Drapelul Roşu, mai 1970 (Anul 26, nr. 7870-7894)
1970-05-26 / nr. 7889
2 PENTRU CA INIMA ȚĂRII SĂ-ȘI DOBÎNDEASCĂ PULSUL NORMAL Duminică zi normală de lucru Convoaie spre zonele sinistrate (Urmari din pag. 1) — Oricine ar fi poposit duminică la întreprinderea noastră — ne s pune tovarășul ing. Petrică Șerban, inginerul șef al uzinei Ciocanul de la Nădrag — ar fi văzut că, pe lingă colectivul secției laminoare, unde focul nu se stinge niciodată, munca era la cota cea mai fierbinte și la celelalte sectoare de activitate. Hotărîți să pună umărul la diminuarea enormelor pierderi înregistrate de economia țării, în urma calamităților care s-au abătut asupra majorității județelor, și dornici să contribuie la ajutorarea sinistraților, salariații de la secțiile bunuri de consum, lanțuri, turnătorii și atelierele auxiliare au transformat ziua de duminică in zi a solidarității umane, lucrând efectiv pentru realizarea planului și a angajamentelor suplimentare. Spusele interlocutorului nostru se redeveresc Întocmai prin cifre și fapte. La secția bunuri de consum, de exemplu, „băieții“ din echipa lui Emil Cimpeanu, muncitorii Elena Roșca, Remus Georgeoni și toți ceilalți au reușit să realizeze suplimentar 70 mașini de gătit și 65 sobe cu renumita marcă „Vesta“, a căror valoare însumează 124.000 lei. Nu mai puțin bogate și bilanțul muncitorilor, tehnicienilor și funcționarilor de la turnătorie, care, lucrând în schimburi prelungite, au realizat un contul angajamentului 13,5 tone utilaje de turnare, 13 tone piese din fontă și 5,1 tone tueerie comercială, producție ce totalizează 127.000 lei. La obținerea acestor frumoase rezultate și-au adus contribuția tovarășii Ioan Loghin, Ștefan Oprea, In« Chelaru și alți turnători destoinici. La rândul lor, sudorul Constantin Jujonescu, precum și Gheorghe Pătru, Dimitrie Arnăutu și ceilalți muncitori de la fabrica de lanțuri au adăugat la producția suplimentară a uzinei 7,4 tone lanțuri industriale. Potrivit specificului muncii lor neîntrerupte, laminatorii nu pot recurge la forma de întrajutorare a sinistraților prin schimburi prelungite sau lucrind în zilele de repaus săptămîna. Totuși, fără să rămînă în afara solidarității umane, manifestată cu atîta ardoare de întregul nostru popor, ei au găsit căile pentru integrare în acest efort, căci pe cit de simple, pe atît de eficace: amplificarea indicilor intensivi și extensivi de folosire a utilajelor, gospodărirea judicioasă a metalului. Ca urmare, numai în ziua de duminică, laminatorii din echipele conduse de Iacob Vandra, Victor Moldovan și Clemente Gabriel II, captorașii lui Carol Stoicani și celelalte formații de lucru care au muncit în ziua respectivă au reușit să dea, peste norma zilei, 23 tone de tablă laminată sub 4 milimetri grosime. Efortul unanim al muncitorilor, tehnicienilor, inginerilor și funcționarilor de la uzina Ciocanul Nădrag, frumusețea morală a acestei harnice familii muncitorești apar și mai elocvent dacă, la cele relatate mai sus, mai adăugăm și faptul că toți aceea care au salariul pină la 2.000 pe lună au hotărit să doneze, în fiecare lună, pînă la sfârșitul anului, valoarea unei zile din salariul personal, cei cu salariul intre 2.000—2.500 să dea valoarea a două zile, iar cei cu salariul peste 2.500 lei să vină in sprijinul sinistraților cu salariul pe o lună. Sub această formă, aportul metalurgiștilor însumează aproape 1.000.000 lei în cursul acestui an. Mergînd pe traseul