Drapelul Roşu, iunie 1968 (Anul 24, nr. 7276-7296)

1968-06-01 / nr. 7276

2­0 ISTORIA UNEI COMORI Tezaurul de la Sînnicolaul Mare Puțini sunt cei care cunosc că în­­­ județul Timiș, la Sînnicolaul Mare, s-a descoperit prin 1799, u­­nul din cele mai bogate tezaure din țară (23 de vase), a cărui greu­tate trece de 10 kg. Șase exem­plare (dintre piesele cele mai fru­moase) reconstituite sînt expuse astăzi și în secția de istorie veche a Muzeului di­n Arad. Discuții privind originea acestui tezaur s-au purtat destule în rîn­­dul specialiștilor. Și acesta, ca și renumitul tezaur de la Pietroasa­ („Cloșca cu puii de aur“) are o d­eosebită valoare istorică și artis­tică. Se spune că la marginea de sud a orașului, spre Valea Aranea, pe strada Comorii, cum avea să fie denumită mai tîrziu, la numărul de casă 2.448, trăia pe vremuri baba Iconia, mama lui Sava-Vuia. într-o noapte din primăvara anu­lui 1799 ea visează un moș cu barbă și plete albe care îi șopteș­te că, în grădina lor, aproape de părul cel bătrîn, se află o comoa­ră. Era tocmai în preziua cînd ea s-a hotărît ca feciorul său să ridice casă nouă. Dis-de-dimineață au sosit lucră­torii care au și început să sape fundația. Cu mult spor și voie bună lucrau ei la zidul ce se înăl­ța drept și trainic așa cum și l-a dorit Sava Vuia. Intr-o zi, a­­proape pe vremea prînzului, pe cînd clăcașii închinau paharele în sănătatea și norocul gazdelor, baba Iconia săpă de zor în gră­dină, scoțînd la iveală o comoară adevărată. Obiectele le ascunse în două cate, ca să nu le vadă nimeni, dar taina n-a putut fi păstrată multă vreme. "Cu timpul bătrînia ironia s-a g­indit să-și decoreze tinda cu cî­­teva farfurii, iar la apă mergea acum cu ulciorul de aur; în bătaia soarelui, vasul strălucea așa de frumos, în­cît lumea se uita în ur­ma ei, în scurtă vreme tot sa­tul aflase Că baba Iconia are o comoară Vestea a ajuns și la groful Nako, care își avea castelul și moșii întinse în Sînnicolaul- Mare. Cînd a văzut comoara i-a făgăduit în schimb 32 de iugăre de pămînt arabil. învoiala s-a fă­cut. Nako a luat comoara și de atunci după a fost! Istoria arată că pe baza unor decrete imperia­le austriece, legiferate de Maria Tereza în anul 1777, toate como­rile descoperite în orice împreju­rări trebuiau anunțate autorități­lor. încălcarea legii a făcut ca te­zaurul să fie sechestrat, trecînd în proprietatea statului, iar baba Ico­nia nu s-a ales cu nimic. Aici se termină descrierea le­gendară a descoperirii tezaurului de la Sînnicolaul-Mare, care între timp a ajuns la Viena, unde e ex­pus și azi, la Muzeul de istoria artei. Arheologii și istoricii și-au pus problema originii tezaurului. El a aparținut, probabil, unei căpe­tenii, care stăpînea aceste teritorii în secolul al IX-lea. în acele vre­muri tulburi, cînd migrația po­poarelor nu se terminase încă, te­zaurul a fost, desigur, intenționat îngropat. Posesorul lui pierind în războaiele purtate, comoara a ră­mas ascunsă timp de un mileniu, pînă cînd întîmplarea a scos-o la iveală. Vasele au fost găsite in perfec­tă stare, ele fiind frumos orna­mentate, cu elemente de artă o­­rientală, unele bizantine și cu un conținut mitologic. Două dintre vase poartă inscripții în limba greacă. Important de subliniat este că pe unul din ele se află gravate numele unor