Drapelul Roşu, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7718-7743)
1969-11-01 / nr. 7718
i e 2 • accesul obținut de blul folcloric de amatori „Timișul” al Casei de S tatură a municipiului Timișoara, cu ocazia turneului în Elveția și Franța (11 august —18 septembrie 1969), a întrecut cu mult așteptările noastre cele mai optimiste. Nu ne închipuiam că o formație constituită abia de un an, puțin cunoscută chiar și acasă, avea să se bucure de o consacrare internațională atît de rapidă și prestigioasă. Organizatorii tradiționalelor „Fetes de Geneve" ținuseră să ne prevină că presa elvețiană, în special cea geneveză, este deosebit de ponderată, chiar parcimonioasă în aprecieri. Cu atît mai mare ne-a fost surpriza și bucuria cind am citit, pe coloane întregi, numeroase articole cuprinzînd elogii unanime la adresa spectacolelor ansamblului „Timișul“, a frumuseții și bogăției folclorului românesc. Fără a renunța la etaloane și exigențe proprii și în dorința de a spori și mai mult încrederea în forțele și posibilitățile tinerelor talente amatoare locale, considerăm că nu ar fi lipsit de interes să ne vedem și cu ochii altora și să reproduceți cîteva fragmente mai semnificative din aceste articole care, intuitiv ar trebui amplificate prin intensitatea aplauzelor, prin căldura și entuziasmul generos cu care publicul elvețian și francez au înconjurat pe membrii ansamblului timișorean. Astfel, după primul spectacol, în articolul „In ciuda ploii „Festivitățile Genevei“ au început“, „Journal de Geneve“ scria : ,/Dar revelația serii rămîne fără nici o îndoială ansamblul folcloric român. Toată muzica țării lui Tanait Istrati, toată feeria Moldovei și Dobrogei, de la Timișoara la Brașov, de la Oradea la Brăila, din Transilvania pînă la Marea Neagră, făurită de clarinete, de vioii si estaragoturt« tool» etml» mate A» Ansamblul folcloric „Timișul", tran promit la intîlnirea a» kt .«trina pentru a insufla unui pub de intoxian cititulă căldură si optimieni tort a rezilia ploii. Damul si muzica, prin melodii antrenante atingeau subh.mulți miraculosul. Dansatorii și dansatoarele în costume viu colorate, brodate de mină cu motive populare și tivite cu negru exprimau prin cintecele, dansurile, muzica lor, toată pasiunea, tot ritmul, toată vioiciunea, toată prospețimea, toată spontaneitatea unui folclor spectacular“. La fel de elogios a consemnat prima noastră reprezentație ziarul „La Suisse“ .* „..Și atunci, apăru grupul folcloric român „Timișul“. Dintr-o dată, dimensiunile se schimbă. Printr-un fenomen de osmoză, mulțimea trece de partea Timișoarei, atît de puternic este magnetismul folclorului românesc. Ca, magnetism, nu există alt cuvînt pentru a desemna această izbucnire a bucuriei de viață, această exteriorizare a unui fel de a exista prin dans. Dansuri dezlănțuite, țîșnind din abisul ritmului original, performanțe extraordinare ale muzicanților — violoniști, clarinetiști, saxofoniști, acordeoniști. Se dansează, se dansează pînă la nesfîrșit, s-ar părea . .. ". Ziarul „La Tribune de Geneve", scriind despre „via nerăbdare“ cu care publicul genevez a așteptat pe artiștii care aduceau pe scenă „bogatul folclor românesc“, constată că „spectacolul n-a înșelat nici una din speranțele care s-au putut pune în el". Explicîndu-și afirmația, autorul articolului continuă : „In primul rînd prin costume , ele sînt de-o varietate, bogăție și frumusețe extraordinare. ...Apoi dansurile, intr-un ritm îndrăcit cu figuri complicate, sau ca cel de nuntă, mai tandru, mai elegiac, mai romantic, sau cel al băieților, desfășurat cu o iuțeală nebună, intr-o exhibiție exuberantă de mișcări care literalmente nu poate decit să bucure inima și spiritul. Muzica . . . folclorică relevă o cultură, un patrimoniu care ne scapă în semnificația sa profundă, dar care ne apare ca mărturia unei tradiții. Un foarte mare bravo pentru frumosul lor spectacol !