Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)
1969-10-19 / nr. 6589
PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA I Organ al Comitetului județean Constanța al P.G.R. și al Consiliului popular județean Anul XII, nr. 6589 J Duminică, 29 octombrie 1969 I 4 pagini, 30 bani In ultima vreme se observă că, o dată cu terminarea altor lucrări agricole, s-a intensificat ritmul de recoltare a porumbului. Ca urmare, In întreprinderile agricole unde s-au folosit mai bine combinele, recoltatul s-a realizat pe 82 la sută din suprafață. In cooperativele agricole procentajul realizărilor sută, o mare parte este de 60 la din unități fiind pe sfîrșite cu recoltatul. In afara unităților amintite, se evidențiază cooperativele agricole din Murfatlar, Topraisar, Independența, Urluia, Adamclisi și altele, care, în următoarele 3—4 zile, au condiții să încheie lucrarea. Vizităm cîteva cooperative agricole de producție din județ. La Albești avem prilejul să discutăm cu tovarășul M. Făleanu, președintele cooperativei agricole, și Margareta Ruba, inginer agronom. Aici, din 495 ha porumb au fost recoltate 395, lucrîndu-se intens la transportul știuleților. Zilnic, peste 200 de cooperatori lucrează la recoltat și transport. Munca a fost organizată pe echipe, fapt care a generat o întrecere susținută între oameni. In frunte se situează echipele conduse de cooperatoarele Victoria Ion și Otem Műder. Tăiatul și legatul cocenilor se fac dimineața și seara târziu. O măsură deosebit de bună. Ca urmare, zilnic activitatea în campanie durează 10—12 ore. Se lucrează la transportul porumbului la bază pentru îndeplinirea contractelor încheiate cu statul. Brigadierii de cîmp, Gh. Făleanu și O. Neidet, pe care i-am intHnit în cîmp, lucrau aluturi de cooperatori. La cooperativa vecină, cea din Arsa, situația se prezintă cu totul altfel. In această cooperativă mai există mult porumb nerecoltat. Numai că o parte din cooperatori au însă alte preocupări în aceste zile, el se ocupă de fabricarea țuicii. Ne-a mirat faptul că printre „fabricanții de țuică“ era prezent chiar președintele cooperativei agricole. Mergem la Potîrnichea. Peste tot se lucrează intens. Președintele cooperativei agricole, Aurel Mirea, ne însoțește pe cîmp. O combină C. T. 2. lucrează imens, reușind zilnic să-și depășească norma. Mecanizatorii Nicolae Mocanu și Ștefan Mocanu transportă de zor porumbul către o altă combină— CI. Aici, din inițiativa conducerii I.M.A. Topraisar, s-a trecut la baterea porumbului cu ajutorul combinei. (Acest lucru l-am întîlnit în mai multe unități). In urma acestei inițiative, porumbul adus direct din cîmp, de la combina C.T.2R. este transformat în boabe. Randamentul — aproape 4 vagoane pe zi. Intens se lucrează și la Techirghiol. Inginerul Constantin Stănescu ne-a informat că, din cele 322 ha, au fost recoltate 270, zilnic transportîndu-se de pe cîmp 40—50 tone de știuleți. Am găsit, însă, în unele unități, și aspecte mai puțin lăudabile. Consiliile de conducere, organizațiile de partid din aceste unități, cunoscînd deficiențele, vor trebui să-și mobilizeze toate forțele pentru remedierea lor. Va trebui să nu se uite că există mult porumb pe cîmp supus degradării. In acest scop, mijloacele de transport trebuie să fie folosite din plin, zi și noapte, pentru depozitarea în condiții corespunzătoare a întregii recolte. Șt. MIHAI PE CÎMP SE MAI AFLĂ ÎNCĂ PORUMB Urgentarea stringerii recoltei cere uni efjort susținut RITMUL POATE FI ÎNCĂ ÎMBUNĂTĂȚIT • 77.000 ha recoltate pînă ieri dimineața • 7 cooperative agricole au încheiat recoltatul • La Tuzla, 23 August, Valul lui Troian și Saligny se recoltează ultimele hectare • O inițiativă a I.M.A. Topraisar, care trebuie extinsă . Cînd treci pragul zilei, lucrînd 10—12—15 ore, campania avansează într-un ritm accentuat. Au copiii dreptul să-și judece părinții? Convorbiri particulare de V.ARACHEVAN Desigur ca răspunsul il presupuneți cu ușurință. O lege a vieții, a obiceiurilor acestui pămint, bogat in datini și înțelepciuni, neagă