Drum Nou, octombrie 1952 (Anul 9, nr. 2432-2459)
1952-10-01 / nr. 2432
Pag. 7 Luna prieteniei Bulgaro-Sovietice şi a curturii sovietice Poporul muncitor bulgar comstrueşte in ţara sa societatea socialistă. In această acţiune nobilă, oamenii muncii din R. P. Bulgaria primesc zilnic ajutorul frăţesc şi desinteresat al marelui popor sovietic. Acest ajutor constă în primul rând în livrarea de utilaj pentru întreprinderile industriale, trimiterea proiectelor de instalaţii, descrierea proceselor tehnologice, punerea la dispoziţie a noilor metode de producţie, descoperiri şi invenţii. Cu ajutorul tehnic a Uniunii Sovietice s-a desvoltat în R. P. Bulgaria construcţia marilor fabrici de ciment, combinatul chimic din Dimitrovgrad, centralele electrice şi o serie de urmne pentru construirea maşinilor. Ingineri sovietici cu o mare experienţă tehnică ajută pe oamenii muncii din R. P. Bulgaria să-şi însuşească şi să folosească cu succes tehnica nouă. Consolidând prietenia între popoare, stahanoviştii sovietici vizitează R.P. Bulgaria, pentru a face schimb de experienţă în lucru, ci explică metodele noi pe care le aplică. Nu există ramură în producţie in care să nu se simtă colaborarea în-tre cele două popoare frăţeşti. Acum câteva luni renumita ţesătoare Alexandra ştirova de la Combinata „Trehgomaia Manufactura“ din Moscova, deputată în Sovietul Suprem al U.R.S.S. a vizitat R.P. Bulgaria. Ea a vizitat o serie de fabrici de ţesătorie din această ţară, unde a povestit despre realizările sale, a arătat cum treime să se lucreze la războaie. Şi încă atunci în numeroase întreprinderi din R.P. Bulgaria au avut loc transformări radicale în procesul de producţie, s’a iniţiat mişcarea pentru deservirea simultană a mai multor maşini, s-au creat brigăzi de tineret purtând numele Alexandrei Ştirova. Alexandra Ştirova a vizitat de două ori fabrica „Gheorghi Dimitrov“. La a doua vizită, majoritatea ţesătoarelor lucrau după metoda ei. Una dintre cele mai bune textiliste bulgare, Macusia Todorova , a devenit iniţiatoarea mişcării pentru deservirea simultană a mai multor războaie. _ . Tovarăşa Ştirova a fost întâmpinată călduros la fabrica „Textilna Slava“. Aici munca a luat un avânt deosebit în urma unor scrisori primite doia ţesători sovietici renumiţi. Colectivul a discutat scrisoarea tovarăşei Ştirova şi toate ţesătoarele şi-au luat angajamente feomerete. Tânăra Elena Barzova doreşte să devină o bună adamnică a fabricei. Portretul tovarăşei Ştîrova, care îi serveşte drept exemplu, atârnă în atelierul ei alături de lozinca: „Noi suntem liniştiţi şi plini de încredere în ziua de mâine, pentru că Uniunea Sovietică este cu noi!“. Elena Barzova lucrează numai de doi ani în fabrică şi a reuşit să devină cea mai bună adamică. Ea şi prietena Sa Olga Simova au fost primele care au început să lucreze la ■28 războaie. Colaborarea în muncă între texti- iştii sovietici şi cei bulgari se exprimă şi prin schimbul regulat de scrisori între colectivul fabricii bulgare „Dobri Cartailov“ şi muncitorii de la fabrica sovietică „Neghîn“. Poporul bulgar este recunoscător marelui Stalin şi poporului sovietic, cărora le datoreşte eliberarea și viața sa fericită de astăzi. Cărţi apărute în EDITURA TEHNICĂ AU. SANIELEV1CI — A tűz meghódítása — Tehnologia fabricării celulozei — Maşina de extracţie — Călăuza mecanicului de la atelierul minei V. V. GOLDENBALD — Construcţia liniilor de transport de energie electrică — Călăuza minerului în abatajele de minereuri BERCOVICI ŞI LIPSIŢ — Construcţia, montarea, repararea şi reglarea războaielor de ţesut V. V. NECRASOV — Lucrări practice de chimie organică — Călăuza sondorului pentru îngrijirea sculelor de foraj — Călăuza