Drapelul Roşu, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7718-7743)

1969-11-01 / nr. 7718

i e 2 • accesul obținut de blul folcloric de amatori „Timișul” al Casei de S ta­­tură a municipiului Timi­șoara, cu ocazia turneului în Elveția și Franța (11 august —18 septembrie 1969), a în­trecut cu mult așteptările noastre ce­le mai optimiste. Nu ne închipuiam că o formație constituită abia de un an, puțin cunoscută chiar și acasă, avea să se bucure de o consacrare interna­țională atît de rapidă și prestigioasă. Organizatorii tradiționalelor „Fetes de Geneve" ținuseră să ne prevină că presa elvețiană, în special cea gene­­veză, este deosebit de ponderată, chiar parcimonioasă în aprecieri. Cu atît mai mare ne-a fost surpriza și bucuria cind am citit, pe coloane în­tregi, numeroase articole cuprinzînd elogii unanime la adresa spectacole­lor ansamblului „Timișul“, a frumu­seții și bogăției folclorului românesc. Fără a renunța la etaloane și exi­gențe proprii și în dorința de a spori și mai mult încrederea în forțele și posibilitățile tinerelor talente ama­toare locale, considerăm că nu ar fi lipsit de interes să ne vedem și cu ochii altora și să reproduceți cîteva fragmente mai semnificative din a­­ceste articole care, intuitiv ar trebui amplificate prin intensitatea aplauze­lor, prin căldura și entuziasmul ge­neros cu care publicul elvețian și francez au înconjurat pe membrii an­samblului timișorean. Astfel, după primul spectacol, în articolul „In ciu­da ploii „Festivitățile Genevei“ au în­ceput“, „Journal de Geneve“ scria : ,/Dar revelația serii rămîne fără nici o îndoială ansamblul folcloric român. Toată muzica țării lui Tanait I­strati, toată feeria Moldovei și Dobrogei, de la Timișoara la Brașov, de la Oradea la Brăila, din Transilvania pînă la Marea Neagră, făurită de clarinete, de vioii si es­­taragoturt« tool» etml» mate A» Ansamblul folcloric „Timișul", tran promit la intîlnirea a» kt .«trina pentru a insufla unui pub de intoxian­ cititulă căldură si op­­timieni tort a rezilia ploii. Damul si muzica, prin melodii antrenante atin­geau subh.mul­­ți miraculosul. Dansa­torii și dansatoarele în costume viu colorate, brodate de mină cu motive populare și tivite cu negru exprimau prin cintecele, dansurile, muzica lor, toată pasiunea, tot ritmul, toată vioi­ciunea, toată prospețimea, toată spon­taneitatea unui folclor spectacular“. La fel de elogios a consemnat pri­ma noastră reprezentație ziarul „La Suisse“ .* „..Și atunci, apăru grupul folcloric român „Timișul“. Dintr-o dată, dimensiunile se schimbă. Prin­­tr-un fenomen de osmoză, mulțimea trece de partea Timișoarei, atît de pu­ternic este magnetismul folclorului ro­mânesc. Ca, magnetism, nu există alt cuvînt pentru a desemna această iz­bucnire a bucuriei de viață, această exteriorizare a unui fel de­ a exista prin dans. Dansuri dezlănțuite, țîș­­nind din abisul ritmului original, per­formanțe extraordinare ale muzican­ților — violoniști, clarinetiști, saxo­foniști, acordeoniști. Se dansează, se dansează pînă la nesfîrșit, s-ar pă­rea . .. ". Ziarul „La Tribune de Geneve", scriind despre „via nerăbdare“ cu ca­re publicul genevez a așteptat pe ar­tiștii care aduceau pe scenă „bogatul folclor românesc“, constată că „spec­tacolul n-a înșelat nici una din spe­ranțele care s-au putut pune în el". Explicîndu-și afirmația, autorul arti­colului continuă : „In primul rînd prin costume , ele sînt de-o varietate, bo­găție și frumusețe extraordinare. ...A­­poi dansurile, intr-un ritm îndrăcit cu figuri complicate, sau ca cel de nun­tă, mai tandru, mai elegiac, mai ro­mantic, sau cel al băieților, desfășurat cu o iuțeală nebună, intr-o exhibiție exuberantă de mișcări care literal­mente nu poate decit să bucure ini­ma și spiritul. Muzica . . . folclorică relevă o cultură, un patrimoniu care ne scapă în semnificația sa profundă, dar care ne apare ca mărturia unei tradiții. Un foarte mare bravo pentru frumosul lor spectacol !