muncii neîntrerupte, am poposit duminică și la Uzina de reparații din Timișoara. Aici, ca peste tot, de altfel, am găsit aceeași activitate asiduă, pentru sporirea producției. Ne-are convins de acest lucru străbătînd, însoțiți de tovarășul Ioan Fărcașu, secretarul comitetului sindicatului, toate sectoarele productive ale uzinei. Am văzut astfel muncind cu srig și dăruire echipa lui Nicolae Dragomir, de la „prototipuri“, pe cei 100 de muncitori din schimbul maistrului Toma Tîlvan și pe cei din schimbul maistrului Teofil Mihălceanu, precum și pe lăcătușii Ștefan Mezei, Imre Lakatos, pe forjorul Arsa Răgoi și mulți alții care au hotărit să nu aibă odihnă pînă cînd nu vor îndeplini cele 7,5 milioane lei producție marfă, 850.000 lei economii la prețul de cost, 2,4 milioane lei și 160 tone economii de metal, cu s-au angajat să dea peste plan pentru a contribui la vindecarea rănilor țării cu un ceas mai devreme. In acest scop, chiar în acea zi, valoarea producției suplimentare realizate totalizează 320.000 lei. Dintre multitudinea de fapte demne de reținut la Uzina timișoreană de reparații, una ni s-a părut deosebit de semnificativă. E vorba de propunerea venită din partea lăcătușului Vasile Stoian, care a fost formulată, și însușită unanim, astfel: „Toți salariații să renunțe la o zi din concediul de odihnă pentru zonele calamitate“. Formularea pare a fi lapidară, dar, dincolo de această aparență, se creează un fond suplimentar de circa 500 zile om-muncă, care spune mult, care înseamnă eforturi în plus pentru ca economia națională, imensele valori materiale, create cu atîta trudă, să fie refăcute, pentru ca viața economică și socială să-și reia cursul ei normal. De pe plaiurile timișene, ca din întreaga țară de altfel, continuă să pornească la drum impresionante coloane de autocamioane, ducînd cu ele mărturiile puternicei solidarități, ale ajutorului cu adevărat frățesc, acordat la nevoie. La plecare, ca și pe întregul traseu, aceste caravane ale umanității sunt salutate cu un respect deosebit, pornit din ceea ce este mai curat, mai înălțător în sufletul și simțirea noastră. In cursul zilelor de sîmbătă și duminică au pornit spre Dej, Tîrgu Mureș și Alba Iulia camioane care au transportat peste 75.000 de articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și alte bunuri de care oamenii greu loviți, rămași fără adăposturi, au absolută nevoie în aceste momente. Intre șoferii care au format convoiul de duminică se aflau și tovarășii Ion Hamer și Isaia Morodan, ambii de la întreprinderea de construcții și reparații Timișoara. Primul abia ajunsese acasă după o cursă de lungă durată. Cel de-al doilea fusese așteptat cu nerăbdare timp de câteva zile deoarece interesele serviciului îl puseseră în imposibilitatea de a-și vedea soția, copiii. Cînd au aflat despre ce era vorba, nici unul, nici celălalt nu a mai ținut seamă de oboseală, de familie. Mai presus de toate era misiunea încredințată. Ca ei au gîndit și au acționat mulți alți șoferi încoronați în caravanele frăției, ale solidarității umane. Tovarășul Pantilie Martin, de la Inspecția comercială de stat a municipiului Timișoara, care a însoțit primul convoi de camioane, purtînd bunuri destinate municipiului Dej, s-a înapoiat ieri din cursă. L-am rugat să ne împărtășească gîndurile și impresiile sale. — Emoțiile m-au însoțit tot timpul călătoriei. Când am ajuns la Dej și am văzut eu altă nerăbdare eram așteptați de sute de oameni