Drapelul Roşu, septembrie 1973 (Anul 29, nr. 8903-8927)

1973-09-01 / nr. 8903

EB PROLETARI DIN TOATE TABILE, UNITI­VA! apelul neu AL COMITETULUI JUDEȚEAN TIMIȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXX nr. 8.903 Simbată, 1 septembrie 1973 4 pagini, 30 bani PE ȘANTIERELE CONSTRUCȚIEI DE LOCUINȚE: RITM MAI ACCENTUAT DE LUCRU Dezvoltarea în ritm susținut a economiei naționale, modernizarea orașelor și centrelor muncitorești, creșterea numărului de muncitori și specialiști, sporirea continuă taranilor și a celorlalte venituri ale a oamenilor muncii fac necesară dez­voltarea construcțiilor de locuințe și îmbunătățirea gradului lor de confort — condiție esențială pentru ridicarea bunăstării întregului po­por. In scopul satisfacerii cerințelor mereu crescinde de locuințe, Biroul cat ritmul con­struirii de locuin­­­­țe noi, stabilind măsuri de imbu­­nătățire a­ gradului de confort. Astfel, în planul pe a­­nul 1973 sînt prevăzute a se reali­za în județul nostru 3.690 aparta­mente, din care 2.060 proprietate personală și 1­630 proprietate de stat. Pînă la sfîrșitul lunii iulie a.c. au fost date în folosință oamenilor muncii peste 1.550 apartamente. O contribuție de seamă la reali­zarea și darea in folosință a con­strucțiilor de locuințe au adus-o muncitorii, inginerii și tehnicienii de la Trustul de construcții-montaj Timișoara, care, muncind zi și noapte, pe timp de iarnă și vară, au schimbat arhitectura cartierelor județului Timiș. Merită să fie evi­dențiate colectivele de muncă de la șantierele nr. 4, 1, 2 și 5 din cadrul T.C.M.T. care, organizînd bine munca pe loturi și șantiere, în două și trei schimburi, au reușit să se a­­chite cu cinste de sarcinile care le-au revenit in domeniul construc­țiilor de locuințe Rezultatele bune obținute de con­structorii timișeni de la T.C.M.T. se datoresc introducerii tehnicii a­­vansate și aplicării de tehnologii noi, urmărindu-se, în principal, ur­mătoarele obiective : creșterea gra­dului de industrializare a lucrări­lor, prin executarea unor opera­țiuni de finisaj în poligon, executa­rea betoanelor aparente la „cotele zero" a blocurilor de locuințe, prin folosirea unor cofraje plane mari. Prin acest nou sistem se evită exe- OBIECTIVELE DE INVESTIT« INAINTE DE TERMEN! cația betoanelor la grosimi mari și dimensiuni mai mari ca un proiect, se reduce manopera de execuție la jumătate, se dublează productivita­tea muncii și se obține un beton a­­parent de bună calitate, care nu necesită rectificări sau tencuieli. Se utilizează, pe scară largă, executa­rea de noi elemente prefabricate in poligon, așa cum este cazul plan­șelor mozaicate pentru băi și bu­cătării, rampe și podețe la scări mozaicate. S-au obținut, de aseme­nea, rezultate îmbucurătoare în tehnologia de execuție a blocurilor cu cofraje glisante, prin montarea tîmplăriei în timpul glisării, înglo­barea instalațiilor in timpul turnă­rii (pentru evitarea spargerilor și în final eliminarea tencuielilor atît la pereți cit și la tavane). La indi­cația Biroului Comitetului județean de partid, s-a trecut la execuția de­ noi tipuri de panouri mari, fi­nisate în poligon cu placaje cera­mice și culori mai vii, pentru com­baterea monotoniei O contribuție de seamă la respec­tarea termenelor de dare în folo­sință a construcțiilor de locuințe a adus-o­­ titularul planului, Consiliul popular județean, care a pregătit în mai bune condițiuni planul pe anul 1973, prin asigurarea din timp a amplasamentelor, documentațiilor de execuție, fondurilor necesare, prin corelarea acțiunilor tehnico­­edilitare cu lucrările de bază — ceea ce a permis și o eșalonare