“ Ziarul „Le Courrier“ a scris, de asemenea, despre „înalta ținută" spectacolului. După ultima reprezentaație din ziua de 18 august a.c. același ziar a inserat articolul : „La Vernets — cea mai frumoasă manifestare a Festivităților Genevei : folcloric“, avind ca subtitlu Spectacolul „Amatori care fac minuni". Autorul apreciază în continuare „sincronizarea perfectă" a ansamblului și își încheie articolul printr-o suită de superlative „cea mai frumoasă manifestare a festivităților Genevei“, „cea mai bogată“. În articolul „Mare succes pentru Timișul“, ziarul „Voix Ouvriere“, constatînd că partea coregrafică „se înlănțuie armonios", subliniază că tinerii artiști amatori „n-au neglijat nimic pentru a transmite tot dinamismul și impetuozitatea lor. Involburtrutt tmptm*t* și danezii fn ritmuri extrem de rapide de** aduc prin ,brio“*ul execuției lor întreg sufletul României". în articolul „Exploata bucuriei se viață tatu triumful românistF, imblicat in ziarul „La Suit**" după subtitlul „...Și acesta a fost timișul", autorul continuă : „O virtuozitate care depășește cu mult stadiul amatorismului. Și ce bogăție de repertoriu’. După ce menționează diversitatea costumelor ansamblului și elogiază soliștii vocali și Întregul compartiment muzical care dată „cu o putere de expresie remarcabilă dragostea de țară", autorul articolului zugrăvește tablourile sugerate de cântecul și jocul popular românesc : „... sunt peisaje care defilează sub mipsw ochii noștri. Holdele de griu, aurul și azurul, fluiditatea a pelor, întinderi liniștite sau terene dezlănțuite, imagini fugare, calmul bucolic, viața rurală, lucrările timpului și datinile satelor, asemenea unei fresce gigantice al cărei autor ar putea fi Rafael, iată ce ne-au prezentat în realitate acești artiști exemplari. Merită să-l vezi după terminarea spectacolului, radio și, satisfăcuți de i’ir.tmnn»«TM» a fixat publicului maximum genevez. Oboseala abia se putea observa pe fața lor și, dacă ar fi trebuit, ar fi fost gata să înceapă din nou, atît de puternică este dorința lor de a se exprima“. Vom încheia spicuirile din presa elvețiană, neavînd pretenția de a fi citat toate ziarele și revistele apărute, cu observația concludentă a ziarului „La vie genevoise“ : „Fără prezența ansamblului folcloric românesc din Timișoara, „Festivitățile Genevei“ din acest an ne-ar fi părut cu deosebire lipsite de atracție“. Ecourile elogioase în presă, aplauzele entuziaste ale publicului, ospitalitatea și căldura cu care am fost primiți pretutindeni au răsplătit din plin eforturile tinerilor noștri artiști amatori. Dar cele mai emoționante clipe ni le-au prilejuit, fără îndoială, prezența la spectacolul de gală a tovarășilor Nicolae Ecobescu, șeful Misiunii permanente române de pe lângă O.N.U. la Geneva,, și Ion Georgescu, ambasadorul României la Berna, cu soțiile, vizita lor după spectacol în culise pentru a-i felicita personal pe interpreți, invitația de participa la o recepție oferită în cinastea ansamblului nostru la Misiunea permanentă română de pe lingă O.N.U. In acea