rămași fără casă, fără masă, fără așternut, aceste emoții mă cutremurau. Am predat cit s-a putut de repede cele 1.130 cămăși bărbătești, 419 cămăși de copii, cele 1000 articole de lenjerie etc., ți tot atit de repede m-am străduit să ajung in Timișoara pentru ca un alt convoi să fie pregătit pentru sinistrați. Văzind la fața locului cele petrecute, urmările dezastruoase ale calamității, nu pot decis să indemn ca ajutoarele pregătite si fie expediate urgent, deoarece sunt așteptate de oameni greu loviți de furia apelor. In timp ce noi camioane și vagoane de tren sunt încărcate și pornesc spre zonele sinistrate, la centrele de colectare sosesc alte și alte obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, veselă etc. Inimile cetățenilor timișeni, ale întregii națiuni, bat în aceste momente la unison. Ajutoarele pentru sinistrați sporesc zi de zi. In acest fel greutățile sunt învinse mai ușor. La centrul de colectare nr. 1 din Timișoara, între zecile de cetățeni am întîlnit ieri dimineață și pe tovarășul Ion Cîrnu, angajat civil la o unitate militară. Venise aici împreună cu fiica sa, Doina, tehniciană la U.M.T., pentru a aduce mai multe lucruri. Din cele predate am reținut: un pardesiu de femei, aproape nou, un costum, o rochie, o fustă, 3 cămăși, o vestă bărbătească, o basma și multe alte asemenea articole pe care le-a dăruit din toată inima pentru ajutorarea familiilor sinistrate. Dovada de predare, purtînd nr. 128, confirma participarea directă la marea solidaritate umană. La un alt centru de colectare o mamă, al cărei copil a făcut de-acum primii pași, a adus căruciorul, în perfectă stare, pentru a ajunge la o familie care aduce lipsa. Lângă cărucior se aflau două perne, un cearșaf și alte articole de așternut. Căldura pe care vor simți-o cei care vor folosi acest așternut se degajă, firește, din marea căldură a donatorilor, a poporului român, a întregii noastre națiuni strins unită, în momentul cînd aceste rînduri sînt tipărite, din reședința județului, vor porni la drum alte camioane și caravane ale umanității, ale solidarității frățești. I. ULARU Maria Popa, una dintre muncitoarele de la Fabrica de ciorapi pentru care ziua de duminică a fost o zi normală de muncă. Destinația: localitățile calamitate In zilele acestea, de puternică afirmare a solidarității cu populația județelor sinistrate, colectivul Fabricii de ciorapi din Timișoara a inițiat o acțiune valoroasă. Au fost produse aici, prin recondiționare de rebuturi și economii de materii prime, 8 200 perechi de ciorapi, în valoare de circa 60.000 lei care au și fost trimise gratuit prin intermediul organizațiilor obștești populației greu încercate. Ciorapii au fost executați în timpul liber al muncitorilor. Totodată, conducerea întreprinderii a propus I.CJt.T.I. Tg. Mureș recondiționarea gratuită a 15.000 perechi ciorapi, degradați în urma inundațiilor. Oltea Muțiu, Mihai Gafița, Eleonora Birăescu, sunt cițiva profesori de al căror nume am auzit, încă o dată, ieri, de la un oaspete venit in redacție. I-am intîlnit la puțină vreme după aceea, la o oră de curs. Erau acolo împreună cu colegii lor, profesorii de limba română din oraș discutind despre normele noi de predare și verificare a cunoștințelor elevilor. Acestea sunt obligațiile lor de zi cu zi, I-am căutat insă, pentru că deveniseră, in ultimele zile, eroii altor fapte, ai unor datorii împlinite la cel mai inalt grad al simțirii omenești , al ajutorării