Dreptatea, mai 1934 (Anul 8, nr. 1984-2006)
1934-05-01 / nr. 1984
ANII VIII. NO. 1994 s pagini ----— I ■ .. Trata i» Irirara tUrit* li maran cont, »prabtwiniintfwiâ duMriU e. T T. No. Declaraţii declaraţii Dacă este adevărat că cine face rămâne filosof, d. Dinu Brătianu nu mai este filosoful partidului liberal. Este chiar antipodul. Profitând de ocazie că şeful guvernului, d. Tătărăscu este bolnav, vrea o concurenţă chiar în materie oratorică. De îndată însă ce d. Brătianu a vorbit la graniţă, s’a speriat de ceiace a spus. D-sa ar fi vroit ca numai anumiţi oameni să înţeleagă anumite lucruri pe care a ţinut să le afirme, iar restul omenirei să nu întrevadă nimic. Asta nu s’a putut. A înţeles până la boală şi d. Tătărăscu, dar au înţeles şi ceilalţi oameni. D. Brătianu însă nu vrea să-şi ia nici răspunderea trecerei partidului în opoziţie în cazul când atitudinea sa de frondă ar fi putut s-o determine, nici consecinţa unei retrageri tragice în cazul unui eşec personal rezultat din acest conflict cu partidul. De la Neapole, d. Brătianu nu ştia probabil care-i atmosfera în partid. Prietenii săi geloşi l-au informat greşit dintr’un optimism liberesc obişnuit oamenilor de casă. Şi a luat ofensiva dela Jimicoică. Ajuns în Bucureşti,‘ Şi-a dat însă seama că partidul iubeşte sacrificiul puterii dintr’iin ascetism şi spirit de jertfă, rău’ înţeles . A constatat că numai d. Tătărăscu este suferind. La Bucureşti deci vagonul ministerial al şefului de partid a fost tras chiar după indicaţiurnea sa precaută, pe linia moartă. Declaraţiunile făcute la consfătuirea majorităţilor au nu numai o importanţă psihologică pentru d. Brătianu, care a vorbit să se sugestioneze că D-sa mai conduce partidul, atunci când de fapt, D-sa merg© furios şi cu ţilindrul în mână după partid. A vroit o satisfacţie a amorului propriu candifonat şi contrariat de o serie de înfrâigeri şi capitulări. Pentru sine, a putut să aibă această iluzie. "Pentru cei care i-au cetit cele două rânduri de declaraţii, d. Brătianu este un înfrânt. Singura scăpare o mai speră în concentrarea forţelor familiei şi renaşterea mitului medieval pe care o reprezintă în partidul liberal care-i al familiei Brătianu. Asta însă e chestiune de viitor. In prezent însă, din nouile declaraţii făcute de d. Brătianu, rezultă că deocamdată rolul D-sale este de a stabili solidartatea şi legătura între guvern şi partid, ca şi cum d. Tătărăscu, care este guvernul, nu ar avea nici o legătură cu partidul. ’Mai rezultă că guvernul a putut avea unele preocupări străine de acele pe care-l muncesc pe d. Brătianu, şi că s’ar ‘ fi amânat, peste voinţa sa, rezolvarea unor chestiuni care interesează în specal partidul. Nu cumva această sibilică nemulţumire se referă la o amânare a întregirei partidului, — căci ce altceva putea să fi interesat în special partidul ? D. Brătianu complectează însă de data aceasta seria nemulţumirilor. D-sa se plânge de neîncrederea pe care i-ar arăta-o unii membri ai guvernului, şi de lipsa de sinceritate faţă de D-sa. D. Brătianu cere ca membrii guvernului să nu aibă nimic de ascuţs unul faţă de altul. Este vorba desigur de tăinuirea unor anumite acţiuni politice, şi nu de o pudoare intimă. D. Brătianu aigură concursul său — probabil pentru c a fiu are ce face altceva, însă vreo două condiţii care singure pot asigura dominarea situaţiei: 1. Solidaritatea complectă dintre guvern şi partid şi ... încrederea desăvârşită între membrii guvernului, unit cu o sinceritate reciprocă. Dacă d. Brătianu nu se plânge de lipsa de solidaritate, face însă o amară confesiune cu privire