seară de neuitat, petrecută la Geneva, membrii ansamblului „Timișul" au fost ridicați la rangul de ... „ambasadori“ ai folclorului românesc peste hotare, al căror rol pentru cunoașterea patriei noastre și întărirea legăturilor de colaborare și prietenie dintre poporul român și celelalte popoare nu este mnic. Relatarea despre turneul ansamblului în Franța, unde am rămas aproape o lună ar putea constitui obiectul unui alt articol. In momentul de fată, factorii răspunzători de organizarea ansamblului sunt preocupați de dezvoltarea lui viitoare, de selecționarea cu ajutorul Casei județene a creației populare, a unor noi talente de soliști vocali și instrumentiști, dansatori, de întărirea bazei materiale cu un sediu pentru expunerea „trofeelor" și a diplomelor, săli de repetiții, costume, instrumente, insigne etc., de pregătirea repertoriului pentru viitoarele spectacole CEZAR APREOTESEI, președintele Comitetului municipal pentru cultură și artă Timișoara La „Festivitățile Genevei" ELOGII PENTRU ANSAMBLUL „TIMIȘUL Știați că ...în primele șase luni ale anului 1869 grevele oamenilor muncii din Italia au totalizat 80.832.000 de ore? La acest capitol, scrie ziarul „Il Tempo". Italia ocupă locul întrî în Iunie Pe locurile următoare urmează S.U.A., Canada și Franța. ... anual trec granița Suediei aproximativ 4.000.000 de automobile ? Din acestea, peste 150.000 transportă mărfuri. ... în Anglia a fost creat un dispozitiv care emite un semnal sonor cînd automobilul depășește legală ? Dacă șoferul continuă viteza să meargă cu aceeași viteză sunetul respectiv se transformă in șuierat de sirenă. ... celebrul cîntăreț de operetă, Tino Rossi, păstrează toate scrisorile de dragoste care i-au fost adresate ? Ele cîntăresc aproape... 100 tone. ... un contabil din orașul Lom (Bulgaria) a ciștigat „întrecerea“ cu mașinile electronice de calculat? Kiril Mutrașkov (așa se numește) poate aduna și scădea intr-o clipă numere de cite patru cifre, poate înmulți și împărți numere de patru cifre cu numere de trei cifre avind precizia unei mașini cibernetice. ...cacaua previne apariția cariilor dentare ? La această concluzie s-a ajuns după numeroase experiențe pe animale. Cu toate acestea nu se recomandă consumarea excesivă a ciocolatei deoarece conține prea mult zahăr ... la 1 octombrie a.c. populația capitalei japoneze era de 11.453.600 locuitori ? Asta înseamnă mai mult cu 1.030.892 locuitori decit în urmă cu un an. ... avionul supersonic „Concorde“ a efectuat zilele acestea al 56-lea zbor experimental? Zborul a durat două ore și 16 minute. Viteza atinsă este de aproximativ 1.400 km pe oră la o altitudine de 15.000 de metri. ... anul acesta Austria a înregistrat cel mai însorit octombrie din ultimul secol ? Soarele a strălucit pe cerul austriac între 1 și 29 octombrie timp de 173,9 ore. Vechiul ,record“ era de 173,3 ore . în octombrie 1965. LA SFIRȘIT DE SÁPTÁMÍNÁ C.F.R.-FILE DE ISTORIE La 11 octombrie s-au împlinit sec de ani de la inaugurarea căii ferate București—Filaret—Giurgiu. Construcția acestui drum de fier a fost impusă de cerința realizării unei legături rapide a Capitalei României cu țările Europei. Documentele vremii atestă însă că istoria căilor ferate în țara noastră și-a înscris primele file o dată cu inaugurarea, la 1 noiembrie 1856 a liniei Anina—Oravița, care răspundea unor cerințe strict economice : transportul rapid și ieftin al cărbunelui extras din acest cunoscut bazin. Acesteia i-au urmat traseele