Dobrogea Nouă, februarie 1970 (Anul 23, nr. 6676-6699)
1970-02-14 / nr. 6687
DOBROGEA NOUĂ nr. 6687 Pag. a 3-a I A - j • •. j wfP j w a . n X- # X n 4 tura Í i i n ( a »arta » i n v a ț ft n>|ă ft | O „MARE“ EXPOZIȚIE A CELOR MICI De curând, la Casa pionierilor din Constanța a fost deschisă Expoziția de desene a pionierilor din orașul Hîrșova. Ea cuprinde un număr însemnat de lucrări ale elevilor din clasele V— VIII, selecționate cu grijă de către profesorii de desen Petre Roșea și Ion Turlacu, primul dintre ei fiind cunoscut cititorilor noștri de la expoziția pictorilor amatori, la care a fost prezent cu cîteva lucrări. Expoziția dă prilejul vizitatorului să întrevadă, dincolo de stângăciile caracteristice virstei micilor artiști, înmugurirea unor talente ce-și vor găsi, în timp, căile spre afirmare și echilibru. Interesantă ni se pare expoziția și prin prilejul pe care-1 oferă maturului de a pătrunde intr-un univers pe care fiecare dintre noi l-am traversat, un univers copilărie, in care imaginația colindă slobodă, plăsmuind sincer și candid înfățișări mai mult sau mai puțin naive, dar pline de farmecul inegalabil al primelor încercări. . Și cum in închipuirea copiilor acestui sfîrșit de secol, misterioasele lumi îndepărtate au început să-și dispute întâietatea cu lumea tradițională a legendelor și basmelor, un loc important în expoziție este ocupat de desenele ce transpun pe hîrtie visele despre Cosmos. Un Cosmos mișunând de ființe stranii și nave interplanetare. Amintim aici câteva: „Cosmos" a lui Antenia (clasa a VI-a B) sau un alt „Cosmos", aparținând elevei Duțulescu Constanța (clasa a I-a A), avînd în prim plan, alături de ciudații locuitori ai unei planete îndepărtate, o „farfurie zburătoare“ purtînd solii pămînteni. Apoi, alături de acestea, multe desene incercînd să închipuie „Orașul meu in anul 2.000" cu ochii lui Mirea Merin (clasa a V-a B), Albulescu Eugen (clasa a VI-a A) sau Tramiadis Mircea. „Tradiționaliștii" dau, bineînțeles, replică cuvenită „avangardiștilor“, păstrînd în desenele lor eroi și imagini din povestirile, basmele și legendele așa de dragi copilăriei. E prezent aici Ionică din satul Humulești lingă teiul cu pupăza buclucașă („Pupăza din tei“, desen de Angela Anghei, clasa a VI-a C), alături de eroii Mioriței („Miorița" — desen de Vasile Marian, clasa a V-a B) și de palatele din basmele cu Feți Frumoși și zmei („Palatul din poveste" de Emilia Vrînceanu și „Basm“ de Rodica Voinea, elevă în clasa a VI-a A). Nici vitejii daci, încleștați în luptă cu cohortele romane, n-au fost uitați („Pagini de vitejie", aparținind lui Costel Spătaru, clasa a VI-a A). Lumea înconjurătoare apare în desene privită prin prisma micilor artiști. Școala și evenimentele legate de ea, serbările de la pomul de iarnă: „La pomul de iarnă" de Spătaru Costel (clasa a VIII-a A) sau „Carnaval“ de Nina Ploeșteanu (clasa a VI-a A). Dar credem că cel mai bine reprezentat în expoziție este peisajul. Și nu intimplător cea mai frecventă temă abordată este cea legată, în special, de Dunăre sau baltă, copiii căutând și de multe ori reușind să prindă ceva din exoticul acestor peisaje. Spuneam nu întimplător, gândindu-ne la faptul că micii artiști s-au născut pe malul Dunării și e firesc ca marele fluviu, impunător și familiar în același timp, să fie unul dintre subiectele îndrăgite. Amintim aici doar cîteva lucrări : „Pe Dunăre“ (Dumitru Gioglovaji, clasa a VII-a B) sau „în baltă“ (Elena Piperea, clasa a VI-a C), aceasta din urmă fiind o