Drum Nou, octombrie 1952 (Anul 9, nr. 2432-2459)

1952-10-01 / nr. 2432

Pag. 7­ Luna prieteniei Bulgaro-Sovietice şi a curturii sovietice Poporul muncitor bulgar comstrueşte in ţara sa societatea socialistă. In această acţiune nobilă, oamenii mun­cii din R. P. Bulgaria primesc zilnic ajutorul frăţesc şi desinteresat al ma­relui popor sovietic. Acest ajutor constă în primul rând în livrarea de utilaj pentru întreprin­derile industriale, trimiterea proiecte­lor de instalaţii, descrierea procese­lor tehnologice, punerea la dispoziţie a noilor metode de producţie, desco­periri şi invenţii. Cu ajutorul tehnic a Uniunii So­vietice s-a desvoltat în R. P. Bulga­ria construcţia marilor fabrici de ci­ment, combinatul chimic din Dimitrov­­grad, centralele electrice şi o serie de urmne pentru construirea maşinilor. Ingineri sovietici cu o mare experienţă tehnică ajută pe oamenii m­uncii din R. P. Bulgaria să-şi însuşească şi să folosească cu succes tehnica nouă. Consolidând prietenia între popoare, stahanoviştii sovietici vizitează R.P. Bulgaria, pentru a face schimb de ex­perienţă în lucru, ci explică metodele noi pe care le aplică. Nu există ramură în producţie in care să nu se simtă colaborarea în-­­­tre cele două popoare frăţeşti. Acum câteva luni renumita ţesă­toare Alexandra ştirova de la Combi­nata­ „Trehgomaia Manufactura“ din Moscova, deputată în Sovietul Su­prem al U.R.S.S. a vizitat R.P. Bul­garia. Ea a vizitat o serie de fabrici de ţesătorie din această ţară, unde a povestit despre realizările sale, a a­­rătat cum treime să se lucreze la răz­boaie. Şi încă atunci în numeroase întreprinderi din R.P. Bulgaria au a­­vut loc transformări radicale în pro­cesul de producţie, s’a iniţiat mişca­rea pentru deservirea simultană a mai multor maşini, s-au creat brigăzi de tineret purtând numele Alexandrei Ştirova. Alexandra Ştirova a vizitat de două ori fabrica „Gheorghi Dimitrov“. La a doua vizită, majoritatea ţesătoare­lor lucrau după metoda ei. Una dintre cele mai bune textiliste bulgare, Macusia Todorova , a deve­nit iniţiatoarea mişcării pentru deser­virea simultană a mai multor răz­­boaie. _ . Tovarăşa Ştirova a fost întâmpina­tă călduros la fabrica „Textilna Sla­va“. Aici munca a luat un avânt de­osebit în urma unor scrisori primite doia ţesători sovietici renumiţi. Co­lectivul a discutat scrisoarea tovară­şei Ştirova şi toate ţesătoarele şi-au luat angajamente feomerete. Tânăra Elena Barzova doreşte să devină o bună adamnică a fabricei. Portretul tovarăşei Ştîrova, care îi serveşte drept exemplu, atârnă în a­­telierul ei alături de lozinca: „Noi suntem liniştiţi şi plini de încredere în ziua de mâine, pentru că Uniunea Sovietică este cu noi!“. Elena Barzova lucrează numai de doi ani în fabrică şi a reuşit să de­vină cea mai bună adamică. Ea şi prieten­a Sa Olga Simova au fost pri­mele care au început să lucreze la ■28 războaie. Colaborarea în muncă între texti- iştii sovietici şi cei bulgari se ex­primă şi prin­ schimbul regulat de scrisori între colectivul fabricii bul­gare „Dobri Cartailov“ şi muncitorii de l­a fabrica sovietică „Neghîn“. Poporul bulgar este recunoscător marelui Stalin şi poporului sovietic, cărora le datoreşte eliberarea și via­ța sa fericită de astăzi. Cărţi apărute în EDITURA TEHNICĂ AU. SANIELEV1CI — A tűz meghódítása — Tehnologia fabricării celulozei — Maşina de extracţie — Călăuza mecanicului de la atelierul minei V. V. GOLDENBALD — Construcţia liniilor de transport de energie electrică — Călăuza minerului în abatajele de minereuri BERCOVICI ŞI LIPSIŢ — Construcţia, montarea, repararea şi reglarea războaielor de ţesut V. V. NECRASOV — Lucrări practice de chimie organică — Călăuza sondorului pentru îngrijirea sculelor de foraj — Călăuza