“ Ziarul „Le Courrier“ a scris, de a­­semenea, despre „înalta ținută" spectacolului. După ultima reprezenta­a­ție din ziua de 18 august a.c. același ziar a inserat articolul : „La Vernets — cea mai frumoasă manifestare a Festivităților Genevei : folcloric“, avind ca subtitlu Spectacolul „Ama­tori care fac minuni". Autorul apre­ciază în continuare „sincronizarea per­fectă" a ansamblului și își încheie ar­ticolul printr-o suită de superlative „cea mai frumoasă manifestare a fes­tivităților Genevei“, „cea mai boga­tă“. În articolul „Mare succes pentru­ Ti­mișul“, ziarul „Voix Ouvriere“, con­­statînd că partea coregrafică „se în­lănțuie armonios", subliniază că ti­nerii artiști amatori „n-au neglijat ni­mic pentru a transmite tot dinamis­mul și impetuozitatea lor. Involburt­­ru­tt tm­ptm*t* și danezii fn ritmuri extrem de rapide d­e** aduc prin ,brio“*ul execuției lor întreg sufletul României". în articolul „Exploata bucuriei­­ se viață tatu triumful românistF, imbli­­cat in ziarul „La Suit**" după subti­tlul „...Și acesta a fost timișul", autorul continuă : „O virtuozitate ca­re depășește cu mult stadiul amatoris­mului. Și ce bogăție de repertoriu’. După ce menționează diversitatea cos­­tumelor ansamblului și elogiază so­liștii vocali și Întregul compartiment muzical care dată „cu o putere de expresie remarcabilă dragostea de ța­ră", autorul articolului zugrăvește ta­blourile sugerate de cântecul și jocul popular românesc : „... sunt peisaje care defilează sub mipsw ochii noștri. Holde­le de griu, aurul și azurul, fluiditatea a­­­ ­­­ pelor, întinderi liniș­tite sau terene dez­lănțuite, imagini fu­gare, calmul bucolic, viața rurală, lucrări­le timpului și dati­nile satelor, aseme­nea unei fresce gi­gantice al cărei au­tor ar putea fi Ra­fael, iată ce ne-au prezentat în realitate acești artiști exem­plari. Merită să-l vezi după termina­rea spectacolului, ra­­dio și, satisfăcuți de i’ir.tmnn»«TM» a fi­xat publicului maximum genevez. Oboseala abia se putea observa pe fața lor și, dacă ar fi trebuit, ar fi fost gata să înceapă din nou, atît de pu­ternică este dorința lor de a se ex­prima“. Vom încheia spicuirile din presa el­vețiană, neavînd pretenția de a fi ci­tat toate ziarele și revistele apărute, cu observația concludentă a ziarului „La vie genevoise“ : „Fără prezența ansamblului folcloric românesc din Timișoara, „Festivitățile Genevei“ din acest an ne-ar fi părut cu deosebire lipsite de atracție“. Ecourile elogioase în presă, aplau­zele entuziaste ale publicului, ospita­litatea și căldura cu care am fost primiți pretutindeni au răsplătit din plin eforturile tinerilor noștri artiști amatori. Dar cele mai emoționante clipe ni le-au prilejuit, fără îndoială, prezența la spectacolul de gală a to­varășilor Nicolae Ecobescu, șeful Mi­siunii permanente române de pe lân­gă O.N.U. la Geneva,, și Ion Geor­­gescu, ambasadorul României la Ber­na, cu soțiile, vizita lor după specta­col în culise pentru a-i felicita per­sonal pe interpreți, invitația de participa la o recepție oferită în cin­a­stea ansamblului nostru la Misiunea permanentă