bună reușită; ochiul de apă albastru întunecat, purtînd nuferi roșii și galbeni și totul străjuit in fundal de un zid de trestii reușesc să prindă liniștea și farmecul unui colț din bălțile Dunării. Luînd-o înaintea constructorilor de la Hîrșova, imaginația elevei Rodica Voinea (clasa a VI-a A) a și legat malurile fluviului cu un pod trainic („Pod peste Dunăre"). Ne-a reținut, de asemenea, atenția lucrarea elevului Andrei Cristea (clasa a VI-a E), intitulată „Peisajun verde", prin îndemînarea neașteptată cu care folosește diferitele tonuri de culori: „Peisaj dobrogean" (Andrei Cristea, clasa a VI-a B) și „Moschee“ (Doina Florea, clasa a VII-a B) sunt două lucrări ce încearcă (și reușesc) să oglindească ceva din caracteristicile peisajului dobrogean. Recunoaștem în ele maniera de lucru a lui Petre Roșea și e normal ca micii discipoli să fie influențați de dascălul lor. Portretul este și el bine reprezentat în lucrările elevilor din Hirșova. Menționăm aici lucrarea „Portret“ (Florea Doina, clasa a VII-a B), reprezentând un cap de fată, neașteptat de viu și reușit (bineînțeles, am considerat că nu-i necesar să vorbim aici despre originalitate). De asemenea, mai menționăm și două lucrări la realizarea cărora s-a folosit o tehnică întru cifra aparte, și anume lipirea unor fragmente de mărci poștale ce dau impresia unui mozaic. („Portret" de Ion Postolea, clasa a V-a B, și un cap de țăran al lui George Mareș, clasa a VII-a B). Mai sînt prezente și cîteva încercări de sculptură (aparținind elevului Dumitru Gioglovan, clasa a VI-a B) destul de reușite dacă ne gindim la virsta pe care o are autorul lor. Făcîndu-vă prezentarea numai a câtorva din lucrările expuse, sperăm că am reușit să dăm o oarecare imagine asupra expoziției. Costin GONSTANDACHE CARNET PLASTIC BREVIAR • Astăzi, pe scenele căminelor culturale, în cadrul Festivalului județean al cântecului și dansului — „Constanța ’70“, vor avea loc spectacolele „Dialog pe aceeași scenă“, in care se vor întrece formațiile artistice ale căminelor din Seimeni — Mircea Vodă, Cerchezu — Comana, Dobromir — Ioan Corvin, Deleni — Adamclisi și Poarta Albă — Valul lui Traian. Mline vor continua intilnirile între Horia — Topalu (a doua întanire), Peștera — Castelu, Saraiu — pantelimon, Eforie — Sechirghiol (a doua intUnire) și Ermanu — 23 August. Peste 35 de specialiști (maeștri coregrafi, actori, profesori) vor pleca în aceste centre, unde, impreună cu reprezentanți ai organelor locale, vor alcătui juriile ce vor desemna formațiile câștigătoare. • Duminică, 13 februarie, la sediul Școlii populare de artă, Casa creației populare Constanța organizează instruirea lunară a dirijorilor formațiilor muzicale din cuprinsul județului. • La Casa de cultură din Mangalia, are loc astăzi pregătirea formațiilor artistice in vederea unei deplasări in comuna 23 August, aceasta fiind o ultimă verificare înaintea confruntării cu formația artistică a Hirșovei, in cadrul „Dialogului pe aceeași scenă“. Duminică, 15 februarie, programul va începe cu acțiunea pionierească intitulată „Concursul isteților“, pe tema „Să ne cunoaștem orașul". Va avea loc, apoi, o seară cultural-distractivă, în cadrul căreia va fi prezentată conferința „Pagini de istorie“ (comemorarea evenimentelor din 16 Februarie 1933). In continuare, formațiile artistice ale Casei de cultură vor oferi celor prezenți spectacolul „La rampa scenei, artiștii noștri“. Cinci minute despre rocile selenare Pe cîteva zile, la București se află expus un fragment