Jimbolia—Timișoara cu ramificații spre Radna și Stamora Moravița, între anii 1857—1858, precum și linia Curtici—Arad—Radna — Alba Iulia inaugurată la 25 octombrie 1858. Explicația existenței acestora vestul țării cu mai bine de Uni un deceniu înaintea celeia de la Giurgiu constă in faptul că ele erau un fond prelungiri ale căilor ferate care veneau din centrul Europei pînă la granițele țării, ceea ce a constituit încă de la început un avantaj creat constructorilor. In ce privește linia București-Filaret, aceasta urmărea să facă o legătură rapidă cu Dunărea și de aici, pe calea apei cu marile metropole din Occident. Dar greutățile erau imense : economia înapoiată a țării, ceea ce însemna lipsă de capitaluri și credite, lipsa industriei metalurgice, specialiștilor. In plus transportul materialelor era greu de efectuat în condițiile tehnicii de acum un veac, iar aducerea „uriașelor“ locomotive și a materialului rulant constituiau adevărate probleme. Trecîndu-se peste toate acestea, în 1865, după îndelungate propuneri și discuții Monitorul special din 10 septembrie anunța că ... „Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice este autorizat să încheie o convenție cu asociații John Trevor Barklay și John Staniforth pentru construcția căii ferate Filaret —Giurgiu, la prețul de 196.500 franci aur/km, cu maximum 13.755.000 franci în total (Inclusiv costul materialului rulant) dobinda fiind de 9 la sută și amortismentul de 3 la sută". Dar și după aceasta au apărut greutați datorate in special abdicării forțate a domnitorului Al. I. Cuza. Tratativele au fost însă reluate și, sfîrșit, în 186y lucrarea a putut în fi începută. Terenul pe care urma să se execute construcția a fost pus la dispoziție de către stat, în mod gratuit. Aceasta a atras insă o serie de proteste din partea moșierilor care se simțeau deranjați de construcție. Au protestat, de asemenea, și unele bresle. Intre documentele care se referă la această linie ferată se afli o plingere . .. hangiilor, negustorilor, birjarilor, căruțașilor și altor breslași din Giurgiu care cereau ca linia să nu fie construită sau măcar să nu ajungă pină în port pentru că. . . „nu poate fi de nici un folos acestei comune, noi subsemnații văzîndu-ne vătămați în interesele noastre comerciale“. Dar construcția a continuat. Lucrările de terasament au început la ambele capete ale liniei. Plantarea șinei s-a făcut mai întîi din partea Giurgiului, pentru că Dunărea oferea condiții lesnicioase pentru transportul materialelor grele aduse din străinătate. Și astfel drumul de fier prindea contur. In octombrie 1868 porțiunea Giurgiu—Frățești era complet terminată. Locomotiva ,/>i“ cu tei îțis km/h viteză pe care-l avea a făcut un maxim efort pentru a parcurge distanța de 7,750 km t.. . 14 minute. Era totuși un record. __Și iată ziua de 31 octombrie 1869. Era într-o zi de duminică. In gara Bumbești-Filaret s-a dat semnalul de „cale liberă“. La ora 10,45 un tren „încărcat cu oficialități" pornea, in aplauzele entuziaste ale mulțimii pe noul drum de fier. Garnitura era remorcată de locomotiva „Mihai Bravul” (De altfel în acea vreme, și mult timp după aceea, locomotivele au purtat, pe lungi număr și un nume : „Dunărea", „Călugăreni“, „Razboieni“ etc.). La maneta ei însăși constructorul, John Trevor Barklath La un sfert de oră după el pornea la drum „Dunărea" condusă de Nicolae Vânase, primul mecanic de locomotivă din România. Ambele trenuri cu decalajul respectiv au ajuns