Dobrogea Nouă, aprilie 1971 (Anul 24, nr. 7034-7059)

1971-04-20 / nr. 7050

DOBROGEA NOUA nr. 7050 Activitatea unor cămine culturale continuă să rămînă sub nivelul exigențelor actuale Pe urm­ele articolelor publicate de g­abrivii BB­mă Cu două luni in urmă, ziarul nostru publica rezultatele unui raid-anchetă care își propusese să „radiografieze" modul de des­fășurare a activității căminelor culturale dintr-un mare număr de sate ale județului Constanța. Se concluziona atunci, pe de o parte, că „cele mai multe cămine culturale și-au amplificat activi­tta i­, na­ri n­oile constatări „nu pot să-i liniștească pe cei care răspund de activitatea culturală la sate“ întrucît în mul­te locuri realitățile surprinse nu puteau fi generatoare de satisfac­ții. De curînd, un nou raid-anchetă pe același itinerariu, pornind de la acele constatări, ne-a prilejuit contactul cu o serie de aspecte pe care le consemnăm în rândurile ce urmează. Primul nostru popas a avut loc la Castelu. La fel ca și rândul tre­cut, am putut constata aici ace­eași atenție cu care conducerea căminului cultural (director — Vasile Radu) se preocupă pentru a reuși ca timpul liber al săteni­lor să coincidă cu posibilitatea de a-și dezvolta intr-un cadru pro­pice o serie de aptitudini artisti­ce, de a-și diversifica gama de cunoștințe din cele mai variate domenii, pe baza unui program de activitate care întrunește, în același timp, atributele de util și plăcut. O bibliotecă cu aproape 6.000 de volume, cu colecții de ziare și reviste la zi, un punct de documentare și consultații sprijinul celor ce studiază docu­ma­mentele de partid și de stat, do­rința de a cunoaște și direcționa preferințele de lectură ale citito­rilor, numeroasele acțiuni cu car­tea ne-au certificat pasiunea cu care înțelege să muncească in­tr-un sector atit de important bi­bliotecara Virginia Chivu.­­ Planul nostru de activitate, ne spunea directorul căminului, este axat pe sărbătorirea aniver­sării semicentenarului partidului. In acest sens, încercînd să son­dăm ceea ce ar interesa marea masă a țăranilor cooperatori, am ales acele manifestări și acele modalități de prezentare care pot atrage un număr sporit de parti­cipanți. Am preconizat și realizat acțiuni interesante care se referă la lupta partidului nostru înainte de 23 August 1944 și in opera de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate, acțiuni care, concepute variat, au căutat și — sperăm — au reușit să se adreseze tuturor vîrstelor și tutu­ror preferințelor. Nu putem încheia șirul con­semnărilor de la Castelu, fără a aminti de răui­abilul efort depus de conducerea căminului cultu­ral, îndeaproape îndrumată de comitetul comunal de partid și consiliul popular pentru con­struirea unui cămin cultural în satul Nisipari. Este o dovadă în plus că, atunci cînd inițiativele unor oam­­eni de inimă sînt spriji­nite de organele locale de partid și de stat, se pot obține rezultate demne de luat ca exemplu. La ora 17 cînd, firesc, un lăcaș sătesc cultural ar trebui să fie gata pentru a-și primi așa cum se cuvine oaspeții, căminul cultu­ral din Mircea Vodă ne-a întîm­­pinat la fel de neprimitor ca și cu două luni în urmă. Nici directo­rul (Dum­itru Cojocaru), nici bi­bliotecara (Maria Tatu) nu sint de găsit. O tablă de afișaj cu gea­murile sparte nu cuprinde decit cîteva bucățele de hîrtie, îngăl­benite de vreme, care notează cî­­țiva cooperatori evidențiați in campania de... anul trecut (!). Un cititor venit să predea cărți (Ion Dragomir, muncitor la stația de pompare Mircea Vodă) ne îndru­mă spre librărie. Aflase că acolo se găsește bibliotecara. Ne du­mirim, în sfirșit, că directorul e la o sesiune a consiliului popular comunal, iar bibliotecara, dansa­toare in echipa comunei, e la o repetiție în satul Faclia. In aceas­tă situație deci, oricui i se poate părea „normal“ ca ușile căminu­lui să rămînă închise, răpind ast­fel amatorilor orice posibilitate concretă de a-și petrece seara. La Rasova, căminul cultural, cu lacăt la ușă, bolovani aruncați la intîmplare prin preajmă, geamuri sparte care ne permit să vedem înăuntru două mese de tablă, ci­­teva bănci de lemn, o cutie pen­tru peliculă cinematografică — dovezi că o mină de gospodar­ii-a mai trecut de mult timp pe aici. Despre activitatea căminului