din probele de rocă lunară aduse pe Pămint în iulie 1969 de membrii temerarei expediții selenare „Apollo 11“. Fragmentul de rocă lunară, spongios, de culoare cenușie, cu fine reflexe de diamant, are dimensiunile unui ou și cântărește circa 30 de grame. In holul sălii Dalles, unde se află pentru o scurtă perioadă acest „giuvaier științific“, am intilnit pe doctorul John A. O’Keefe, șef adjunct la Laboratorul de studii, planetare pentru fizica spațială de la Centrul ,,Goddard“ de zbor spațial, aparținând N.A.S.A. Cunoscutul om de știință, unul dintre principalii cercetători ai rocilor selenare, ne-a spus între altele: — Profit de acest prilej spre a-mi exprima plăcerea de a mă afla în România, țară care mă impresionează nu numai pentru frumusețile sale, ci și prin faptul că ea este patria unor savanți de renume mondial, ale căror cercetări au contribuit în mod fundamental chiar la crearea posibilităților omului de a se avînta în imensele spații interplanetare. Mă gândesc cu adine respect la profesorul Hermann Oberth, din Sibiu, considerat părintele rachetelor Apollo, primul om de știință care a dat consistență inginerească aici pe pământul României zborului spațial imaginat de alțți vizionari. — Ce importanță științifică au probele lunare, asemănătoare celei prezentate la București ? — Astronauții Neil A. Armstrong și Edwin E. Aldrin au cules de pe Lună 33 kilograme de roci, sol și pulbere. Aceste eșantioane — prima materie adusă vreodată de oameni pe Pământ de pe un alt corp ceresc — sunt considerate ca fiind cel mai prețios material științific din istorie. Fragmente ale probelor au fost puse la dispoziția unui număr de 10S cercetători principali in Statele Unite și unui număr de 36 specialiști in alte opt țări, savanți proeminenți în domeniul specialităților respective. — Cum au decurs cercetările preliminare ? — După cum se știe, eșantioanele aduse de membrii echipajului „Apollo 11“ au fost colectate in patru etape, la cîteva minute după ce Armstrong a pus piciorul pe Lună. Astronauții au notat și fotografiat poziția probelor și locurile unde au fost găsite. Oamenii de știință sunt de părere că o asemenea documentare este atit de importantă pentru munca lor de cercetare, încit se va cere in cadrul viitoarelor misiuni ca astronauții să depună un efort special în această direcție. Savanții au primit si un alt gen de material lunar — „probe de carotaj“, extrase de sub suprafața lunară cu ajutorul unor instrumente de excavare speciale. Pe Pământ, eșantioanele au fost supuse unor experiențe de „timp critic", considerate necesare înainte ca probele să poată suferi modificări datorită timpului petrecut departe de Lună și a expunerii la atmosfera terestră. Totodată, 39 de specii de animale și plante au fost expuse influenței materiei selenare pentru a determina dacă aceasta conține microorganisme nocive. In cadrul testelor preliminare, fragmente de roci lunare au fost încălzite peste punctul lor de topire, înghețate pînă ce au devenit casante, ciocănite, întinse și presate pentru a se determina rezistența și flexibilitatea lor; au fost introduse în soluții chimice; au fost calibrate proprietățile lor de emisiune de radiații și proprietățile magnetice; a fost măsurată conductivitatea lor electrică și termică, au fost iradiate și au fost colectate gazele emanate. ~ Care sunt primele rezultate ale activității de cercetare a rocilor lunare ? — După primele cercetări, asidue, neîntrerupte, oamenii de știință au fost în unanimitate de