbă comportamentul individului și colectivității, exigențele sporesc o dată cu creșterea veniturilor, a posibilităților de înzes­trare a organismului Urban, apar și se dezvoltă cooperări multiple. Acestea alcătuiesc trăsătu­rile noi, generatoare de confort social și speci­fice mediului urban. „Urbanizarea" corespunde procesului social­­economic de extindere în teritoriu a condițiilor de viață la nivel urban, în complexul de trans­formări și modificări ce caracterizează procesul de urbanizare, una din căi o constituie schim­barea calitativă a orașelor moștenite. Astăzi creșterea organismului urban are loc aproape pe tot globul, în condițiile atragerii unei popu­lații rurale ce păstrează încă amprentele mediu­lui din care provine. Extinderea neorganizată și necontrolată în teritoriu conduce la o structură urbană dezechilibrată, cu grave defecțiuni func­ționale și mari contraste calitative, la condiții neeconomice sub raportul înzestrării complexe. Totodată, conviețuirea uneori a multor oameni în condiții necorespunzătoare, pe suprafețe re­duse, are efecte negative ca: lipsa de igienă, no­civități, maladii fizice și sociale etc. CUM SA CONSTRUIM? CUM SA DEZVOL­TĂM ORAȘELE? La aceste întrebări un semi­nar s-au dat răspunsuri diferite, corespunzător condițiilor existente și țările reprezentate, ma­joritatea lor fiind țări în curs de dezvoltare. Dimitra FATOCHIANOS, reprezentanta Gre­ciei, opina pentru construcții pe verticală, clădiri înalte datorită prețului ridicat al pă­mîntului din zona urbană. Manuel ACHU­RA LARAM­ din Chile a susținut oportu­nitatea construirii de locuințe pe orizontală, a­­dică cu parter și un singur etaj, ceea ce stimu­lează tendința de „autoconstrucție“, în care fa­milia își construiește singură casa, cu sprijinul specialiștilor statului. Așa se dezvoltă, de exem­plu, orașul Santiago de Chile. Despre dezvolta­rea spiritului de inițiativă particulară a vorbit pe larg și M. Franco ARGHIRUGI din Italia, consultant al Națiunilor Unite, care a împărtășit din experiența cîștigată în construcția Romei. Cu viu interes a fost primită experiența țări noastre, exprimată de dr. Gustav GUSTI, vice­președintele C.S.C.A.S., codirector al seminaru­lui. Soluția economică, a arătat domnia sa, este să nu se construiască nici clădiri exagerat de inalte, dar nici case cu un singur etaj, care pro­duc consum exagerat de teren. Dezvoltarea pe orizontală generează și cheltuieli mai mari pen­tru accesorii: căi de transport, alimentare cu apă și energie electrică etc. Cea mai economică a fost recomandată a fi construcția cu 8—10 etaje, care permite un ritm rapid de realizare cu mijloace moderate. în seminar au fost evidențiate două căi de dezvoltare a localităților în teritoriu: calea ne­controlată, anarhică, de constituire a „formațiu­nilor metropolitane“, caracterizată printr-o sub­ordonare centralizată a așezărilor în teritoriu față de centre urbane dominante ca mărime și funcțiuni (formațiuni specifice țărilor ce nu au posibilități de stăpînire in mod centralizat, a re­partizării populației și forței de muncă în teri­toriu și calea controlată, dirijată de formarea unor „sisteme de localități­, ca formă de coope­rare și colaborare multilaterală în teritoriu în­tre așezări care își păstrează individualitatea și ale căror funcții se intercondiționează din punct de vedere economic, social și administrativ. Ele apar în țările în care formele de planificare eco­nomică pot subordona interesele de grupare și cooperare a localităților in teritoriu. Sistemele de localități se bazează pe reparti­zarea judicioasă și optimă a unităților de pro­ducție corelată cu cea a forței de muncă (și deci a populației), pe înzestrarea rațională și econo­mică cu deserviri sociale și echipări tehnice a te­ritoriului și localităților. Sistemul de localități permite totodată o spe­cializare a unora din localități, sublinierea per­sonalității și specificului lor și preluarea de că­tre una din ele a rolului de centru coordonator, al