Drapelul Roşu, mai 1966 (Anul 22, nr. 6645-6655)

1966-05-19 / nr. 6645

92 ® La Vicciorova, pe șoseaua așternută între fluviu și munte, traficul auto este neîntrerupt. Dintre atîtea camioane care sosesc ori pleacă, încarcă ori descarcă — o masă compactă în agitație veșnică — e greu să individualizezi o figură sau să reții un nume. Ar fi nevoie să te remarci prin ceva deosebit. Constantin Cherescu s-a remarcat: S-a făcut cunoscut prin grija cu care-și întreține mașina. — Unde ai învățat tu — l-a întrebat o dată un ortac — s-o ții ca pe-o mireasă ? — Unde să învăț ? La școală ! La școala de șoferi din Arad... ... Arad. O clădire veche, ln mijlocul unei curți masive. Aici se pregătesc anual cîte două serii de șoferi profesioniști. De aici pornesc cu o diplomă în mînă, adolescenți și tineri din toate colțurile regiunii. Pentru a ține pasul cu necesitățile de transport mereu sporite ale economiei naționale, la cîteva întreprinderi din țară se fabrică, la bandă rulantă, diverse tipuri de mașini auto. 27 instituții de învățămînt pregătesc promoție după promoție, oameni capabili să ocupe locul la volanul acestor mașini. Dar cum poți pune laolaltă timpii și ritmurile în care torni metalul în forma dorită și asamblezi piesă cu piesă, cu timpii în care se îmbină elementele de mecanică, conducere și practică a circulației în mintea celor ce Învață șoferia ? În atelierul, de mult golit de zarva orelor de studiu, al școlii din Arad, cîțiva oameni stau aplecați asupra unor mecanisme și caută rezolvarea acestei probleme. Iosif Scheul nu este propriu-zis un pedagog. E maistru reparații auto. Ani un șir n-a învățarat altceva decît să „înțeleagă“ sufletul mașinii. Și dintr-o dată viața i-a pus în față o sarcină nouă. Invață-i și pe alții să ii priveam pe elevi. Unii tineri de tot, alții mai copți. Ici-colo, flăcăi picați din cătune de drum izolat, unde nu vezi zilnic vehicul. Mi-am dat seama că va trebui să fiu pentru fiecare mai mult decît un tată. O școală obișnuită de cultură generală uzează de sisteme de predare, verificate și răsverificate de-a lungul anilor. Dar ele nu mai erau valabile în cazul de față, cînd pînă și tipul materialului didactic, piesa de vehicul, s-ar cere prezentată nu static ci în mișcare. în cîțiva ani maistrul arădean și colegul său Ioan Dămăcuș, au devenit autorii cîtorva inovații de material didactic ilustrativ pentru funcționarea diferitelor ansamble. Ele au fost omologate la minister și chiar propuse a se extinde la școlile de șoferi și autobazele I.R.T.A. din țară. Unul din dispozitive demonstrează funcționarea sistemului de frînare pneumatic și hidraulic al servomecanismului de la motoarele „Carpați“ și „Bucegi“, un altul reproduce în mic funcționarea diferențialului în viraje, iar alte două — ale lui Dămăcuș — ilustrează acționarea releului și a instalațiilor electrice. Viitorii șoferi se apropie la început timid de dispozitive. Iosif Scheul se entuziasmează însă la fel de spontan în fața fiecărei promoții, de cuceririle tehnicii. — Priviți cum funcționează diferențialul ! E o invenție care a revoluționat mișcarea roții după cerințele impuse de viteză. Își țintuiește degetul pe mecanism. Roțile dințate se îmbucă unele într-altele și dezvăluie în fața ochilor avizi, principiul uluitor de simplu de modificare a razei de mișcare. Acum da, totul e clar. Lecția a fost învățată. Maistrul e un bun pedagog. Ca să poți dobîndi dreptul de conducere pe drumurile publice de la volanul unei mașini proprietate de stat, trebuie să știi s-o întreți, s-o repari, să-i prelungești durata de viață. Mai trebuie să te încadrezi și în disciplina strictă a străzii, să-i respecți canoanele. într-o zi, un elev din grupa a 10-a a venit noaptea tîrziu în dormitor. Se îmbătase. A doua zi a fost chemat la direcțiune. S-a aflat că nu-i străin de ispitele lui Bachus și a fost înlăturat din școală. Cazul lui a fost apoi îndelung dezbătut, pentru formarea unei opinii de masă. Din 1963, de la înființare, la Arad au învățat meseria de conducător auto 4.000 de tineri. E o cifră care ilustrează strădania colectivului de pedagogi de aici. Intr-un proces-verbal încheiat cu ocazia