părere că nu există nici „virusuri lunare“, nici „boli lunare“. N-am găsit nici un indiciu al unei creșteri bacteriene, sau de altă natură. Nu am găsit, puur și simplu, vreo formă de viață pe Lună. Experiențe menite să depisteze fosile, care ar dovedi că a existat viață într-o fază mai timpurie in evoluția Lunii, au fost negative și au întărit teoria că Armstrong și Aldrin au fost primele ființe care au atins Luna in cele 1,5 miliarde de ani ai existenței ei. O descoperire surprinzătoare s-a ivit in legătură cu un test efectuat în vederea determinării virstei aproximative a rocilor. In cadrul acestui test, cunoscut sub denumirea de „datare potasiu-argon“, savanții au analizat măsura în care potasiul radioactiv din roci s-a descompus în gazul Inert argon. O asemenea descompunere este un proces natural, care începe o dată cu formarea rocii și se menține în tot cursul existenței ei. Rezultatul surprinzător al testului: vechimea — 3,5 pina la 3 miliarde de ani. Se speră insă, a încheiat omul de știință american, că in cadrul viitoarelor misiuni Apollo vor fi aduse pe Pămint și roci de aproape aceeași virstă cu Luna. — După această expoziție, „premieră“ selenară in București, așteptăm la sfirșitul lunii februarie și vizita echipajului navei „Apollo 13“ — Charles Conrad, Richard Gordon și Allan Bean. Care a fost contribuția lor la eforturile oamenilor de știință in dezvăluirea tainelor Lunii ? — Rezultatele tuturor expedițiilor Apollo au făcut posibil ca omenirea să capete o nouă imagine a Lunii, deschizind un nou capitol, fără precedent. In domeniul științei. — Și ce va urma ? — Pînă acum, astronauții au explorat regiunile joase ale Lunii. Atenția ar urma să se concentreze asupra regiunilor înalte, care sunt asemănătoare cu cele de pe Pământ. Cine știe ! Poate că, studiindu-le, vom găsi răspunsuri și asupra unor fenomene geologice pămintene. Gh. BRĂTESCU, redactor la Agerpres Noutăți de ultimă oră de la Brașov „CERBUL DE AUR“ - IN FEBRA PREGĂTIRILOR Ca și la primele două ediții, in orașul de la poalele Tîmpei vor fi prezenți, in acest început de primăvară, reprezentanți ai majorității lor de televiziune din studiouriEuropa la care se vor adăuga un buchet de mari vedete prezente „hors contours". Ieri s-a stabilit programul festivalului și concursului, pe care considerăm că nu este lipsit de interes să-l facem cunoscut și publicului constănțean. Marți, 3 martie, ora 20 — deschiderea oficială a concursului și festivalului, prezentarea concurenților și a membrilor juriului internațional. Prima parte a serii-concurs. Partea a doua — recital „hors concours" — Connie Franțis (S.U.A.). Miercuri, 4 martie, ora 20 — concurs și microrecital prezentat de Luminița Dobrescu, câștigatoarea „Cerbului de aur“ la cea de-a doua ediție a festivalului. In partea a doua vor cînta Josephine Baker și Memphis Slim, reprezentanți de frunte ai middle-jazz-ului de peste ocean. Joi, 5 martie, ora 20 — concurs. Partea a doua — recital Bogdana Karadoceva (Bulgaria) și Nicoletta (Franța). Vineri, 6 martie, ora 20 — concurs. Partea a doua — recital Ewa Demarczyk (Polonia) și Marie Laforet (Franța). Sîmbătă, 7 martie, întregul program este consacrat recitalurilor „hors concours" susținute de Eva Pilarova (Cehoslovacia), Mihaela Mihai și Claude Naugara. In acest timp juriul internațional va delibera asupra stabilirii laureaților concursului. Duminică, 8 martie, ora 20 — decernarea premiilor și concertul laureaților. Recital prezentat de Raphael — vocea de aur a