Dobrogea Nouă, octombrie 1969 (Anul 22, nr. 6573-6599)

1969-10-19 / nr. 6589

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA I Organ al Comitetului județean Constanța al P.G.R. și al Consiliului popular județean Anul XII, nr. 6589 J Duminică, 29 octombrie 1969 I 4 pagini, 30 bani In ultima vreme se observă că, o dată cu terminarea altor lu­crări agricole, s-a intensificat rit­mul de recoltare a porumbului. Ca urmare, In întreprinderile a­­gricole unde s-au folosit mai bi­ne combinele, recoltatul s-a rea­lizat pe 82 la sută din suprafață. In cooperativele agricole procen­tajul realizărilor sută, o mare parte este de 60 la din unități fiind pe sfîrșite cu recoltatul. In afara unităților amintite, se evi­dențiază cooperativele agricole din Murfatlar, Topraisar, Inde­pendența, Urluia, Adamclisi și altele, care, în următoarele 3—4 zile, au condiții să încheie lu­crarea. Vizităm cîteva cooperative a­­gricole de producție din județ. La Albești avem prilejul să dis­cutăm cu tovarășul M. Făleanu, președintele cooperativei agrico­le, și Margareta Ruba, inginer a­­gronom. Aici, din 495 ha porumb au fost recoltate 395, lucrîndu-se intens la transportul știuleților. Zilnic, peste 200 de cooperatori lucrează la recoltat și transport. Munca a fost organizată pe echi­pe, fapt care a generat o între­cere susținută între oameni. In frunte se situează echipele con­duse de cooperatoarele Victoria Ion și Otem Műder. Tăiatul și legatul cocenilor se fac diminea­ța și seara târziu. O măsură deo­sebit de bună. Ca urmare, zilnic activitatea în campanie durează 10—12 ore. Se lucrează la trans­portul porumbului la bază pentru îndeplinirea contractelor încheia­te cu statul. Brigadierii de cîmp, Gh. Făleanu și O. Neidet, pe care i-am intHnit în cîmp, lucrau alu­turi de cooperatori. La cooperati­va vecină, cea din Arsa, situația se prezintă cu totul altfel. In a­­ceastă cooperativă mai există mult porumb nerecoltat. Numai că o parte din cooperatori au în­să alte preocupări în aceste zile, el se ocupă de fabricarea țuicii. Ne-a mirat faptul că printre „fa­bricanții de țuică“ era prezent chiar președintele cooperativei a­­gri­cole. Mergem la Potîrnichea. Peste tot se lucrează intens. Președin­tele cooperativei agricole, Aurel Mirea, ne însoțește pe cîmp. O combină C. T. 2. lucrează imens, reușind zilnic să-și depășească norma. Mecanizatorii Nicolae Mocanu și Ștefan Mocanu trans­portă de zor porumbul către o altă combină­­— CI. Aici, din inițiativa conducerii I.M.A. To­praisar, s-a trecut la baterea po­rumbului cu ajutorul combinei. (Acest lucru l-am întîlnit în mai multe unități). In urma acestei inițiative, porumbul adus direct din cîmp, de la combina C.T.2R. este transformat în boabe. Ran­damentul — aproape 4 vagoane pe zi. Intens se lucrează și la Te­­chirghiol. Inginerul Constantin Stănescu ne-a­ informat că, din cele 322 ha, au fost recoltate 270, zilnic transportîndu-se de pe cîmp 40—50 tone de știuleți. Am găsit, însă, în unele uni­tăți, și aspecte mai puțin lăuda­bile. Consiliile de conducere, or­ganizațiile de partid din aceste unități, cunoscînd deficiențele, vor trebui să-și mobilizeze toate forțele pentru remedierea lor. Va trebui să nu se uite că există mult porumb pe cîmp supus de­gradării. In acest scop, mijloace­le de transport trebuie să fie folosite din plin, zi și noapte, pentru depozitarea în condiții corespunzătoare a întregii