confratelui, omului necunoscut, aflat la o distanță de sute sau mii de kilometri in zbatere cu forțele apelor. De la profesori pină la elevii cei mai mici se depun eforturi in fața cărora rămi profund emoționat. Interlocutorii îmi relatează, succint citeva dintre acestea. — Întruniți intr-o ședință fulger a consiliului pedagogic, ne mărturisea profesoara Oltea Muțiu, secretara organizației de bază de la Liceul nr. 10 din Timișoara, profesorii au hotărit să cedeze salariul lor pe o lună in sprijinul celor sinistrați. In internatul școlii s-au asigurat locuri pentru 40 de copii veniți din localitățile lovite de calamitate. — „Din inițiativa organizațiilor U.T.C. — ne comunică coordonatorul acestora, profesorul Gafița — elevii s-au intîlnit, pe clase in ședințe fulger, unde au stabilit să adune pentru colegii lor din județele sinistrate rechizite și uniforme școlare, Îmbrăcămintea ce o păstrau ca o amintire din anii copilăriei. Mai multe sute de elevi, din clasele a IX-a, a X-a și a Xl-a, aflăm de la el, au cerut să fie trimiși, în vacanța de vară, in tabere de muncă patriotică. Cadrele didactice împreună cu elevii au cerut să fie trimiși in întreprinderile din oraș, să lucreze timp de o lună, acolo unde este nevoie de sprijinul lor. Fapte, gesturi de cele mai diverse, dar toate au semnificația unui profund umanism. Prof. Eleonora Birăescu și-a exprimat dorința de a lua spre educare o fetiță. Nu s-a putut. A cumpărat in schimb, de la magazin, două rochițe, un fular și un batic pe care le-a dăruit, alături de alte lucruri personale. La toate acestea a mai adăugat, pe C.E.C.-ul contului 2.000 banii pe care i strinsese pentru o excursie prin țară — suma de 1.000 lei. Poate că toate lucrurile oferite de cei mici și de cei mari in aceste zile nu înseamnă prea mult in comparație cu ceea ce s-a pierdut. Dar gesturile de care vorbeam sunt cele mai oneste gesturi ale dascălului . . . . .. Emoțiile te încearcă aproape zguduitor cind intri în sala de sport a Liceului nr. 3 Aici sunt strinse obiectele donate de diferite școli din oraș. Uneori se stă aici la rind. Saci, pungi, pachete și baloturi uriașe, tixite pină la refuz cu îmbrăcăminte, așteaptă să ia drumurile terestre și aeriene ce duc spre localitățile care, pină mai ieri, erau gazde primitoare pentru elevii și profesorii excursioniști. Deasupra lor, notele de inventariere, scrise caligrafic de o mină de dascăl, dezvăluie taina darurilor la care visează acolo copii de toate virstele ■ cămășuțe pentru bebeluși, bluze cu mineci lungi, cu mined scurte, tricouri, pijamale, uniforme pentru grădinițe, pantofi pentru toate numerele. Multe din darurile aduse sunt nomouțe ; altele sunt cele cu care au venit, donatorii lor la școală. Profesorii Rozalia Andru, Walter Schel, Ileana Cernescu, Traian Miron, Maria Voișan, Doina Robescu, Maria Paciureanu, Nina Radu sunt câțiva profesori de la Liceul nr. 10 care au venit cu brațele încărcate cu pulovere, pardesiuri, paltoane, costume, rochii, lenjerie de corp și de pat. Toate, vorbesc de căldura sufletească, de priceperea cu care oamenii știu să-și întindă mina in asemenea clipe grele De la o altă școală, cea specială ajutătoare din Timișoara, ne-au parvenit la redacție vești asemănătoare: patru cadre didactice, Vasile Jebeleanu, Maria Burza, Nina Popa și Maria Popescu au subscris pe lista de contribuții salariul lor pe întreaga lună. Profesoara Maria Popa sa mai angajat să practice, acolo unde va