căpetenii lo­cale : jupanii Boilă și Buta, din cadrul voievodatului lui Glad, ca­re în secolul al IX-lea stăpînea teritoriul de la sud de Mureș — Banatul. Oare tezaurul de aur de la Sînnicolaul-Mare să fi aparți­nut voievodului român ? Este foarte probabil, în acest sens, ul­timul cuvînt încă nu a fost pro­nunțat. NICOLAE CHIS muzeele“ Cele mai frumoase exemplare­­ di­n tezaurul de la Sînnicolaul Mare — prezentate in fotografia noastră — se găsesc în reconstituire la Muzeul din Arad. Raportul fete-băieți în lume La lume se nasc un me­dic la fiecare 100 de fete 106 băieți. Dar »exul masculin nu păstrează a­­vantaju­l numărului deoa­rece șansele de supravie­țuire sînt pînă la vîrsta de 20 de ani mai scăzute pentru băieți decit pentru fete. Raportul intim* numă­rul băieților și cel al fe­telor la naștere variază în funcție de un oarecare nu­măr de factori dintre care unii destul de surprinză­tori. Aparent, rasa joacă un rol important: femeile negre nasc, de exemplu, 102,6 băieți, față de 100 de fete, iar cele din Co­reea și Grecia 113,2 bă­ieți la 100 de fete. Un factor hotăritor pare să fie și vîrsta tatălui. Cu cit ea este mai înaintată, cu atit șansele de a se naște băieți scad. Statisticile au mențio­nat, in sfirșit, că frec­vență nașterii băieților crește în timpul războaie­lor sau în perioadele imediat de după războaie. Toate aceste constatări, oricît de ciudate ar pă­rea ele, nu au găsit pînă în prezent nici o explica­ție științifică. UMOR Ól ți s-a împlinit vreo dorință din copilărie : — Da. Cind minta mă trăgea de păr nu-mi doream nim­ic mai mult decit să tiu am păr. Și, după cum vezi, dorința mi s-a realizat. — Profesorul adresîndu-se unu­i student care dă sem­ne de nervozi­tate înainte de a-i veni rându­l la e­­xam­en : — Fii calm, tinere. Doar nu țî-e frică de întrebări. De loc. Mi-e frică de răspun­surile mele. — Profesorul, din cale afară de Supărat de răspunsurile slabe ale unui student : — Nemaipomenit. Un asemenea grad de nepregătire! — Mă scuzați, domnule profesor, am­ crezut că examenul se va ține rir­ine.­­ înainte de examen, profesorul universitar se adresează studenților, spania­du-!« cu blindețe : — la examen ca la teatru. Dum­neavoastră sînteți actori, iar eu spec­tator. — Minunat — spune unul din Studenți, o clipă doar, vă rugăm, să chemăm sufletul. @ Studentul , în somn mă văd deseori profesor. Ce să fac pentru ca visurile mele să devină realitate ? Profesorul : Să dormiți mai pu­­țin. # Profesorul : Spune-mi, te rog, ce este Un canibal-Elevul: Nu știu, domnule profe­sor. Profesorul : Dă exemplu, dacă ți-am minț­i tatăl și mama, ce-ai fi! Elevul: Orfan, domnule profesor. LA SFIRSIT DE (NOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCXXJOOOOOOOO^OOOO^OOOO^OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO .OOCK><X>C><><X><>0<>0<><XX><X><><>0<><>(>C>0<XX><><><><XXXX><XXX><>0<>0 Mă opresc, azi, după zece ani, intre pereții cunoscuți și îndrăgiți odinioară ai Ca­sei pionierilor din Timișoarei cu dorința de a-mi retrăi copilăria. Crezusem la un mo­ment dat că am uitat primele trepte, primele total cra­vate împurpurate alergînd alături de mine, mi-au arătat că nu am uitat nimic. Am re­văzut Casa pionierilor cu ochii copilului de altădată și cu­ cei ai studentului de azi. Am trecut prin cercuri