e greu de aflat ceva. Un tînăr ne spune că ceea ce a văzut in ulti­mul timp a fost filmul „Vagabon­dul“. Iar pe cel care ne-ar putea da relații, directorul Ion Bratu, trebuie sa-l credem pe cuvînt, căci nu poate justifica nimic prin faptul că nu are menționate acti­vitățile căminului în obligatoriul registru zilnic, ceea ce i-ar răpi exact cîteva minute pe zi. Tele­vizorul funcționează „dar nu cine știe ce“, din patru jocuri de rum­my, două au pietre lipsă, la patru cutii de șah sunt piese pentru... zece jocuri — cam aceasta e „zestrea“ căminului din Rasova. — Vinovate de această situa­ție sînt conducerile celor două cooperative din comună, este de părere președintele consiliului popular comunal, Ion Ghenea. Deși obligate de lege să aloce *­­Hu­ti „unic­ile bani pentru fondul social-cultural (cam 32.0110 lei), cu care s-ar putea cumpăra materia­le proprietate ale cooperativelor, date însă in custodie căminului cultural, conducerile cooperative­lor nu au transferat sumele pe a­­nul 1970 nici pînă in acest mo­ment. Apare atunci, firesc, întrebarea: să fie oare respectarea legii fa­cultativă pentru C.A.P.-urile din Rasova ? Și oare nu există nici o posibilitate pentru a le obliga să-și respecte îndatoririle cu atât mai mult, cu cit numai coopera­torii înșiși sunt singurii benefi­ciari ai înzestrării materiale a căminului ? Iată deci ea nici acest raid-an­chetă nu a putut consemna vreo „înviorare“ substanțială tocmai acolo unde ea era de așteptat. A­­mintind și alte deficiențe ale muncii cultural-artistice din ca­drul căminelor culturale — slaba participare a cadrelor didactice la un gen de activitate care pentru ele constituie îndatorire de servi­ciu, sprijinul cu totul formal și ocazional al Casei județene de creație (ai cărei instructori trec prin sate în mare grabă, temîn­­du-se să nu piardă următorul tren sau autobuz spre Constanța), insuficientul control exercitat de Comitetul județean pentru cultu­ră și artă — ziarul nostru atrage din nou atenția asupra faptului că, in lipsa unor eforturi conver­gente ale organelor răspunzătoa­re de bunul mers al activității căminelor culturale, in multe sa­te și comune acestea au intrat sau riscă să intre intr-un dificil impas, îndepărtând de binefaceri­le culturii și artei un m­are nu­măr de săteni care au tot drep­tul să aștepte mai mult și mai bi­ne de la așezămintele culturale. Arcadie STRAHILEVICI ☆ Insămînțatul porumbului (Urmare din pag. 1)­gricultură s-a lucrat din plin, pe­rioada semănatului la porumb a fost scurtată la 7—8 zile. Așa se explică și faptul că pînă ieri di­mineața un număr de 13 coopera­tive agricole de producție, respec­tiv cele din Almalău, Esichioi, Lip­­nița, Măgura, Arsa, Ciocîrlia de Jos, Agigea, Castelu, Tortomanu, Siliștea, Nuntași, Miorița și Sa­rani, au reușit să raporteze ter­minarea completă a insămințării porumbului. Printr-o știre de ulti­mă oră am fost informați că în seara zilei de ieri s-a terminat în­­sămînțatul porumbului și la C.A.F. Independența. Prin eforturile de­puse de mecanizatorii Murat Peim, Ion Bogdan și A. Eros, semănatul porumbului pe cele 624 hectare s-a încheiat în numai 8 zile față de zece planificate. In majoritatea unităților agrico­le, calitatea lucrărilor executate este urmărită îndeaproape. Spe­cialiștii, președinții și brigadierii de cîmp sunt prezenți la fața lo­cului. Pe o sală de porumb a C.A.P. Tuzla, de pildă, tractoriștii Marin Fotescu, Constantin Signeanu, Gheorghe Voicu și Ion Voinescu executau lucrarea cu patru semă­nători, sub directa supraveghere a tovarășului Dumitru Borcan, șeful secției a Il-a de mecanizare Tuz­la, și a tovarășului Nicolae Barbu, în cri­na viii soli­ști piif suprai­vpi. Dar cu doua zile in urma, pe o sală de porumb a C. A. P. Al­bești, în afară de brigadierul de cîmp Nejdler Osman, nu era prezent nimeni la fața locului. Președintele cooperativei, tovară­șul Milan Făleanu, care n-a fost de găsit, ar fi văzut poate, dacă era prezent aici, că pe sola care se semăna erau cantități mari de resturi vegetale care n-au fost e­­liminate în prealabil. Firește că pe astfel de sole, densitatea realizată la hectar este pusă sub semnul întrebării. DENSITATIA (Urmare din pag. I) mandel, Constantin Pușcuță, s-au luat toate măsurile pentru buna desfășurare a