română de pe lingă O.N.U. In acea seară de neuitat, pe­trecută la Geneva, membrii ansam­blului „Timișul" au fost ridicați la rangul de ... „ambasadori“ ai folclo­rului românesc peste hotare, al că­ror rol pentru cunoașterea patriei noastre și întărirea legăturilor de co­laborare și prietenie dintre poporul român și celelalte popoare nu este mnic. Relatarea despre turneul­ ansamblu­lui în Franța, unde am rămas aproa­pe o lună ar putea constitui obiectul unui alt articol. In momentul de fa­tă, factorii răspunzători de organiza­rea ansamblului sunt preocupați de dezvoltarea lui viitoare, de selecționa­rea cu ajutorul Casei județene a crea­ției populare, a unor noi talente de soliști vocali și instrumentiști, dan­satori, de întărirea bazei materiale cu un sediu pentru expunerea „trofeelor" și a diplomelor, săli de repetiții, cos­tume, instrumente, insigne etc., de pregătirea repertoriului pentru vi­itoarele spectacole CEZAR APREOTESEI, președintele Comitetului municipal pentru cultură și artă Timișoara La „Festivitățile Genevei" ELOGII PENTRU ANSAMBLUL „TIMIȘUL Știați că ...în primele șase luni ale anu­lui 1869 grevele oamenilor muncii din Italia au totalizat 80.832.000 de ore? La acest capitol, scrie ziarul „Il Tempo". Italia ocupă locul întrî în Iunie Pe locurile următoare ur­mează S.U.A., Canada și Franța. ... anual trec granița Suediei a­­proximativ 4.000.000 de automobile ? Din acestea, peste 150.000 transpor­tă mărfuri. ... în Anglia a fost creat un dis­pozitiv care emite un semnal sonor cînd automobilul depășește legală ? Dacă șoferul continuă viteza să meargă cu aceeași viteză sunetul respectiv se transformă in șuierat de sirenă. ... celebrul cîntăreț de operetă, Tino Rossi, păstrează toate scrisori­le de dragoste care i-au fost adre­sate ? Ele cîntăresc aproape... 10­0 tone. ... un contabil din orașul Lom (Bulgaria) a ciștigat „întrecerea“ cu mașinile electronice de calculat? Kiril Mutrașkov (așa se numește) poate aduna și scădea intr-o clipă numere de cite patru cifre, poate înmulți și împărți numere de patru cifre cu numere de trei cifre avind precizia unei mașini cibernetice. ...cacaua previne apariția cari­ilor dentare ? La această concluzie s-a ajuns după numeroase experien­­țe pe animale. Cu toate acestea nu se recomandă consumarea excesivă a ciocolatei deoarece conține prea mult zahăr ... la 1 octombrie a.c. populația capitalei japoneze era de 11.453.600 locuitori ? Asta înseamnă mai mult cu 1.030.892 locuitori decit în ur­mă cu un an. ... avionul supersonic „Concor­de“ a efectuat zilele acestea al 56-lea zbor experimental? Zborul a durat două ore și 16 minute. Vi­teza atinsă este de aproximativ 1.400 km pe oră la o altitudine de 15.000 de metri. ... anul acesta Austria a înre­gistrat cel mai însorit octombrie din ultimul secol ? Soarele a stră­lucit pe cerul austriac între 1 și 29 octombrie timp de 173,9 ore. Ve­chiul ,record“ era de 173,3 ore . în octombrie 1965. LA SFIRȘIT DE SÁPTÁMÍNÁ C.F.R.-FILE DE ISTORIE La 11 octombrie s-au împlinit sec de ani de la inaugurarea căii ferate București—Filaret—Giurgiu. Construc­ția acestui drum de fier a fost im­pusă de cerința realizării unei legă­turi rapide a Capitalei României cu țările Europei. Documentele vremii a­­testă însă că istoria căilor ferate în țara noastră și-a înscris primele file o dată cu inaugurarea, la 1 noiembrie 1856 a liniei Anina—Oravița, care răspundea unor cerințe strict econo­mice : transportul rapid și ieftin al cărbunelui extras din acest cunoscut bazin. Acesteia i-au