Dreptatea, septembrie 1936 (Anul 10, nr. 2648-2671)

1936-09-01 / nr. 2648

ANDL X. NO. 2648. 4 pagini Taxele de francare plătite in inf­raerar conf. apro­ab­îi Direcţiune: Generale P. T. T. No. 34.85 f­/126 Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, Str. G. Clemenceau, 9 — Telefon: Redacţia 303­42, Ad­ţia 341(02 Ziarul «Dreptatea» li’a apărut patru zile. Nu din vina noastră» Şi nu din vina noastră opinia publică n’a putut afla la timp cauzele neapariţiei «Dreptăţii». Trăim sub un regim excepţional. Sub un regim care chiar toacă-şi fixează anumite norme arbitrare, nu le respectă nici pe­ acelea. P©e câteva ori s’a pus în Parlament problema cen­zurării declaraţiilor şefelor de partide. Rând pe rând, subsecretarii de stat, miniştrii, pri­mul ministru au declarat şi şi-au luat angajamente ferme că declaraţiile, discursurile, manifestele, sem­nate de şefii de partide, nu vor fi cenzurate. Odată parlamentul închis guvernul a început să-și facă de cap. Normele de el stabilite au început a fi călcate. Din toate angajamentele luate n’a mai rămas nimic. Oameni iresponsabili, purtători de campanii me­­sa învrăjbească­ și să contribue la desagregarea țării, pot să-şi spună cuvântul lor, nesupăraţi de ni­meni. Orice nechemat, e liber să-şi afişeze «sentin­ţele» pe ziduri şi să-şi publice «opiniile» plătite de peste graniţă. Un şef de partid însă, un om cu răspundere, nu poate să-şi spună cuvântul, chiar dacă acest cuvânt este un blând­ şi ponderat apel, la opinia publică, în­demnată să ajute pe cei ce luptă în interesul ţării şi în acord cu această opinie publică. Pentru o ispravă de acestea, a elementelor «iri­tante» din guvern, pentru o ispravă a trinităţii com­plice Tătărăscu—Inculleţ—Vaier Pop, ziarul nostru n’a putut apare patru zile. Alţi confraţi au trebuit să suporte rigorile cen­zurii, din cauza noastră, rugaţi fiind să anunţe suspen­­darea apariţiei «Dreptăţii» în semn de protest. Drept urmare a samavolniciilor guvernamentale, **• .ţnci®leţ şeful cenzurii, protectorul anarhiei şi gărzii de fier, agentul poliţist care nu permite d-lui Mmalache să-şi spună cuvântul, a fost avansat vice­­preşedinte al consiliului de miniştri. Iar d. Vaier Pop, cel în activitatea căruia se ghiceşte «educaţia cuzită» de pe vremuri, cum spune un ziar de dreapta, a fost menţinut în guvernul care are misiunea de a «resta­bili ordinea» în ţară. Intre timp guvernul d-lui Tătărăscu a suferit unele modificări.­­ Cenzura nu o mai face direct d. Incuieţ sau oamenii săi de casă. O face indirect d. Vaier Pop prin fostul său subsecretar de stat, d. Aurel Bentoiu. Nimic nu s’a schimbat la ministerul de in­terne. Reapărem dar — de­sigur — nu ne vom putea spune întreg cuvântul. D. Mihalache va continua să fie cenzurat, în timp ce toţi nechemaţii vor continua să aţâţe şi să instige. . . . . Acestea sunt «ordinea» şi «stăvilirea anarhiei» pre­conizate de d. Tătărăscu. Declaraţiile d lul Godai Domnul Adolf Goga a făcut presei declaraţii asupra recentei vizite făcută la Berlin, în cursul căreia s’a prezentat în audienţă d-lui Hitler, neom­iţând însă să treacă şi pe la Banca Reichului, într’o zi de lucru, când ghişeele sunt toate deschise. Declaraţiile d-lui Goga încep prin preamărirea Olimpiadei, din care n’a reţinut decât cămă­şile albastre ale nesportivilor, plimbarea d-lui Hitler şi salutul cu mâna ridicată, încet, încet, deşi d. Adolf Ciu­­cea este «scârbit de politică», trece şi la discutarea chestiuni­lor de pură politică. Doar nu