recol­te. Șt. MIHAI PE CÎMP SE MAI AFLĂ ÎNCĂ PORUMB Urgentarea stringerii recoltei cere uni efjort susținut RITMUL POATE FI ÎNCĂ ÎMBUNĂTĂȚIT • 77.000 ha recoltate pînă ieri dimineața • 7 cooperative agricole au încheiat recoltatul • La Tuzla, 23 August, Valul lui Troian și Saligny se recoltează ultimele hectare • O inițiativă a I.M.A. Topraisar, care trebuie extinsă . Cînd treci pragul zilei, lucrînd 10—12—15 ore, campania avansează într-un ritm accen­tuat. Au copiii dreptul să-și judece părinții? Convorbiri particulare de V.­ARACHEVAN Desigur ca răspunsul il presupu­neți cu ușurință. O lege a vieții, a obiceiurilor acestui pămint, bogat in datini și înțelepciuni, neagă orice gînd strîmb, posibilitatea oricărei puneri sub semnul incertitudinii a părinților. Părinții nu pot fi buni sau răi, doriți sau nedoriți, ei sunt părinți și nimic mai mult sau ni­mic mai puțin. Dar dacă o realitate atît de stabilă, cum e cea a descen­denței, nu poate fi negată, ea poate fi, totuși, pusă sub lupa măritoare a spiritului critic. Evident, mă voi feri să dau un răspuns frontal, cel puțin nu înainte de a divulga scri­soarea care ne obligă să abordăm această delicată chestiune. Deși ne dă identitatea sa exactă — nume, prenume, liceul, localita­tea, virsta etc. — ne vom feri, din motive lesne de priceput, să le transcriem, aici, întocmai. Elevă în una din ultimele clase ale liceului din Năvodari, Mariana M. ni se confesează într-o tonalitate drama­tică : „Părinților nu le cer să mă crească ca-n.’ palme pentru că văd că tăticii’ cu salariul său trebuie să asigure existența familiei și între­ținerea a trei copii la școală... Mă mulțumesc cu ce am, nu cer mai mult. Nu sunt o fată rea, ajung a­­casă la ora 15 și, dacă nu în fie­care zi, cel puțin din două în două zile, fac tot ceea ce face o gospo­dină la casa ei... învăț bine și din punctul acesta de vedere părinții nu se pot plinge“. Să întrerupem puțin transcrierea. O familie obiș­nuită, care face față unor greutăți inerente, mulțumită de felul in ca­re odrasla lor învață la școală. Nici fata nu are, cum ne mărturisește, pretenții care să întreacă posibilită­țile părinților și totuși... Pare paradoxal dar conflictul, real sau imaginat doar de coresponden­ța noastră, este generat de o neîn­chipuit de banală nemulțumire a a­­cesteia : „Părinților nu le cer decit să-mi dea și mie voie duminica la un film cu prietenul. Cînd cer însă așa ceva mama izbucnește intr-o explozie de cuvinte urîte, deși este o femeie care citește mult și-și dă seama ce trebuie și ce nu trebuie în viață. Oare e atit de grav să merg la film cu un băiat pe care-l cunosc și care are o statornică afecțiune pentru mine ?“ Nu, vă conjur, nu zideți ! E superb ca la o astfel de virsta să n-ai alte nemulțumiri de­cit una de o astfel de natură ? Dar oare e tot atît de frumos ca să-ți reclami părinții pentru intoleranță la o astfel de dorință ? Ar avea a­­ceștia vreun motiv oarecare de a fi impermeabili la dorința unei tinere aflate în pragul maturității de a merge la un film cu un prieten de inimă ? „Acum 8 luni, adică la 16 ani și ceva, am avut primul meu prieten la care am ținut foarte mult... Acum țin la alt băiat, nu la fel ca la primul, însă el ține la mine foarte mult“ etc., etc. Nu ne e în fire să banalizăm sentimentele oa­menilor, in general, și, îndeobște, ale omului tînar, dar nici de a trece cu vederea, încurajind, astfel, schimbarea opțiunilor sentimentale la fiecare pătrar de an. Sîntem, la rîndul nostru, intole­ranți ? Veți fi dv. mai îngăduitori ? Vă va dezamăgi, sîntem siguri, so­luția pe care o propune corespon­dența noastră acestui conflict, oare­cum, pueril : „Nu sunt smintită ; to­tuși, m-am hotărit să-mi părăsesc familia, să-mi caut alți părinți care mă vor înțelege, care mă vor ajuta cu toate că ii sunt recunoscătoare mamei, că m-a crescut...