teritoriului sistemului, asigură cadrului con­struit o scară convenabilă și raport cu omul, fa­cilitează echiparea complexă și administrarea a­­cestora. Afluxul exploziv al populației sătești spre orașe a fost discutat cu îngrijorare de mulți din­tre participanți. Este predominantă in discuțiile privind explicarea fenomenului tendința țărani­lor spre condiții mai bune de existență, spre ser­vicii civilizate. Amado DIOP, din Senegal, spunea de exemplu că „Orașele în țările în curs de dezvoltare exprimă mai multă liber­tate“ ceea ce constituie un element de atracție pentru cei din mediul rural. Pe aceeași temă HASSEN ABDENNERI, din Algeria, subli­nia factorul cultural de atracție al orașului. Consultantul O.N.U. MALCOLM D. RIVKIN, din S.U.A., se arăta îngrijorat de li­psa locuințe­lor destinate țăranilor care vin la orașe, suge­­rînd necesitatea acordării de înlesniri celor ce vin de la țară. In schimbul de opinnii, experiența noastră a fost limpede eximimată de FAR­B SENA, proiectant șef la I.S.C.A.S. București. A­­ratind că părăsirea satului ridică grele proble­me sociale, Farb Sena arăta necesitatea diri­jării acestui proces pe bază de analiză științi­fică. Industria absoarbe un mare număr de să­teni, fapt pozitiv reflectat și în sporirea nume­rică a locuitorilor din mediul urban. în Româ­nia este, însă, predominantă tendința de men­ținere și fixare a populației în localitățile exis­tente, dezvoltarea și echiparea lor complexă, crearea tuturor condițiilor necesare unei bune cooperări și teritoriu pentru gruparea populației in sisteme de localități, în cadrul măsurilor în curs, privind perfec­ționarea metodelor de conducere și planificare, de aplicare a experienței acumulate în ultimii 25 de ani, noua reformă a structurilor administra­­tiv-teritoriale din anul 1968 reprezintă o adaptare necesară la schimbările intervenite prin dezvol­tarea teritorială a forțelor de producție și schim­bările produse în structura și repartiția terito­rială a populației. Modificări însemnate s-au pro­dus și prin aplicarea unei politici eficiente și ra­ționale de repartizare teritorială și de ampla­sare a industriei, de echipare complexă și coor­donată a teritoriului. Procesul de urbanizare, cuprinzînd arii tot mai largi, cu numeroase comune și sate, expri­mă tendința caracteristică țării noastre, de a e­­chilibra și asigura o dezvoltare armonioasă a structurilor urbane și rurale în raport cu resur­sele naturale și de muncă, cu gradul de echi­pare și dezvoltare a tuturor regiunilor de la o etapă de evoluție la alta, în măsurile preconizate la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. își găsesc rezolvare și aceste probleme de o deosebită im­portanță. Este semnificativ faptul că dezvoltarea rurală și urbană, in România, exprimă deplin cerințele complexe ale progresului material și spiritual al societății noastre. Evoluția dezvoltă­rii comunitare se caracterizează printr-o concep­ție initară, in care conținutul și formele con­crete de realizare țin seama de cerințele etapei de dezvoltare a economiei naționale, de particu­laritățile geografice, demografice, de tradiții ru­rale și urbane, de nivelul cultural etc. Evoluția structurilor teritoriale, urbane și rurale într-o relație de intercondiționare reciprocă reprezintă de fapt cadrul de organizare și dezvoltare a eco­nomiei naționale și a relațiilor social-economice ce se dezvoltă la nivel local, regional și inter­regional. Procesul de industrializare privit regio­nal exprimă efortul de a evita concentrări exce­sive de unități industriale și de populație, prin aplicarea cu consecvență a principiului de bază privind o repartiție justă pe plan național a for­țelor de producție, a industriei în raport cu re­sursele naturale și de muncă, în cadrul regiuni­lor, județelor, orașelor și comunelor. Considerând că județele nu sunt limite rigide și având in vedere problemele și mecanismul ex­pansiunii regionale, localizarea unităților indus­­triale importante