orice gînd strîmb, posibilitatea oricărei puneri sub semnul incertitudinii a părinților. Părinții nu pot fi buni sau răi, doriți sau nedoriți, ei sunt părinți și nimic mai mult sau nimic mai puțin. Dar dacă o realitate atît de stabilă, cum e cea a descendenței, nu poate fi negată, ea poate fi, totuși, pusă sub lupa măritoare a spiritului critic. Evident, mă voi feri să dau un răspuns frontal, cel puțin nu înainte de a divulga scrisoarea care ne obligă să abordăm această delicată chestiune. Deși ne dă identitatea sa exactă — nume, prenume, liceul, localitatea, virsta etc. — ne vom feri, din motive lesne de priceput, să le transcriem, aici, întocmai. Elevă în una din ultimele clase ale liceului din Năvodari, Mariana M. ni se confesează într-o tonalitate dramatică : „Părinților nu le cer să mă crească ca-n.’ palme pentru că văd că tăticii’ cu salariul său trebuie să asigure existența familiei și întreținerea a trei copii la școală... Mă mulțumesc cu ce am, nu cer mai mult. Nu sunt o fată rea, ajung acasă la ora 15 și, dacă nu în fiecare zi, cel puțin din două în două zile, fac tot ceea ce face o gospodină la casa ei... învăț bine și din punctul acesta de vedere părinții nu se pot plinge“. Să întrerupem puțin transcrierea. O familie obișnuită, care face față unor greutăți inerente, mulțumită de felul in care odrasla lor învață la școală. Nici fata nu are, cum ne mărturisește, pretenții care să întreacă posibilitățile părinților și totuși... Pare paradoxal dar conflictul, real sau imaginat doar de corespondența noastră, este generat de o neînchipuit de banală nemulțumire a acesteia : „Părinților nu le cer decit să-mi dea și mie voie duminica la un film cu prietenul. Cînd cer însă așa ceva mama izbucnește intr-o explozie de cuvinte urîte, deși este o femeie care citește mult și-și dă seama ce trebuie și ce nu trebuie în viață. Oare e atit de grav să merg la film cu un băiat pe care-l cunosc și care are o statornică afecțiune pentru mine ?“ Nu, vă conjur, nu zideți ! E superb ca la o astfel de virsta să n-ai alte nemulțumiri decit una de o astfel de natură ? Dar oare e tot atît de frumos ca să-ți reclami părinții pentru intoleranță la o astfel de dorință ? Ar avea aceștia vreun motiv oarecare de a fi impermeabili la dorința unei tinere aflate în pragul maturității de a merge la un film cu un prieten de inimă ? „Acum 8 luni, adică la 16 ani și ceva, am avut primul meu prieten la care am ținut foarte mult... Acum țin la alt băiat, nu la fel ca la primul, însă el ține la mine foarte mult“ etc., etc. Nu ne e în fire să banalizăm sentimentele oamenilor, in general, și, îndeobște, ale omului tînar, dar nici de a trece cu vederea, încurajind, astfel, schimbarea opțiunilor sentimentale la fiecare pătrar de an. Sîntem, la rîndul nostru, intoleranți ? Veți fi dv. mai îngăduitori ? Vă va dezamăgi, sîntem siguri, soluția pe care o propune corespondența noastră acestui conflict, oarecum, pueril : „Nu sunt smintită ; totuși, m-am hotărit să-mi părăsesc familia, să-mi caut alți părinți care mă vor înțelege, care mă vor ajuta cu toate că ii sunt recunoscătoare mamei, că m-a crescut...“ Aceasta-i (Continuare în pag. a IlI-a) î: Azi, în pag. a ll a HOTĂRÎRI ALE CONSILIULUI DE MINIȘTRI I privind generalizarea experimentării noului sistem de salarizare în alte ramuri ale economiei § I naționale ^iiuniniu iniiiniunuinn în mu^ ÎNCHEIEREA VIZITEI TOVARĂȘILOR 9 NICOLAE ANU ȘI ION GHEORGHE MAURER IN SA BOMBAY 18. — Trimișii speciali Agerpres, Nicolae lomescu și Paul Finanțu, transmit: Ultima zi a vizitei oaspeților români în India a prilejuit o nouă și puternică manifestare a sentimentelor de prietenie care unesc cele două popoare, a dorinței lor de a se cunoaște mai bine, de a contribui la consolidarea unui climat internațional de pace și înțelegere. Sâmbătă dimineața, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și tovarășa Elena Ceaușescu, președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, și tovarășa Elena