la lipsa de sinceritate a altora faţă de D-sa, fiindcă d. Brătianu în ce-l priveşte: „eu întotdeauna când am avut a face cu persoane politice din partidul meu, fie cu fraţii mei, fie cu Duca, fie cu Tătărăscu, le-am spus tot ce aveam pe inimă fără rezervă”." Enumerarea d-lui Tătăăscu, sigurul în viață dintre cei emu,u', este cu tâlc. D. Brătianu i-a spus totdeauna d-lui Tătărăscu ceiace a e pe inimă, însă d. Tătărăscu nu i-a spus cu aceiaș sinceritate tot ce a e nu are la stomah. Prin nouile sal© deda. a.ii d. Brătianu a urmărit acelaş joc, si dea impresia faţă de adversari că nu-i nici o neînţelegere între partid şi guvern şi că a retractat declaraţiile grăniţăreşti, şi în acelaş timp să le menţie şi chiar să le accentueze faţă de cine trebue să audă cu toată febra. Partidul liberal în plină ori, asta nu s’a putut nici a doua oară., In primele declaraţii, partea cea mai importantă era desolidarizarea de guvernare, lepădare de orice răspundere. In declaraţiile Q2.ro, au urmat nici o desminţire în această privinţă şi nici o solidarizare. D. Brătianu a constatat că deocamdată trebue să renunţe la acţiunea care trebuia fatal să urmez© declaraţiilor sale, însă nemulţumirea sa reconfirmată dar refulată trebue să isbucnească. Familia Brătianu nu poate renunţa la patalamaua de proprietate ereditară, directă şi colaterală a partidului liberal, D Dinu Brătianu de-abia şi-a dat seama de o tentativă isbutită de expropriere. Lupta din partidul liberal de-abia s’a anunţat. Demostene Botez dotat întoarcerea d-lui Titulescu Discuţia asupra proectului — devenit lege — pentru desfiinţarea regiilor autonome, a fost foarte interesantă prin preciziunile pe cari d. Virgil Madgearu a fost nevoit să Ie facă. Ocupăndu-se de risipa şi haosul, gflsitp în administraţia pescăriilor în 1928, fostul ministru de finanţe a arătat cum din fondul «Intensificării pescuitului» s’au acordat1 milioane d-lui V. Chirculescu pentru a-şi înzestra o fată. Somat prin «Viitorul» şi printro declaraţie, de la tribuna Camerei, a fratelui celui acuzat, d. Madgearu a dus preciziunile necesare, dovedind cu acte şi cu numere de dosare, afirmaţiunile sale. A mai arătat însă şi altceva. A arătat cum se încearcă a se cocoloşi afacerea, întrucât printr o ciudată coincidenţă, dosarele privitoare la această chestie au fost transportate la Brăila, probabil cu intenţia de a fi dosite. A adăugat însă că această manevră va da greş, deoarece d-sa are toate mijloacele la dispoziţie ca să producă dovezile necesare. In urma acestor fapte, a intrat, într’un târziu, în arenă şi cel vizat. D. V. Chirculescu, fericitul tată care-şi înzestra fetele cu banii destinaţi intensificării pescuitului, scrie d-lui Madgearu o scrisoare prin «Viitorul».„ . . Nu ne vom ocupa de conţinutul ei, — urât ca fond şi prost ca formă, — fiindcă nu aduce nici o contribuţie preţioasă în deslegarea suspectei afaceri, ci numai insulte le adresa d-lui Madgearu. Vom reţine numai o frază, care spune multe şi trădează în acelaş timp ciudata concepţie a liberalilor, în materie de «înzestrări» sau «dotări» din banii statului. Scrie deci d. Chirculescu: «.