urmat traseele Jimbolia—Timișoara cu ramificații spre Radna și Stamora Moravița, în­tre anii 1857—1858, precum și linia Curtici—Arad—Radna — Alba Iuli­a inaugurată la 25 octombrie 1858. Explicația existenței acestor­a­ vestul țării cu mai bine de Uni un deceniu înaintea celeia de la Giurgiu constă in faptul că ele erau un fond prelungiri ale căilor ferate care ve­neau din centrul Europei pînă la gra­nițele țării, ceea ce a constituit încă de la început un avantaj creat con­structorilor. In ce privește linia București-Fila­­­ret, aceasta urmărea să facă o legătu­ră rapidă cu Dunărea și de aici, pe calea apei cu marile metropole din Occident. Dar greutățile erau imen­se : economia înapoiată a țării, ceea ce însemna lipsă de­ capitaluri și cre­dite, lipsa industriei metalurgice, specialiștilor. In plus transportul ma­­­terialelor era greu de efectuat în con­dițiile tehnicii de acum un veac, iar aducerea „uriașelor“ locomotive și a materialului rulant constituiau adevă­rate probleme. Trecîndu-se peste toa­te acestea, în 1865, după îndelungate propuneri și discuții Monitorul spe­cial din 10 septembrie anunța că ... „Ministerul de Interne, Agricultură și Lucrări Publice este autorizat să în­cheie o convenție cu asociații John Trevor Barklay și John Staniforth pentru construcția căii ferate Filaret —Giurgiu, la prețul de 196.500 franci aur/km, cu maximum 13.755.000 franci în total (Inclusiv costul ma­terialului rulant) dobinda fiind de 9 la sută și amortismentul de 3 la sută". Dar și după aceasta au apărut greu­tați datorate in special abdicării for­țate a domnitorului Al. I. Cuza. Tra­tativele au fost însă reluate și, sfîrșit, în 186y lucrarea a putut în fi începută. Terenul pe care urma să se execute construcția a fost pus la dis­poziție de către stat, în mod gratuit. Aceasta a atras insă o serie de pro­teste din partea moșierilor care se simțeau deranjați de construcție. Au protestat, de asemenea, și unele bres­le. Intre documentele care se referă la această linie ferată se afli o plinge­re . .. hangiilor, negustorilor, bir­jarilor, căruțașilor și altor breslași din Giurgiu care cereau ca linia să nu fie construită sau măcar să nu ajungă pi­nă în port pentru că. . . „nu poate fi de nici un folos acestei comune, noi subsemnații văzîndu-ne vătămați în interesele noastre comerciale“. Dar construcția a continuat. Lucră­rile de terasament au început la am­bele capete ale liniei. Plantarea șinei s-a făcut mai întîi din partea Giur­giului, pentru că Dunărea oferea con­diții lesnicioase pentru transportul materialelor grele aduse din străinăta­te. Și astfel drumul de fier prindea contur. In octombrie 1868 porțiunea Giurgiu—Frățești era complet termi­nată. Locomotiva ,/>i“ cu tei îț­is km/h viteză pe care-l avea a făcut un maxim efort pentru a parcurge dis­­tanța de 7,750 km t­.. . 14 minute. Era totuși un record. __Și iată ziua de 31 octombrie 1869. Era într-o zi de duminică. In gara Bumbești-Filaret s-a dat semna­lul de „cale liberă“. La ora 10,45 un tren „încărcat cu oficialități" pornea, in aplauzele entuziaste ale mulțimii pe noul drum de fier. Garnitura era remorcată de locomotiva „Mihai Bra­vul” (De altfel în acea vreme, și mult timp după aceea, locomotivele au purtat, pe lungi număr și un nu­me : „Dunărea", „Călugăreni“, „Raz­­boieni“ etc.). La maneta ei însăși constructorul, John Trevor Barklath La un sfert de oră după el pornea la drum „Dunărea" condusă de Nicolae Vânase, primul mecanic de locomoti­vă din România. Ambele trenuri cu decalajul respec­tiv