pentru jocurile olimpice se du­sese d-sa la Berlin. Se dusese pentru jocuri ceva mai importante. «Politica este un joc al realităţilor» dă d. Goga definiţii. Că e un joc pentru d-sa, a do­vedit-o de mult. Castelanul de la Ciucea n’a făcut altceva decât să se amuze şi să-şi facă joacă din politică. Şi iarăşi e adevărat că numai «joc al realităţilor» a urmărit d-sa în tot drumul său politic. Realităţi cari se cifrează câte­odată până la 13 milioane lei. Urmărindu-şi joaca, d. Tavi Hitler a ajuns la Berlin. D-sa a mers acolo să ceară sprijinul Germaniei pentru a a­­junge la putere. După ce s’a convins că oricât sprijin ar primi din partea d-lor Robu­ şi Stan Ghiţescu, nu va putea ve­dea minunea îngălbenirii frun­zei de porumb, d. Stan Goga a plecat în Germania. Acolo s’a dus hotărât să facă toate umilinţele şi platitudinile. A mers până acolo încât a so­licitat audienţa la d. Hitler chiar în ziua comemorării luptelor de la Mărăşeşti, ca să dovedească dispreţul său pentru jertfa celor ce luptaseră contra nemţilor în 1916. Ce va fi obţinut d. Goga de la d. Hitler nu ştim. O vom şti — poate — la întoarcerea d-luî Nae Ionescu de la Berlin. D-sa l-a urmărit de aproape şi e în mă­sură să cunoască detalii. Dar cam ce a făcut d. Goga pe acolo putem deduce din declara­ţiile făcute presei. D. Goga se declară pentru re­vizionism. Deocamdată, numai pentru cel german. Dar, bun e Dumnezeu, încet, încet, va ajun­ge şi la cel maghiar. Iată cum prezintă d. Goga problema revizionismului şi ac­ţiunile împotriva păcii, ale celor ce nu se mulţumesc cu situaţiile creiate de tratate. Cităm: «Revizionismul este un principiu fundamental al actua­lei concepţii politice germane, el priveşte însă revendicările de teritoriu ale acestui popor, fără a îmbrăţişa pretenţiile altora». D. Goga socoate că dacă a a­­firm­at d-sa un lucru, apoi trebuie să fie aşa. După cum e evident că actua­la concepţie politică germană este revizionistă, tot atât de evi­dent este şi faptul că şi concepţia politică ungară e tot revizionistă. Şi tot atât de evident este că Germania este azi aliată cu Un­garia. Având ambele state aceiaşi concepţie, urmărind acelaş lu­cru — revizuirea tratatelor — e logic, e fatal să se întâlnea­scă pe acelaş drum. Toate statele revizioniste merg bloc pentru atingerea scopului lor. Când ar triumfa Germania în revendicările ei teritoriale, când principiul revizionismului va fi deci câştigat, în acel moment şi Ungaria va vrea câştigul ei. Şi cu toate că Germania «nu îmbrăţişează pretenţiile altora» cum afirmă cu candoare d. Go­ga, totuşi militând pentru revi­zionism, susţine — cel puţin prin­cipial — pretenţiile altora. Un pas — un pas mic de om mărunt, ca al d-lui Goga, — şi marele nostru castelan va ajun­ge să justifice şi să susţină revi­zionismul ungar. Curaj d-le Goga. E momentul s’o faci şi pe asta. Toată banda lui Ilie Rădulescu te va aplauda. Cu furca... «Porunca Vremii» anunţă o serie de articole cari «vor fi semnate de d. dr. Ilie Rădulescu. A uitat să spună că vor fi scrise cu fapte... * «Viitorul» vorbeşte de «greşeli cari se plătesc». Perfect adevărat. Până acum par­tidul liberal a făcut greşelile. De a­­cum urmează plata. * Şi foarte curând. * Dintr’un schimb de telegrame am­ aflat că un căpitan ordonă unui general, care in acelaș timp este și șef de partid, pe când cel ce ordonă e numai legiemar. Curioasă disciplină și erarhie, mai este în grupările acestea ale extremei drepte. La congresul tineretului naţional­­ţărănesc din