la Giurgiu după o oră și jumătate. Un timp bun dacă se are în vedere faptul că la cursa inaugurală s-au făcut multe opriri pe parcurs in diverse stații. Sosirea in orașul de pe malul Dunării a fost cu adevărat triumfală. Pe peronul gării primul ministru din acea vreme, D. Ghica, salutind această realizare, arăta că.. . „gradul de civilizațiune al unui popor se măsoară prin numărul kilometrilor căilor sale ferate“, dinii parcă semnalul dezvoltării pe care avea s-o cunoască în următorii ani această ramură. La rîndul său mecanicul Nicolae Tomase, pornind în prima sa cursă făcea, fără să știe, un lucru simbolic : acela că, „dînd" abur cilindrilor locomotivei sale țrnea din loc o mulțime de angrenaje înțepenite așa cum s-a văzut în parte și din documentele spicuite mai sus, în România de acum un veac. M. CONSTANTIN Spicuiri din documentele referitoare la construcția primelor căi ferate din țara noastră Gara Faret în 1873 (vedere dinspre linii, după o fotografie de Carol Pop Szathmary). La cules de mere. Tinera muncitoare Eleonora Franc, de la ferma pomicolă a I.A.S. Buziaș, se arată mulțumită de un rod pe care-l culege. Foto : E. ROB1CSFK. Ne-am intilnit simbătă seara PR« (Urmare din pag. 1) Gheorghe Berinde de la Autobaza T. A. Timișoara. Doru Ștefa, excavatorist la „drumuri“, Ioan Pintea, de la întreprinderea 7 strucții, sunt exemple despre concare ar merita să-și spună părerea și colegiilor de muncă, organizația U. T.C., din care fac parte ! Ancheta întreprinsă din inițiativa Biroului Comitetului județean Timiș al U.T.C. a relevat din nou faptul că organizatorii acestor sen de dans (in exclusivitate, pentru ca nu se poate vorbi de un alt conținut decit, muzică, plus dans) sunt cei dinții vinovați de actuala stare de lucruri. Ne referim, in primul rînd, la cadrul cu totul impropriu în care tinerii sînt nevoiiți să danseze : fum, geamuri sparte, strigăte și vociferări, de cele mai multe ori bătăi etc., etc. Nicăieri nu găsești un bufet cu dulciuri, răcoritoare, prăjituri, etc., ca să nu mai vorbim de elementarele scrumiere de la „locul de fumat". Chiar la intrarea in sala de dans de la clubul C.F.R. domină fumul de „să-l tai cu cuțitul", se ronțăie semințe, iar mucurile alcătuiesc un „covor“. Nici nu ne mirăm de vreme ce optica tovarășului Petru Hepp, administrator, se mărginește la „azi e la modă“. Nu greșim de loc învinovățindu-i pe directorii de cluburi, cămine culturale, pe organizatori în general, de asemenea stări de fapte, de scandalurile pe care le aprobă tacit și indirect produse de cei certați cu elementare reguli de conduită civică. In loc ca unor asemenea elemente să li se spună la început, pe un ton adecvat, „intrarea pentru dv. este interzisă pentru că sunteți băut, fără cravată, cu hainele neculcate“ etc„ „organizatorii“ , iau banii, dau biletul și... raportează realizarea planului de venituri. In virtutea unui asemenea deziderat organizați o „seară de dans obișnuită“, tovarășe director al clubului C.F.R., Ion Ilin ? Nu putem aproba nici pretinsa exigență a prof Tudor Grozescu, directorul căminului cultural din cartierul „Intre vii“, care aprobă formației „Orfeu“ să interpreteze zgomotos melodii in limba engleză în condițiile in care tinerii interpreți posedă cunoștințe precare nu numai despre Orfeu, dar mai cu seamă despre gramatica și vocabularul unei limbi străine. Dacă mai adăugăm și ținuta total necorespunzătoare a celor patru interpreți — de altfel, niște inimoși, perseverenți, dornici