au­ ajuns la Giurgiu după o oră și jumătate. Un timp bun dacă se are în vedere faptul că la cursa inaugura­lă s-au făcut multe opriri pe parcurs in diverse stații. Sosirea in orașul de pe malul Dunării a fost cu ade­vărat­ triumfală. Pe peronul gării pri­mul ministru din acea vreme, D. Ghica, salutind această realizare, ară­ta că.. . „gradul de civilizațiune al unui popor se măsoară prin numărul kilometrilor căilor sale ferate“, dinii parcă semnalul dezvoltării pe care a­­vea s-o cunoască în următorii ani a­­ceastă ramură. La rîndul său mecanicul Nicolae Tomase, pornind în prima sa cursă făcea, fără să știe, un lucru simbolic : acela că, „dîn­d" abur cilindrilor lo­comotivei sale țrnea din loc o mul­țime de angrenaje înțepenite așa cum s-a văzut în parte și din documentele spicuite mai sus, în România de acum un veac. M. CONSTANTIN Spicuiri din documentele referitoare la construcția primelor căi ferate din țara noastră Gara F­aret în 1873 (vedere dinspre linii, după o fotografie de Ca­rol Pop Szathmary). La cules de mere. Tinera muncitoare Eleonora Franc, de la ferma pomicolă a I.A.S. Buziaș, se arată mulțumită de un rod pe care-l culege. Foto : E. ROB1CSFK. Ne-am intilnit simbătă seara PR« (Urmare din pag. 1) Gheorghe Berinde de la Autobaza T. A. Timișoara. Doru Ștefa, ex­­cavatorist la „drumuri“, Ioan Pin­tea, de la întreprinderea 7 strucții, sunt exemple despre con­care ar merita să-și spună părerea și colegii­lor de muncă, organizația U. T.C., din care fac parte ! Ancheta întreprinsă din inițiati­va Biroului Comitetului județean Timiș al U.T.C. a relevat din nou faptul că organizatorii acestor sen de dans (in exclusivitate, pentru ca nu se poate vorbi de un alt con­ținut decit, muzică, plus dans) sunt cei dinții vinovați de actuala stare de lucruri. Ne referim, in pri­mul rînd, la cadrul cu totul impro­priu în care tinerii sînt nevoiiți să danseze : fum, geamuri sparte, strigăte și vociferări, de cele mai multe ori bătăi etc., etc. Nicăieri nu găsești un bufet cu dulciuri, ră­coritoare, prăjituri, etc., ca să nu mai vorbim de elementarele scru­miere de la „locul de fumat". Chiar la intrarea in sala de dans de la clubul C.F.R. domină fumul de „să-l tai cu cuțitul", se ronțăie se­mințe, iar mucurile alcătuiesc un „covor“. Nici nu ne mirăm de vreme ce optica tovarășului Petru Hepp,­ administrator, se mărgineș­te la­­ „azi e la modă“. Nu greșim de loc învinovățindu-i pe directo­rii de cluburi, cămine culturale, pe organizatori în general, de aseme­nea stări de fapte, de scandalurile pe care le aprobă tacit și indirect produse de cei certați cu elemen­tare reguli de conduită civică. In loc ca unor asemenea elemente să li se spună la început, pe un ton adecvat, „intrarea pentru dv. este interzisă pentru că sunteți băut, fără cravată, cu hainele neculcate“ etc„ „organizatorii“ , iau banii, dau biletul și... raportează realiza­rea planului de venituri. In virtu­tea unui asemenea deziderat or­ganizați o „seară de dans obișnui­tă“, tovarășe director al clubului C.F.R., Ion Ilin ? Nu putem apro­ba nici pretinsa exigență a prof Tudor Grozescu, directorul cămi­nului cultural din cartierul „Intre vii“, care aprobă formației „Or­feu“ să interpreteze zgomotos me­lodii in limba engleză în condiți­ile in care tinerii interpreți posedă cunoștințe precare nu numai des­pre Orfeu, dar mai cu seamă des­pre gramatica și vocabularul unei limbi străine. Dacă mai adăugăm și ținuta total necorespunzătoare a celor­ patru interpreți — de altfel, niște inimoși, perseverenți, dornici