ju­dicioasă, pe toa­te trimestrele, a predării aparta­mentelor către be­neficiari. Merită subliniat că la lo­­cuințele predate în semestrul I s-a obținut, in medie, pe apartament, un avans de 70 zile față de terme­nul contractual, în timp ce angaja­mentul a fost de 15 zile. Cu toate rezultatele bune obținu­te în­ anul 1973, trebuie să arătăm că mai există deficiențe în execuția construcțiilor de locuințe. Așa cum se arăta în adunarea generală a oamenilor muncii de la Trus­tul de construcții-montaj Ti­mișoara, actualul c­i­n­c­i­n­a­l este denumit „cincinalul cal­- I. M. BULUCEA director adjunct la sucursala județeană Timiș a Băncii de Investiții (Continuarea în pag. a III-a) maximă concentrare a forțelor în anul acesta, dinamica inves­tițiilor atinge un ritm fără pre­cedent în municipiul Lugoj. Ni­mic de zis, in anii socialismului. In general, toate unitățile econo­mice situate in orașul de pe Ti­miș au cunoscut o dezvoltare im­petuoasă, fapt ce a contribuit ca produsele de aici să fie cunoscute in întreaga țară, ca și în zeci de țări către care se îndreaptă ex­portul lugojean. Semnificativ pen­tru dimensiunile dezvoltării este faptul că din 1969 și pînă acum producția celei mai reprezentati­ve unități, a Industriei textil­e, a sporit de mai bine de două ori. Modernizarea Fabricii de calapoa­de, amplificarea suprafețelor de producție în industria locală, con­struirea unei fabrici de cărămizi moderne au marcat tot atîția pași în accelerarea ritmului de indus­trializare în municipiul nostru. Volumul și amploarea investiți­ilor în 1973 este însă mult mai mare ca în alți ani. Se constru­iește o fabrică de granuiit — ma­terie primă valoroasă folosită in construcții — este intr-un stadiu a­­vansat noua filatură de bumbac, unitate care va contribui și mai mult la dezvoltarea industriei de textile, a început edificarea unei fabrici de utilaje și piese de schimb pentru industria ușoară. Fabrica de calapoade, la rîndul ei, cunoaște o nouă etapă a dez­voltării sale prin orientarea pro­ducției spre prelucrarea maselor plastice. Construcțiile social-cul­­turale reprezintă, de asemenea, un volum mărit. Dacă în intervalul 1965—1972 s-au construit 3.000 de apartamente și case noi, numai in acest an se vor ridica 530 de a­­partamente ; ca urmare, mai m­ult de o treime din locuitorii orașului ajung să stea în aparta­mente noi, confortabile. Volumul mare de lucrări de construcții-montaj reclamă o b­u­­nă organizare a muncii pe toate șantierele, o maximă concentrare de forțe pe obiective atît din par­tea constructorului cît și a bene­ficiarului, dat fiind și faptul că ponderea mare a investițiilor o constituie mașinile și utilajele noi. Semnalăm în acest sens că se și depun eforturi meritorii pentru perfecționarea organizării și eliminarea unor neajunsuri ca­re se mai manifestă pe unele șan­tiere. E demn de relevat în a­­cest sens că pînă la 23 august a.c. întreg planul anual de apar­tamente din fondul de stat a și fost terminat : un alt fenomen po­zitiv îl constituie faptul că pe 7 luni planul de investiții pe întreg anul a fost realizat la multe o­­biective în proporție de 60—80 la sută, iar pe întreg municipiul — în proporție de 66 la sută. Totuși, îndărătul rezultatelor globale nu putem să nu vedem și unele nerealizări, ca întîrzierea dării in folosință a secției granu­­lit de la fabrica Mondial. Rămî­­nerile în urmă de aici sunt greu de justificat prin existența unor așa-zise greutăți obiective. Con­siderăm că șantierul 5, al Trustu­lui de construcții industriale Ti­mișoara nu este suficient ajutat de conducerea trustului in spec­ial în organizarea forței de