“ Aceasta-i (Continuare în pag. a IlI-a) î: Azi, în pag. a ll­ a HOTĂRÎRI ALE­­ CONSILIULUI DE MINIȘTRI I privind generaliza­­­­rea experimentării­­ noului sistem de sa­­­­larizare în alte ra­­­­muri ale economiei § I naționale ^iiuniniu iniiiniunuinn în mu^ ÎNCHEIEREA VIZITEI TOVARĂȘILOR 9 NICOLAE AN­U ȘI ION GHEORGHE MAURER IN SA BOMBAY 18. — Trimișii spe­ciali Agerpres, Nicolae lom­escu și Paul Finanțu, transmit: Ultima zi a vizitei oaspeților români în In­dia a prilejuit o nouă și puterni­că manifestare a sentimentelor de prietenie care unesc cele două popoare, a dorinței lor de a se cunoaște mai bine, de a contribui la consolidarea unui climat in­ternațional de pace și înțelegere. Sâmbătă dimineața, președinte­le Consiliului de Stat al Republi­cii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, și tovarășa Elena Ceaușescu, președintele Consiliu­lui de Miniștri, Ion Gheorghe Maurer, și tovarășa Elena Mau­rer, însoțiți de Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, Cor­nel Burtică, ministrul comer­țului exterior, și de alte persoane oficiale, au părăsit orașul Banga­lore, plecînd spre Bombay. Pe aeroportul capitalei statului Mysore, împodobit ca și în ziua sosirii, cu drapelele de stat ale celor două țări, oaspeții români au fost conduși de guvernatorul Somanalli Lyer, cu soția, și de primul ministru al guvernului lo­cal, Pau­l Vcerendra. Erau, de asemenea, prezenți, pentru a-și lua rămas bun de la oaspeți, membri ai guvernului lo­cal și ai Consiliului Municipal al orașului Bangalore, generali și ofițeri superiori ai forțelor ar­mate indiene. Oaspeților le sunt oferite ghirlande de flori. Au fost intonate imnurile de stat ale României și Indiei. După ce a trecut in revistă gar­da de onoare aliniată pe aero­port, președintele Consiliului de Stat și-a luat un călduros rămas bun de la oficialitățile indiene. La capătul unui zbor de o oră și 40 de minute, avionul special cu care călătoresc conducătorii de stat români aterizează la Bom­bay. Orașul portuar Bombay, al doi­lea ca mărime din India (4.660.000 de locuitori) și printre cele mai mari din lume, este capitala sta­tului Maharashtra. Situat pe țăr­mul vestic al Indiei, Bombay-ul este astăzi, ca și în trecut, una din porțile maritime principale ale țării. Prin Bombay ia drumul străinătății cea mai mare parte a produselor de export din jumă­tatea de vest a Indiei, el primind, totodată, majoritatea mărfurilor importate de India din țările Eu­ropei și Africii. La ora 10:00 avionul special cu care au călătorit de la Bangalore conducătorii statului român și persoanele oficiale care îi însoțesc aterizează pe aeroportul din Bom­bay. Domnește aici, ca pretutin­deni unde au sosit oaspeții ro­mâni, o atmosferă sărbătorească- Drapelele de stat ale României și Indiei împodobesc clădirea prin­cipală a aerogării. La coborârea din avion, preșe­dintele Consiliului de Stat, Nico­lae Ceaușescu, cu soția, și preșe­dintele Consiliului de Miniștri, Ion Gheorghe Mauer, cu