Maurer, însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior, și de alte persoane oficiale, au părăsit orașul Bangalore, plecînd spre Bombay. Pe aeroportul capitalei statului Mysore, împodobit ca și în ziua sosirii, cu drapelele de stat ale celor două țări, oaspeții români au fost conduși de guvernatorul Somanalli Lyer, cu soția, și de primul ministru al guvernului local, Paul Vcerendra. Erau, de asemenea, prezenți, pentru a-și lua rămas bun de la oaspeți, membri ai guvernului local și ai Consiliului Municipal al orașului Bangalore, generali și ofițeri superiori ai forțelor armate indiene. Oaspeților le sunt oferite ghirlande de flori. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Indiei. După ce a trecut in revistă garda de onoare aliniată pe aeroport, președintele Consiliului de Stat și-a luat un călduros rămas bun de la oficialitățile indiene. La capătul unui zbor de o oră și 40 de minute, avionul special cu care călătoresc conducătorii de stat români aterizează la Bombay. Orașul portuar Bombay, al doilea ca mărime din India (4.660.000 de locuitori) și printre cele mai mari din lume, este capitala statului Maharashtra. Situat pe țărmul vestic al Indiei, Bombay-ul este astăzi, ca și în trecut, una din porțile maritime principale ale țării. Prin Bombay ia drumul străinătății cea mai mare parte a produselor de export din jumătatea de vest a Indiei, el primind, totodată, majoritatea mărfurilor importate de India din țările Europei și Africii. La ora 10:00 avionul special cu care au călătorit de la Bangalore conducătorii statului român și persoanele oficiale care îi însoțesc aterizează pe aeroportul din Bombay. Domnește aici, ca pretutindeni unde au sosit oaspeții români, o atmosferă sărbătorească- Drapelele de stat ale României și Indiei împodobesc clădirea principală a aerogării. La coborârea din avion, președintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu, cu soția, și președintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Mauer, cu soția, sunt întâmpinați de guvernatorul statului Maharashtra, P. V. Cherian, cu soția, și de D. S. Desai, locțiitor al primului ministru al guvernului local. Oaspeților români le sunt prezentați apoi membrii guvernului statului Maharashtra și alte personalități ale vieții publice. După ceremonia trecerii în revistă a gărzii de onoare și a intonării imnurilor de stat ale celor două țări, conducătorii români se îndreaptă spre palatul guvernatorului, reședința pusă la dispoziția lor în timpul vizitei la Bombay. In cursul după-amiezii, tovarășii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, precum și persoanele oficiale care ii însoțesc au făcut o vizită la centrul de cercetări atomice de la Trombay, care poartă numele renumitului savant atomist indian Bhakhra. Coloana mașinilor oficiale străbate principalele bulevarde ale Bombay-ului. Orașul pare un adevărat furnicar de oameni. (Continuare în pag. a IV-a) SESIUNEA CONSILIULUI POPULAR AL JUDEȚULUI CONSTANȚA Ieri, a avut loc cea de-a III-a sesiune ordinară din actuala legislatură a Consiliului popular al județului Constanța. La sesiune au luat parte, alături de deputați, numeroși invitați, directori și profesori din școlile din județ, președinți ai consiliilor populare. De asemenea, la lucrările sesiunii a luat parte tovarășul MIRON CONSTANTINESCU, ministrul învățămîntului. Deschizând lucrările sesiunii, tovarășul PETRE IONESCU, președintele Comitetului executiv al Consiliului popular județean, supus aprobării următoarea ordiane de zi: 1. Raport cu privire la desfășurarea procesului instructiv-educativ în școli în anul 1968—1969 și cu privire la crearea condițiilor pentru buna desfășurare a învățămîntului în anul școlar 1989- 1970. 2. Expunere de motive și proiect de hotărîre cu privire la ratificarea deciziei nr. 347 din 26 august 1969 privind unele măsuri de reorganizare a sectorului sanitar. 