manipulantului de buşteni ROMULUS ŞTEFANESCU — Metode de recuperare secundară a țițeiului. ✓ JL -4, 111 DRUM NOTI ugvitt wait figg!EZ! Am avut fericirea să fim vizitaţi de delegaţia sovietică Era o zi obişnuită de lucru, atunci când în gospodăria noastră colectivă, a sosit delegaţia sovietică, cei mai dragi oaspeţi pe care i-am avut vreodată. Nu ştiam ce să facem mai întâi, cum să răspundem acestei cinste, cea mai mare din viaţa gospodăriei noastre colective, de a fi gazdele oaspeţilor sosiţi din marea ţară a Socialismului victorios, ţara care ne-a eliberat şi ne-a arătat acest luminos drum al gospodăriei colective, ţara lui Lenin şi a tovarăşului Stalin. Numai vorbele pline de căldură, prietenoase şipornite din inimă a tovarăşului Eriomiri Gheorghe Petrovici, directorul Institutului de plante furajere din Moscova, conducătorul delegaţiei, şi a celorlalţi tovarăşi sovietici, ne-au făcut să ne revenim din această mare emoţie prin care am trecut să ne apropiem cu dragoste de membrii delegaţiei, să ne împrietenim. Delegaţia de oaspeţi sovietici, ne-a vizitat întreaga gospodărie. A trecut rând pe rând pe la ferma de vaci, de porci, de păsări, pe la grădina delegume şi zarzavaturi, etc. Nu a fost sector an gospodărie’ noastre pe care să nu-l viziteze. Nu a fost sector la care să nu ne înveţe cum să lucrăm ca să avem rezultate mai frumoase. Ericinin Gheorghe Petrovici, ca specialist în cercetarea creşterea şi desvoltarea plantelor furajere, ne-a dat multe şi minunate învăţăminte, cum să mărim baza furajeră în timpul verii, pentru ca hrana animalelor să fie îndestulătoare şi de bună calitate. El ne-a învăţat că putem obţine mărirea bazei furajere, numai dacă organizăm sistematic păşunatul, dacă facem împărţirea animalelor la păşunat pe grupe de specii, dacă folosim raţional păşunea pe tarlale. Deasemeni, Eliamin Gheorghe Petrovici, ne-a spus că păşunea trebue încontinu curăţată de mărăcini şi ierburi nebrămitoare, de muşuroaie şi alte impurităţi, că păşunea trebue tratată cu îngrăşăminte naturale şi chimice, iar acolo unde calitatea ierbii nu corespunde să se are şi să se însămânţeze cu plante de nutreţ cu valoare nutritivă mare. îndrumări şi învăţăminte preţioase am primit deja delegaţia sovietică şi in ceea ce priveşte îngrijirea vitelor. Tovarăşa Maria Fiodorna Jezlova specialistă în zootehnie, ne-a învăţat că viţeii nu trebuesc hrăniţi cu lapte conţinând grăsime pentru că în perioada de creştere ei nu au nevoie de grăsime. Ne-a îndrumat ca să folosim pentru hrana viţeilor lapte din care s-a extras deja smântână şi untul. Deasemeni, delegaţia sovietică, ne-a învăţat să dăm mare atenţie construcţiilor speciale pentru fermele de porci, vaci şi păsări, precum şi creşterii ani- MARŢAFOI IOAN preşedintele gospodăriei agricole colective din comuna Bod raionul Stalin maieior, care vor aduce venituri importante gospodăriei şi fiecărui colectivist în parte. In ceea ce priveşte cultivarea cerealelor, cei doi preşedinţi de colhozuri din regiunea Stalingrad, care făceau parte din delegaţie, ne-au arătat multe lucruri de care noi vom ţine seamă atunci când vom trece la însămânţări. De pildă, ei ne-au arătat cum în colhozurile lor datorită semănării grâului în rânduri încrucişate, în fiecare an reuşesc să obţină dela 35 la 40 de quintaie de grâu la hectar. Deasemeni ei ne-au recomandat ca la terenurile semincere să folosim ca încredere însămâmţatul in benzi. De nepreţuit ne-au fost îndrumările delegaţiei sovietice şi în direcţia organizării muncă în gospodărie. Preşedinţii de colhozuri din regiunea Statingrad, ne-au arătat că în colhozurile lor, brigăzile sunt permanente şi pentru ca recoltele de cereale să fie bogate fiecare