unui control ministerial, se apreciază buna pregătire a absolvenților. Discutăm cu tovarășul director Ion Sava, dacă nu cumva ar trebui mărită durata de învățămînt. — Ba da. Profesiunea de șofer este pretențioasă, cu o puternică latură socială. Sunt și eu de părere că în șase luni nu ți-o poți însuși pînă în tainele ei cele mai profunde. Ar fi bine dacă durata de școlarizare s-ar prelungi la un an. MAGDA SIRCA START ÍN ȘOFERIE Pîrghie importantă a muncii de partid (Urmare din pagina 1) •fracție. Pe baza unui studiu făcut de tovarășii Boris Roșu, Traian Gruia și alți membri ai comisiei economice s-a întocmit un material care a fost prezentat într-o ședință lărgită a organizației de partid unde au fost invitați maiștri, brigadieri și șefi de echipă. tn urma acestei ședințe s-a resimțit o îmbunătățire a mersului lucrărilor, reușindu-se ca în trimestrul I șantierul să-și realizeze sarcina de plan. La întreprinderea minieră se urmărește atingerea parametrilor proiectați atît la preparare, cît și la lucrările miniere. Bunăoară, un colectiv în frunte cu inginerul Gheorghe Ghitcra se interesează de perfecționarea metodei de exploatare cu suborizonturi și de asigurarea lucrărilor de pregătire a zăcămintelor pentru punerea lui în exploatare , tovarășii Nicolae Motoia și Gheorghe Rotaru urmăresc cum sunt aplicate în viață măsurile privind valorificarea superioară a masei lemnoase în fabricile de cherestea, calitatea lucrărilor pentru export. Alți activiști nesalariați ai comisiei economice fac un studiu privind modul cum se asigură aprovizionarea populației din raion cu produse agroalimentare și industriale. Comisia pentru problemele muncii de partid cu organizațiile de masă a avut de studiat felul cum se desfășoară întrecerea socialistă. Timp de cinci zile colectivele formate din activiști obștești au mers în întreprinderi și au stat de vorbă cu un număr mare de muncitori, maiștri, ingineri, membri ai comitetelor de sindicat, organizatori de grupe sindicale. Pe baza studiilor făcute s-a întocmit un material care a cuprins și măsurile ce trebuie luate privind mai buna organizare a întrecerii socialiste, ținerea evidenței rezultatelor obținute, popularizarea fruntașilor și a metodelor lor de muncă. Cu ajutorul tovarășilor C. Sima, Liubomir Moldovan, Gh. Diaconu și alți membri ai comisiei pentru munca politică și culturală de masă au fost inițiate o serie de acțiuni avînd ca obiectiv popularizarea documentelor Congresului al IX-lea al P.C.R., ale Plenarei CC. din 11 —12 noiembrie 1965, a lucrărilor Congresului de constituire a Uniunii Naționale a Cooperativelor agricole de producție etc. De asemenea, membrii comisiei au fost repartizați pe localități și întreprinderi unde cu ajutorul lor s-au organizat simpozioane, seri literare, întrebări și răspunsuri. Așa, de exemplu, la cooperativa agricolă de producție Gornea a fost organizat un simpozion pe tema „Agricultura noastră socialistă pe drumul înfloririi ei continue“, la Zlatița a avut loc concursul „Cine știe răspunde” pe teme din statutul C.A.P., iar în comuna Moldova-Veche o seară de întrebări și răspunsuri pe tema: Sarcinile trasate de Congresul al IX-lea al P.C.R., privind dezvoltarea agriculturii în următorii cinci ani. Totodată, membrii comisiei au dat un însemnat aport la îmbunătățirea activității cultural-artistice din cadrul raionului, participînd efectiv atît la pregătirea formațiilor artistice, cît și la desfășurarea fazelor intercomunale ale concursului folcloric regional. Ei au ajutat la organizarea și activizarea a numeroase formații culturale, iar la Socol, Belobreșca și Moldova Veche — la organizarea ansamblurilor folclorice care au prezentat frumoase spectacole în cinstea celei de-a 45-a aniversări a partidului. Cele relatate mai sus ne îndreptățesc să spunem că sîntem pe un drum bun în munca cu activul obștesc. Totuși mai avem încă multe de făcut în această direcție. Considerăm că dacă secretarii comitetului raional ar merge mai des pe teren împreună cu activiștii nesalariați, i-am ajuta să-și însușească, nu numai din indicații, ci și practic, anumite elemente specifice muncii de partid. Conștienți