manipulantului de buşteni ROMULUS ŞTEFANESCU — Metode de recuperare secundară a țițeiului. ✓ JL -4, 111 DRU­M NOTI ugvitt wai­t figg!EZ! Am avut fericirea să fim vizitaţi de delegaţia sovietică Era o zi obişnuită de lucru, atunci când în gospodăria noastră colectivă, a sosit delegaţia sovietică, cei mai dragi oaspeţi pe care i-am avut vreo­dată. Nu ştiam ce să facem mai în­tâi, cum să răspundem acestei cinste, cea mai mare din viaţa gospodăriei noastre colective, de a fi gazdele oaspeţilor sosiţi din marea ţară a Socialismului victorios, ţara care ne-a eliberat şi ne-a arătat acest luminos drum al gospodăriei colective, ţara lui Lenin şi a tovarăşului Stalin. Numai vorbele pline de căldură, prietenoase şi­­pornite din inimă a tovarăşului Eriomiri Gheorghe Petro­­vici, directorul Institutului de plante furajere din Moscova, conducătorul de­legaţiei, şi a celorlalţi tovarăşi so­vietici, ne-au făcut să ne revenim din această mare emoţie prin care am tre­cut să ne apropiem cu dragoste de membrii delegaţiei, să ne împriete­nim. Delegaţia de oaspeţi sovietici, ne-a vizitat întreaga gospodărie. A trecut rând pe rând pe la ferm­a de vaci, de porci, de păsări, pe la grădina de­­le­gume şi zarzavaturi, etc. Nu a fost sec­tor an­ gospodărie’ noastre pe care să nu-l viziteze. Nu a fost sector la ca­re să nu ne înveţe cum să lucrăm ca să avem rezultate mai frumoase. Ericinin Gheorghe Petrovici, ca spe­cialist în cercetarea creşterea şi des­­voltarea plantelor furajere, ne-a dat multe şi minunate învăţăminte, cum să mărim baza furajeră în timpu­l ve­rii,­ pentru ca hrana animalelor să fie îndestulătoare şi de bună calitate. El ne-a învăţat că putem obţine mări­rea bazei furajere, numai dacă organi­zăm sistematic păşunatul, dacă fa­cem împărţirea animalelor la păşunat pe grupe de specii, dacă folosim ra­ţional păşunea pe tarlale. Dea­semeni, Eliamin Gheorghe Petrovici, ne-a spus că păşunea trebue încontinu curăţa­tă de mărăcini şi ierburi nebrămitoa­­re, de muşuroaie şi alte impurităţi, că păşunea trebue tratată cu îngră­şăminte naturale şi chimice, i­ar a­­colo unde calitatea ierbii nu corespun­de să se are şi să se însămânţeze cu plante de nutreţ cu valoare nutri­tivă mare. îndrumări şi învăţăminte preţioase am primit deja delegaţia sovietică şi in ceea ce priveşte îngrijirea vitelor. Tovarăşa Maria Fiodorna Jezlova specialistă în zootehnie, ne-a învăţat că viţeii nu trebuesc hrăniţi cu lapte conţinând grăsime pentru că în perioa­da de creştere ei nu au nevoie de grăsime. Ne-a îndrumat ca să folosim pentru hrana viţeilor lapte din care s-a extras deja smântână şi untul. Deasemeni, delegaţia sovietică, ne-a învăţat să dăm mare atenţie construc­ţiilor speciale pentru fermele de porci, vaci şi păsări, precum şi creşterii ani- MARŢAFOI IOAN preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Bod raionul Stalin maieior, care vor aduce venituri im­portante gospodăriei şi fiecărui colec­tivist în parte. In ceea ce priveşte cultivarea cerea­lelor, cei doi preşedinţi de colhozuri din regiunea Stalingrad, care făceau parte din delegaţie, ne-au arătat mul­te lucruri de care noi vom ţine sea­mă atunci când vom trece la însă­­mânţări. De pildă, ei ne-au arătat cum în colhozurile lor datorită semă­­nării grâului în rânduri încrucişate, în fiecare an reuşesc să obţină de­la 35 la 40 de quintaie de grâu la hectar. Deasemeni ei ne-au recoman­dat ca la terenurile semincere să folosim ca încredere însămâmţatul in benzi. De nepreţuit ne-au fost îndrumări­le delegaţiei sovietice şi în direcţia organizării muncă în gospodărie. Pre­şedinţii de colhozuri din regiunea Statingrad, ne-au arătat că în colho­zurile lor, brigăzile sunt permanente şi pentru ca recoltele de cereale să fie bogate fiecare brigadă