de afirmare dar care necesită îndrumare și educare — ne convingem că, în general, formațiile, pe care le intîlnim sîmbătă seara sunt departe de ceea ce așteptăm de la ele." Foarte grav este faptul că asemenea situații deplorabile se petrec sub ochii îngăduitori ai inspectorilor Comitetului municipal pentru cultură și artă, ai Casei de cultură. Aceste două instituții, la care am alătura și Comitetul murțiap al U.T.C. și cel al U.G.S.R., au încă multe datorii față de buna organizare a activităților de simbătă și duminică seara , întărim afirmația cu două fapte intilnite in aceeași seara. Primul ne-a fost adus la cunoștință de tovarășul Efrem Boldureanu, membru in Comitetul U.T.C. de la „Tehnolemn". „Am cerut in repetate zindui ajutorul Comitetului municipal U.T.C. in organizarea acestor activități N-am primit decit... sfaturi“ Al doilea m-l mărturisește același prof. Tudor Grozescu : „Colaborarea cu U.T.C. ! Tovarășul Bușe a fost pe aici, acum doi ani!". O atare situație, este inadmisibilă pentru pretențiile locuitorilor municipiului Timișoara și așteptăm măsuri hotărite și urgente din partea organelor vizate ! Ca și în alte sen, foarte multe cluburi. ,,2 Aprilie”, „Bumbacul", „Industria lunii“, „Garofița“ ca să dăm numai patru exemple, și în ziua anchetei noastre au avut ușile zăvorite. Nu i-am intilnit deci, nici pe tinerii dornici să se distreze aici și nici pe cei chemați (și plătiți !) să se ocupe de „timpul lber“ al tinerilor. Acestor ex-organizatori le-am solicitat explicații, dacă ele pot fi date, după citeva zile adresîndu-le aceeași întrebare : „ce acțiuni au avut loc sîmbătă seara la clubul dv. ?“. Lăsăm ca forurile competente să aprecieze și să interpreteze răspunsurile următorilor tovarăși : Ioan Olteanu, directorul fabricii Banatul“ .Nu mi-aș putea spune. S-o întreb pe directoarea clubului. Seratele sunt înscrise în programul sindicatului". Nicolae Golopența, secretarul comitetului de partid de la fabrica „Banatul“ : „N-aș putea să vă spun precis. Nu cred să fi fost ceva. N-am vorbit încă cu sindicatul și WT.C.-uT. Maria Muțiu, președinta comitetului sindicatului de la ,,Industria lunii" : ,Nici o acțiune. Vom începe. Nu vin oamenii“. Viorica Sut, membră in comitetul U.T.C. de la fabrica „Garofița" : „Nu sunt tema. De obicei, le organizăm dum minica ". Aceste afirmații sunt concludente pentru modul in care este organizată colaborarea intre, cei chemați să se preocupe de inițierea 11 unor acțiuni atractive, interesante, cu un pronunțat caracter educativ. Le așteptăm organizate in viitor , relatînd in coloanele ziarului r.ă intr-adevăr „Ne-am intilnit sin. . bată seara". DRAPELUL ROȘU-7J18 Cu trenul inaugural de la București la Giurgiu Cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la inaugurarea liniei ferate București — Filaret — Giurgiu, vineri dimineața, la peronul liniei 14, din Gara de Nord,, a poposit trenul inaugural 1869, alcătuit din trei vagoane de clasă, imagine fidelă a celor de odinioară și din locomotiva „Călugăreni 43“ — una din primele cinci mașini cu aburi care au circulat pe ruta București —Giurgiu. In animația specifică a gării de atunci și de azi, păstrînd totuși caracterul festiv al evenimentului, impiegatul de mișcare Ion Traian pășește în fața tribunei instalate pe peron, rostind, ca și înaintașul său, textul unui scurt raport protocolar. Trenul inaugural, având la bord un mecanic, un fochist și trei conductori de bilete, este în bună stare, pregătit