-a lua ceia ce ţi se dă ca recompensă, atunci când şeful tău găseşte că o meriţi pentru servicii ce ai fi adus Statului, nu e ruşine». De mărturisire, mai preţioasă, aţi fi putut aştepta d-stră de la d. Chirculescu ? înţelegem deci perfect, furia liberalilor împotriva regiilor autonome, cari — prin sistemul contabilităţii duble introdus în administrarea bunurilor statului, — au permis descoperirea acestor ruşinoase procedee, inaugurate şi practicate de partidul liberal. Legea de fier a vieţii unui Stat că politica externă nu poate fi o-Kîrtiltitl A A /I : A /M.i-t A --U ! J A _ U1CUUJ. ALC. UIUVU^DU Iliiig jjuji a fost realizată în România datorită personalităţii seducătoare şi magnifice a d-lui Nicolae Titulescu. Continuitatea politică şi permanenţa unei maxime apărări a destinelor româneşti în concertul european a fost uşurată de apariţia acestui Oltean, devenit mare european, dotat de la natură cu atâtea calităţi de inteligenţă, voinţă, oratorie şi felină abilitate. Plecat la Paris în urma unei invitaţii de la Quai d’Orsay pentru a discuta şi a lua hotărâri de comun acord în privinţa condiției de urmat în faţa nouilor confucturi internaţionale, d. N. Titulescu s-a reîntors Sâmbătă în ţară înconjurat de dragostea şi respectul unanim. La Paris, Ministrul nostru de Externe a avut prilejul să discute cu oamenii care conduc destinele Franţei, despre cele mai importante chestiuni internaţionale la ordinea zilei. Un acord desăvârşit a fost constatat cu privire la punctul de vedere al Franţei şi al Micei înţelegeri asupra tuturor acestor chestiuni. In Franţa a mai avut prilejul să întâlnească la posturile de comandă prieteni personali de care îl leagă o veche afecţiune. După cum se ştie, d. Nicolae Titulescu este actualmente preşedintele în exerciţiu al Micei înţelegeri-Viitoarea conferinţă anuală a acestei asociaţii internaţionale va avea loc la Bucureşti- Data nu a fost încă fixată. Ea va avea loc probabil în cursul lunei Maiu sau la începutul lunii iunie. Chestiunile la ordinea zilei vor fi după toate probabilităţile: 1) dezarmarea; 2) bazinul bunărean din punct de vedere poitic şi economic; 3) întărirea legăturilor economice între statele membre ale Micei înţelegeri. • Activitatea strălucită a d-lui N. Titulescu se desfăşoară larg în folosul ţării întregi. Ea este urmărită cu atenţie şi aplauze fără deosebire de partide. Ceea ce Beneş a obţinut pentru Cehoslovacia şi Arstid Briand pentru Franţa — adică permanenţa atitudinii în politica externă — a reuşit pentru România d. Titule,scu. Noi suntem fericiţi s’o constatăm încă odată aici cu ocazia venirii domniei-sale în ţară- D. N. TITULESCU MOH „Sesiune bogată în realizări“ Aşa se lăuda, «Viitorul» de aseară intr un articol cu titlul de mai sus. Am citit şi noicu buna dispoziţie pe care ne-o acordă întotdeauna scrisul presei guvernamentale şi până la urmă tot nu ne-am dumirit. Oare, «Viitorul» a intrat în pauze intelectuale definitive, a pierdut controlul, a scăpat înţelesul obişnuit al noţiunii de a sări aşa cum scrie despre o seziune parlamentară peste care s'au revărsat torentele batjocurei? Ce însemnează, mă rog, «sesiune bogată în realizări». Vorbăria d-lui Titeanu şi surescitările d-lui Iamandi,tiu constituie doar o activitate căreia să-i corespundă în domeniul valorii un elogiu. Iii presa liberală, tocmită să apere toate huruielile guvernului, na putut vorbi, ca realizări, decât de legiuirile cu cari ambitia diferiţilor Tătărăşti s’a angajat să fericească ţara. Ba legea datoriilor şi legea regiilor, regulamentele modificatoare ale Senatului şi Camerei, legea învăţământului (adică a d-lui Angelescu) şi legea tuturor intereselor, toate au fost trecute prin Parlament, votate, acceptate. Ceia ce, în limbajul «Viitorului» înseamnă «activitate», iar activitatea înseamnă realizare. Citind cele de mai sus noi ne aducem aminte de prostul lui Cardgrate care căra, în ospiciu, apă cu troaca fără fund. Dela 8 dimineaţa până nu amurguri el ostenia mereu. Muncă, nu ? Dar ce folos. Realizările liberalei — sunt totuşi într’o parte■ acolo unde a însângeratara . 