cu dorința celui căruia îi sunt prezentate la început atracții­le cercurilor pentru a-l deci­de să frecventeze unul dintre ele, dar și cu carnetul și sti­loul gata să surprindă viața, munca și dăruirea. Acest edificiu al pionierilor a luat ființă în urmă cu 16 ani. Anii s-au îmbogățit. As­tăzi ființează 17 cercuri în ca­drul cărora activează 2.600 de pionieri. Nimeni nu poate spu­ne însă câte talente formate au plecat de aici în viață, ciți vii­tori artiști, ingineri au buchi­sit aici primele cunoștințe din profesiunea lor. Am­ văzut în biroul direc­toarei Mariana Pătrașcu cî­­teva lucruri deosebite : ta­blouri, costume naționale, „cele 7 minuni“ lucrate cu grijă și mult, mult talent în cercul de sculptură condus de profesorul Elemer Toth. O serie de pionieri talen­tați cu­m sunt Florin Mache­­don, Adrian Cîmpurean, Ni­­colae Rață, Ladislau Szobosz­­lay, și-au adus contribuția la realizarea lor., Am trecut treptele către cercul de pian. O fată bru­netă primește explicații. La intrare mă privește și lasă mîinile de pe clape. Se nu­mește Lucia Dobroiu, are 13 ani, este în clasa a VI a, Școala generală nr. S. Se îm­parte între pian și volei cu dezinvoltura vîrstei și le face pe amândouă, alături de învă­țătură. Profesoara Edwiga Horvath­imi numește cîteva eleve favorite. Alături de Willy Petrovici, Agnes Keltsch, Mihaela Mureșan ține în mod special să-mi vorbească de Marinela Verdeș pentru pa­siunea și calitățile ei inter­pretative Am pătruns într-o altă sa­lă, stăpînită de tăcere încor­dată. Zăresc capete ciufulite aplecate peste desene. Pereții sunt plini de tablouri. Unii copii lucrează la peisaje, al­ții, la reclame pe polysteren, acuarele, tempera, mozaicuri. Aș fi vrut să-l cunosc pe Du­mitru Aida, autorul tabloului „Capetown 68“ pe care l-am văzut pregătit pentru a par­ticipa la expoziția de la Bu­curești. Cercul îmi mai pre­gătește o surpriză: o defo­­tipie. Este realizată pe hîrtie și cu soluții fotografice. Ideea profesorilor Ștefan Barta și Anton Neuhold promite fi interesantă. Pe acești pe­­­reți și-au expus, odinioară, desigur cele mai frumoase creații Maria Damele Tiberiu Simon — azi profe­si­sori de desen. N-au uitat că primii lor pași i au legat de această cameră, că primul care le-a pus penelul în mină a fost profesorul cercului de pictură și artizanat. . . . In aurind vom porni spre stele. Cu­ mai avem oare pînă la sosirea pe lună sau pe Marte ? Pentru a deveni membru al cercului de rache­ta — modele trebuie să în­cerci vise, cît mai îndrăznețe. Limbajul cosmonauților este ciudat : cuvinte­, ce abia în­cep să cîștige popularitate, rostite de copii cu seriozita­tea matură a marilor gîndi­­tori,­ balistică, chimia com­bustibililor, ardere. Se con­struiesc rachete din masă plastică și carton și sînt lan­sate cu ajutorul unor com­bustibili speciali, pe bază de praf de pușcă. Mica navă ar­gintie urcă pînă la 150 m, ne „privește“ de sus, apoi coboa­ră cu viteză înfigindu-se in pămînt. Cercul a fost înfiin­țat abia în urmă cu un an, dar astăzi are membrii acti­vi : Alfred Boț, Gabriel Chiri­­bau, Vladimir Seria. Ei dis­cută despre modul în care s-ar putea construi o rachetă cu mai multe trepte. Va fi un nou pas în „cucerirea“ cos­mosului de către pionieri. Conducătorul cercului Ma­rin Werner, are în această di­recție