răspunde permanent de o anumită suprafaţă cultivată. In felul acesta se întăreşte spiritul de răspundere al fiecărui col­hoznic. Lupta pentru obţinerea unei recolte bogate, nu mai are caracter de campanie, ci preocupă în permanen­ţă pe fiecare membru al brigăzii. Au trecut de atunci câteva luni. Entuziasmul cu care membrii gospo­dăriei noastre au primit vizita dele­gaţiei sovietice, s’a transformat în­­tr’un puternic avânt de muncă, crea­tor, nemaiîntâlnit până atunci în go­spodăria noastră colectivă. In timpul scurs dela vizita delega­ţiei sovietice şi până acum, evenimen­te de o importanţă istorică mondială s’au petrecut atât în viaţa poporului nostru cât şi în viaţa marelui popor sovietic. In patria noastră scumpă, zi­­leie acestea a­­ fost votată de către Marea Adunare Naţională, noua Con­stituţie — ■,.Constituţia construirii so­cialismului şi a făuririi fericirii şi bu­nei stări a celor ce muncesc”, iar în Marea Ţară a Socialismului victorios, oamenii sovietici se pregătesc cu en­tuziasm şi cu noi succese în toate domeniile, să întâmpine cel de al­ XIX-lea Congres al gloriosului Par­tid Comunist (b), partidul care a creat prima ţară socialistă din lume, partidul care a crescut şi educat oa­meni hotărîţi în muncă şi luptă, oa­meni minunaţi de felul celor care ne­am vizitat gospodăria noastră, aju­­tându-ne şi învăţându-ne să culegem roade cât mai b­oga­te şi să ne croim o viaţă liberă şi fericită Noii suntem mândri că am cunoscut oameni crescuţi de mârâie Partid Co­munist (b) a­ Uniunii Sovietice, sun­tem mândri că am avut prilejul să învăţăm de la asemeneea oameni. In gospodăria noastră când a so­sit vestea că la 5 octombrie este con­vocat cel de al XIX-lea Congres al P.C. (b) a­l U.R.S.S., colectiviştii şi-au înzecit eforturile în muncă, pentru a cinsti cu succese deosebite acest mă­reţ eveniment din viaţa poporului fr­ate sovietic şi din viaţa tuturor popoare­lor hunii care luptă pentru pace şi progres. Până acum, colectiviştii noştri, ur­mând îndrumările şi experienţa dele­gaţiei sovietice care ne-a vizitat go­spodăria, au reuşit să obţină victorii importante în îndeplinirea sarcinilor campaniei agricole de toamnă şi pe drumul întăririi economico-organi­za­­torice a gospodăriei. De pildă la gospodăria noastră co­lectivă, aratul de toamnă a fost termi­nat complect şi în momentul de faţă am pornit la însămânţarea cu grâu în rânduri încrucişate a celor 100 de hec­tare planificate. Deasemeni după sfa­turile delegaţiei sovietice am pornit şi însămânţatul în benzi a suprafeţei de 20 de hectare, terenul semincer al gospodăriei. In ceea ce priveşte desvoltarea ramu­rilor anexe ale gospodăriei, noi am ter­minat de curând construirea crescă­toriei de păsări cu o capacitate de 600 de bucăţi şi urmează ca în zilele ur­mătoare atât la păsări cât şi la cele­lalte animale să mărim numărul: la porci cu 1 20 de scroafe de prăsilă, la păsări cu 250 de bucăţi, la vite mari cu 45. Deasemeni, urmând sfaturile delega­ţiei sovietice, am hotărît ca să mărim suprafaţa grădinii de legume şi zar­zavaturi de la 28 la 60 de hectare, iar din primăvară, să începem lucrările de mărire a bazei furajere a gospodă­riei. In cinstea celui de al XIX-lea Con­gres al P.C. (b) al U.R.S.S., noi co­lectiviştii din comuna Bod, raionul Stei­­n, am hotărît să urmăm în şi mai mare măsură, sfaturile deosebit de preţioase ale delegaţiei sovietice, şi până la 5 octombrie să terminăm pe deantregul însămânţăriie de toamnă. Nu vom uita niciodată pe oamenii crescuţi de marele şi gloriosul Partid Comunist Bolşevic, care ne-au desrobit ţara, ne-au arătat drumul luminos al socialismului şi care ca adevăraţi prie­teni ne ajută astăzi cu toată dragostea să devenim oameni adevăraţi, oameni liberi, într’o țară