soția, sunt întâmpinați de guvernatorul statului Maharashtra, P. V. Che­­rian, cu soția, și de D. S. Desai, locțiitor al primului ministru al guvernului local. Oaspeților ro­mâni le sunt prezentați apoi mem­brii guvernului statului Maha­rashtra și alte personalități ale vieții publice. După ceremonia trecerii în revistă a gărzii de o­­noare și a intonării imnurilor de stat ale celor două țări, conducă­torii români se îndreaptă spre pa­latul guvernatorului, reședința pusă la dispoziția lor în timpul vizitei la Bombay. In cursul după-amiezii, tovară­șii Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, precum și persoanele oficiale care ii înso­țesc au făcut o vizită la centrul de cercetări atomice de la Trom­­bay, care poartă numele renumi­tului savant atomist indian Bhakhra. Coloana mașinilor oficiale stră­bate principalele bulevarde ale Bombay-ului. Orașul pare un a­­devărat furnicar de oameni. (Continuare în pag. a IV-a) SESIUNEA CONSILIULUI POPULAR AL JUDEȚULUI CONSTANȚA Ieri, a avut loc cea de-a III-a sesiune ordinară din actuala le­gislatură a Consiliului popular al județului Constanța. La sesiune au luat parte, alături de deputați, numeroși invitați, directori și pro­fesori din școlile din județ, pre­ședinți ai consiliilor­ populare. De asemenea, la lucrările se­siunii a luat parte tovarășul MI­RON CONSTANTINESCU, minis­trul învățămîntului. Deschizând lucrările sesiunii, tovarășul PETRE IONESCU, pre­ședintele Comitetului executiv al Consiliului popular județean, supus aprobării următoarea ordi­a­ne de zi: 1. Raport cu privire la desfășu­rarea procesului instructiv-edu­­cativ în școli în anul 1968—1969 și cu privire la crearea condiții­lor pentru buna desfășurare a în­vățămîntului în anul școlar 1989- 1970. 2. Expunere de motive și pro­iect de hotărîre cu privire la ra­tificarea deciziei nr. 347 din 26 august 1969 privind unele măsuri de reorganizare a sectorului sa­nitar. 3. Măsuri organizatorice, înainte de a se intra în ordinea de zi, deputatul Ion Tovală, vice­președinte al Comitetului execu­tiv al Consiliului popular jude­țean, a prezentat sesiunii infor­marea cu privire la activitatea Comitetului executiv de la sesiu­nea din iunie a.c. și până în pre­zent. Trecându-se la primul punct al ordinei de zi, deputatul Sever Baltac, inspector general al In­spectoratului școlar al județului Constanța, a prezentat raportul prevăzut la punctul 1 al ordinei de zi. Tot la acest punct al or­dinei de zi, deputatul Corneliu Ungureanu, președintele Comisiei permanente pentru învățămînt și cultură, a prezentat coraportul a­­cestei comisii. La acest punct al ordinei de zi au luat cuvintul tovarășii: Iordan Pandrea, președintele Consiliului popular al orașului Cernavodă, Nicolae Rădulescu, directorul Școlii generale din Săcele, Tom­a Mareș, președintele Consiliului județean al Organizației pionieri­lor, Anton Doroșin, președintele Consiliului popular al comunei Valul lui Traian, Vladimir Robu, prorectorul Institutului pedagogic din Constanța, Florica Dumitres­­cu, directoarea Școlii generale nr. 26 din Constanța, Vlad Tudorică, președintele Consiliului popular S. T. (Continuare in pag. a III-a) Am pus, in cadrul anchetei de față, unor specialiști, cadre de conducere, me­mbri ai comitetelor de direcție din mai multe unități economice, următoarea întrebare: „CE PREFERAȚI : CALMUL RITMULUI CONTINUU IN PRO­DUCȚIE SAU ZDRUNCINUL NERVOS, AGITAȚIA „ASALTU­LUI“ ? Evident, preferințele au înclinat fără rezerve spre prima alternativă. Ing. Ștefan DUMI­TRU, directorul Fabricii de celu­loză și hîrtie, înainte de a argu­menta, ne-a răspuns cu mai multe întrebări, concludente prin sesi­zarea multitudinii de consecințe negative ale „asaltului“ de sfîrșit de decadă, lună, trimestru ori­an. — Cui­ îi convine — remarca dînsul — să suprasolicite utilaje­le și oamenii ? Nu este oare lim­pede pentru oricine că produsele de calitate superioară se obțin nu­mai în condițiile unei ritmicități de ceasornic, ale unui flux conti­nuu, bine echilibrat ? Experiența noastră — a continuat directorul acestei fabrici tinere, dar binecu­noscute, prin producția de h­îrtie, atît în țară cît și peste hotare — arată că realizarea­ unei continui­tăți din prima pînă în ultima de­cadă. a unui­­ an, continuitate care să înregistreze de fiecare dată o sensibilă ascensiune a tu­turor parametrilor, depinde de în­tregul colectiv, de fiecare rotiță din angrenajul complex, dar nu complicat al fabricii. Au cuvintele directorului, pre­ferința lui, acoperire în rezultate­le practice ale fabricii? Da, ne-am convins de acest lucru. Astfel, la începutul ultimului trimestru producția globală era în avans cu 3,6 procente, echivalînd cu o va­loare de peste 2,5 milioane lei, iar marfa vindută și încasată de­pășise nivelul planificat cu aproa­pe 500.000 lei. Comitetul de direc­ție, pe baza rezultatelor obținute în lunile anterioare, a planificat in așa fel livrările, incit, ca luna octombrie, planul anual de ex­port să fie in cea mai mare mă­sură îndeplinit. — Fluxul producției — spunea Nicolae MIRCEA, secretarul co­mitetului de partid — a fost bine corelat cu opririle necesare revi­ziilor și, ceea ce este deosebit­ de important, el a fost imprimat de buna aprovizionare cu materie primă. Se știe, de pildă, că de doi ani producția de paie din județ este sub normal. Au fost chiar cazuri cînd trebuia să oprim fa­brica. Dar ne-am îngrijit să avem totdeauna o rezervă de stuf și, mai ales, celuloza necesară conti­nuării procesului de fabricație al hîrtiei. Cu alte cuvinte „secretul“ evi­tării asaltului, fie că acesta ar fi posibil la sfirșit de lună, de tri­mestru sau în ultima perioadă a anului, constă în măsuri de pre­vedere, o bună planificare, o a­­provizionare ritmică, o pregătire multilaterală — pe plan tehnic, profesional și economic —a fabri­cației. Dar, dacă teoretic, aceste probleme nu mai constituie de foarte mult timp secrete, dacă — așa cum spuneam — toți tovară­șii chestionați au... preferat, fără excepție, calmul (aparent, se în­țelege) ritmului continuu, în rea­litate lucrurile nu stau peste tot ca la unitatea amintită. In unele locuri este greu de presupus ca, cu tot „asaltul“ care urmează a Nicolae CONSTANTIN (Continuare in pag. a III-a) .Dobrogea nouă" ANCHETA ECONOMICA ÎN ULTIMELE LUNI ALE ANULUI CONTINUITATE, NU „ASALT ÎN REALIZAREA PLANULUI • Cui îi convine să suprasolicite utilajele și oamenii? • Secre­tul evitării „asaltului" • Dacă trimestrul ar avea șase luni... • Cheia de boltă a ritmicității: aprovizionarea •Patru „feluri" de a... onora contractele • In fiecare zi să se știe ce și cît trebuie realizat. ii Condițiile specifice nu pot fi o scuză Colectivul șantierului Electro­­montaj Constanța a realizat anul acesta lucrări de deosebită în­semnătate pentru economia jude­țului. Printre acestea se înscriu linia