1 V-___A D. doctor Angelescu a lăsat să se strecoare în presa domniei sale, unele sugestii cari pot prinde bine zarvei de care are domnia sa trebuinţa, dar nu stau frumos pentru ■j cin'! iubeşte adevărul. Una din două: ori rea credinţă ori prostie deplină. A se alege. Fiindcă a pretinde că prin noua lege a învăţământului, trecută prin Parlamentul liberal cu uşurinţa cu care trece vântul prin fereastra spartă, şcoala e aşezată pe principiile ei sănătoase şi fecundante e tot una cu a pretinde că eticheta schimbă ceva din conţinutul flaconului. Legea «modificatoare» adusă de Domnia sa isvorăşte şi din ambiţia de a arunca cu pudră în obrazul lumii, dar şi din decenţa de a legitima anumite tărăboiuri organizate în presă, de către d. Angelescu însuşi, cu prilejul venirii la putere. Totuşi, la ministerul instrucţiei, d. doctor a mai făcut ceva: a mutat nişte funcţionari, a numit în plus câţiva inspectori şi a plasat ceva învăţători. Dar asta înseamnă pentru liberali că învăţământul a trecut pe întâiul plan? ~ Ce soluţie a găsit teribil de concertată inteligenţă a d-lui Angelescu, pentru batalioanele de energii tinereşti cari lâncezesc într’o inerţie forţată? Să ne-o spună. Afacerea Skoda, în Parlament In şedinţa de Sâmbătă a Camerei, d. Virgil Madgearu, fost ministru de finanţe, a pus în discuţie publică faimoasa «afacere Skoda—Seletzki», care a frământat ţara aproape doi ani de zile. Guvernul care ameninţa mereu cu Skoda, dar care vroia sa amâne, conform unei tactice inveterate liberală, la infinit lămurirea acestei chestiuni, fiind astfel obligat să spună tot ce ştie, şi să ia sancţiunile promise contra tuturor vinovaţilor. Din revelaţiile cari s’au făcut in Parlament rezultă că partidul naţional-ţărănesc este la largul său să discute oricând şi cu oricine această chestiune; că dacă există vinovaţi, ei trebuie căutaţi în afară de cadrele partidului nostru; că guvernele cari s’au succedat la cârma ţării până în 1928 au comis greşeli grave împotriva armatei şi a securităţii statului; că numai guvernele naţional-ţărăneşti s’au gândit în mod real la înzestrarea armatei, prin planul de înarmări întocmit de cabinetul prezidat de către d- luliu Maniu, făcând comenzi de armamente în condiţiuni avantajoase. In ce priveşte afacerea Skoda in sine, revelaţiile nu sunt ttai puţin senzaţionale. Astfel Parlamentul şi opinia publică a ţării au putut afla rolul trist pe care l-au jucat în această afacere doi ofiţeri superiori, fostul comandant al Corpului II de Armată, actualul ministru de războiu. d. general Uiţă, şi fostul ministru de războiuin guvernul Iorga—Argetoianu, general Ştefănescu-Amza. Primul a delegat pe şeful de stat major al Corpului de Ar*mată pe care-l comanda, d. colonel Tătărăscu la Praga ca să ceară «direcţiunei generale, ca să-i indice personalităţile, în special politice, cari ar fi primit comision la acordarea comenzii în 1930», dar fiind refuzat «a început să ameninţe şi a declarat ca Seletzki va rămâne în închisoare 15 ani», etc., etc. Acuzaţiile acestea grave cari compromit iremediabil un ofiţer român le-a ridicat însăşi Direcţiunea Uzinelor Skoda, în broşura popularizată în sute de mii de exemplare, scrisă în câteva limbi europene. Care a fost răspunsul d-lui general Uică? Nici unul, deşi locul pe care-l ocupă în armată, îi impunea în mod categoric, să lămurească opinia publică şi mai ales să-şi justifice atitudinea pur politică, într’o chestiune de pură specialitate de armamente. Dar d. general Uică, nu numai că n’a apărat oştirea de o asemenea acuzaţie gravă, ci s’a înfundat şi