fi nevoie, timp de o lună, o veche profesiune a sa, aceea de felcer, și să doneze, dacă va fi cazul și singe. Alții, intre care Mihai Văleanu și-au exprimat dorința de-a merge intr-un județ sinistrat să lucreze pe o perioadă de o lună in orice muncă• Adevărate revărsări de căldură sufletească, de profundă solidaritate umană,, măsurată cu atîta exactitate in aceste zile dramatice de însăși viata noastră. A. MAGURA GESTURI DE PROFUNDĂ SOLIDARITATE DRAPELUL ROȘU—7.889 Alarma de la miezul nopții După multe zile și nopți de luptă eroică pentru stăvilirea puternicelor infiltrații, apele Mureșului au început să scadă, visa foarte lent. Marile viituri, indreptindu-se vijelios spre locul de vărsare in Tisa, au trecut hotarul Cenadului. Dar, cu toate că nivelul apei a scăzut, oamenii n-au părăsit posturile, aflându-se permanent la datorie. La indicațiile și cu sprijinul nemijlocit al Comandamentului județean de prevenire și combatere a inundațiilor, echipe de civili, de militari și de membri ai gărzilor patriotice patrulează continuu pe dig, urmăresc eventualele noi infiltrații, înmuierea și alunecarea taluzelor. Pe lângă felinare, s-au procurat și lanterne puternice cu care se pot vedea cele mai mici fisuri din dig și interveni operativ pentru bararea lor. Ploile căzute în ultima vreme, deși nu de proporția și in cantitățile care au dus la marile dezastre, ne fac să mai trăim încă dramaticele momente ale bătăliei cu inundațiile. Rezervele de saci umpluți cu pămint, lopețile, cazmalele, sereperele și buldozerele, staționează pe diguri in locurile socotite periculoase pentru a putea fi folosite la nevoie. ... In noaptea de 23 spre 24 mai, imediat după miezul nopții, s-a dat, peste tot, alarma. Comandamentul local a fost înștiințat că la kilometrul 16 din țara vecină, Republica Populară Ungară, digul de pe partea stingă a Mureșului e in pericol, ceea ce însemna inundarea iminentă a unor întinse suprafețe și a localităților Beba Veche, Dudeștii Vechi și altele din județul nostru. La Cenad întregul schimb de noapte format din peste 2.000 de cetățeni, șoferii autoamfibiilor, cei de pe camioane și tractoriștii au sărit toți ca unul fiind gata să înfrunte cu bărbăție și curaj Mureșul in revărsare. Inginerul Viorel Aron, șeful fermei a X-a și comandant al gărzii patriotice a mobilizat, pe lângă oamenii in haină ostășească, pe care ii are in subordine, și pe mecanizatori. Ploaia căzută cu intermitență nu permitea trecerea prin noroi și ajungerea rapidă la dig decit cu tractorul. De aceea, s-a hotărit ca o parte din tractoare, cu bite două remorci de cite fiecare, să plece la dig pentru transportul sacilor cu pămint, iar o altă parte să stea la dispoziția comandamentului pentru ca, atunci cînd este cazul, să se treacă de urgență la evacuarea bunurilor — ne-a declarat tovarășul Petru Obradov, secretarul comitetului comunal de partid. Spre norocul nostru, presupusa rupturi in dig nu s-a produs. El a fost străpuns doăr de puternice infiltrații care, prin eforturi mari au putut fi oprite — a completat dinsul. . . 