electrică de 220 kV Gura Ialomiței — Murfatlar, instalarea posturilor de transformare pe li­toral, linia și stația de HO kV Poarta Albă — U.S.A.S. Năvo­dari, lucrările de rețele și pos­turi de transformare la sistemul de irigații Carasu etc. Organizația de partid de la a­­cest șantier activează în condiții ceva mai deosebite decit altele. Nota de specificitate, cu toate consecințele ce decurg din aceas­ta, o dă, în primul rînd, faptul că cei 50 de comuniști muncesc pe șantiere presărate pe tot cuprin­sul Dobrogei și, uneori, in afara limitelor teritoriale ale acesteia. Practic, oamenii au mai puține posibilități de a se aduna. In discuția cu secretarul orga­nizației de bază, inginerul Ilie Buda, am încercat să aflăm răs­puns la întrebarea : Pornind de la condițiile concrete in care-și desfășoară activitatea organizația de partid, ce metode de lucru fo­losește biroul ei și ce efecte au acestea ? Se știe, de pildă, că adunarea generală a organizației de bază, forul ei superior, are menirea să sintetizeze experiența și înțelep­ciunea colectivă a comuniștilor, să pună în valoare potențialul lor de gândire și acțiune, să găsească răspuns problemelor ridicate în procesul activității zilnice pentru înfăptuirea sarcinilor. Or, biroul organizației de bază de la Elec­­tromontaj nu are încă o concep­ție clară asupra rosttuirii adunării generale. Iată două exemple, din mai multe existente : nu de mult, comuniștii și un num­­ăr de invi­tați au fost convocați să asculte un referat intitulat „Activitatea șantierului pe linie de produc­ție, protecția muncii și grija față de om", prezentat de șefa servi­ciului producție, inginera T. Dra­­gu, nemembră de partid. Pe parcursul a 10 pagini abundînd în cifre și date, materialul face­ o trecere in revistă, destul de detaliată, dar și suficient de plic­ticoasă, asupra celor trei proble­me. Nu din vina autoarei, desi­gur, materialul respectiv nu face și nu putea face nici o referire la munca organizației de partid, a comuniștilor, el n-a sugerat ni­mic in legătură cu îmbunătățirea activității politice in­­ rîndul oa­menilor. Cei patru comuniști care au luat cuvintul n-au depășit nici ei cadrul tehnicist al referatului. Deci, practic, adunarea de par­tid, care n-a hotărit de fapt ni­mic, nu s-a ridicat nici măcar la nivelul unei consfătuiri sindi­­cale bine pregătite. O a doua a­­dunare, la fel de superficial pre­gătită, a fost convocată pentru dezbaterea problemelor privitoa­re la noul sistem de salarizare ce urmează a fi aplicat. Și în acest caz avem de-a face cu un refe­rat steril. Mai înainte de a trece la o altă problemă, reținem, deci, lipsa de interes a biroului organizației de bază în pregătirea adunărilor ge­nerale. Ca urmare, adunări ne­eficiente, avind doar rolul de a informa (incomplet și unilateral) pe cei 25—30 de comuniști pre­zenți la adunări , (participare complet nesatisfăcătoare, deși în cîteva rînduri s-a cerut să se ia măsuri împotriva celor certați cu disciplina). In conducerea șantierului și a serviciilor sale muncesc un nu­măr mare de ingineri, tehnicieni și alți specialiști, membri de partid sau făcînd parte din acti­vul fără de partid al organizației de bază. Firesc, oamenii aceștia se deplasează cu regularitate la punctele de lucru, mențin o le­gătură permanentă cu terenul. Ei ar putea îndeplini foarte bine și nu cu eforturi deosebite unele G. STOIOVICI (Continuare in pag. a III-a)

Next