să pornească pentru reconstituirea cursei făcute în ziua de 31 octombrie 1869, la deschiderea acestei linii. Apoi, pe peron a răsunat puternic vocea dispecerului anunțînd călătorii . Trenul inaugural 1869 pleacă de la linia 14, la 10:45, în direcția Giurgiu, avind opriri in stațiile Jilava, Comana, Băneasa și Frățești. La sunetul cornului, vechiul semnal de „care liberi“, și in aplauzele puternice ale asistentei, locomotiva „Călugăreni 43“ de 300 CP și cu „iuțeala maximi 50 km pe oră“ a pornit către Giurgiu. In vagoane călătorii costumați în straie de epocă sunt însoțiți de conductorii de bilete, de fotoreporteri, operatori de televiziune și ziariști. La ora 14, trenul inaugural 1869 a sosit la Giurgiu, fiind intîmpinat de o mare mulțime de oameni. După festivitate, pe clădirea gării locale a fost dezvelită o placă comemorativă. Tot în cursul dimineții, participanții prezenți la manifestările din Gara de Nord au vizitat Muzeul Căilor Ferate, redeschis ac acest prilej în clădirea Centrului de documentare tehnică al Ministerului Transporturilor. Interesante panouri și machete relevă în mod edificator stadiul actual al dezvoltării căilor ferate in tara noastră. UMOR O TÎNARA femeie se îndreaptă curajoasă spre administratoarea spitalului. — Pot să-l văd pe căpitanul Williams ? — a întrebat ea. — Pot să știu cine sunteți ? — Sunt sora lui. — îmi pare bine că vă cunosc. Eu sunt mama lui. * — ȘTII proverbul „Un măr pe zi ține doctorul departe de casă? — Da, dar o ceapă crudă ține toată lumea departe de casă de ARTISTUL — Iată pictura pe care tocmai am terminat-o. O consider cea mai reușită deși cînd m-am apucat de lucru nu știam ce avea să fie. PRIETENUL — Și după ce ai terminat cum ai aflat despre ce e vorba ? ★ PROFESORUL dictează o problemă : — Casa are cinci etaje. La fiecare etaj duc cite 15 trepte. Uite trepte trebuie să urcăm ca să ajungem pînă sus ? Spune tu. Ondracek ! — Toate, răspunde elevul. ★ — DUPĂ cum văd, d-le director, v-ați cumpărat un nou Rembrandt. — Da, trebuia. Celălalt se învechise. UN SCOȚIAN se duce la primărie să anunțe că i s-a născut un copil. Apoi întreabă : —Cu vă datorez ? — Nimic, serviciul înregistrării unui nou-născut este gratuit — ii răspunde funcționarul. — Da ? .Atunci pot să vă anunț și pe al doilea. Avem gemeni. ★ PROFESORUL către elev . Am inceput să ai rezultate din ce în ce mai bune. Ce s-a întîmplat ? S-a stricat televizorul ! ★ UN AMATOR de artă vine la un pictor . — Aș dori ceva in ulei. Dar ceva ieftin. — Dacă trebuie să fie ceva ieftin, replică pictorul, vă recomand niște sardele în ulei. Faraonul Tutankamon a fost asasinat LONDRAI (Agerpres) — Un delict, care, a consternat, curtea faraonilor egipteni în anul 1347 î.e.n — cauza morții misterioase a faraonului Tutankamon a fost descoperit abia acum de un specialist englez in medicină legală, prof. dr . Donald Harrison Medical, englez afirma că faraonul, care a murit la 18 ani, a fost asasinat Examinîndu-i cutia craniană, cu raze Roentgen el a obținut o serie de probe în sprijinul ipotezei enunțate. Pe lingă faptul că la baza craniului a observat urme ale unei hemoragii cerebrale,datorate, probabil, loviturii date de autorul asasinatului ), doctorul a făcut și o serie de studii pe baza examenelor radiologice și histologice asupra craniului faraonului. Deși este cam tîrziu, să fie descropent și vinovatul, după aproximativ 3.300 de ani, se apreciază că aceste studii au o excepțională valoare științifică.