24 mai dimineața. Nu exagerăm are loc cind spunem că și după această noapte de veghe oamenii, căliți in lupta cu furia dezlănțuită a naturii, erau prezenți la datorie așteptînd noi ordine. Dragostea de pămîntul patriei, de holdele lui mănoase, spiritul de solidaritate umană, i-au călit, i-au sudat, i-au indirjit și mai mult in muncă. Nu puțini sint acei care, făcind din noapte zi, au și uitat mersul calendarului. Ovidiu Pop, Ion Nicoli, Ion Socol, primarul comunei și alții erau preocupați in acea dimineață mohorită de rezolvarea unor stringente probleme de ordin sanitar. Infiltrațiile prin dig au umplut atit fintînile cu apă potabilă ale localnicilor, cit și unele grădini. Ele au pătruns chiar și in case. La „Cucovăț" și „Satul Nou“ au fost trimise puternice motopompe. Pentru a preintimpina îmbolnăvirea populației s-a hotărit aprovizionarea cu apă direct de la Timișoara, tn acest scop patru cisterne transportă zilnic apă de băut pentru cetăzeni. La rândul său, tovarășul Costa Vlaschi, președintele cooperativei de consum, s-a preocupat și se preocupă și in continuare de buna aprovizionare a centrelor de desfacere cu apă minerală și alte produse de strictă necesitate. . . . Ziua de duminică a fost o zi de muncă asiduă și pentru tehnicianul Ionel Crăciun și inginerul H. Vodislav de la O.F.F.G.A.I.F. La sesizarea tovarășului Ion Marienuț, președintele cooperativei agricole de producție „Mureșul“, ei, împreună cu primarul și alți membri ai comandamentului local s-au deplasat in zona gării la salariile de legume in care apa din infiltrații a ajuns la 30 cm periclitind alte 2,50 hectare de roșii de sub polietilenă și unele suprafețe de legume plantate direct în cimp. Studierea pericolului la fața locului a condus la hotărîrea de a se trece imediat la săparea unui șanț in jurul salariilor prin care să se scurgă apa. . . . După cum se vede, pe frontul Cenaclului lupta încă n-a încetat. Ea se desfășoară pe multiple planuri și are aceeași menire: de a rezista pericolului unor noi viituri pe Mare și de a preintimpina epidemiile, de a salva culturile și alte bunuri de calamitățile naturii. . . R, BUR3 (Urmare din pag. I) mentarea cu energie nu se întrerupe, la punerea la pămint, scade doar tensiunea așa incit s-a dat ordin de deconectare a unor consumatori astfel ca stația să nu sufere. După un timp insă, in care clipele păreau ore, pompele și-au încetinit mersul, apoi s-au oprit cu totul; n-intimpin ir A nici o opreliște, apele au invadat țevile incepind să inunde canalul deflersol. De la punctul de comandă Lovrin, s-a dispus supravegherea unei porțiuni secționate, de 6 km. Echipe de electricieni au fost trimise imediat si depisteze avariile. Furtuna continua cu putere neimblinzită, stupii, amplasați pe Ungă canale, in mijlocul holdelor, departe de drumuri cu decit practicabile, trebuiau cercetați unul după altul. Liniarii ba înotau in apă, ba se înfundau în noroaie. Prima fază a luptei a durat 1,50 ore cind, la stilpul 242, au fost descoperite două izolatoare distruse prin carbonizare. In porțiunea de 6 km nu mai era avarie, dar linia Lovrin— Cenad continua să fie scoasă din uz așa incit s-a dispus alimentarea stației de pompare pe o rută ocolită. La ora 21:10, pompele s-au pus din nou in mișcare, dar nu era timp pentru relaxare. Prima victorie trebuia consolidată prin repunerea liniei directe de alimen ta înaltă tensiune tare a stației. Munca a continuat pină la ora 3 dimineața cind și ultimele izolatoare străpunse au fost schimbate. Electricienii Ioan Cofereanu, Nicolae Jung, Andrei Kovács, Milota Giurger, Ioan Wolf și alții au depus o muncă tenace, excepțională Interlocutorul meu, cu merite deosebite, și-a încheiat relatarea După extinderea liniei, s-au adunat și electricienii. Treaba insă nu era terminată. Una din liniile noi trebuia racordată la un grup