meritul său. Mîine vom vorbi, poate, despre con­structorii de nave cosmice care au pornit de la cercul acesta ! Dar, pînă să devenim în­drăzneți călători printre ste­le, iată-ne într-o lume de bas­me. O cămăruță, o profe­soară (Emilia Diaconu) mulți pionieri: „A fost o da­și­nă. . Basmul se reia pe fragmente, apoi este citit sau repovestit de pionieri. Cercul de basme începe însă pe el ce trece să devină un adevă­rat cenaclu literar, detașîn­­du-se prin creațiile de pînă acum . Mariana Ianculescu, Mi­rela Crîngan și alții Nu m­i-am terminat vizita pînă cînd nu mi s-au spu­s amă­nunte despre viitorul an de activitate. Așa am aflat că vor fi înființate încă 8—9 cercuri noi, cu profil tehnic, conduse competente, de cadre didactice Casa pionierilor va deveni, literalmente, ne­încăpătoare. . . Fiecare casă își are amin­tirea ei. Casa pionierilor îmi este dragă, pentru că a fost lăcașul primilor pași, a spe­ranței și anilor luminoși ai copilăriei. Este casa în care am avut pentru prima oară certitudinea ființei mele de om, VASILE BOGDAN Casa cu 2.600 de copii . Reîntîlnire cu copilăria 4 adus la scara prezentului Incursiune in viitorul (Koto : E. ROBESCU). 0.y<șC>CyO<><y<><>O<><S<>O0Or>'C-0<y<><><>O<><><><><>^>C><><>P1<>CrC>C><><><><>O<><>C>0^>C><><><>O<><><><><><><>O<>C><><><><><><><> OOOOOOOOtXiOOOOCOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOv ȘTIAȚI CA... ... în urma unei anchete recente, s-a con­statat că după ce își cumpără televizor femeile olandeze tricotează mult mai mult decât înainte? Ele lucrează anual 2,5 milioane kg de lună. ... Dacă cineva stă cu capul pe spate timp de jumătate de oră, sensibilitatea auzului său scade cu 40 la sută ? ... La Geneva este interzis să se bată tare în portiera unui autovehicul ? în Franța este interzisă deschiderea a­­paratelor de radio în locuri publice, iar în Insulele Bermude nu este permisă decit circulația motoretelor care nu fac zgomot. . ..Cea de-a șaptea țară care a lansat un satelit artificial al Pămîntului este Australia. Pînă acum au m­ai lansat sa­teliți pe orbita Pămîntului U.R.S.S., S.U.A., Anglia, Franța, Italia și Canada. . .. Fluviul Mekong este unul din cele mai mari cursuri de apă din lume ? El are o lungime de 4.500 km. . .. Sahara s-a transformat intr-un adevărat deșert abia fin aproximativ 6.000 de ani în urmă ? ... Energia potențială a fluxului marin este de 1 mi­liard kW ? ! ...Hidrogenul este cel mai răspîndit element din na­tură ? Cu toate acestea, în componența scoarței pămîntului el nu scpă decit locul 8—9. ... Pe planeta noastră sînt cunoscuți 522 de vulcani ac­tivi ? .. .La sfîrșitul acestui an va începe instalarea unui ca­blu subacvatic, lung de 9.300 km, care va asigura o legătură directă între Europa și Africa de sud ? Acesta va fi cel mai lung cablu subacvatic din lume. ... Cel mai mult timp trăiește floarea orhideei tropicale, care stă înflorită 80 de zile la rînd ? Paratrăsnet natural Cercetătorul elvețian Colindon, care a studiat acțiunea trăsnetelor asupra copacilor, a ajuns la conclu­zii interesante. S-a dovedit ca plopul suferă de pe urma trăsnetelor mai puțin decât alți pomi. Coroana lui aproape că nu se strică. Ulmul reac­ționează la trăsnet aproape la fel cu plopul. Stejarii loviți de trăsnet își pied aproape complet coroana. Cer­cetătorul