muncă și a utilajelor, în asistență tehnică. Sunt aici lipsuri notorii în apro­vizionarea tehnico-materială, în conducerea fronturilor de lucru și in asigurarea, la momentul opor­tun, a forței de muncă speciali­zate. Aceste deficiențe atrag după ing. GHEORGHE COPACEANU membru în Biroul Comitetului municipal de partid Lugoj (Continuarea în pag. a III-a) IN PAG. A II-A Prețioase învățăminte pentru recolta de griu a anului viitor • Însemnări PE MARGINEA CONSFĂTUIRII JUDEȚENE A GRIULUI VIZITA TOVARĂȘULUI NICOLAE CEAUȘESCU ÎN REPUBLICA Vineri dimineața, în cea de-a treia zi a vizitei în Cuba frățească, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secre­tar general al Partidului Comunist Român președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, împreună cu tovarășa Elena­­ Ceaușescu, și celelalte persoane o­­ficiale române au fost oaspeții o­­rașului Santiago de Cuba, capitala provinciei Oriente, cea mai mare ca suprafață și populație, situată în extremitatea răsăriteană a țării și considerată leagănul revoluției cu­baneze Tovarășul Nicolae Ceaușescu tovarășa Elena Ceaușescu sunt în­și soțiți de tovarășul Fidel Castro, prim-secretar al Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist din Cuba, prim-ministru al Guvernului Revoluționar, și de tovarășa Vilma Espin, președinta Federației femei­lor cubaneze. De la Varadero la Santiago de Cuba se zboară cu un avion spe­cial. Pe aeroportul „Antonio Ma­­ceo“, conducătorii României și Cu­bei sunt salutați de comandantul Juan Almeida, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. din Cuba, delegat al conducerii superioare de partid cu însărcinări speciale în această provincie, Armando Hart, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C. din Cuba, prim-secretar al Comitetului provincial ,de partid, precum și de Haydee Santamaria, membru al C.C al P.C. din Cuba. Aeroportul este pavoazat cu dra­pele românești și cubaneze, cu un mare portret al tovarășului Nicolae Ceaușescu, însoțit de o lozincă în limbile română și spaniolă : „Pro­vincia Oriente urează bun venit președintelui Ceaușescu“ Se intonează imnurile celor dou­ă state, după care tovarășii Nicolae Ceaușescu și Fidel Castro trec în revistă compania de onoare alinia­tă pe aeroport Numeroși locuitori ai orașului, aflați în incinta aero­portului, ovaționează îndelung pe cei doi conducători, pentru prie­tenia româno-cubaneză In continuare, tovarășul Nicolae Ceaușescu și Fidel Castro, celelalte persoane oficiale române și cuba­neze, iau loc în mașini deschise, în­­dreptîndu-se spre centrul orașului, al doilea ca mărime din Cuba, pu­ternic centru economic, dispunînd de fabrici de zahăr, de ciment și încălțăminte, de textile și produse alimentare, de o importantă rafi­nărie de petrol. Majoritatea obiec­tivelor sînt situate în zona portu­lui, care dispune de condiții natu­rale deosebit de prielnice ce au permis ca orașul să cunoască o dezvoltare intensă. Santiago de Cuba este, totodată, orașul celor mai vechi mărturii re­voluționare cubaneze. Aici se află mormîntul lui Jose Marti, „Apos­tolul revoluției“, căzut eroic pe cîmpul de luptă în 1895, în timpul războiului de eliberare de sub ju­gul colonial, precum și monumen­tul înălțat în memoria sa. Mai presus de toate, Santiago de Cuba este orașul unde, într-o dimineață de iulie, cu două decenii în urmă, răpăitul sec al mitralierelor anunța lumii începutul insurecției naționa­le cubaneze, încununată cu instau­rarea puterii populare în ianuarie 1959. Moncada — fosta garnizoană orașului —, adevărat simbol al asu­­­pririi și violenței, era socotită ce­tatea inexpugnabilă a