brigadă răspunde permanent de o anumită suprafaţă cultivată. In felul acesta se întăreşte spiritul de răspundere al fiecărui colhoznic. Lupta pentru obţinerea unei recolte bogate, nu mai are caracter de campanie, ci preocupă în permanenţă pe fiecare membru al brigăzii. Au trecut de atunci câteva luni. Entuziasmul cu care membrii gospodăriei noastre au primit vizita delegaţiei sovietice, s’a transformat într’un puternic avânt de muncă, creator, nemaiîntâlnit până atunci în gospodăria noastră colectivă. In timpul scurs dela vizita delegaţiei sovietice şi până acum, evenimente de o importanţă istorică mondială s’au petrecut atât în viaţa poporului nostru cât şi în viaţa marelui popor sovietic. In patria noastră scumpă, zileie acestea a fost votată de către Marea Adunare Naţională, noua Constituţie — ■,.Constituţia construirii socialismului şi a făuririi fericirii şi bunei stări a celor ce muncesc”, iar în Marea Ţară a Socialismului victorios, oamenii sovietici se pregătesc cu entuziasm şi cu noi succese în toate domeniile, să întâmpine cel de al XIX-lea Congres al gloriosului Partid Comunist (b), partidul care a creat prima ţară socialistă din lume, partidul care a crescut şi educat oameni hotărîţi în muncă şi luptă, oameni minunaţi de felul celor care neam vizitat gospodăria noastră, ajutându-ne şi învăţându-ne să culegem roade cât mai bogate şi să ne croim o viaţă liberă şi fericită Noii suntem mândri că am cunoscut oameni crescuţi de mârâie Partid Comunist (b) a Uniunii Sovietice, suntem mândri că am avut prilejul să învăţăm de la asemeneea oameni. In gospodăria noastră când a sosit vestea că la 5 octombrie este convocat cel de al XIX-lea Congres al P.C. (b) al U.R.S.S., colectiviştii şi-au înzecit eforturile în muncă, pentru a cinsti cu succese deosebite acest măreţ eveniment din viaţa poporului frate sovietic şi din viaţa tuturor popoarelor hunii care luptă pentru pace şi progres. Până acum, colectiviştii noştri, urmând îndrumările şi experienţa delegaţiei sovietice care ne-a vizitat gospodăria, au reuşit să obţină victorii importante în îndeplinirea sarcinilor campaniei agricole de toamnă şi pe drumul întăririi economico-organizatorice a gospodăriei. De pildă la gospodăria noastră colectivă, aratul de toamnă a fost terminat complect şi în momentul de faţă am pornit la însămânţarea cu grâu în rânduri încrucişate a celor 100 de hectare planificate. Deasemeni după sfaturile delegaţiei sovietice am pornit şi însămânţatul în benzi a suprafeţei de 20 de hectare, terenul semincer al gospodăriei. In ceea ce priveşte desvoltarea ramurilor anexe ale gospodăriei, noi am terminat de curând construirea crescătoriei de păsări cu o capacitate de 600 de bucăţi şi urmează ca în zilele următoare atât la păsări cât şi la celelalte animale să mărim numărul: la porci cu 1 20 de scroafe de prăsilă, la păsări cu 250 de bucăţi, la vite mari cu 45. Deasemeni, urmând sfaturile delegaţiei sovietice, am hotărît ca să mărim suprafaţa grădinii de legume şi zarzavaturi de la 28 la 60 de hectare, iar din primăvară, să începem lucrările de mărire a bazei furajere a gospodăriei. In cinstea celui de al XIX-lea Congres al P.C. (b) al U.R.S.S., noi colectiviştii din comuna Bod, raionul Stein, am hotărît să urmăm în şi mai mare măsură, sfaturile deosebit de preţioase ale delegaţiei sovietice, şi până la 5 octombrie să terminăm pe deantregul însămânţăriie de toamnă. Nu vom uita niciodată pe oamenii crescuţi de marele şi gloriosul Partid Comunist Bolşevic, care ne-au desrobit ţara, ne-au arătat drumul luminos al socialismului şi care ca adevăraţi prieteni ne ajută astăzi cu toată dragostea să devenim oameni adevăraţi, oameni liberi, într’o țară