implică o temeinică analiză privind prioritatea ce trebuie acordată unui sau altui amfilasamet sau tip de industrie, ca și suc­cesiunea în care se realizează diferitele locali­zări, ținînd seama că nu oricare din ele poate asigura, în același timp, îmbinarea proporțiilor specifice în profil de ramură cu acelea privite complex în profil teritorial. Aceste puncte de vedere, exprimate in semi­nar mai ales de prof. arh. Gustav Gusti, au fost foarte apreciate și au stat la baza recomandări­lor făcute de acest for. Prin sistemati­zare­­­a cua mai mare economie de deren agricol Laitmotivul discuțiilor din seminar a fost pă­­mântul, necesitatea economisirii lui. Specialiștii au fost de acord că sistematizarea teritoriilor ru­rale, departe de a reprezenta doar o problemă tehnică cu caracter local, este nemijlocit legată de aspectele majore ale dezvoltării economice generale și specifice fiecărei țări în parte. Reprezentantul Giran­ ci, CLEVER NICOLAS KWABENA­BOATENG, punea totul pe sea­ma pămîntului, pe lipsa acestuia, el fiind in mina unor proprietari pe care nu-i interesează sistematizarea. Tot așa, ISTER SELARHAT­­TIN, reprezentantul Turciei, arăta în seminar greutățile pe care organul de sistematizare le intimpină din cauza proprietarilor. Aceeași sub­liniere au făcut-o in seminar și MANUEL OBREGON ADENANTE, reprezentantul Vene­­zuelei, JUAN DUPRAT, reprezentantul Argen­tinei, etc. Elogiată în formă și al conținut, experiența României in acest domeniu a format baza unui valoros schimb de opinii. Pe baza unei ample documentații, s-a arătat in sem chiar că, datorită reorganizării și chimizării agriculturii, au apă­rut, s-au dezvoltat și întărit noi funcțiuni ale localităților rurale, care, suprapunindu-se peste cele vechi, au schimbat o serie de caracteristici ale satelor noastre. Au avut loc, în primul rînd, schimbări de ordin demografic. In mediul rural trăiesc astăzi circa 11,9 milioane locuitori, ceea ce reprezintă 59,7 la sută din totalul populației țării față de 78,6 la sută in 1930. In teritoriile preorășenești, localitățile rurale au căpătat funcțiuni complexe, datorită relațiilor multiple pe care populația lor le are cu orașul apropiat. Nivelul economic și social-cultural al acestor așezări și caracteristicile modului de viață sunt mai evoluate in primul rând pe plan economic. Amplificarea funcțiunilor balneo-turistice ale­­ unor localități rurale, datorită potențialului deo­sebit pe care îl prezintă din acest punct de ve­dere, a condus la formarea unei categorii de sate care cunosc un ritm accentuat de dotare și echi­pare. Noțiunea de sistematizare a mediului rural din România are ca obiectiv de bază determinarea direcțiilor principale de dezvoltare a comunelor și a localităților pe baza analizei critice a situa­ției existente și a posibilităților de dezvoltare a funcțiunilor economice și social-culturale, ținând seama de condițiile specifice ale cadrului natu­ral, de valorificare superioară a resurselor locale și de relațiile de intercondiționare cu teritoriul înconjurător. Se urmărește la nivelul comunei repartizarea populației in teritoriul comunei, în strinsă corelare cu zonarea producției agricole, reducerea numărului de așezări mici, atragerea, in cadrul vetrelor a populației răspîndite pe te­ritoriul de producție, dotarea social-culturală ra­țională în cadrul comunei, ridicarea gradului de echipare tehnică și edilitară a teritoriului și lo­calităților rurale, organizarea în teritoriul co­munei a zonelor și traseelor de interes turistic. La sate prin sistematizare se urmărește: de­limitarea judicioasă a vetrei satului, în vederea realizării unei densități mărite; zonificarea teri­toriului vetrei; indicarea posibilităților de creare a unui centru social-administrativ și a ampla­samentelor unităților de producție și a dotărilor social-culturale ; realizarea unei rețele corespun­zătoare de căi de circulație , echiparea cu lucrări edilitare, păstrarea unei expresii arhitecturale proprii. Un