zbirilor re­gimului de tiranie al lui Battista, aici erau instruite și găzduite uni­tățile sale de elită. Asupra acestei garnizoane, în zorii zilei de 26 iu­lie 1953, un grup de tineri și înflă­cărați revoluționari, în frunte cu Fidel Castro, și din care făceau parte, printre alții, Raul Castro și Abel Santamaria, au lansat un atac cu o îndrăzneală fără precedent. Chiar dacă atacul nu a reușit, chiar dacă Moncada nu a fost cu­cerită atunci, chiar dacă din cei 135 de tineri participanți, mulți au fost uciși, printre care și Abel Santamaria, mulți alții fiind prinși și judecați, această acțiune eroică a demonstrat că regimul dictato­rial este departe de a fi invulne­rabil, așa cum credeau exponenții lui, că el este condamnat de isto­rie la dispariție. De aici, de la Moncada, flacăra mișcării insurec­ționale a fost reaprinsă în Sierra Maestra. Lupta armată condusă de Fidel Castro avea să ducă, după trei ani de bătălii înverșunate, la doborîrea tiraniei, la victoria re­voluției. Astăzi, pe frontispiciul Monca­­dei se poate citi o inscripție scrisă cu litere uriașe : „Cazarmă tran­sformată în școală“. Intr-adevăr, aici a fost creat complexul școlar „26 iulie“, unde au venit să învețe carte în primul rînd copiii celor care au participat la lupta revoluționară și, alături de ei, foștii combatanți, mai tineri sau mai vîrstnici, pentru a minți cu același elan revoluționar uneltele construcției socialiste, tot așa cum au fost minuite armele insurecției. La intrarea în complexul școlar are loc o emoționantă­­ ceremonie. O pionieră adresează un călduros salut de bun venit oaspeților, în numele tuturor copiilor care învață aici. „Cunoaștem luptele poporului român — se spune în mesajul citit de ea —, ca și marile succese în dezvoltarea economică și socială realizate de dumneavoastră după angajarea României pe drumul so­cialismului. In acest an, al celei de-a XX-a aniversări a asaltului eroic asupra cazărmii Moncada — asalt întreprins de un grup de cu­rajoși tineri conduși de iubitul nos­tru conducător, comandantul Fidel Castro­­, pionierii din Cuba de astăzi și întregul nostru popor și-au intensificat eforturile pentru a ob­ține succese și mai mari asigurînd înaintarea noastră pe calea socia­lismului. Transmiteți un salut căl­duros pionierilor din țara dumnea­voastră și vă dorim ședere plăcută in orașul nostru“. De tovarășul Nicolae Ceaușescu și de tovarășa Elena Ceaușescu, de tovarășul Fidel Castro și de cei­lalți tovarăși români și cubanezi se apropie un grup de pionieri, prinzîndu-le de gît eșarfele de cu­loare alb și albastru, semnul dis­tinctiv al pionierilor din Cuba. In continuare, se vizitează mu­zeul care a fost amenajat într-o aripă a fostei cazarme și care e­­vocă toate marile momente ale luptei revoluționare a poporului cubanez. Solii poporului român primesc (Continuări in pag. a III-a) O discuție recen­tă cu ing. Rusalin Fie, directorul ad­junct al tinerei unități timișorene din Calea Buziașu­­lui I.A.E.M., ne-a dezvăluit preocu­pările colectivului de aici pentru con­tinua modernizare a producției. Foto­grafia pe care prezentăm surprin­d de un aspect de muncă de la mo­derna bandă de montaj a blocului cu tarif diferențiat. Tinerele muncitoa­re Adriana Brinzei și Maria Ciorogaru prin calificare și printr-un înalt simț al datoriei semnează respon­sabil pentru cali­tatea fiecărui nou produs. Către miezul nopții am pornit, însoțiți de ing. Gheorghe Maglavi­­ceanu, director tehnic și Constantin Adăscăliței, șeful biroului de uti­lizare energie electrică de la I.R.E. Timișoara, prin Timișoara pentru a constata, împreună cu specialiștii întreprinderii