mai mult în abuzuri. Astfel, ca şef al justiţiei militare , sa a stat de vorbă cu prevenitul, şi a admis «când se refuza accesul la închisoare unde se afla Seletzki a oricăruia, chiar şi a membrilor familiei lui, să pătrundă în închisoare doi foşti comisionari ai casei Skoda, în legătură cu contracte existente sau prezumate, intendentul colonel Georgescu şi d. Nicolae Pro Topopescu», cari i-au cerut — în numele lui ? d. general Uică e dator să precizeze — lui Seletzki să facă declaraţii compromiţătoare contra anumitor oameni politici, primind în schimb promisiunea de a fi liberat. Se urmărea anume compromiterea celui mai integru bărbat de stat al ţării, a d-lui Iuliu Maniu, introducându-se în acest fel câteva falsuri în procesele verbale, care au fost demascate cum se ştie, încă în cursul desbaterilor procesului. Dar regisorul întregei afaceri este generalul Ştefănescu-Amza- El este acela care a creiat atmosfera de suspiciune contra câtorva fruntaşi ai vieţii publice, căreia i-a căzut victimă cel mai mare artilerist al oştirei noastre, generalul Sică Popescu. El este acela care a organizat — peste capul guvernului Vaida — întreaga campanie şi care a pus la cale toată înscenarea servindu-se de «ofiţerii superiori ai ţării pentru a lovi şi ucide sătaliceşte pe un om politic,fid. Iuliu Maniu, care avea singura vinovăţie, care trebuia să fie răzbunată, acela de a fi refuzat să colaboreze cu generalul de jandarmi Dumitrescu Constantin, care acum se găseşte pus sub anchetă pentru incorectitudini, pentru că nu admisese să acorde sprijinul majorităţilor parlamentare unui guvern prezidat de d. Vaida, din care ar face parte generalul Ștefănescu-Amza. Din docunentele cunoscute până aci rezultă, că s’au acordat comisioane, unul defunctului colonel Paul Străjescu — sub guvernul liberal —, şi altul d-lui intendent colonel Georgescu, — sib guvernul Iorga—Argetoianu — protejatul d-lui Ştefănescu-Amza la uzinele Skoda, printr'un act, în care se pomeneşte des şi numele eroului afacerii Skoda, generalul Ştefănescu- Amza. Concluzia desbaterilor de Sâmbătă, este numirea unei comisii de anchetă parlamentară, care a fost primită de către toate partidele. Dar şi până la terminarea acestei anchete, opinia publică a ţârii, îngrijorată de atitudinea câtorva generali-politiciani, reclamă urgentă şi radicală sancţiune contra d-lui general Uică, ministrul armatei, de care dealtfel guvernul s’a desolidarizat în mod public, contra d-lui general Ştefănescu-Amza, cel cu foaia calificativă compromiţătoare, cât şi suspendarea generalului C. Dumitrescu până la terminarea cercetărilor. România are nevoie de o deparazitare, şi pentru a ne conserva prestigiul ,şi fiinţa de stat independent, e nevoe ca această deparazitare să înceapă de sus, unde arbitrarul şi abuzul sunt astăzi singurele norme de conduită. Pr . Pavel CITITT In pagina lila: AFACEREA SKODA IN PARLAMENT ' ' ”,. După declaraţiile d-lui Dinu Brătianu, declaraţiile d-lui Ghiaţă. Se poate face reîntregirea partidului liberal ? Dacă au mai fost unii care să se îndoiască de luptele şi dizidentele din sânul organizaţiilor partidului azi la cârma statului, evenimentele petrecute în ultima săptămână au fost de natură să-i convingă că partidul liberal a intrat in descompunere şi că oricâte sforţări se vor face de cei interesaţi, o nouă regrupare este absolut imposibilăîntors în ţară — după un voiaj făcut tocmai ca o demonstraţie contra guvernului — d. Dinu Brătianu a făcut declaraţiunile (de cari ne-am mai ocupat) cari au avut darul să nemulţumească întregul guvern şi să lămurească opinia publică