de afirmare dar care necesită în­drumare și educare — ne convin­gem că, în general, formațiile, pe care le intîlnim sîmbătă seara sunt departe de ceea ce așteptăm de la ele." Foarte grav este faptul că a­­semenea situații deplorabile se pe­trec sub ochii îngăduitori ai in­spectorilor Comitetului municipal pentru cultură și artă, ai­ Casei de cultură. Aceste două instituții, la care am alătura și Comitetul mu­­rțiap al U.T.C. și cel al U.G.S.R., au încă multe datorii față de buna organizare a activităților de sim­bătă și duminică seara , întărim afirmația cu două fapte intilnite in­ aceeași seara. Primul ne-a fost adus la cunoștință de tovarășul E­frem Boldureanu, membru in Co­mitetul U.T.C. de­ la „Tehnolemn". „Am cerut in repetate zin­­dui ajutorul Comitetului munici­pal U.T.C. in organizarea acestor activități N-am primit decit... sfaturi“ Al doilea m-l mărturiseș­te același prof. Tudor Grozescu : „Colaborarea cu U.T.C. ! Tovară­șul Bușe a fost pe aici, acum doi ani!". O atare situație, este inad­misibilă pentru pretențiile locuito­rilor municipiului Timișoara și aș­teptăm măsuri hotărite și urgente din partea organelor vizate ! Ca și în alte sen, foarte multe cluburi. ,,2 Aprilie”, „Bumbacul", „Industria lunii“, „Garofița“ ca să dăm numai patru exem­ple, și în ziua anchetei noastre au avut uși­le zăvorite. Nu i-am­ intilnit deci, nici pe tinerii dornici să se distre­ze aici și nici pe cei chemați (și plătiți !) să se ocupe de „timpul lber“ al tinerilor. Acestor ex-orga­­nizatori le-am solicitat explicații, dacă ele pot fi date, după citeva zile adresîndu-le aceeași întreba­re : „ce acțiuni au avut loc sîm­bătă seara la clubul dv. ?“. Lăsăm ca forurile competente să aprecie­ze și să interpreteze răspunsurile următorilor tovarăși : Ioan Ol­­teanu, directorul fabricii Bana­tul“­­ .Nu mi-aș putea spune. S-o întreb pe directoarea clubului. Se­ratele sunt înscrise în programul sindicatului". Nicolae Golopența, secretarul comitetului de partid de la fabrica „Banatul“ : „N-aș putea să vă­ spun precis. Nu cred să fi fost ceva. N-am vorbit încă cu sindicatul și WT.C.-uT. Maria Muțiu, președinta comitetului sin­dicatului de­ la ,,Industria lunii" : ,Nici o acțiune. Vom începe. Nu vin oamenii“. Viorica Sut, mem­bră in comitetul U.T.C. de la fa­brica „Garofița" : „Nu sunt tema. De obicei, le organizăm du­m­ minica ". Aceste afirmații sunt concluden­te pentru modul in care este or­ganizată colaborarea intre, cei che­mați să se preocupe de inițierea 11 u­nor acțiuni atractive, interesante, cu un pronunțat caracter educativ. Le așteptăm organizate in viitor , relatînd in coloanele ziarului r.ă intr-adevăr „Ne-am intilnit sin. . bată seara". DRAPELUL ROȘU-7J18 Cu trenul inaugural de la București la Giurgiu Cu prilejul împlinirii a o sută de ani de la inaugurarea liniei ferate București — Filaret — Giurgiu, vi­neri dimineața, la peronul liniei 14, din Gara de Nord,, a poposit trenul inaugural 1869, alcătuit din trei va­goane de clasă, imagine fidelă a ce­lor de odinioară și din locomotiva „Călugăreni 43“ — una din primele cinci mașini cu aburi care au circu­lat pe ruta București —Giurgiu. In animația specifică a gării de atunci și de azi, păstrînd totuși ca­racterul festiv al evenimentului, im­piegatul de mișcare Ion Traian pășește în fața tribunei instalate pe peron, rostind, ca și înaintașul său, textul unui scurt raport protocolar. Trenul inaugural, având la bord un mecanic, un fochist și trei conductori de bilete, este în bună stare, pregătit