liberă. INFANTERIŞTII Razele vesele de soare ivite de după ocreastă de deal au alungat umbrele nopţii adânc în coclaurile pădurii. In vale, la câteva sute de metri în faţa desişului întunecat, subunitatea de puşcaşi comandată de ofiţerul Nicolae Dârjan, intrase de cu seară pe poziţie. In tema exerciţiului pe care îl au de executat ei in misiunea ca în zori să pornească la atac pentru a cuceri pădurea şi a zdrobi orice rezistenţă a „inamicului“ care încerca pe poziţii întărite să oprească înaintarea. Mai sunt câteva momente şi atacul va porni. In locaşul de tragere sergentul Vâslile Pop dă ultimele îndrumări militarilor din grupa sa. Le reaminteşte încă odată misiunea pe care o au de îndeplinit şi sarcinile fiecărui militar din grupă. Vor avea de întâmpinat o rezistenţă înverşunată. In mintea fiecăruia sunt însă vii cele învăţate la pregătirea exerciţiului. Pe câmpul de luptă, ca să-şi îndeplinească misiunea, soldatul trebue să înfrângă toate greutăţile, rămânând tot timpul vioi, plin de bărbăţie şi hotărâre, tinzând fără şovăire să se întâlnească cu inamicul, sări la prizonier sau să-l distrugă. Cu ochii ţintă spre linia pădurii, cu arma pregătită, ostaşii aşteaptă cu încrederea momentul pornirii la atac. O rachetă albă se înalţă în văzduh. Ca împinşi de un resort, întreaga subunitate ţâşneşte din adăpost şi în salturi dese şi scurte se apropie din ce în ce mai mult de poziţiile „inamicului”. Pentru un moment militarii s’au aruncat la pământ, lipindu-se una de vendele câmpului. O a doua rachetă, şi au pornit din nou deschizând de astă dată un foc năpraznic. Sprijiniţi puternic de artilerie, puşcaşii înaintează mereu. Ochesc scurt şi trag din mers. Nu se opresc nici o clipită. Mereu în fruntea subunităţii, ofiţerul Dârjan conduce cu pricepere „atacul”. Ajunşi la primul rând de copac fiecare dintre ostaşi se adăposteşte în spatele unui trunchi gros şi continuă să tragă, apoi, la o comandă scurtă a ofiţerului, pornesc din nou în iureş năvalnic. Un ura puternic ţâşneşte din zeci de piepturi voinice şi cu hotărîre ostaşii se avântă tot mai adânc în desiş „zdrobind" orice rezistenţă întâlnită. Exerciţiul s’a terminat. Sergentul Vasile Pop şi-a adunat grupa. Folosind un moment de răgaz, ostaşii îşi curăţă armele. Sergentul i-a învăţat, aşa cum ştia el încă de acasă, atunci când lucra la Atelierele C.F.R., că arma la fel ca şi o uneită pe care o îngrijeşti bine, te va sosi întotdeauna fără greş. Rezemat de trunchiul unui stejar bătrân, soldata Gheorghe Puşcuţă flueră o melodie veselă. Cântecul i-a adus parcă aminte de ceva, îşi lasă arma pe genunchi şi din buzunarul de la piept scoate un plic albastru. E scrisoarea de la Viorica, soţia lui. O citeşte. Oare a câta oară? Nici el nu mai ştie, dar de câte ori trece cu ochii peste rândurile scrise stângaci, inima i se umple de bucurie. „Gheorghe, află că la noi in colectivă, s’au mai înscris în ăst’ an şi alţii. Suntem acum mai bine de o sută de familii. Pe Niculae dhiaburanul l-am isgonit. Mai află că am adunat roadă bogată. Holdele, era mai mare mândria să le priveşti. La grâu am strâns de pe un hectar 2.500 kg., iar la secară 2.000. La ooră, am fost printre primii care am predat. Gheorghe, eu sunt tare mulţumită. Până te vei întoarce tu din armată, casa noastră va fi mai îmbelşugată, iar Traian şi Petruţă, copii noştri, vor creşte voinicei”. Gândul lui Puşcuţă s’a dus departe, tocmai spre Rădăuţi, unde e colectiva lui. Parcă vede cum ani de an creşte belşugul. Seara, când s’au întors în tabără, s’a dus la club. A luat o foaie albă de hârtie şi a început a aşterne rânduri dese. — „Viorico, mă bucur că în gospodărie treaba merge bine. Cu gândul la voi, aici în armată, eu înă instruesc, învăţ să-mi apăr patria, să apăr pacea, belşugul din colectiva noastră şi viitorul fericit al lui Traian şi Petruţă. (Agerpres). 