asupra prăpastiei ce desparte pe şeful guvernului de şeful partidului liberal. D. Gh Tătărăscu supărat s a... îmbolnăvit, iar emisari ai d-sale au luptat, cu succes dealtfel, să convingă pe d. Brătianu, să-l viziteze. In discuţia dintre d-nii Tătărăscu şi Brătianu, s’a căutat o formulă care să permită o explicaţie onorabilă a şefului partidului, menită să redea guvernului autoritatea necesară continuării guvernării. Cu multă greutate d. Dinu Brătianu a fost convins-In loc însă fie explicaţiuiţi precise şeful partidului a făcut majorităţilor parlamentare un expozeu confuz din cercetarea căruia nu reese decât că guvernul e una, partidul alta. Şi preocuparea şefului partidului este întărirea lui prim., reintrarea georgiştilor. Declaraţiile şefului partidului — subliniate cu aplauzele bătrânilor — au fost primite cu răceală de reprezentanţii tineretului. A doua zi chiar, adică ori Duminică, unul din conducătorii tineretului d. P. Ghiaţă, la Iaşi, a făcut declaraţii unui ziar, declarându-se contra reprimirii în partid în ramurei georgiste. «...Vreau să văd pe îndrăsneţul — spunea d. Ghiaţă — care va cuteza să facă propunerea,in forurile conducătoare ale partidului, unei asemenea contopiri». «Imdrăsneţul» fusese găsit: el era chiar şeful partiidului din care d. Ghiaţă mai face parte şi care declarase cu o zi înainte că e pentru reîntrgire. D. Ghiaţă care ştie ancest lucru se explică. Să-i vedem explicaţiile: «...Vreau să văd, pentru ca să putem încerca cu toţii satisfacţia acestui spectacol tragicomic. II vom plesni în faţă cu toate declaraţiile pe care şeful grupării georgiste le-a făcut asupra lui Vintilă Brătianu şi I. G. Bitea şi vom cita mai ales caracterizările marelui om Ionel Brătianu şi a celor din jurul său, caracterizări care fixează definitiv fizionomia aceluia care astăzi solicită smerit intrarea fără condiţii în partidul nostru». D. Ghiaţă, după cât ştim, nu vorbeşte în numele său personal. D. Iamandi a făcut — Dumineca trecută — declaraţii asemănătoare. O bună parte din majoritari — aproape toţi cei cari sprijină guvernul Tătărăscu — sunt de aceiași părere. Bogăţii ameninţate de prof. AGRICOLA CARD AŞ Săptămânile trecute a avut loc în Chişinău, un congres al viticultorilor,. şi pomicultorilor din Basarabia, atrăgând din nou atenţiunea asupra unei stări, care dacă va continua, va duce desigur la ruina bogăţiilor viticole şi pomicole ale acestei mănoase provincii. Dacă înainte de război viile ocupau în Basarabia circa 140 000 ha, și livezile peste 45.000 ha, statistica din 1933 ne arată numai 112.946 ha la vii și 25000 ha la livezi. .. • .. . Valea Nistrului de la Rezina în jos până la Purcari constituia adevărate massive de livezi, o încântare a călătorului, peste zece mii ha, producând anual mii de vagoane fructe de mare calitate, cari satisfăceau pieţile oraşelor ruseşti şi pentru export. Centrul Basarabiei, regiunea codrilor, aproape în întregime moldovenească, era renumit în special pentru prune şi nuci, iar în jurul Chişinăului sate întregi se ocupau pe sute de hectare cu cultura cireşului şi altor pomi. Referatele prezentate congresului din Chişinău, bogat documentate, enumără la fel sutele de hectare ocupate de livezile din nordul Basarabiei, aşa zisă Bucovină basarabeană. Citez dintr'un raport al d-lui ing. agr. Pojoga, preşedintele asociaţiei „Pomona”, din Chişinău, că în anul 1912, au recoltat în Basarabia 12.400 vagoane fructe — circa 124.000. 000 kg. fructe, — exportându-se pentru valoarea de lei 200. 