să por­nească pentru reconstituirea cursei făcute în ziua de 31 octombrie 1869, la deschiderea acestei linii. Apoi, pe peron a răsunat puternic vocea dispecerului anunțînd călăto­rii . Trenul inaugural 1869 pleacă de la linia 14, la 10:45, în direcția Giurgiu, avind opriri in stațiile Jilava, Comana, Băneasa și Fră­țești. La sunetul cornului, vechiul sem­nal de „care liberi“, și in aplauzele puternice ale asistentei, locomotiva „Călugăreni 43“ de 300 CP și cu „iu­țeala maximi 50 km pe oră“ a por­nit către Giurgiu. In vagoane călăto­rii costumați în straie de epocă sunt însoțiți de conductorii de bilete, de fotoreporteri, operatori de televiziu­ne și ziariști. La ora 14, trenul inau­gural 1869 a sosit la Giurgiu, fiind intîmpinat de o mare mulțime de oameni. După festivitate, pe clădirea gării locale a fost dezvelită o placă comemorativă. Tot în cursul dimineții, partici­panții prezenți la manifestările din Gara de Nord au vizitat Muzeul Căi­lor Ferate, redeschis ac acest prilej în clădirea Centrului de documentare tehnică al Ministerului Transporturi­lor. Interesante panouri și machete relevă în mod edificator stadiul ac­tual al dezvoltării căilor ferate in tara noastră. UMOR O TÎNARA femeie se în­dreaptă curajoasă spre adminis­tratoarea spitalului. — Pot să-l văd pe căpitanul Williams ? — a întrebat ea. — Pot să știu cine sunteți ? — Sunt sora lui. — îmi pare bine că vă cunosc. Eu sunt mama lui. * — ȘTII proverbul „Un măr pe zi ține doctorul departe de ca­să? — Da, dar o ceapă crudă ține toată lumea departe de casă­ de ARTISTUL — Iată pictura pe care tocmai am terminat-o. O consider cea mai reușită deși cînd m-am apucat de lucru nu știam ce avea să fie. PRIETENUL — Și după ce ai terminat cum ai aflat despre ce e vorba ? ★ PROFESORUL dictează o pro­­blemă : — Casa are cinci etaje. La fie­care etaj duc cite 15 trepte. Ui­te trepte trebuie să urcăm ca să ajungem pînă sus ? Spune tu. Ondracek ! — Toate, răspunde elevul. ★ — DUPĂ cum văd, d-le direc­tor, v-ați cumpărat un nou Rem­brandt. — Da, trebuia. Celălalt se în­vechise. UN SCOȚIAN se duce la pri­mărie să anunțe că i s-a născut un copil. Apoi întreabă : —Cu­ vă datorez ? — Nimic, serviciul înregistră­rii unui nou-născut este gratuit — ii răspunde funcționarul. — Da ? .Atunci pot să vă anunț și pe al doilea. Avem gemeni. ★ PROFESORUL către elev . Am inceput să ai rezultate din ce în ce mai bune. Ce s-a întîmplat ? S-a stricat televizorul ! ★ UN AMATOR de artă vine la un pictor . — Aș dori ceva in ulei. Dar ceva ieftin. — Dacă trebuie să fie ceva ieftin, replică pictorul, vă reco­mand niște sardele în ulei. Faraonul Tutankamon a fost asasinat LONDRA­­I (Agerpres) — Un delict, care, a­ consternat, curtea farao­nilor egipteni în anul 1347 î.e.n — cauza morții misterioase a faraonului Tutankamon a fost descoperit abia acum de un specialist englez in medicină legală, prof. d­r . Donald Harrison Medical, englez afirma că faraonul, care­ a murit la 18 ani, a fost asasinat Exa­minîndu-i­ cutia cra­niană, cu raze Roentgen el a obținut o serie de probe în sprijinul ipotezei enunțate. Pe lingă faptul că la baza craniului a observat urm­e ale unei hemoragii cerebrale,­­datorate, proba­bil, loviturii date de autorul asasina­­tu­lui ), doctorul a făcut și o serie de studii pe baza examenelor radiologi­ce și histologice asupra craniului farao­nului. Deși este cam tîrziu, să fie desc­ropent și­ vinovatul, după aproxi­­mativ 3.300 de ani, se apreciază că aceste studii au o excepțională va­­loare științifică.

Next