judeţul Ilfov, ţinut ieri la clubul central, d. Virgil Madgea­ru a făcut următoarele declaraţii: Tineri ilfoveni, Mi-aţi dat astăzi prin prezenţa voastră însufleţită la acest congres, unul din momentele de bucurie ale vieţei mele, bucuria să văd că să­mânţa bună aruncată de noi n’a fost luată de vânt, ci a prins în pământul românesc şi a dat rod­­ulul, şi am aşteptat să ni se ridice din altă parte ? Noi vrem ca tinerelul nostru să fie o şcoală da cetăţenie. Noi vrem ca la vârsta a­­dgleissenţei să pregătim pe tinerii de la oraşe şi sate, înfrăţiţi in misiunea comu­nă, de a fi cetăţeni duml­­icaţi, de a-şi înţelege drep­turile ISJ, şi, mai ales, da­toriile lor faţă de Stat, din momentul care majori fi­ind, sunt înscrişi în rolu­rile armatei şi activităţii politice. Satul trebue să aibă o solidaritate economică, pentru că dacă unităţile de producţie reprezentate prin gospodă­riile izolate ale ţăranilor I nu sunt strânse într’o reţea de cooperative, nu se poate ajunge nici la un randament ridicat de producţie, nici la un venit care să asigure standardul necesar de viaţa al ţărănimii, şi astfel, dispare frumos, acest tineret conştient, în­sufleţit şi gata să răspundă la che­marea partidului. N’ar fi nevoe să mai precizăm ca­re sunt rosturile tineretului naţio­­nal-ţărănesc. Dovadă că le-ati înţe­les, e vă v’ati aliniat cu toţii în rân­durile noastre. Dacă voiu vorbi to­­tuş de aceste rostur­i, este pentru ca să le opun rosturilor tineretului care e mânat pe calea distrugerilor şi a omorurilor. Prin tineret, noi înţele­gem o şcoală care să pre­gătească solidaritatea ţă­rănească. Proştii şi adver­sarii noştri de rea credinţă vor zice că aceasta seamă-­­ nă a război de clasă. Da. ca să fie aşezare te­meinică pentru naţiunea română. Solidaritatea ţărănească, pentru că satul care trebui să fie o unitate, e astăzi o organizaţie amorfă, fără viaţă, vitalitatea naţîunei noastre, aşa cum a şi început să se arate prin scăderea îngrijorătoare a natalităţii. Este necesară o solidaritate socială in satele în care se sbat astăzi toate curentele, pentru că printr'o strânsă colaborare a tuturor sătenilor să ini­ţiem o acţiune rodnică pen­tru ridica­rea satelor. Ştim că există, şi ne dăm seama de mijloacele reale prin care poate fi soluţio­nată. Dar aceasta nu înseam­nă să spargem naţiunea în generaţii. Intre generaţii există o continuita­te fiziologică. Până când mor batra­­­­nii, cei noui născuţi au abia timpul să crească şi să se formeze, pentru a începe să activeze pe tărâmul activi­­tăţii practice. Generaţia noastră a cres­cut până astăzi în ideia de­mocraţiei naţionale. Noi nu am dat încă în ac­tivitatea publică tot ce ţa­ra poate aştepta de la ex­perienţa şi capacitatea no­astră, şi când să dăm tot rodul nostru, să fim daţi la o parte de tineretul fără pregătire, care vrea nea-In ce priveşte necesitatea de In ce priveşte tineretul de la oraşe se impune o schimbare radicală a învăţământului nostru. Avem ne­voe de oameni cu pregătire practi­că. Trebue organizat un învăţământ teofinic, care să dea elemente pregă­tite, chemate să ia locul străinilor din întreprinderile economice. Printr’o nouă organizare de spirit de destrucţie este acela de a introduce, prin import, în sufle­tul tineretului, concepţii opuse cu e­­voluţia normală, şi de a duce deose­birea de ideologii între generaţii Pâ­nă la război înlăuntrul ţării. Aceasta este crima cea mai mare a acelor cari au încercat să importe comu­nismul, fascismul şi hitle­­rismul, ca