rol important il prezintă unele localități care, pe etaje, vor primi dotări superioare de deservire social-culturală și comercială față de gradul obișnuit al unui centru de comună căpă­­tînd astfel un rol intercomunal. în anumite condiții economice, datorate unei investiții im­portante pe teritoriul unei comune sau a evolu­ției rapide a dezvoltării gradului de dotare și de echipare tehnică în cadrul unei localități rurale, se creează premisele trecerii acestora într-o ca­tegorie superioară, la nivel de oraș. Cuprinderea satelor — al căror număr va trebui treptat să se restringă față de cel actual, conduce la o creștere a eficienței investițiilor și ridicarea treptată a condițiilor de viață a popu­lației rurale, asigurînd în același timp recupe­rarea unor terenuri întinse (astăzi ocupate în mod necorespunzător) și reintegrarea lor in cir­cuitul agricol. Printre invitații la seminar erau și reprezen­tanți ai Departamentului fond funnciar, gospo­dărirea apelor și îmbunătățirilor funciare care, și pauzele ședințelor, ne-au relatat despre preo­cuparea specialiștilor Consiliului Superior al A­­griculturii pentru asigurarea necesarului acțiunii de sistematizare in zona rurală. Ei au subliniat că trebuie insistat asupra utilizării mai econo­mice a terenurilor libere din vetre precum și a celor situate în imediata apropiere a vetrelor, pentru că în aceste puncte se concentrează de obicei slaba gospodărire a pămîntului, sustrage­rea lui din producția agricolă. Extinderea exa­gerată a construcțiilor de locuințe pe terenurile agricole din jurul vetrelor existente, ale satelor răsfirate precum și a maidanelor din interiorul satelor se soldează cu risipă de teren. Or, unul din rosturile sistematizării rurale este și acela ca, pe baza unei măriri a densității construcții­lor, prin folosirea mai bună a spațiilor libere, prin organizarea mai judicioasă a loturilor date in folosință și a celor aflate în proprietatea coo­peratorilor, să se poată asigura, pe lingă o gru­pare compactă de așezări, și o economie de te­ren agricol. Delimitarea vetrelor de sat in scopul concen­trării construcțiilor în interiorul acestora tre­buie să aibă în vedere evitarea cuprinderii de terenuri agricole folosindu-se la maximum tere­­­nurile libere din interiorul vetrelor. De mare însemnătate este reactualizarea și îm­bunătățirea lucrărilor de organizare intergospo­­dărească executate pînă la reorganizarea terito­rială a țării, care trebuie adaptate la nevoile si­tuației teritoriale, rezultate ca urmare a consti­tuirii județelor și noilor comune. Deosebit de corectarea unor limite ce vor apărea ca necesare între hotarele unităților agricole de producție — in special a celor ce au terenurile situate pe co­mune diferite — va trebui să se aibă in vedere îndreptarea unor hotare comunale, în același timp trebuie avut grijă ca la scoa­terile din circuitul producției agricole a unor te­renuri necesare pentru construirea diferitelor obiective să nu se risipească terenuri, restringîn­­du-se la strictul necesar perimetrele construite iar terenurile care temporar au fost scoase din­ producția agricolă să fie redate la termen și în condiții de a putea fi cultivate prin grija unită­ților care le-au avut in folosirea temporară. Multe alte probleme au figurat pe agenda se­minarului. Timp de aproape două săptămîni s-a discutat necesitatea centralizării și coordonării unice, pe scară națională, a sistematizării, crea­rea unui climat corespunzător pentru manifes­tarea tuturor factorilor social-economici, cunoaș­terea interacțiunii lor în vederea optimizării așezărilor omenești, întărirea rolului lor în dez­voltarea națiunilor. Gh. STOICOVICI Ex proces ? Sau dirijat ? Î IÎTFMATI7A8FA , m%ß :: m ; mm mWm mm m m mm mm mm mm ■ mm așezărilor omenești — proces social-economic de covârșitoare importanță ■­­ . Mangalia Nord — macheta Declarații ale unor participanți la seminar, în exclusivitate pentru „Dobrogea nouă" HADZIALIC HUSEIN, reprezentantul