de rețele electrice Timișoara, în ce mod se irosesc kilowații, ce pierdem­, uneori de ordi­nul zecilor de mii de lei, se produc din vina unor oameni lipsiți de e­­lementarul simț de gospodari. Cu­ câștigăm dacă nu pierdem? La ora 23,30, batem la poarta în­treprinderii Electro-Timiș, de pe Calea Buziașului. Ofițerul de servi­­ciu, Gheorghe tehnicianul Luchici, rămîne puțin sur­prins de o aseme­nea vizită, dar ne însoțește prin fa­­brică, dupa ce trimisese vorbă să vină urgent un om de specialita­te, electricianul de serviciu Con­stantin Bodea. Nu trebuie să fii un desăvîrșit cunos­­cător în materie pentru a-ți da seama că aici își spune cuvîntul „mina bunului gos­podar“. In unele secții se lucrează intens, dar nu la toate utilajele. Faptul acesta a atras după sine și un iluminat parțial, secționat, cum spun specialiștii. Sînt, deci ilumi­nate numai zonei, unde mașinile tragea în fabrică se arătaseră sem­ne bune. Aleile din interior sunt iluminate atît d­t e necesar, fără să fie puse în funcțiune, de dragul luxului, o mulțime de becuri. Doar la stația de conservare, electricia­nul de serviciu se vede pus în în­curcătură. Fără ca să fie necesar, toate tuburile fluorescente de aici erau aprinse. Nu lucra nimeni a­­colo, nu era nevoie de un consum exagerat de mare de energie elec­trică. Scuza că „întrerupătorul e tocmai la ușa cealaltă“, nu poate rezista mai ales că stația este toc­mai locul de unde ar trebui să se dea „tonul“, atunci cînd vorbim de economii. Un strungar și zeci de ... becuri Rămînem pe aceeași platformă industrială din Calea Buziașului și trecem „pragul“ vecinilor de la întreprinderea de aparate electrice de măsură. Observăm multă lumină în secții, și ne apropiem de poartă. Se află în construcție un nou punct de control, din care ne dăm seama, dar, deși nu e terminat încă, tot interiorul e invadat de lumină. E trecut de miezul nopții, aici nu „lu­crează“ nimeni, dar becurile ard în voie, fără ca cineva să se sin­chisească de acest lucru. N-o face nici măcar tovarășul Lucian Stoian, ofițer de serviciu. In schimb, dum­nealui se arată foarte intrigat, a­­tunci cînd observă că niște oa­meni vin să-l deranjeze. După lungi tergiversări, pășim pragul între­prinderii și ne interesăm de.. . e­­lectricianul de serviciu. Ni se spune că „nu avem în noaptea asta“, dar peste puțin timp, apare tinărul Ni­colae Gőrz. Ce se întîmplă în sec­țiile în care se lucrează, în magazii și depozite ? Un lucru nemaipome­­­nit de curios pentru noi, pe care pur și simplu nu ni-l putem expli­ca. In multe, în foarte locuri, ardeau zeci de becuri, multe de tuburi fluorescente, fără ca lucrul acesta să fie necesar. Intr-o hală imensă am observat un singur mun­citor lucrînd și am întrebat cu­rioși : — Lucrează singur ? , — Numai el e în schimbul trei. .. — Și de ce ard toate becurile ? _ 7 I ? Ne-am apropiat de strung, am discutat puțin cu omul din fața noastră, Iosif Gün­ther : — Aveți sufici­entă lumină ? — Prea multă, chiar. . . — De ce nu se sting becuri, celelalte pentru că tot nu se lucrea­ză ? — Ce pot să vă spun eu ? îmi văd de lucru și cu asta gata. Să reflectăm puțin la aceste vor­be. E adevărat că fiecare dintre noi avem de îndeplinit anu­mite îndatoriri de serviciu. De ele ne facem răspunzători în mod direct. Dar, oare, nu tot noi suntem­ acei care trebuie să mani­festăm o grijă deosebită față de ceea ce, în fond, tot al nostru e ? NICOLAE PIRVU (Continuarea in pag. a III-a) și agregatele sunt De fapt, încă NOAPTEA, SFIDĂTOR, RISIPA IESE, LA LUMINĂ! Raid-anchetă nocturn întreprins cu specialiști de la I.R.E. Timișoara nu de funcțiune, la în­ ȘI