electrogen, imposibil de tractat pe terenul desfundat. Inginerul Grațian Covaci, care ceruse in mod expres să fie trimis pe șantier, ținu un consult. S-au făcut calcule și aprecieri și s-a ajuns la concluzia că linia cu pricina poate fi cuplată la grupul de la kilometrul 3. Doar legătura mai trebuia făcută ... Era ora 22, cind, după 16 ore de la intrarea in schimb a echipei, treaba fu terminată. Mă uitam la oameni, cu o șubă peste pelerină, cu un par in mină. Vasile Pisanca părea că descinde dintr-o epopee legendară. Dorin Tripa, mereu primul la datorie, își înnoda degajat fularul de mătase. Toți erau mulțumiți pe dig ca niște nestemate, s-au aprins luminile, contribuția de azi a echipei la marea luptă pentru stăvilirea apei. La ora 24 noapte, pe baza ordinului Comandamentului s-a stabilit iluminarea ultimei porțiuni de dig. La apelul inginerului Covaci, echipa maistrului Călin a răspuns ca un singur om rămânem pe loc. Azi, duminică, 24 mai, lucrăm ca intr-o zi obișnuită In concertele Filarmonicii din Poznan (R.P. Polonă) IMPRESIONANTĂ ȚINUTĂ ARTISTICĂ La obișnuita oră de concert, in sala Modernă, s-au aranjat simbătă seara la pupitru, stingheriți de spațiul restrins pentru masiva lor formație — orchestra simfonică a Filarmonicii de stat din Poznan. Este vizita de răspuns a concertelor Filarmonicii „Banatul" in Polonia, care a facilitat, așa cum arăta in salutul adresat oaspeților, maestrul Ioan Romana, „o vehiculare ideatică, o cunoaștere bilaterală de valori și oameni, cimentarea legăturilor de prietenie intre cele două popoare“ Programul oferit a fost variat și pe multiple planuri, concepute pe difuzarea cit mai largă a muzicii poloneze. Aceste „Zile ale muzicii poloneze“ au cuprins numai in Timișoara două concerte simfonice diferite, un concert al „Cameraliștilor din Poznan“, destinat suflătorilor, și un concert al Ansamblului de percuție. Din varietatea acestui program am desprins cu precădere literatura muzicală poloneză: Concertul pentru Orchestră de Witold Lutoslawski, Concertul pentru vioară al lui Karol Szymanowski, două Capodopere ale genului, realizate la o ținută excelentă. Ne-a cucerit, de asemenea, interpretarea dată celebrei Daphnie și Chloe a lui Ravel. Dirijorul Zdzislaw Szostak, o cunoștință mai veche a noastră, despre care am mai scris, a realizat aici niște culminații sonore excepționale. Aceasta pentru că, deși erau la un nivel aproape de paroxismul intensității orchestrale maxime, sonoritățile nu au devenit niciodată stridente, dure, ei și-au păstrat rotunjimea, noblețea sunetului. Formația este de un nivel superior, de o valoare recunoscută: este un colectiv artistic emerit. In afara impresiei de bogăție sonoră, dată de numărul sporit al orchestranților, am gustat din plin și ceea ce însemnează, de pildă, un solo de trompetă executată de un artist al acestui instrument, ce înseamnă acordaj impecabil, amploare omogenă la cvartetul de trombon sau cam. Toți suflătorii de alamă ne-au lăsat această impresie excelentă. Foarte bine au sunat și viorile: lăudabilă acuratețea la pasagii — pină și la buclucașele flagielete — un ton frumos, cald. Mii inegal au evoluat suflătorii de lemn, alături de zborul sagace al flautului prim, clarinetul ne-a apărut inferior, cel puțin ca intonație in replicile solistice din Simfonia nr. 39 de Mozart. Dintre soliști ne vom mărgini să cităm pe talentatul violonist Krzysztof Jadowicz și pe soprana Zdzislawa Donat, care ne-a oferit o