3. Măsuri organizatorice, înainte de a se intra în ordinea de zi, deputatul Ion Tovală, vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului popular județean, a prezentat sesiunii informarea cu privire la activitatea Comitetului executiv de la sesiunea din iunie a.c. și până în prezent. Trecându-se la primul punct al ordinei de zi, deputatul Sever Baltac, inspector general al Inspectoratului școlar al județului Constanța, a prezentat raportul prevăzut la punctul 1 al ordinei de zi. Tot la acest punct al ordinei de zi, deputatul Corneliu Ungureanu, președintele Comisiei permanente pentru învățămînt și cultură, a prezentat coraportul acestei comisii. La acest punct al ordinei de zi au luat cuvintul tovarășii: Iordan Pandrea, președintele Consiliului popular al orașului Cernavodă, Nicolae Rădulescu, directorul Școlii generale din Săcele, Toma Mareș, președintele Consiliului județean al Organizației pionierilor, Anton Doroșin, președintele Consiliului popular al comunei Valul lui Traian, Vladimir Robu, prorectorul Institutului pedagogic din Constanța, Florica Dumitrescu, directoarea Școlii generale nr. 26 din Constanța, Vlad Tudorică, președintele Consiliului popular S. T. (Continuare in pag. a III-a) Am pus, in cadrul anchetei de față, unor specialiști, cadre de conducere, membri ai comitetelor de direcție din mai multe unități economice, următoarea întrebare: „CE PREFERAȚI : CALMUL RITMULUI CONTINUU IN PRODUCȚIE SAU ZDRUNCINUL NERVOS, AGITAȚIA „ASALTULUI“ ? Evident, preferințele au înclinat fără rezerve spre prima alternativă. Ing. Ștefan DUMITRU, directorul Fabricii de celuloză și hîrtie, înainte de a argumenta, ne-a răspuns cu mai multe întrebări, concludente prin sesizarea multitudinii de consecințe negative ale „asaltului“ de sfîrșit de decadă, lună, trimestru orian. — Cui îi convine — remarca dînsul — să suprasolicite utilajele și oamenii ? Nu este oare limpede pentru oricine că produsele de calitate superioară se obțin numai în condițiile unei ritmicități de ceasornic, ale unui flux continuu, bine echilibrat ? Experiența noastră — a continuat directorul acestei fabrici tinere, dar binecunoscute, prin producția de hîrtie, atît în țară cît și peste hotare — arată că realizarea unei continuități din prima pînă în ultima decadă. a unui an, continuitate care să înregistreze de fiecare dată o sensibilă ascensiune a tuturor parametrilor, depinde de întregul colectiv, de fiecare rotiță din angrenajul complex, dar nu complicat al fabricii. Au cuvintele directorului, preferința lui, acoperire în rezultatele practice ale fabricii? Da, ne-am convins de acest lucru. Astfel, la începutul ultimului trimestru producția globală era în avans cu 3,6 procente, echivalînd cu o valoare de peste 2,5 milioane lei, iar marfa vindută și încasată depășise nivelul planificat cu aproape 500.000 lei. Comitetul de direcție, pe baza rezultatelor obținute în lunile anterioare, a planificat in așa fel livrările, incit, ca luna octombrie, planul anual de export să fie in cea mai mare măsură îndeplinit. — Fluxul producției — spunea Nicolae MIRCEA, secretarul comitetului de partid — a fost bine corelat cu opririle necesare reviziilor și, ceea ce este deosebit de important, el a fost imprimat de buna aprovizionare cu materie primă. Se știe, de pildă, că de doi ani producția de paie din județ este sub normal. Au fost chiar cazuri cînd trebuia să oprim fabrica. Dar ne-am îngrijit să avem totdeauna o rezervă de stuf și, mai ales, celuloza necesară continuării procesului de fabricație al hîrtiei. Cu alte cuvinte „secretul“ evitării asaltului, fie că acesta ar fi posibil la sfirșit de lună, de trimestru sau în ultima perioadă a anului, constă în măsuri de prevedere, o bună planificare, o aprovizionare ritmică, o pregătire multilaterală — pe plan tehnic, profesional și economic —a fabricației. Dar, dacă teoretic, aceste probleme nu mai constituie de foarte mult timp secrete, dacă — așa cum spuneam — toți tovarășii chestionați au... preferat, fără excepție, calmul (aparent, se înțelege) ritmului continuu, în realitate lucrurile nu stau peste tot ca la unitatea amintită. In unele locuri este greu de presupus ca, cu tot „asaltul“ care urmează a Nicolae CONSTANTIN (Continuare in pag. a III-a) .Dobrogea nouă" ANCHETA ECONOMICA ÎN ULTIMELE LUNI ALE ANULUI CONTINUITATE, NU „ASALT ÎN REALIZAREA PLANULUI • Cui îi convine să suprasolicite utilajele și oamenii? • Secretul evitării „asaltului" • Dacă trimestrul ar avea șase luni... • Cheia de boltă a ritmicității: aprovizionarea •Patru „feluri" de a... onora contractele • In fiecare zi să se știe ce și cît trebuie realizat. ii Condițiile specifice nu pot fi o scuză Colectivul șantierului Electromontaj Constanța a realizat anul acesta lucrări de deosebită însemnătate pentru economia județului. Printre acestea se înscriu linia electrică de 220 kV Gura Ialomiței — Murfatlar, instalarea posturilor de transformare pe litoral, linia și stația de HO kV Poarta Albă — U.S.A.S. Năvodari, lucrările de rețele și posturi de transformare la sistemul de irigații Carasu etc. Organizația de partid de la acest șantier activează în condiții ceva mai deosebite decit altele. Nota de specificitate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, o dă, în primul rînd, faptul că cei 50 de comuniști muncesc pe șantiere presărate pe tot cuprinsul Dobrogei și, uneori, in afara limitelor teritoriale ale acesteia. Practic, oamenii au mai puține posibilități de a se aduna. In discuția cu secretarul organizației de bază, inginerul Ilie Buda, am încercat să aflăm răspuns la întrebarea : Pornind de la condițiile concrete in care-și desfășoară activitatea organizația de partid, ce metode de lucru folosește biroul ei și ce efecte au acestea ? Se știe, de pildă, că adunarea generală a organizației de bază, forul ei superior, are menirea să sintetizeze experiența și înțelepciunea colectivă a comuniștilor, să pună în valoare potențialul lor de gândire și acțiune, să găsească răspuns problemelor ridicate în procesul activității zilnice pentru înfăptuirea sarcinilor. Or, biroul organizației de bază de la Electromontaj nu are încă o concepție clară asupra rosttuirii adunării generale. Iată două exemple, din mai multe existente : nu de mult, comuniștii și un număr de invitați au fost convocați să asculte un referat intitulat „Activitatea șantierului pe linie de producție, protecția muncii și grija față de om", prezentat de șefa serviciului producție, inginera T. Dragu, nemembră de partid. Pe parcursul a 10 pagini abundînd în cifre și date, materialul face o trecere in revistă, destul de detaliată, dar și suficient de plicticoasă, asupra celor trei probleme. Nu din vina autoarei, desigur, materialul respectiv nu face și nu putea face nici o referire la munca organizației de partid, a comuniștilor, el n-a sugerat nimic in legătură cu îmbunătățirea activității politice in rîndul oamenilor. Cei patru comuniști care au luat cuvintul n-au depășit nici ei cadrul tehnicist al referatului. Deci, practic, adunarea de partid, care n-a hotărit de fapt nimic, nu s-a ridicat nici măcar la nivelul unei consfătuiri sindicale bine pregătite. O a doua adunare, la fel de superficial pregătită, a fost convocată pentru dezbaterea problemelor privitoare la noul sistem de salarizare ce urmează a fi aplicat. Și în acest caz avem de-a face cu un referat steril. Mai înainte de a trece la o altă problemă, reținem, deci, lipsa de interes a biroului organizației de bază în pregătirea adunărilor generale. Ca urmare, adunări neeficiente, avind doar rolul de a informa (incomplet și unilateral) pe cei 25—30 de comuniști prezenți la adunări , (participare complet nesatisfăcătoare, deși în cîteva rînduri s-a cerut să se ia măsuri împotriva celor certați cu disciplina). In conducerea șantierului și a serviciilor sale muncesc un număr mare de ingineri, tehnicieni și alți specialiști, membri de partid sau făcînd parte din activul fără de partid al organizației de bază. Firesc, oamenii aceștia se deplasează cu regularitate la punctele de lucru, mențin o legătură permanentă cu terenul. Ei ar putea îndeplini foarte bine și nu cu eforturi deosebite unele G. STOIOVICI (Continuare in pag. a III-a)