de lipsurile pe care le mai avem sîntem hotărîți ca în viitor să îmbunătățim munca cu activul obștesc, să facem din el un ajutor de nădejde în îmbunătățirea muncii de partid. Teză de doctorat Institutul politehnic din Timișoara anunță, că în ziua de 3 iunie 1966, ora 17, în sala EA2 a Facultății de electrotehnică (Piața Horațiu nr. 1), va avea loc susținerea publică a tezei de doctorat intitulată „Cîmpul electric în transductoare Hall în regim cvasistaționar“, a tovarășului ing. DE SABATA IOAN pentru obținerea titlului științific de doctor inginer. Conducător științific, profesor dr. docent PLAUȚIUS ANDRONESCU. Referenți științifici oficiali : profesor V. Petrescu, doctor docent în științe, de la Institutul politehnic din Iași, profesor Constantin Sora, doctor inginer, de la Institutul politehnic din Timișoara și conferențiar A. Timotin, doctor inginer, de la Institutul politehnic „Gheorghe Gheorghiu-Dej“ din București. Lucrarea de doctorat poate fi consultată la biblioteca Institutului politehnic din Timișoara, str. Piatra Craiului nr. 8. (454) (Fotografie primită in cadrul concursului) IULIU MARTIN PRIETENIE 9 DRAPELUL ROȘU NR. 6645 • PANSELUȚA Am urmărit-o din ziua in care a fost sădită. Firavă, avea abia două frunzulițe pe atunci. Apoi a prins putere. Sub oblăduirea unei îngrijiri atente, s-a aclimatizat bine pe noul loc, pe un petec de pămint intre trotuar si carosabil, la colful străzii unde locuiesc. Stă acolo un iubitor al florilor, un îndrăgostit de frumos. A făcut din bucățica aceea de pămint, dintre două asfalturi, o minunăție. Se opresc trecătorii și privesc la ea neștiind ce să admire: grădinița sau gingășia sentimentelor celui ce o îngrijește. Panseluța creștea, li urmăream zi cu zi progresele. Iată si bobocul. In curînd va înflori. Ce culoare va avea . Și-ntr-o dimineață floarea mi-a zimbit din plin. Era albăstrui-violetă, cu franjuri cochete pe margini și cu un discret „vinoncoa“ galben la inimă, acolo unde se string petalele. Era atunci, un prag de primăvară, prima floare, primul ton vesel in ansamblul încă cenușiu de după topirea zăpezilor. O îndrăgisem , ca toți trecătorii de altfel. Părea că ne intîmpină cu binețe și cînd plecam și cînd ne întorceam aca să fi-i mulțumeam în gina improvizatului grădinar pentru satisfacția ce ne-o dădea. Pînă intr-o dimineață cînd am văzut lume adunată la colțul străzii. Ca la o crimă, sau la un accident. Am grăbit intr-acolo. Iubitorul de flori în genunchi încerca să adune in buchet panseluța strivită. Călcate brutal erau si celelalte plante. Toată grădinița. Cine să fie făptarul . Fu usor de descoperit. Urmele erau clare si duceau la a doua casă de după colț. Rex (sau Lord 7) un bine lup. 11 stiam. L-am văzut prin gard. Ziua era un lanț. Noaptea i se dădea drumul si dulăul o pornea in aventură. — O să muște pe cineva, i s-a spus proprietarului: — N-aveți teamă. Cînd e dezlegat nu mușcă. Latră numai afa, la om (numai!). Stricase intr-o noapte migala de săptămâni... ★ La etajul doi din blocul nostru, marele eveniment fu marcat printr-un viguros țipăt VĂD ȘI SPUN de soprană. Era fetiță. Și ce fetiță ! Cirnă și dolofană, o mîndrețe! Cît a ținut iarna, nu-i vedeam decît năsucul. Mai spre primăvară ii auzeam gînguritul zglobiu pe la vremea amiezii, cînd soarele pripea mai bine un balcon. Acum, cu zilele acestea călduroase, ferestrele cară să stea mai tot deschise. Și la balconul fetiței cu nasul cin. Dar păs de se poate. Peste drum doi cetățeni și-au construit case. Cu curte, cu grădină, mă rog gospodărește. Și țin oamenii să aibă fi dini de pază. Unul, o corcitură de sirmos, celălalt cu amestec de ceva forecar. Sirmosul, mai nervos, latră mai mult. Și fără program. Cînd ți-e lumea mai dragă. Celălalt mai potolit, numai cînd e provocat. Și cum sirmosul e nervos, provoacă des prin gard pe celălalt. Și atunci să te ții... Fetița cu năsucul din tresare a spaimă din somn, tresari si tu om in toată firea, scrîrnesti ceva a calendar printre dinți si închizi ferestrele pînă se potolește vacarmul. Și stai fi te gîndești. (Tot ți s-a dus somnul). Păi treabă-i asta ? Cîine de lanț, cîine de curte, alături de blocuri