INVĂȚĂMINTUL -beneficiarul unor noi perimetre condiții de educație Petru Radu, inspectorul general al Inspectoratului școlar județean Ințelegînd semnificația sarcinilor care le revin pentru îndeplinirea Hotărîrii Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist din 18—19 iunie 1973 cu privire la dez­voltarea și perfecționarea învăță­­mîntului, cadrele didactice din șco­lile județului Timiș se simt mobi­lizate să participe cu întreaga lor capacitate la asigurarea condițiilor pentru materializarea cit mai grab­nică a tuturor obiectivelor care le stau în față în nobila misiune de instruire și educare a tinerei ge­nerații, de formare a cadrelor pentru sectoarele vieții economice și sociale și de ridicare a nivelu­lui calitativ de cultură al poporu­lui. Această angajare reclamă din partea educatoarelor, învățătorilor și profesorilor spirit de ‘ inițiativă, dăruire și, mai presus de toate, conștiinciozitate, calități relevate cu atîtea ocazii în ducerea la în­deplinire a sarcinilor pe care par­tidul și statul nostru le-au pus în fața școlii. in ac­est sens, prin grija organe­lor județene de partid și de stat, învățămîntul timișean va benefi­cia de noi condiții materiale care să-i asigure evoluția pe o treaptă superioară a dezvoltării. Astfel, ca urmare a cuprinderii în pro­cent d­e 70—75 la sută a copiilor în grădinițe, cu prioritate a celor care au împlinit vîrsta de 5 ani, se vor crea unități noi în municipi­ile Timișoara, Lugoj, în unele o­­rașe și comune din județ (Făget, Peciu Nou, Bulgăruș, Mașioc, Bir­­da etc.), va spori numărul de ca­dre angajînd în egală măsură con­ducerile întreprinderilor industria­le și agricole, factori competenți de la nivelul fiecărei comune, fie­cărui municipiu și oraș în asigura­rea bazei didactico-mat­eriale. In vederea dotării cu mobilier și material didactice, Inspectoratul școlar a alocat pentru anul 1973-1974 suma de 200.000 lei, fapt care va contribui la îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a acti­vităților din grădinițe. Din cele peste 1.000 de educatoare, o pă­trime va fi cuprinsă la cursurile de perfecționare, iar o parte se va perfecționa prin susținerea exame­nelor de grad. Cu această ocazie, ca de altfel la nivelul unităților preșcolare, în cadrul colectivelor metodice, se va urmări ca activi­tățile practice să dobîndească pri­mordialitate. O atenție sporită a­­cordăm invățămîntului de cultură generală, astfel ca cele 362 școli de cultură generală, 24 de licee de cultură generală, 15 licee de spe­cialitate și 18 școli profesionale din județ să asigure condițiile nece­sare desfășurării procesului Ins­­tructiv-educativ la un nivel supe­rior. In anul școlar care urmează învățămîntul general și de specia­litate va beneficia de darea în folosință a 132 săli de clasă, 8 că­mine cu 2.500 locuri, ateliere și­­ la­boratoare. Se vor termina, în a­­cest an și cel viitor, complexele școlare I Liceul de îmbunătățiri funciare, Grupul școlar de indus­trie alimentară, de chimie, U.J.C.M., Energetic, MI.U. , la Li­ceul cu program de educație fi­zică, Școala generală nr. 22 din Timișoara, liceele din Nădrag și Buziaș vor fi efectuate noi lucrări de modernizare. Incepînd cu anul 1974-1975, în cadrul primei trepte a generali­zării liceului, baza materială complexelor amintite, cît și a ce­a­lorlalte din județul nostru, va fi folosită de elevii clasei a IX-a. Ca și pînă acum, în anul care urmea­ză, în cele peste 150 școli, cu sec­ții in limbile naționalităților conl­locuitoare, vor fi asigurate toate condițiile pentru educarea acestor copii, pentru pregătirea lor multi­(Continuare in trag­a Ill­a)

Next