R. s. F. Iugoslavia : „Din ceea ce am auzit -le la arhitecții iugoslavi, din ceea ce am văzut în timpul vizitei în Româ­nia și din cele ce am au­zit aici la seminar, din ideile exprimate cu acest prilej am constatat că ța­ra dv. dispune de o expe­riență valoroasă în siste­matizarea așezărilor ome­nești. Ideea principală ca­re emană din tot ceea ce se face în România este de a se da oamenilor un cadru cit mai plăcut. Proiectanții din România se gindesc mult și cu succes la dezvoltarea o­­rașelor și satelor in vii­tor. Se dovedește. In conceptul general al spe­cialiștilor români că: In sistematizare, omul este om și nu o simplă cifră. Pe această cale, succesele se vor înșirui, spre bi­nele unui cerc cu­ mai larg de oameni de la orașe și sate. Am con­vingerea că sînteți pe drumul cel bun, îmi pla­ce Bucureștiul, iar lito­ralului românesc le pre­văd un mare viitor“. GUSTAV GUSTI, vicepreședintele C.S.C.A.S., codirector al seminarului : „Prin prisma concepții­lor noastre, a experienței acumulate, noi urmărim pe plan teritorial compen­sarea rămlnerii In urmă și dezvoltarea social-eco­­nomică echilibrată și ar­monioasă a tuturor regi­unilor în condițiile speci­fice țării noastre. In ceea ce privește se­minarul, eu 11 consider ca fiind un uriaș schimb de experiență pe plan mon­dial. Asemenea Intaniri sunt foarte importante, sunt un instrument al O.N.U. prin care se spri­jină orientarea sistemati­zării în țările aflate în curs de dezvoltare. Pentru noi, seminarul este totodată un prilej de a ne verifica nivelul la care am ajuns la acțiu­nea de sistematizare, comparativ cu țările a­­vansate. Avem satisfacția că pe plan teoretic și practic am atins un nivel bun, deși s-a lucrat in ritm accelerat, în condiții de maximă economicitate, informare insuficientă și număr redus de specia­liști. Pentru ziarul „Do­brogea nouă“, subliniez încă o dată, ceea ce am spus și in luarea mea de cuvint din seminar : casa de odihnă, casă se­cundară, va deveni, în scurt timp, casă princi­pală, ocupată la cea mai mare parte a anului. Pre­văd pentru litoralul Mă­rii Negre un mare viitor“. GRIGORINA HRISTINA, Bulgaria : „Lucrările colegilor ro­mâni sunt foarte dezvolta­te, iar orientarea genera­lă a sistematizării este bună. Aceasta se vede și din modul organizat in care cresc orașele, în fe­lul rațional cum s-a re­zolvat dirijarea procesu­lui de urbanizare. Meca­nizarea agriculturii a eli­berat pe mulți lucrători ai ogoarelor, dar sunt create mari rurale în jurul concentrări orașelor, de unde forța de muncă poate ajunge ușor în in­dustrie prin îmbogățirea mijloacelor de transport. S-a bucurat foarte mult constatarea că prin sis­tematizare se are în ve­dere și munca crearea unităților femeii, speci­fice și de servire la în­­demîna acestei egale a bărbatului, care își a­­duce contribuția la pro­gresul economiei Experiența colegilor țării­ ro­mâni poate și din acest punct de vedere să fie generalizată“. JEAN FRANCOIS HIRSCH — Franța s „Realizările colegilor ro­mâni sunt de invidiat. Sis­tematizarea are la dv. o conducere unică, și asta este foarte important, este bine orientată ținân­­du-se seama de perspec­tivă și aceasta este esen­țial. Fiind consultant al O.N.U. vreau să mă refer și la situația generală e­­xistentă pe plan mondial. In numai 50 de ani, popu­lația globului s-a dublat, iar următoarea dublare a populației se va face în­tr-un timp și mai scurt. Trebuie apelat la acțiunea de sistematizare la servi­ciile mijloacelor electro­nice. Nu trebuie să mai amintesc fantasticele pro­grese pe care tehnica or­dinatoarelor le-a realizat în ultima perioadă. A­­ceste mijloace permit o mare rapiditate de execu­ție în explorarea varian­telor posibile, în munca de sistematizare, folosi­rea metodelor științifice de analiză. In altă ordine de idei, pe noi, specialiș­tii O.N.U., ne bucură că într-o țară sistematizarea este un factor de cultură, așa cum este­ cazul în Ro­mânia unde relația din­tre urbanizare și cultură este perfect armonizată“.

Next