mare satisfacție prin limpezimea vocii sale, tehnica de cint, capacitatea de a emite, pină in cele mai dificile acute, sunete timbrate de o netăgăduită frumusețe. Deși a cintat nu de mult pe scena operei in rolul „Gildei“, maniera in care a interpretat aria de concert, cele din ..Flautul fermecat“ sau „Răpirea din Serai“ de Mozart nu fac să menim a o reasculta pe parcursul unui spectacol integral în stagiunea viitoare. O manifestare prestigioasă,care a afirmat convingător nivelul înaltei clase al unei formații — pe care tradiția existentă in orașul lui Wieniawski, dragostea concetățenilor lor pentru muzică — a obligat-o să-și creeze ținuta prin care in aceste zile ne-a impresionat. DORU MURGU Concert dedicat ajutorării sinistraților Membrii orchestrei Filarmonicii de stat din Poznan, R.P. Polonă, colectiv artistic emerit, aflat în turneu în orașul nostru, dorind să contribuie la ajutorarea populației județelor greu atinse de furia apelor, oferă astăzi, ora iul in sala Liceului de muzică, un concert simfonic extraordinar; figurează Mazurka In program din opera „Halka“ de Moriuszko, Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Beethoven, arii din operele „Răpirea din Serai“, „Don Juan“, „Flautul fermecat“ de Mozart, Simfonia a V-a de Șostakovici. Dirijează Zdzislaw Szostak. Dintre soliști își aduc contribuția Krzysztof Jakowicz, vioară și Zdzislawa Donat, soprană. Biletele se găsesc la ca Seria Filarmonicii de stat „Banatul“. m CONTUL 1000 La sediul Băncii Naționale a R.S.R., sucursala județeană Timiș, un om se informează unde se poate depune valută. Era Vasile Balint, de la Vama din Stamora Moravița, care oferi funcționarului lire Italiene și ruble. — Mi le-a imminat d-na Zenovia Baroni din Italia, care a fost în vizită în țară. înainte de a trece granița, domnia sa, mi s-a adresat mie : — „Am văzut dezastrul care s-a abătut asupra poporului de care sunt legată prin indestructibile fire. Sunt originară din România. Vă rog din suflet și predați dr. acești bani. Funcționarul de la Bancă , înscris în contul 1.000 peste 10.000 lire italiene, 18 ruble și 725 lei. Arhitectul Hans Gross din R.F a Germaniei, a trecut pe la sediul O.N.T. Filiala Timișoara. S-a oferit și el să vină la ajutorul sinistraților. — Vreau să donez și eu LOCK de lei — a spus arhitectul. Nu ești o sumă mare. O predau în contul populației sinistrate. Am rămas profund îndurerat de proporțiile acestor calamități. Cînd cetățeanul olandez Johannes Timmers, delegat la întreprinderea Romagricola din țară, a aflat despre modalitățile de sprijinire în valută a sinistraților ajunși la grea cumpănă, fără adăpost, a dorit ș el să doneze 300 de guldeni în contul 1.000. — Am îndrăgit acest popor harnic și bun la suflet. Noi olandezii, n-am uitat de dărnicia dovedită de români cînd Olanda a trecut la rindul ei prin dezastrele unei inundații. Și alți turiști străini au cerut O.N.T.-ului, să facă Oficiul Filiala Timișoara de înscriere a unor sume donate de ei în contul 1.000. Aurel Aurel din Franța, originar din România, a trimis 150 lei pentru contul respectiv. Hans Maltern din R.F. t Germaniei a ținut și el să dea ultimele sale 20 de mărci, care i-au mai rămas înainte de a părăsi țara. Din partea scuprinei populare a comunei Vîrșeț provincia Voivodina, din R.F.S Iugoslavia, ne-a fost întinsă o prietenească mină de ajutor. Un camion plin de donații în alimente și dulciuri, pentru sinistrați, s-a îndreptat spre Lipova,