1VURCEA IONESCU Nr. 243. Cinema „TIMPURI NOI APĂRAREA ŢARITONULUI încheierea păcii de la Brest Lite şi consolidarea puterii sovietice urma unor serii de măsuri econorevoluţionare, provoacă o foarte re alarmă printre imperialiştii Apus. Ei se temeau că existenţa sovietice pe un teritoriu ime acel al Rusiei şi succesele ei,tea constitui un imbold şi un piu molipsitor pentru muncite soldaţii din Apus. Ca urmare a acestor temeri, fiele Marei Antante au hotărît ceapă o intervenţie în Rusia, se readuce burghezia la putere. Succesele puterii sovietice şi partidului bolşevic provocară o şi . ... mare panică în mijlocul capitaliştilor şi moşierilor, cum şi în rândurile celorlalte partide politice,menşevicii, cadeţii, socialiştii revoluţionari, anarhiştii şi alţii. Acestea hotărâră să desfăşoare o activitate intensă de răzvătire contranevakiţionară pentru concentrarea forţelor reacţionare, pentru strângerea cadrelor militare, pentru organizarea rebeliunilor, în special în regiunile de cazaci sau în cele unde elementele chiabtrreşti erau mai puternice. Astfel, încă din prima jumătate a anului 1918 s’au format două grupuri de forţe care au pornit împotriva puterii sovietice: imperialiştii străini şi contrarevoluţionarii din Rusia. Forţele revoluţionare se opun intervenţiei militare iurperferliste, începe războiul civil. In regiunea Donului cazacii răzvrătiţi işi găsesc conducători în persoana generalilor Krasnov şi Mamontov. Situaţia economică a Rusiei Sovietice era grea, căci i se tăiaseră legăturile cu Ucraina şi Tramscaucazia. La Moscova şi Petrograd era foamete mare. Muncitorii nu primeau decât 50 gr. de pâine şi uneori de loc. Lipseau materiile prime şi combustibilul. Greutăţile de necrezut din această perioadă n’au descurajat însă pe bolşevicîn partidul bolşevic , Hipta cu o energie inepuizabilă arătând prin aceasta puterea clasei muncitoare. Aceste momente istorice ne sunt redate în filmul „Apărarea Tariţînul OT". Conducerea armatei o avea tovarăşul Voroşilov, care lupta cu succes împotriva duşmanilor numeroşi şi bine echipaţi. In acelaş timp la Ţariţm soseşte tovarăşul Stalin în calitate de comisar al poporului. Aci el găseşte pe preşedintele sovietului de deputaţi care nu era iubit de popor din cauza atitudinii Lui contrarevoluţionare. El era convins că apărarea Ţariţînului este imposibilă. Ţariţmul — actualul Stalingrad — constituie un punct strategic de o importanţă covârşitoare. Ocuparea lui, de către armatele albe permitea joncţiunea armatei cazacilor din Urali, cu aceea a cazacilor de pe Don. Această joncţiune ar fi însemnat izolarea Moscovei care ar fi rămas fără alimente şi fără combustibil şi deci însăşi Puterea Sovietelor era ameninţată. ,,Ţariţ-îmil este cheia victoriei — spune tovarăşul Stalin — de aceea trebue să apărăm”. Susţinând lupte grele, armata tov. Voroşilov porneşte spre Ţariţîn. Contrarevoluţionarii îşi dau seama de pericol şi caută să-l împiedice aruncând în aer podul de peste Dom. Voroşilov cu oamenii săi nu s’au descurajat şi încep repararea podului. Dela Ţariţto, le vine ajutor trimis de totferăşul Stalin. Podul s’a refăcut şi armata poate trece Donoil nestiagherită. Scena finală nu-i înfăţişează pe cei doi strategi, tovarăşul Stalin şi tovarăşul Voroşikir înbrăţişându-se cu bucurie şi credinţă în victoria finală a revoluţiei. INFORMAŢII Luni, 29 Septembrie, ministrul Afacerilor Externe, S. Bughici, a primit în audienţă pe dl. Renaud Sivan, ministrul Franţei la Bucureşti, în legătură cu apropiata depunere a scrisorilor de acreditare. (Agerpres). . (