a constatat că perii tineri se refac foarte repede după ce au fost loviți de trăsnet, în timp ce pe­rii bătrîni se usucă. După părerea lui Colindon, plopii sădiți în jurul clădirilor se feresc de trăsnete tot atât de bine ca și paratrăsnetele. Marvis-1 Industria ungară de telecomuni­cații a produs un n­ou aparat mo­dern — Un identificator de cifre au­tomat ,,Marvis-1“. Acesta poate des­cifra cu mare precizie datele înregis­trate sub forată de cod magnetic ale vehiculelor feroviare — de exemplu naționalitatea, localitatea de destina­ție ș. a., indiferent de condițiile at­mosferice și vizibilitate, direcția în care merge vehiculul și viteza cu arc circulă, Pentru poporul chinez, dar în special pentru populația din sudul țării, bambusul este un vechi și credincios prie­ten. Locuitorii din sud își ri­dică casele folosind drept lemn bambusul; fibre sub­țiri împletite alcătuiesc ușile și ferestrele locuințelor; con­ducte din bambus ajută la irigarea pămîntului: din frunzele lui se fac cunoscu­tele pălării cu boruri mari ferind pe oameni de căldura dogoritoare a soarelui; chiar și talpa încălțămintei este confecționată din fibrele lui. Cînd plouă, chinezii își des­chid umbrelele ale căror ner­vuri sînt tot de bambus. In interiorul casei rogojina pe care dorm, mesele și scaune­le, vasele pentru pregătirea m­încării și tacîmurile sunt tot din acest material. Cu bețele de bambus se mănîncă — ca o delicatesă deosebită — lăs­tari de bambus tăiați la scurt timp după ce au răsărit. Bambusul a pătruns atît de adinc în viața chineză incit simbolul lui este astăzi echi­valent cu peste 270 de între­buințări, printre care pensule pentru pictat, bețele utilizate drept tacîm, instrumente mu­zicale, săgeți, hîrtie de scris, mături, coșuri, jgheaburi, ve­le, coviltire, diguri etc. Firele de bambus sunt elastice și fle­xibile, nu se deteriorează u­­șor la umezeală, rezistă la mari presiuni ale apei, se despică ușor în lungime în fișii atît de fine încît pot fi țesute în fabricile textile. In istoria, tehnica, litera­tura și arta chineză bambu­sul ocupă un loc recunoscut de multă important vreme. El a fost unul din primele materiale pe care oamenii l-au folosit la scriere. In urmă cu 2.500 de ani documentele se scriau pe bucăți de bambus care, legate mai multe la un loc­, formau adevărate cărți. Bambusul a fost cel care a înlocuit carapacea broaștei țestoase și oasele de animale pe care au apărut cele mai vechi scrieri. Cînd împăratul Qin Shis Huan (246—210 î. e. n.) a dat ordin ca vechile cărți clasice să fie arse, în­­­cercînd astfel să-și întărească dominația și să înlăture tra­dițiile, învățații au îngropat în mare taină „volumele“ de bambus. Descrierea cea mai veche a bambusului datează din se­colul V al erei noastre în care sînt prezentate 40 de specii. In secolul XIII, în manualul său asupra bambusului, scris în șapte volume, Li­len pre­zintă peste două sute de va­rietăți. Hîrtia făcută din pas­ta de bambus a fost descope­rită în China în secolul III. Și în prezent bambusul con­tinuă să fie materia primă de bază în fabricarea hîrtiei. Din lemnul acestui copac au fost făcute construcții de mari proporții și de mare impor­tanță economică. Sistemul de irigații din provincia Sîciuar­, care datează de 2000 de ani, continuă să funcționeze