cu încălzire centrală și artere asfaltate, în plină civilizație, cum s-ar zice. O fi fost justificat dulăul aci în centrul cartierului timișorean Bălcescu acum 50—100 de ani pe cînd vulpea și dihorul dijmuiau din orătănii. Dar acum 7 Și ați cunoscut numai trei din eroii însemnării. Că nu-s toți ăstia. In casa ce dă spre strada Independenței mai e unul. Ăsta latră spart ziua si urlă — ca lupii — noaptea, li recunoști usor „caracterul“. Înspre Corbului e un depozit de lemne. Pe acolo s-a aciuit o cățea. Avusese pui. A rămas cu unul. Sfifietor e schelălăitul micuțului cînd mămica pleacă „după treburi". Asta pe un perimetru cuprins într-o rază de vreo 150 —200 de metri. „Pasiune, ce vreți“, zic unii. O fi, dar ea nu-fi mai are locul. Stînjenele, poate fi păgubitoare si, ca in cazul câinelui lăsat liber, periculoasă. Astfel de pasiuni asociate trebuie combătute dacă nu se poate altfel — pe cale administrativă Există ordonanță care îngrădeste creșterea păsărilor și animalelor de curte. De ce nu s-ar aplica fi asupra dinilor de lanț 7 O cer și panseluța strivită și țipătul speriat al fetiței cu nasul cir fi nevoia de liniște și odihnă — fără zvîcniri la lună — a celor ce muncesc, că și ei au pasiunile lor, dar care nu supără pe vecini. PAVEL POPA RITMURI ÎNALTE PRIN VALORIFICAREA RAȚIONALĂ A RESURSELOR TĂRII Economia socialistă se caracterizează prin ritmuri de dezvoltare rapide, mult superioare celor realizate de economia capitalistă tn țara noastră, în perioada 1959 —1965, producția industrială a crescut de 2,25 ori, cu un ritm mediu anual de 14,5 la suta, depășindu-se indicele prevăzut Dacă procesul acumulării socialiste stă la baza mecanismului reproducției socialiste lărgite, înfăptuirea unui puternic avînt economic depinde de repartizarea justă a venitului național în fond de consum și în fond de acumulare, de accentul pus pe dezvoltarea sectoarelor principale ale economiei, de politica partidului comunist. Aplicînd învățătura marxist-leninistă la condițiile țării noastre Partidul Comunist Român a pus la temelia dezvoltării economiei, politica de industrializare socialistă și în cadrul ei dezvoltarea cu precădere a industriei grele, în special a industriei constructoare de mașini. In spiritul prevederilor acestei politici, investițiile sînt destinate în primul rînd industriei, ca ramură conducătoare a economiei naționale, în stare sa antreneze dezvoltarea tuturor celorlalte ramuri. Realizările obținute de poporul nostru au confirmat pe deplin justețea acestei politici : într-un interval istoric relativ scurt s-a putut lichida înapoierea economică moștenită de la regimul burghezo-moșieresc, s-a putut asigura dezvoltarea complexă, echilibrată și la ritmuri intense a economiei. Un rol important în asigurarea unor ritmuri de dezvoltare înalte îl are atragerea în circuitul economic a resurselor țării, valorificarea lor la niveluri superioare. După cum se știe, resursele naturale constituie una din condițiile necesare ale procesului de producție. In consecință, folosirea lor rațională poate influența însăși cadența progresului întregii economii. Așa cum a subliniat tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Raportul prezentat la Congresul al IX-lea al P.C.R „Experiența noastră arată că ritmurile susținute de dezvoltare economică depind în măsură însemnată de valorificarea rațională a resurselor țării, în funcție de necesitățile imediate și de perspectivă". Partidul și statul nostru au manifestat o grijă permanentă pentru valorificarea superioară a resurselor naturale, tn anii construcției socialiste s-a trecut la inventarierea resurselor cunoscute, s-a desfășurat o muncă vastă de explorări și cercetări în vederea identificării și punerii în valoare a noi resurse, s-a înfăptuit o gamă largă de măsuri permițînd valorificarea tot mai complexă a resurselor exploatate. Aceste eforturi multilaterale se fac în mod planificat în interesul satisfacerii necesităților de consum mereu precînde ale populației. Există o strînsă corelație între folosirea rațională a resurselor naturale și ritmurile dezvoltării economice. In primul rînd, valorificarea de noi materii prime asigură în mod direct ritmuri de creștere rapidă. Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. prevăd pentru noul cincinal introducerea în circuitul economic a noi resurse, lărgirea pe mai departe a bazei de materii prime. In planul economiei naționale pe anul 1966, alături de sectoarele unde trebuie recuperate anumite rămîneri In urmă, ritmuri înalte sunt prevăzute în ramurile pentru care dispunem de o largă bază de materii prime, și care au un rol important în dezvoltarea întregii economii, în înzestrarea ei cu tehnica nouă : ramura energiei electrice, siderurgia, construcția de mașini, chimia. Desigur, între dezvoltarea diferitelor ramuri sînt stabilite anumite corelații, avîndu-se în vedere necesitatea asigurării unei structuri cît mai echilibrate economiei naționale, dezvoltarea armonioasă a tuturor ramurilor industriale. Valorificarea pe scară tot mai largă a resurselor naturale e condiționată de introducerea continuă în producție a celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. Numai pe această cale s-a putut lărgi baza de materii prime, s-au putut valorifica noi și noi resurse a căror exploatare cere un grad înalt de înzestrare tehnică. Așadar, atragerea tot mai largă în circuitul economic a resurselor naturale se deosebește radical de practica folosită în trecut, în condițiile regimului burghezo-moșieresc, cînd s-a forțat exploatarea resurselor cunoscute în interesul capitaliștilor străini și autohtoni. Dimpotrivă, politica economică a statului nostru urmărește folosirea rațională a resurselor țării, spre a li se da o întrebuințare superioară, pe un interval cît mai îndelungat. Menționăm în această ordine de idei, că folosindu-ne de tehnica nouă, punem în valoare chiar materii prime inferioare a căror exploatare, adesea costisitoare, contribuie la înlocuirea unor resurse mai valoroase. De exemplu, în scopul economisirii rezervelor de hidrocarburi, statul nostru a dezvoltat și dezvoltă în continuare producția de cărbuni și mai ales producția de ligniți. Și în acest caz însă se tinde la prelucrarea cît mai deplină a materiilor prime. Proiectul noii termocentrale de la Oradea, bunăoară, prevede ca zgura rezultată de la cărbunii arși, înnobilată cu nisipuri, să fie transformată în beton autoclavizat și celular. Punerea în exploatare a noi resurse naturale se împletește strîns cu valorificarea lor superioară Acest proces complex, bazat pe folosirea tehnicii și tehnologiei avansate, asigură creșterea continuă a gradului de prelucrare a resurselor naturale în vederea obținerii unei mase tot mai mari de valori de întrebuințare, variate și de calitate superioară. Afectînd nemijlocit ritmurile de creștere a economiei, valorificarea superioară contribuie îa sporirea continuă a productivității muncii, la obținerea de indici calitativi superiori. In diferitele ramuri ale economiei, procesul de valorificare are particularități distincte în funcție de nivelul forțelor de producție, de caracteristicele procesului tehnologic. Totuși sunt și unele direcții și căi de realizare comune ca de exemplu : adîncirea gradului de prelucrare a materiilor prime, îmbunătățirea calității produselor, reducerea consumurilor specifice de materiale și folosirea înlocuitorilor. Prin adîncirea procesului de prelucrare a resurselor naturale crește și valoarea nou creată din materia primă respectivă. Sporirea gradului de valorificare a metalului, datorită construcției unor mașini cu performanțe tehnice superioare, a realizării de instalații complexe, a permis ca valoarea produselor obținute dintr-o tonă de metal să crească în 1963 cu 75 la sută față de 1955. Și în agricultură sînt posibilități largi de sporire a producției prin folosirea mai rațională a pămîntului, prin dezvoltarea zootehniei etc. In acest scop Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. au subliniat o serie de măsuri pentru lărgirea și perfecționarea bazei tehnice-materiale, sporindu-se în acest sens mijloacele de mecanizare și chimizare, extinzîndu-se irigațiile. Așa, de exemplu, numai din fondurile statului se vor amenaja pentru irigații, în perioada cincinalului, circa 400.000 de