Spaniei, cîntărețul suprasolicitat în lumea hispano-americană, cel mai bine plătit la Buenos Aires și Madrid. Tot ieri, s-a aflat la Brașov cu regret că, la această ediție, nu vor mai participa Enrico Marias, algerianul in vîrstă de 31 de ani, care a cucerit Parisul doar cu o ghitară, și Richard Antony, cîntărețul cu 10 milioane de discuri. Cu despre alte amănunte din culisele festivalului și concursului internațional „Cerbul de aur“ Brașov 1970 — într-o corespondență viitoare. Dumitru RUJAN, redacția ziarului „Drum nou“ — Brașov minmn mm de G. STOLNICI Când veți avea vreodată vreme, să priviți balconul acela... agățat de cer. De acolo, cineva a aruncat o piatră. Materia muabilă a prins a-i face foc, rostogolindu-și sîngele invizibil in năvalnice dealuri concentrice care se pierd fără formă către marginea spațiului. Piatra a căzut undeva. Curioșii au alergat s-o vadă, dar ea, speriată, a dispărut, transformindu-se într-o secundă. Oamenii au însemnat locul, așezînd o tăbliță cu inscripția: atenție! pe-aici ca de timp. (din „Viața românească“ nr. 1) RĂCITE CU MOTOARE IONICE O știre de presă, laconică, anunța că a fost lansat un satelit de tip „Sert". Lansarea s-a făcut cu ajutorul unei rachete cu motor ionic. Intr-o epocă în care omul a pășit pe suprafața Selenei, mulți ar fi tentați să nu dea importanță unei știri de genul celei de mai sus. Cu toate acestea, ea prezintă tui interes deosebit. Nu prin faptul că menționează lansarea unui nou ____________ satelit, ci prin aceea că pentru aceasta a fost folosită o rachetă cu motor ionic. In ultimii 13 ani, lumea a asistat la uriașul salt făcut în domeniul cuceririi spațiului cosmic. Alături de dezvoltarea tehnicii și tehnologiei de fabricare a cabinelor spațiale și a rachetelor purtătoare, un rol important, în această perioadă, l-a jucat punerea la punct a motoarelor capabile să transporte oameni și aparataj dincolo de granița gravitației terestre. Cu toate acestea, potrivit afirmațiilor unor savanți reputați, nu vor putea fi făcuți pași importanți în domeniul cuceririi Universului pînă cînd nu va fi construit un motor care să folosească o cantitate cit mai mică de combustibil. Și aceasta pentru că sporirea cantității de combustibil în rezervoarele rachetei purtătoare duce, implicit, la sporirea dificultăților de ordin tehnic privitoare la realizarea lansării și a revenirii pe Terra. In plus, o rachetă de genul celor folosite până în prezent este mult prea costisitoare pentru a putea fi folosită în călătorii interplanetare. Nu puțini sunt acei care își pun deja întrebări în legătură cu economicitatea zborurilor spațiale de pînă acum. Se pare că o soluție a acestei probleme ar putea să o constituie rachetele purtătoare echipate cu motoare ionice. Capabile să dezvolte energii de multe ori mai mari decât cele echipate cu motoare acționate cu combustibili „clasici“, rachetele cu motoare ionice prezintă, deocamdată, dezavantajul de a nu putea funcționa decit în condițiile vidului cosmic. La recentele plasări pe orbită cu ajutorul unor astfel de rachete s-a recurs la un artificiu tehnic — pentru străbaterea atmosferei au fost folosite rachete de tipul „Atlas-Agena“, iar după aceea au fost puse în funcțiune rachetele cu motor ionic. Succesele înregistrate îi îndreptățesc pe creatorii acestora să creadă in reușita punerii lor în exploatare pe scară largă. Alături de avantajele energetice pe care le prezintă față de rachetele purtătoare „clasice", noul tip de rachete se dovedește a fi preferabil