și as­tăzi. Unul din malurile flu­viului Min este întărit cu pla­se de bambus umplute cu pre-Corespondență din Pekin­tje. Un spectacol obișnuit la sate îl reprezintă pompele pentru irigații — în cea mai mare parte făcute tot din a­­cest material sau roata cu cu­pe de bambus care este pusă în mișcare de curentul apei. La ocnele de sare din pro­vincia Sicilian bambusul este folosit la lucrările de foraj la sute de metri adincime pentru a scoate la suprafață apa sărată și gazele naturale. Este cel mai vechi procedeu din lume de forare la adîn­­cime, care datează din seco­lul I și poate chiar mai di­nainte, procedeu care în alte părți ale lumii a început cu 1000 de ani mai tîrziu. Podurile suspendate care traversează rîurile tumultuoase din vestul Chinei sunt fixate de odgoane din bambus. Na­vigația fluvială și cea de coastă folosesc încă din cele mai vechi timpuri bambusul atît pentru catarge cît și pen­tru piață, iar prăjinile pentru dirijarea bărcilor prin zonele periculoase de navigat sunt făcute tot din acest lemn. In scrierile lui Marco Polo (du­pă călătoria pe care acesta a făcut-o în China în sec. XIII) se vorbește despre frînghiile de bambus folosite pentru tragerea bărcilor pe cursul inferior al fluviului iantzî. „Sînt atît de bine confecțio­nate încît sînt tot atît de re­zistente ca și cele de cînepă“, scrie el. Pensulele pentru pictat și caligrafiat, multe din instru­mentele muzicale sunt făcute din acest lemn. Un scriitor spunea : „Așa cum sînt sufi­ciente doar cîteva crizanteme pentru a înfrumuseța cea mai simplă curte de gospodar din vestul țării, tot astfel sînt de­­ajuns numai cîțiva bambuși pentru a da splendoare unei grădini din est. Pe bună drep­tate bambusul, pinul și pru­nul înflorit sunt denumiți cei trei prieteni ai omului“. In ultimii ani, institutele de cercetări studiază posibili­tatea lărgirii sortimentelor de produse; una din preocupă­rile cu rezultate practice este și cea a înlocuirii fierului la construcțiile de beton armat cu bambusul. ... Și astfel, bambusul, to­varășul de milenii al omului, își dovedește pe zi ce trece posibilitățile sale multiple de întrebuințare. . I. GALAȚEANU corespondent Agerpres la Pekin BAMBUSUL - PRIETEN AL OMULUI Drapelul roșu — 7.276 CĂMINUL NOSTRU Rețete pentru curățirea unor obiecte casnice MOBILĂ . Pentru curățirea și lustruirea mobilei se recomandă următoarele preparate : 1. Se­ pregătește un amestec din can­tități egale de ceară și terebentină. Pen­tru a topi ceara se folosește o baie de­­ apă. Mobila nelustruită se spală ușor­­ cu apă caldă, se șterge cu o cîrpă moale­­ și uscată , se aplică apoi ceara uniform­­ și se șterge cu o bucată de postav pen­­t­tru a-i da luciu. I . 2. Mobila poate fi lustruită și cu un­­ amestec preparat din 8 părți în greu­tate ceară de albine purificată, 10 părți în greutate ulei de in fiert, 4 părți în greutate parafină, o parte în greutate fulgi de săpun și 10 părți in greutate apă. TABLOURILE în ulei, care sînt afu­mate, se acoperă cu o cîrpă înmuiată în apă de ploaie și se lasă timp de 3—4 ore. După uscare, tabloul se șterge foarte ușor și uniform cu o bucată de pînză înmuiată in ulei de in. Culoarea tablourilor vechi se închide din cauza transformării plumbului conținut în vopsele (sub acțiunea urmelor de hi­drogen sulfurat din aer) în combinații de culoare neagră. După tratarea cu apă oxigenată, vopseaua devine din nou albă. OGLINZI . La spălarea și curățirea oglinzilor se folosește următoarea com­poziție : un pahar de apă, o lingură de oțet, din vid și 20 g creta pisată. După amestecare și Încălzire, amestecul se lasă să se decanteze, apoi se toarnă în alt vas : lichidul curat se folosește pentru ștergerea oglinzilor, folosind o bucată de piele de căprioară sau o cîrpă moale. MARMURA . 