doctrină de stat în ţara românească, pătrat să conducă ? Ar f­i o răsturnare de va­lori sociale, care ar echiva­la cu o catastrofă dacă s’ar realiza. Este normal ca o generaţie tânără să aibe idei înaintate. Dar nu se poate ca o generaţie tână­ră să aibe idei reacţionare, când generaţia înaintate are idei democratice, şi de stat, răspund: în ce priveşte satele, concepţia noastră este ca printr’un program agrar şi cultu­ral, la a cărui aplicare este chemat tineretul, să ţinem la ţară cât mai multe din elementele alese pe care le produc satele. Prin pregătirea ti­nerilor la şcoala practică de sat, la şcoala de specializare agricolă, şi la şcoala ţărănească, superioară, să determinăm în agricultură elemen­te de progres, ca să dublăm produc­ţia, prin muncă îndrumată de şti­inţă agronomică. Noi socotim că toate categoriile de technicieni tre­bue să-şi găsească ocupaţiile în ac­ţiunea de ridicare a vieţei satelor noastre. Iar pentru ca din isvorul de energii al satelor statul să cu­leagă pe cei mai buni fii ai săi, noi înţelegem ca în loc de căminuri stu­denţeşti, în care intră cine vrea şi trăieşte cum vrea, să creiem un sis­tem de burse pentru studii, pentru ca mintea şi sufletul ţărănesc să-şi dea contribuţia la civilizaţia româ­nească, a învăţţăm­ântului, în locul tineretului cu spirit mistic, să creiem un tineret cu spirit realist, capabil să-şi câştige existenţa şi să dea întreaga lui contribuţie pentru ridicarea Statului Românesc, câţi de a adera la acele or­­ganizaţiuni, care în loc de lupte de idei, înţeleg să or­ganizeze lupta de pumni şi de revolvere. Şcoala pumnului şi a re­­volverului trebue exclusă din posibilităţile extraşco­­lare ale tineretului univer­sitar român, n’a văzut niciodată ce se petrece pe pământ, nu se putea duce decât pe Olimpul dela Berlin. S’a întors, şi guraliv cum e, mi-am închipuit că o să vorbească a doua zi, a treia zi, a noua zi, ca să-şi auto-glorifice succesele, lată in sfârşit că a vorbit. Ce a spus d. Goga. In primul rând, d-sa justifică şi apără revizionismul german: «Cum se poate ca noi care am creiat Statul Românesc întregit în virtutea principiului de autode­terminare naţională, să fim vrăj­maşi la gândul Germaniei de a se uni cu Austria?» «Şi ce logică ar avea naţionalismul german», spune tot d. Goga, «dacă nu ar garanta hotarele noastre naţionale, care sunt creaţia aceluiaş principiu, în virtutea căruia ei astăzi urmăresc ţelurile lor naţionale»? Cu alte cu­vinte d. Goga ne dă lecţii. Zice că noi ne opunem la unirea Austriei cu Germanial Ce ne-ar face pe noi să ne opunem la aceasta? Sunt alte ţări cari ar avea interesul să se o­­pună. Noi avem alte probleme de rezolvat, şi nu ne interesează in pri­mul rând această problemă. Dacă Italia crede că prezenţa armatelor, germane la Brenner nu constitue un pericol pentru ea, de ce să sărim noi. Germania nu garantează hotarele nostre naţionale Dar alta este chestiunea. D. Goga trebuia să vină de la Berlin cu o de­claraţie foarte simplă şi categorică: să ne spună că d. Hitler garantează hotarele noastre naţionale împotri­­va revendicărilor ungureşti şi, în ca­zul acesta, nici un motiv nu am mai fi avut ca să nu fim în relaţiunile de cea mai strânsă amiciţie cu Germa­nia. Dar d-sa nu spune acest lucru, el face numai deducţiuni logice, că Germania ar fi nelogică cu ea în­săşi, dacă ar face jocul cu Ungaria în privinţa hotarelor noastre. Deci d. Goga nu a primit nici o asigura­re în această privinţă. Şi, dacă era patriot, tre­­buia