chiar și celor acționate de energia nucleară. Iată de ce nu puțini sunt aceia care apreciază că racheta cu motor ionic are multiple șanse de a deveni partea motrice a viitoarelor vehicule spațiale. E. I. ȘTIINȚA- TEHNICA Tinera violonistă Silvia Marcovici, pe scena muzicală constănțeană Viața muzicală constănțeană cunoaște miine un eveniment major marcat de prezența violonistei Silvia Marcovici, personalitate artistică in plină formare, recent laureată a prestigiosului concurs „Marguerite Long — Jaques Thibaud“, deținătoare a „Premiului special al prințului de Monaco". Tinera solistă, in virstă de 17 ani, dar cunoscută de-acum în capitalele europene ale muzicii, este elevă în clasa a XI-a a Liceului de muzică nr. 2 din București. Ea și-a început studiile cu regretatul profesor G. Avakian, care i-a remarcat calitățile excepționale, seriozitatea în pregătire și talentul său neobișnuit, cu ocazia unui festival republican al școlilor și institutelor de artă (în 1952, cînd S.M. avea doar 10 ani...). Ulterior, devine eleva cunoscutului violonist Ștefan Gheorghiu, completîndu-și repertoriul, datorită capacității sale de asimilare, cu sonate și concerte ale celor mai mari compozitori clasici și moderni, români și străini, pregătindu-se asiduu pentru o carieră artistică care nu întîrzie să se prefigureze, întreprinde turnee in Franța, Olanda, R.F.G., Austria, Belgia, Italia, Portugalia, R.D.G., consemnate în totalitate elogios de către critica de specialitate. Criticul muzical al marelui cotidian francez „Le Figaro“, J. Clarendon, scria : „Silvia Marcovici exprimă cu atât de multă delicatețe un sentiment foarte personal și ardent ce captează inima". Ziarul danez „Haga Tage Blat“ consemnează: „Ascultînd-o (n.n. pe Silvia Marcovici), putem să afirmăm că vioara nu mai prezintă pentru ea nici un secret... Ea este un muzician de concert, tot atât cit este și un interpret de muzică de cameră, citită pe corzile sensibile fără nici o ezitare ; pentru ea accentul dinamic rămîne un accent dinamic, iar un „forte" rămîne un „forte" dealterat cu nimic“... La sfîrșitul anului 1969 pătrunde pentru prima dată sub cupola Ateneului, acolo unde marele muzician George Enescu a dat viață Rapsodiilor ce au înconjurat lumea. Netimorată de „prezența" apăsătoare a marilor săi înaintași, Silvia Marcovici interpretează o piesă muzicală melodioasă de mare cantabilitate, predispunînd la virtuți violonistice. Simfonia spaniolă pentru vioară și orchestră de E. Lalo, atrăgîndu-și aprecierea și admirația unanimă, făcând să se vorbească despre „amplitudinea sunetului viorii sale", despre „tehnica strălucită“ și „sensibilitatea sa artistică excepțională". Programul conține piese de mare atractivitate : Haendel — Suită din muzica apelor ; Bizet — Colțul copiilor ; Ceaikovski — Concertul pentru vioară și orchestră ; Himperdink — Uvertura la opera „Hansel și Gretel“ ; Respignj — Păsările. C. ILEANU NOTE DE LECTORAi,Baconsky: MERIDIANE In afara preocupărilor sale ca poet, Baconsky se arată un pasionat cititor al literaturii mondiale, pe care a căutat s-o facă cunoscută și marelui public, familiarizîndu-l sau informindu-l asupra unor poeți sau scriitori mai puțin cunoscuți la noi. Actul lui Baconsky este meritoriu, pentru că notele sau însemnările sale, mai largi sau mai restrînse, nu sunt rigide și didactice, pedante și pretențioase, cum le redactează adesea unii critici și eseiști, ci, ele sunt vii și foarte colorate. Au o valoare deosebită și pentru că pornesc de sub pana