1. Se iau 4 părți cu greutate săpun lichid, o parte în greu­tate bicarbonat de sodiu, 4 părți La greutate alb de zinc, 2 părți în greutate sulfat de cupru și apa, se amestecă pînă se obține o pastă. Amestecul se în­călzește agitîndu-se timp de 15—20 mi­nute. Pasta folosită se aplică pe mar­mură și se lasă astfel timp de 24 ore după care se spală, cu apă curată și se șterge bine. 2. Se folosește o pastă din argilă us­cată sau alb de zinc și neofalini, care se aplică pe marmură apoi se curăță. Marmura poate fi curățată, de asemenea, cu un amestec format din cantități egale de argilă și var. Acestea se amestecă cu apă pînă se obține o pastă groasă și omogenă. Această pastă se aplică pa suprafața marmurei într-un strat gros de un deget și se lasă două zile. După ce pasta se usucă se îndepărtează și marmura se spală. Suprafața marmurei se lustruiește <m o cripă ,o praf da cretă. COVOARE : Înainte de curățire, praful din covoare se îndepărtează en rin torid a spiritorinii de praf sau prin scuturare și batere ctt^he răjm­u­l. După aceasta, ele se curăță prin nuci din ur­mătoarele procedee : 1. Se prepară o soluție de apă « 3 părți în greutate făină de grîu, o parte în greutate sate de bucătărie și o parte în greutate praf de piatră ponce, adăugind o cantitate mică de spirt di­luat (circa 0,3 la sută părți în greu­tate). Amestecul se încălzește pînă Se obține o pastă consistentă. După ră­cire, pasta se taie în bucăți și se utili­zează pentru frecarea covoarelor, după a­­ceea se curăță cu o perie uscată și cu­­ o bucată de flanelă de bumbac. 2. Pe covor se presară un praf fin de sare de bucătărie și se curăță ca o măturică opărită în prealabil în solu­ție de săpun. Sarea absoarbe praful și covorul devine strălucitor. Dacă covo­rul este pătat cu grăsime, petele se scot cu amoniac, neofalină sau alți dizol­vanți pentru grăsimi. Se curăță cu so­luție de săpun și sodă Sau cu rădăcini de ciuiit în amestec de spirt denaturat și cu amoniac. După această curățire co­voarele devin strălucitoare și culoarea se înviorează. Părțile de covor albe (nevop­­site) care se curăță mai greu, se albesc cu apă oxigenată. La 1 litru apă se pun 5 g apă oxigenată și 2 g amoniac. Cu­ această soluție se freacă covorul fo­losind o perie, apoi se spală cu apă la care s-a adăugat o cantitate mică de oțet (o linguriță la o căldare). ÎNTREPRINDERILE MINISTERULUI ECONOMIEI FORES­TIERE realizează pentru dumneavoastră garnitura de sufragerie „ASTOR“. Confecționată din materiale de cea mai bună calitate, furni­ruită cu mahon și avînd un fileu decorativ din lamelin, SUFRA­GERIA „ASTOR“, conferă apartamentului dv. o notă de ritm gust, eleganță și confort. Preț de vînzare: VITRINA — lei 1.818. BUFETUL — lei 1.214. MASA CU PLACĂ EXTENSIBILA — lei «80. MĂSUȚA JOASĂ — lei 153. SCAUN TAPI­ȚAT — lei 183. (412)

Next