liberă. INFANTERIŞTII Razele vesele de soare ivite de după o­­creastă de deal au alungat umbrele nopţii adânc în coclaurile pădurii. In vale, la câteva sute de metri în faţa desişului întunecat, subunitatea de puşcaşi comandată de ofiţerul Nicolae Dârj­an, intrase de cu seară pe poziţie. In tema exerciţiului pe care îl au de executat ei in misiunea ca în zori să pornească la atac pentr­u a cuceri pă­durea şi a zdrobi orice rezistenţă a „inamicului“ care încerca pe poziţii întărite să oprească înaintarea. Mai sunt câteva momente şi atacul va porni. In locaşul de tra­gere sergen­tul Vâslile Pop dă ultimele îndrumări militarilor din grupa sa. Le reaminteşte încă odată misiunea pe care o au de îndeplinit şi sarcinile fiecărui militar din grupă. Vor av­ea de întâmpinat o rezistenţă înverşunată. In mintea fie­căruia sunt însă vii cele învăţate la pregătirea exerciţiului. Pe câmpul de luptă, ca să-şi îndeplinească misiunea, soldatul trebue să înfrângă toate greu­tăţile, rămânând tot timpul vioi, plin de bărbăţie şi hotărâre, tinzând fără şovăire să se întâlnească cu inamicul, sări la prizonier sau să-l distrugă. Cu ochii ţintă spre linia pădurii, cu arma pregătită, ostaşii aşteaptă cu în­crederea momentul pornirii la atac. O rachetă albă se înalţă în văzduh. Ca împinşi de un resort, întreaga subuni­tate ţâşneşte din adăpost şi în salturi dese şi scurte se apropie din ce în ce mai mult de poziţiile „inamicului”. Pentru un moment militarii s’au a­­ru­ncat la pământ, lipindu-se una de vendele câmpului. O a doua rachetă, şi au pornit din nou deschizând de astă dată un foc năprazn­ic. Sprijiniţi puternic de artilerie, puşcaşii înaintea­ză mereu. Ochesc scurt şi trag din mers. Nu se opresc nici o clipită. Me­reu în fruntea subunităţii, ofiţerul Dâr­­jan conduce cu pricepere „atacul”. A­­junşi la primul rând de copac­ fiecare dintre ostaşi se adăposteşte în spatele unui trunchi gros şi continuă să tragă, apoi, la o comandă scurtă a ofiţerului, pornesc din­ nou în iureş năvalnic. Un ura puternic ţâşneşte din zeci de piep­turi voinice şi cu hotărîre ostaşii se avântă tot mai adânc în desiş „zdro­bind" orice rezistenţă întâlnită. Exerciţiul­ s’a terminat. Sergentul Vasile Pop şi-a adunat grupa. Folosind un moment de răgaz, ostaşii îşi curăţă armele. Sergentul i-a învăţat, aşa cum ştia el încă de acasă, atunci când lucra la Atelierele C.F.R., că arma la fel ca şi o uneită pe care o îngrijeşti bine, te va sos­i întotdeauna fără greş. Rezemat de trunchiul unui stejar bătrân, soldata Gheorghe Puşcuţă fl­ueră o melodie veselă. Cântecul i-a adus parcă aminte de ceva, îşi lasă ar­ma pe genunchi şi din buzunarul de la piept scoate un plic albastru. E scri­soarea de la Viorica, soţia lui. O citeşte. Oare a câta oară? Nici el nu mai ştie, dar de câte ori trece cu ochii peste rândurile scrise stângaci, inima i se umple de bucurie. „Gheorghe, află că la noi in colectivă, s’au mai înscris în ăst’ an şi alţii. Sun­tem acum mai bine de o sută de fa­milii. Pe Niculae dhiaburanul l-am is­­gonit. Mai află că am adunat roadă bogată. Holdele, era mai mare mândria să le priv­eşti. La grâu am strâns de pe un hectar 2.500 kg., iar la secară 2.000. La ooră, am fost printre primii care am predat. Gheorghe, eu sunt tare mulţumită. Până te vei întoarce tu din armată, casa noastră va fi mai îmbelşugată, iar Traian şi Petruţă, copii noştri, vor creşte voinicei”. Gândul lui Puşcuţă s’a dus departe, tocmai spre Rădăuţi, unde e colectiva lui. Parcă vede cum ani de an creşte belşugul. Seara, când s’au întors în tabără, s’a dus la club. A luat o foaie albă de hârtie şi a început a aşterne rânduri dese. — „Viorico, mă bucur că în gospo­dărie treaba merge bine. Cu gândul la voi, aici în armată, eu înă instru­­esc, învăţ să-mi apăr patria, să apăr pacea, belşugul din colectiva noastră şi viitorul fericit al lui Traian şi Pe­­truţă. (Agerpres). 