unui poet. Citind portretele creionate de Baconsky, se vădește încă odată că poeții sau scriitorii sunt aceia care înțeleg și descifrează admirabil, până în cele mai subtile ascunzișuri, opera unui creator. Cititorul rămîne, în cele mai dese situații, alături cu realitatea creatorului, cu acel CE, care scapă aproape tuturor. Numai un poet poate să-l înțeleagă, intru totul, pe alt poet. Volumul de care ne ocupăm nu este inedit, dar acest fapt nu-i scade valoarea. In paginile lui, Baconsky a grupat cele două volume apărute în 1963 și 1965, Poeți și poezie și Meridiane, la care a adăugat o suită de eseuri și portrete inedite, inclusiv o Schiță de fenomenologie poetică. Cele două cărți amintite sunt epuizate de mult și ca atare se simțea nevoia unui volum, în care ele să fie reunite și din nou prezentate publicului doritor să afle din pana unui om de litere și cu o vastă cultură care este peisajul literar de pe glob. Meridiane, volumul in discuție, este mai mult decit o carte de portrete literare și de analize rafinate, este o istorie a literaturii mondiale concepută sub forma unor portrete și schițe de figuri literare. Nu știu dacă autorul s-a gândit la acest fapt, dar, fie că a făcut-o deliberat sau nu, cartea s-a închegat ca atare, fiind o minunată istorie vie și colorată, agreabil scrisă, a peisajului literar mondial. Cartea este arhitecturală pe trei părți. In prima parte, autorul se ocupă de problemele poeziei. Ea se deschide cu un eseu, Schiță de fenomenologie poetică, care poate să fie socotit și studiu, dată fiind finețea și adîncimea cu care este tratat. Autorul coboară în procesul de creație lirică, căutind să definească ce este poezia și mai ales să-i stabilească funcțiunea și finalitatea. Eseul este scris destul de cursiv; înțeleg prin aceasta că este accesibil chiar neavizaților, fără îndoială că el poate să facă obiectul unui studiu anume, care este absent în literatura noastră. Valoarea acestui eseu despre poezie este îndoită pentru că autorul este poet și ca atare ceea ce spune sunt fapte trăite și simțite, aduse chiar din laboratorul de creație al poetului. Tot in această parte, Baconsky înfățișează pe Beat generation din Statele Unite, pe care îl prezintă obiectiv. Acestui portret ii urmează Actualități spaniole, un articol extrem de interesant pentru că publicul nostru cunoaște vag literatura contemporană spaniolă. De valoare egală, poate chiar sporită, sunt: Poezia contemporană japoneză, însemnări daneze ca și Poezia modernă a Finlandei. In fiecare din aceste articole, cititorul găsește informații literare extrem de prețioase, variate și bogate, mai ales că se înfățișează peisaje și aspecte literare aproape necunoscute. Partea a doua a cărții are un titlu complet adecvat conținutului Portrete contemporane. Seria acestor portrete se deschide cu Georg Trakl, poetul austriac care este în același timp și părintele expresionismului german în lirică. Ii urmează Franz Kafka și Constantin Kavafis, poet grec, socotit astăzi ca unul din marii lirici contemporani. Seria portretelor de literați se continuă cu Antonio Machade, Albert Camus, Eugenio Montale, Umberto Saba, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, César Vallejo, Tomasi di Lampedusa și Carl Sandburg. Partea a treia a cărții. Profiluri și schițe, este de fapt, în mare măsură, o urmare a galeriei de portrete făcute mai sus. William Faulkner este cel care deschide suita, ea, fiind închisă de un fel de necrolog, închinat lui Nazim Hikmet. Rodica ZANK