lucrărilor de semă­nat : s-a pregătit patul germina­tiv, s-au încorporat în sol peste 1.600 tone gunoi și s-au dat 400 kg superfosfat la hectar, sub disc, pe toată suprafața, iar pe 85 ha s-au administrat 200 kg uree la ha și 100 kg la ha azotat de a­­moniu. In cadrul acestei ferme, în 1970 s-a obținut, pe suprafața de 89 ha, o producție de 9.210 kg la ha. Ținind cont de experiența a­­cumulată în cei doi ani de cind se cultivă porumb in cultură iri­gată, s-a stabilit că cea mai po­trivită densitate este de 60.000 de plante la ha. Șeful fermei spunea: „fiecare plantă are un știulete care dă 200 g boabe, înmulțind cu 60.000 de plante la ha, vom a­­junge la producția de 12.000 kg la ha. Iată de ce trebuie să rea­lizăm încă de la semănat această densitate“. Aceasta constituie o garanție sigură că angajamentul asumat de a obține cel puțin 12.000 kg porumb-boabe la ha in cultură irigată va fi realizat și depășit. (Urmare din pag.­i) re nu se poate petrece, desigur, de la sine. Oricît de bun ar fi acest concept, oricît de complet și de efi­cient ar părea, el nu se poate valo­rifica decit in măsura în care se află intr-un raport organic cu pla­nificarea producției agricole. Cu alte cuvinte, deciziile cu privire la planificarea anuală sau de perspec­tivă a producției trebuie să se ba­zeze pe coordonatele și obiectivele ce se desprind din conceptul amin­tit. Aici, și numai aici credem noi, deslușim calea rațională prin care planificarea, ca principală pârgine economică, poate determina — in interesul întregii societăți și al pro­ducătorilor agricoli — valorificarea obiectivelor stabilite de către uni­tățile agricole și dezvoltarea proce­sului de profilare, specializare și concentrare a producției. Subliniem acest lucru, deoarece se pare că nu practică noi nu am reușit să rea­lizăm corelația de care aminteam mai sus. An de an cifrele de plan primite cu privire la suprafețele de cereale și numărul de animale prezentau mari oscilații care pro­vocau schimbări substanțiale in structura producției, ceea ce a in­fluențat și nu putea să nu influen­țeze procesul de profilare, specia­lizare și concentrare. De exemplu, numai la I.A.S. Dorobanții au stat nefolosite peste 100 de combine din cauza reducerii substanțiale a su­prafeței de grîu, ceea ce a grevat prețul de cost al produselor prin plata amortismentelor. Totodată, practica de a reduce sau mări suprafețele cultivate, mic­șorează mult posibilitatea rotației raționale a culturilor, ceea ce îm­pinge la practica, deloc recoman­dată, de a cultiva ani la rind pe aceeași suprafață aceeași plantă a­­gricolă — grîu, porumb sau floa­rea-soarelui. Tehnologia culturii de floarea-soarelui obligă, după cum știm, să asigurăm o rotație de cel puțin 7 ani, pentru a elimina orice posibilitate de apariție a manei ca­re dijmuiește extrem de mult re­colta la hectar. Or, majorarea su­prafeței a impus cultivarea florii­­soarelui după floarea-soarelui pe mari suprafețe. Au apărut astfel o serie de dăunători care au dijmuit producția la hectar. Desigur, unele oscilații in struc­tura producției sunt inerente. Dat­ele nu trebuie să fie de asemenea anvergură nicit să producă pertur­bații în mecanismul organizatoric și economic al unităților, deoarece, în acest caz astfel de oscilații au consecințe extrem de negative pen­tru eficiența întregii activități. Nu mai e nevoie să demonstrăm că planificarea este chemată să e­­xercite o puternică influență asu­pra orientării și dezvoltării produc­ției agricole. Bazindu-se pe coordo­natele și obiectivele stabilite d­e către unitățile agricole, pe schim­bările survenite in realitatea agri­colă și tendințele ce se manifest­­in dezvoltarea agriculturii, planifi­carea este in măsură să influențe­ze direct și nemijlocit optimizarea producției, să impulsioneze proce­sul de profilare, specializare și con­centrare. Centralismul excesiv, ca­re s-a făcut simțit din plin în pla­nificarea producției agricole, a pro­movat o serie de practici destin­ tie dăunătoare. De exemplu, in județul nostru de la un an ,la altul s-a fi­xat prin plan ca numărul vacilor să crească in medie cu circa 8.000, in timp ce suprafața cu furaje s-a redus treptat. Sau, anul trecut, pla­nul la producția medie de struguri a fost mărit in luna august, cînd este evident că nu