000.000. Recolta nucilor înainte de război atingea peste 2000 vagoane, iar a prunelor peste 2500 vagoane. Ne putem închipui ce comerţ înfloritor exista înainte de război şi cum sute de mii de ţărani trăiau în abundenţă de pe urma acestei ocupaţiuni. Dacă în 1927—1928 din regiunea pomicolă a Tighinei s’a putut exporta peste 2000 vagoane fructe şi struguri, astăzi abia s’au exportat cu mari greutăţi câteva sute de vagoane. ' 'Lipsa de îngrijire din cauza războiului, criza economică, pierderea pieţelor de export, invazia bolilor criptogamice şi a insectelor, au dus şi duc la ruina livezilor, la sălbăticirea lor şi cu durere vezi în Chişinău carele moldovenilor aducând ca lemn de foc trunchiturile de cireşi şi vişini cari constituiau adevărate păduri parfumate în jurul Cojuşnei şi Truşenilor! Cine trece cu trenul spre Chişinău încă vede ruina livezilor de pruni, uscate şi invadate de toate bolile. Podgorenii cei vestiţi ai Basarabiei, producători de vinuri absolut superioare sunt profund îngrijoraţi de mănarea viilor, iar micii podgoreni faţă de scumpetea materialului de plantat şi faţă de invazia bolilor criptogamice ş. a. se îndreaptă spre producătorii direcţi, pacostea viticulturii. Din suprafaţa de 112.946 ha. vii putem afirma că 60—700/o le formează producătorii direcţi inferiori. Chestiunea lipsei sulfatului de cupru îngreuiază lupta contra manei şi viile în unii ani sunt perdute. Preţurile de râs ale vinurilor, neatingând costul de feducție, dar mai ales spirtul industal, dau lovituri de moarte acestei însemnate ramuri de bogăţie naţională. Dacă înainte de război sepro-, ducea peste 12.000.000 decaliri, vin superior care se vindea în întregime, in afară de peste32.000.000 kgr, struguri în bună parte destinaţi exportului, astăzi nici chiar mica producţie de 67.000.000 decalitri vin nu se poate plasa, debuşeurile vechi fiind pierdute, iar spirtul industrial fiind mult consumat. Odinioară în anii secetoşi, când cerealele erau compromise, viticultura Basarabiei salva situaţa economică a provinciei. Odată cu aplicarea reformei a-grae, tocmai pentru varieiunea culturilor, pentru sporirea, veniturilor micilor gospodării, viţa de vie ,ar fi putut lua loc în ocuparea lotului țărănesc, mai ales în regiunile secetoase ale Basarabiei, unde uneori nu se face fir de recoltă. Nu mai vorbesc de faptul că prin extinderea viei în gospodăria țărănească consumul acelei otrăvi — spirtul industrial — ar scădea, fiind înlocuit prin vin. . : : " Guvernul trebuie să se ocupe se-, rios de această nenorocită situaţie a livezilor de pomi din Basarabia, cari formează 28 «/o din totalul livezilor, țărei, iar viile B. rorâbiei 350/îq. din acelaș total, valorând a- _• r —— (ContUtuarea tn vagina II at , Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 30342, Adiţia 34102 • •• cbivea «îndreptarea» anunţă: «A apărut o nouă ediţie a programului partidului, poporului, cu toate modificările la zi». ...Ar fi interesant de Urmărit, dat fiind că în curând va ajunge ca ediţiile rare. * «Ţara Noastră» ocupându-se de un proect de lege a minelor ce ar fi să se voteze, este de părere că proeetul ar trebui urgentat. ...Vrea d. Goga să ştie mai repede, ce se va alege cu societăţile miniere prin ale căror consilii de administraţie se află. •1* In «teribilele» sale polemici, ziarul d-lui Goga întrebuinţează titlul: «Pe două coloane paralele». Cunoaşte «Ţara Noastră» şi alt fel de coloane? * Tot «Ţara Noastră» scrie: «Un nou gheşeft liberal». ...Şi d. Goga să nu fie prezent. Dacă n’a grăbit fuziunea1 * . «Viitorul» scrie: «Tineretul intelectual în administraţie». Mai corect ar fi: «Tineretul liberal» nu «Tineretul intelectual». Harţi 1 mai 1934 2 lei