cel puţin să tacă, fi­indcă nu au trecut multe zile de la plecarea sa din Berlin şi d. Hitler a primit vizita Regentului Ungariei Amiralul Horty. Iar când d. Goga se găsea încă la Berlin, încântat de mesele copioase pe care i le ofe­rea guvernul german, se găsea în acelaş timp acolo o delegaţie a Statului Ma­jor Ungar, care avea să discute chestiuni militare ce decurg dintr’un pact de amiciţie politică. Cu toate acestea, d. Goga recomandă să ne îndrep­tăm spre Berlin şi spre Ro­ma, fără însă ca Hitler sau Mussolini să fi făcut vreo declaraţie de garan­tarea hotarelor noastre na­ţionale, împotriva preten­­ţiunilor Ungariei. Un adevărat act de trădare Dacă vreunul dintre na­­ţional-ţărănişti ar fi săvâr­şit un asemenea act de tră­dare, naţionaliştii noştri ar fi tras cu revolverele în el. Noi nu sfătuim pe ni­meni să pună mâna pe ar­me, dar supunem pe d. Go­ga judecăţii opiniei pub­lice, fiindcă, vrea să ne tâ­rască în lagărul puterilor cari fac jocul celor ce râv­nesc la hotarele noastre na­ţionale. Dar d. Goga nu s’a mulţumit cu atât: ne mai spune că s’a format un bloc germano-italian împotriva bol­şevismului, şi acum vom avea să a-Continuare hi pag. 4-a Tineretul, o şcoala, de cetăţenie şi de solida­ritate ţărănească Iată rostul tineretului naţional-tă­­xistă o problemă a tinere­tănesc, şi ce desparte concepţia noas­tră despre tineret, de concepţia lor. Noi, nu cunoaştem că e-între generaţii în universităţi este mo­mentul să se introducă dis­ciplina. Disciplina în ce priveşte pe profesori, ca să-şi facă datoria la cate­dră, disciplină în ce priveş­te pe studenţi, ca să-şi dea silinţa să obţină maximum de cunoştinţe. Studenţii să fie impiedi­­cţiunea extremistă de dreapta desarmează moral naţiunea parte, şi de apă jur împre-Organizaţiile naţionaliste de dreap­ta reprezintă un adevărat pericol naţional în momentele de faţă. Prin acţiunea lor, organizaţiile de dreap­ta distrug unitatea noastră sufletea­scă, creiază ură şi duşmănie între fraţi. Se înarmează spre a ataca, şi silesc astfel pe ceilalţi a se apăra. Promovarea spiritului de violenţă nu poate duce de­cât la război civil. Şi Ro­mânia n’are nici măcar si­tuaţia geografică a Spani­ei, apărată de munţi într-o jur, pentru a-şi putea per­mite, sub nici un motiv, un război civil. Aceste curente de drea­pta desarmează moral na­ţiunea, primejduesc unita­tea sufletească şi înfrâng elanul în cele mai grele momente naţionale. Ne duc vrând nevrând, cu în­­cetişorul, în lagărul revi­zionist, pentru a ne reteza teritoriul nostru naţional. Declaraţiile d-lui Goga după vizita la Berlin iată-l pe d. Goga care s’a dus la­­ pice. Ca un olimpian care a stat în­ Berlin, ca să asiste la jocurile d­im-1 totdeauna alături de zei și de aceea Solidaritate economică și socială la sate ► « • «ap Îndemnuri pentru tineretul cu minte, ca soliei si ca patriotism, care sile sa se jerifeasta pentru dreptul la viata al clasei (ărănesli •.Nu ie n putea trece peste aţen­mintele constituţionale democratice ale târii decât după ce vor îi trecut prin fotul mitralierelor toţi cetăţenii n­aţional-tărăifti” Trădarea faţă de ţară săvârşită de către extremiştii de dreapta, pentru că vor să ne înfeodeze puterilor care sprijină revizionismul Marele expozeu politic făcut de d. Virgil Madgearu, la congresul tineretului naţional-ţărănesc ilfovean ideea democraţiei naţionale Pentru tineretul de la sate Pentru tineretul de la oraşe Disciplina în Universităţi , VIRGIL MADGEARU face loc tineretului în