1VURCEA IONESCU Nr. 243. Cinema „TIMPURI NOI APĂRAREA ŢARITONULUI încheierea păcii de la Brest Lite şi consolidarea puterii sovietice urma unor serii de măsuri econo­revoluţionare, provoacă o foarte re alarmă printre imperialiştii Apus. Ei se temeau că existenţa­­ sovietice pe un teritoriu ime acel al Rusiei şi succesele ei,­­­tea constitui un imbold şi un­­ piu molipsitor pentru muncite soldaţii din Apus. Ca urmare a acestor temeri, f­iele Marei Antante au hotărît ceapă o intervenţie în Rusia, se readuce burghezia la putere. Succesele puterii sovietice şi partidului bolşevic provocară o şi . ... mare panică în mijlocul capitaliştilor şi moşierilor, cum şi în rândurile ce­lorlalte partide politice,­­­menşevicii, cadeţii, socialiştii revoluţion­ari, anar­hiştii şi alţii. Acestea hotărâră să desfăşoare o activitate intensă de răzvătire con­­tranevakiţionară pentru concentrarea forţelor reacţionare, pentru strânge­rea cadrelor militare, pentru organi­zarea rebeliunilor, în special în regiu­nile de cazaci sau în cele unde ele­mentele chiabtrreşti erau mai puter­nice. Astfel, încă din prima jumătate a anului 1918 s’au format două grupuri de forţe care au pornit împotriva puterii sovietice: imperialiştii străini şi contrarevoluţionarii din Rusia. Forţele revoluţionare se opun inter­venţiei militare iurperferliste, începe războiul civil. In regiunea Donului cazacii răzvră­tiţi işi găsesc conducători în persoana generalilor Krasnov şi Mamontov. Situaţia economică a Rusiei Sovie­tice era grea, căci i se tăiaseră le­găturile cu Ucraina şi Tramscauca­­zia. La Moscova şi Petrograd era foa­mete mare. Muncitorii nu primeau de­cât 50 gr. de pâine şi uneori de loc. Lipseau materiile prime şi combusti­bilul. Greutăţile de necrezut din a­­ceastă perioadă n’au descurajat în­să pe bolşevicîn partidul bolşevic , Hip­ta cu o energie inepuizabilă arătând prin aceasta puterea clasei muncitoa­re. Aceste momente istorice ne sunt redate în filmul „Apărarea Tariţînu­­l OT". Conduc­er­ea armatei o avea tovară­şul Voroşilov, care lupta cu succes împotriva duşmanilor numeroşi şi bi­ne echipaţi. In acel­aş timp la Ţariţm soseşte tovarăşul Stalin în calitate de comisar al poporului. Aci el găseşte pe preşedintele sovie­tului de deputaţi care nu era iubit de popor din cauza atitudinii Lui contra­revoluţionare.­­ El era convins că apărarea Ţariţî­­nului este imposibilă. Ţariţmu­l — actualul Stalingrad — constituie un punct strategic de o importanţă covârşitoare. Ocuparea lui, de către armatele albe permitea jonc­ţiunea armatei cazacilor din Urali, cu aceea a cazacilor de pe Don. Această joncţiune ar fi însemnat izolarea Mos­covei care ar fi rămas fără alimente şi fără combustibil şi deci însăşi Pu­terea Sovietelor era ameninţată. ,,Ţa­­riţ-îm­il este cheia victoriei — spune tovarăşul Stalin — de aceea trebue să­ apărăm”. Susţinând lupte grele, armata tov. Voroşilov porneşte spre Ţariţîn. Contrarevoluţionarii îşi dau seama de pericol şi caută să-l împiedice a­­runcând în a­er podul de peste Dom. Voroşilov cu oamenii săi nu s’au descurajat şi încep repararea podului. Dela Ţariţto, le vine ajutor trimis de totferăşul Stalin. Podul s’a refăcut şi armata poate trece Donoil nestiagherită. Scena finală nu-i înfăţişează pe cei doi strategi, tovarăşul Stalin şi tova­răşul Voroşikir înbrăţişându-se cu bucurie şi credinţă în victoria finală a revoluţiei. INFORMAŢII Luni, 29 Septembrie, ministrul Afa­cerilor Externe, S. Bughici, a primit în audienţă pe dl. Renaud Sivan, mi­nistrul Franţei la Bucureşti, în legă­tură cu apropiata depunere a scrisori­lor de acreditare. (Agerpres). . (

Next