se mai poate face absolut nimic, in afară de or­ganizarea lucrărilor de recoltare. Un imperativ major — optimizarea P­ofilarea, specializarea și con­centrarea producției agricole nu­ sunt și nu pot fi date o dată pen­tru totdeauna. Fiind procese econo­mice, cu profunde implicații, ele se modifică, se perfecționează ne­încetat sub acțiunea nemijlocită a dezvoltării și modernizării forțelor de producție. Tehnica agricolă mo­dernă, tehnologiile industriale, chi­mizarea, irigațiile, dezvoltarea perfecționarea mi­jloacelor de trans­si­port determinind mutații radicale în structura și formele producției agricole, impun, in același timp, cu necesitate, optimizarea economică a profilării, specializării și concen­trării. Optimizarea economică a profi­lării, specializării și concentrării producției agricole este, prin urma­re, o cerință obligatorie reclamată nu numai de condițiile actuale de producție,­ de eficiență sau de fac­torii sociali, ci și de tendințele de perspectivă ale economiei naționa­le și consumului alimentar. După cum se știe în județul nos­tru irigațiile vor cunoaște o mare extindere. Vor avea, prin urmare, 10c schimbări substanțiale în con­dițiile de producție, care fără doar și poate își vor pune amprenta pe profilarea, specializarea și concen­trarea producției agricole. Ca ata­re, apare evidentă necesitatea opti­mizării economice. Apare eviden­tă, întrucît, pornindu-se de la fap­tul că în condiții de irigare se ob­țin rezultate foarte bune atit la grîu, porumb, floarea-soarelui, lu­­cernă, cit și la struguri de masă, pomi fructiferi ș.a. în unitățile a­­gricole din zona irigată s-a încăr­cat cu mult structura culturilor. Or, este cunoscut că eficiența in­vestițiilor nu înseamnă să promo­vezi in fiecare unitate agricolă cul­tivarea tuturor culturilor pe motiv că irigațiile asigură producții ridi­cate. Numai calculele de optimiza­re pot stabili numărul culturilor, ponderea fiecăreia in structura pro­ducției, în profilul unității agricole. Și in raport de această structură de producție se pot defini direc­țiile de creștere a animalelor (spe­cii, categorii, număr). Pe această bază optimizată, va putea să se or­ganizeze cu eficiență ridicată spe­cializarea unităților agricole, adin­­cirea acestei specializări și concen­trarea producției. Iată numai cîteva exemple care dovedesc importanța deosebită a folosirii optimizării economice profilarea, specializarea și concen­en­trarea producției agricole: PROFILAREA, SPECIALIZAREA ȘI CONCENTRAREA Pag. a 3-a CERNAVODA Amintita în cărțile de geografie de o­­tare pe toate coordonatele vieții econo­dini­oară doar prin existența podului de mice, sociale și culturale. Atributul esse o­cale ferată transdanubian sau a câtorva ț­al al ultimilor cinci ani a fost — ca și mici meșteșugari, Cernavodă a cunoscut în celelalte localități ale județului — dim­în ultimii ani și mai ales în cincinalul unul spre culmile progresului și bună­care s-a încheiat un înalt ritm de dezvol­­­tării. • Un amplu proces de mo­dernizare a cunoscut, în pe­rioada anilor 1965—1970, Fa­brica de șuruburi. La finele anului 1970, 80 la sută din procesul de producție era au­tomatizat. Semnificativ în a­­cest sens este faptul că în a­­nul 1970 s-au investit pentru modernizarea fabricii cu 3.618.000 LEI mai mult decit în anul 1965. In perioada s-au construit: OBIECTIVE NOI • UN DEPOZIT DE TRANZIT • CRAMĂ MODERNĂ CU O CAPACITATE DE 60 VAGOA­NE • O BALASTIERĂ. cincinalului Nivel de trai !n ultimii ani puterea de cumpărare a populației a crescut simțitor. Numai în 1970 valoarea mărfurilor desfăcute prin anul ma­gazinele O.C.L s-a ridicat la suma de 71 MILIOANE LEI. Cultură și învățămînt • La sfîrșitul anului 1970, la CASA DE CUL­TURĂ din localitate funcționau 10 FORMAȚII ARTISTICE, reunind 396 artiști amatori, 6 cercuri aplicati­ve frecventate de peste 100 cursanți. Numai în anul 1970 formațiile Casei de cul­tură au prezentat peste 90 de spectacole. • Cele 129 filme artistice prezentate la ci­nematograful din localitate în anul 1970 au fost vizionate de 230.000 SPECTATORI. • COOPERAȚIA MEȘTE­ȘUGĂREASCA a prestat în a­­nul 1970 servicii pentru popu­lație în valoare de 4.400.000 Lii, cu 1.800.000 lei mai mult­ de­cit în anul 1965. ftm ft^^grs fftaach a fczfápfáá ms 500.000 lei

Next