hectare. O altă direcție de valorificare superioară a resurselor naturale este îmbunătățirea calității produselor. Importanța deosebită a acestei căi rezidă în faptul că lupta pentru produse de calitate superioară se realizează în toate fazele de concepții și de producție înglobînd în mod practic pe toți cei antrenați în procesul de producție. Proiectarea de mașini moderne, cu caracteristici funcționale înalte, îmbunătățirea proceselor tehnologice de prelucrare, perfecționarea neîncetată a caracteristicilor produselor fabricate, sînt cîteva din căile de realizare a producției de calitate superioară. Contribuind la creșterea gradului de valorificare a resurselor naturale, la reducerea consumurilor specifice, la prelungirea duratei de folosință a produselor finite, lupta pentru îmbunătățirea calității produselor influențează de asemenea ritmurile de creștere a economiei. Realizarea unor produse de calitate superioară necesită o muncă mai complexă, iar prin faptul că au o folosință mai îndelungată și permit obținerea unor performanțe mai ridicate duc la economisirea de muncă socială. Un efect pozitiv asupra ritmurilor de creștere îl are și reducerea consumurilor specifice, bineînțeles în cazul in care ea nu afectează negativ calitatea producției. Intr-adevăr reducerea consumurilor specifice face posibilă obținerea de produse în plus din aceeași cantitate de materie primă, folosirea mai completă a materiei prime. Un exemplu concludent ni-1 dau proiectanții de utilaj hidroenergetic de la U.C.M. Reșița, care au reușit să proiecteze arborele turbinei de 7,5 MW cu un consum de metal de numai 10,8 tone față de 20 tone cît reprezintă consumul de material pentru un arbore monobloc de construcție clasică. In acest fel, din cantitatea de metal inițial planificată s-a putut obține un arbore in plus. Un efect similar îl are și folosirea cu pricepere a înlocuitorilor, ceea ce face posibilă valorificarea superioară a materiilor prime de bază. Construirea de combinate moderne în care, alături de materia primă se prelucrează și reziduurile, deșeurile etc obținîndu-se o gamă largă de produse, permite de asemenea creșterea gradului de valorificare a resurselor naturale, ceea ce influențează favorabil și ritmurile de creștere. In mod permanent, statul nostru ia măsuri care să asigure ridicarea gradului de organizare și dotare tehnică a întreprinderilor, perfecționarea proceselor tehnologice, spre a se obține maximum de eficiență în valorificarea superioară a resurselor naturale. Un factor hotărîtor în această direcție îl constituie activitatea oamenilor, contribuția lor la lupta pentru folosirea gospodărească a materiilor prime și a materialelor. Incepînd de la proiectant pînă la muncitorul care finisează producția terminată, fiecare om al muncii are posibilitatea să contribuie cu priceperea sa, cu spiritul său inovator la această luptă. La laminoarele C.S. Reșița sînt posibilități pentru extinderea folosirii instalațiilor de recuperare a căldurii la toate cuptoarele adînci, ceea ce ar permite reducerea combustibilului cu 20 pînă la 25 la sută. Directivele Congresului al IX-lea al P.C.R. trasează sarcini complexe privind valorificarea materiilor prime în fiecare sector al economiei. Cunoașterea concretă a rezervelor, orientarea eforturilor în direcția descoperirii și folosirii lor judicioase este o sarcină din cele mai importante. Ridicarea gradului de valorificare a resurselor naturale influențează și prin alți factori ritmurile de creștere a economiei naționale. Acest proces se realizează în strînsă interdependentă cu antrenarea în producție a noi contingente de muncitori, cu dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor, cu folosirea deci în tot mai mare măsură a resurselor materiale și umane ale țării. Sarcinile mari puse în fața poporului nostru de Directivele celui de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român cer ca, în interesul dezvoltării susținute, în ritmuri rapide a economiei, să acordăm cea mai mare importanță folosirii raționale a resurselor naturale. N. CIMPEANU In ajutorul celor care studiază documentele Congresului al IX-lea al P.C.R.