viaţa socială Claca ţărăneasca Insfârşit, trebue creată­ 111 ajutorului reciproc pe care şi-­ o comunitate su­fletească­­ dadeau între ei săteilii, în locul cel­ prin reînvierea bunelor , trîbutiei liber consimţite de toţi şi în ----a.... - - —--------------— ‘folosul obşte, satului, s’a aşezat claca boerească. Sătenii nu mai aveau timp tradiţii, prin reînvierea a­­devăratului creştinism, ca­re înseamnă crearea sufle­telor de creştini, cu dra­goste aproape, care să ur­mărească prin Dumnezeire înălţarea omului. Aceasta urmărim noi. Dar voim şi altceva: să reînviem o institute ve­che, pe care s’a rezemat tot progresul­­ liber pentru nevoile colective ale sa­tului. Intr’o ţară de ţărani liberali, vrem să reînviem în sate comunitatea de lucru, claca socială, ca o instituţie necesară pentru ridicarea satelor din actuala situaţie de inferioritate, care a Împiedicat să avem o populaţie ru­rală sănătoasă şi voioasă, care să re­satului românesc, claca ţărănească. A prezinte o temelie reală pentru Statul fost desfiinţată în regimul iobăgiei, şi , românesc, înlocuită prin claca boerească. In lo­ Prin tineretul naţional-ţarănesc către adevărata şcoală a naţionalismului ur­mărim prin tineretul . grecesc’ naţional-ţărănesc să cre­iem adevărata şcoală a na­ţionalismului. Nouă, naţional-ţărănişti­­­lor, să ni se dea lecţii de naţionalism ? Mişcarea noastră să fie ştampilată de toţi veneticii ca o mişcare internaţiona­­listă? Noi, care ne reze­­mâm­ pe ţărani, elementul etnic cel mai pur naţional­­romănesc, să primim lecţii de la aceia a căror sânge nu e verificat sută în sută ro­mânesc? Unii din adversarii noştri, campioni ai aşa zisului­­naţionalism integral au sân­ge mixt, polono-german, alţii au sânge ca să nu mai vorbim că dacă li s’ar face analiza, la mulţi li s’ar găsi şi alte virusuri. Noi, care avem în frun­tea noastră pe Ion Mihala­­cks (ovaţiuni prelungite), eroul de pe front, iar între fruntaşii partidului, pe cti­torul de ţară românească, care este Iuliu Maniu (ova­ţii prelungite), noi care a­­vem ca şef al Basarabiei pe Pantelimon Halipa, din Sfatul Ţării, care a procla­mat Unirea acestei provin­cii româneşti, noi să pri­mim lecţii de patriotism? Noi vrem să facem şcoală de adevă­rat naţionalism în tineretul naţional­­ţărănesc. Şi aşa am făcut de la început. O crimă naţională: învrăjbirea populaţiei minoritare Dacă vicisitudinile geo­grafice şi istorice le-au impus să conlocuim pe a­­cest teritoriu 14 milioane de Români cu 4 milioane de străini, e o adevărată cri­mă naţională să sădim ura între populaţia româneas­că şi aceste 4 milioane de străini, pentru că, în cazul când ar trebui să apărăm granițele, nu ştiu dacă mai degrabă n’ar trebui să ne îngrijorăm de lupta sau de pasivitatea acestor 4 mili­oane de străini, pe care îi vom fi făcut duşmani, prin­tr’o neghioabă politică de învrăjbire. Ce minte au domnii Vai­da, Goga, Codreanu şi toţi ceilalţi care s'au pus în fruntea mişcărilor naţiona­liste, dacă nu înţeleg acest adevăr elementar ? Câtă armată avem ? Un milion de oameni. In caz de răz-­boi, ce va face această a.r­­■mală ? Va lupta contra duşmani­lor dela hotare, sau contra rebeliunilor dinăuntru ale minoritarilor învrăjbiţi ? Acţiunea de promovare a elementului românesc Înţelegem naţionalismul printr'o tru­chezăşiile absolute pentru a a­­acţiune de promovare a elementului­­­sigura în fapt primatul românesc românesc. Avem în programul nos-, în desvoltarea statului de mâine. Harti 1 Septembrie iese 2 l­ei

Next