Drum Nou, noiembrie 1953 (Anul 10, nr. 2767-2790)

1953-11-01 / nr. 2767

Paga. DRUM NOU Activitatea lui Ciprian Porumbescu contribuţie importantă în lupta pentru progres Mişcarea culturală românească, în cea de a doua jumătate a secolului trecut se dezvoltă sub imboldul revoluţiilor din anul 1848. In Ardeal, Banat şi Bucovina, ca urmare a ideilor revoluţionare ale anului 1848, apar revendicările naţionale ale popoarelor subjugate de către imperiul hafostourgic. Odată cu aceste revendicări apar şi afirmările naţionale pe tărâm artistic. Astfel, apar în Ardeal, Banat şi Bucovina „reuniuni” şi „asociaţii” culturale care se organizează nu numai în mediul orăşenesc ci şi în cel sătesc sub formă de coruri ale plugarilor. In anul 1882 se organizează chiar, la Chisăstău in Banat, primul concurs pentru astfel de coruri. Dintre organizaţiile culturale de la oraşe un rol foarte important au avut „Reuniunea de gimnastică şi cântări din Braşov” întemeiată în anul 1874, societatea academică „Arboroasta” ,din Cernăuţi, întemeiată în anul 1875 şi „Reuniunea română muzicală” înfiinţată la Sibiu în anul 1878. * In acea epocă în care massele muncitoare şi ţărăneşti de români din Bucovina, Banat şi Ardeal sufereau alături de alte popoare — unguri, cehi, sârbi, etc. — crunta oprimare a imperiului habsburgic, au existat intelectuali luminaţi, şi conştienţi, care prin munca lor neobosită, prin lupta lor pentru principii artistice sănătoase şi prin atitudinea lor combativă, au adus o contribuţie deosebit de importantă pentru menţinerea şi dezvoltarea conştiiinţei naţionale în lupta împotriva încercărilor de desnaţionalizare. Ei au fost sprijiniţi continuu de massele largi ale poporului. In rândul fruntaşilor vieţii spirituale a poporului nostru îl găsim pe muzicianul Ciprian Porumbescu (1853—1883). Ciprian Porumbescu a fost un adevărat creator pentru popor. Pătruns de o nemărginită dragoste faţă de muzica populară, care oglindeşte viaţa, năzuinţele şi întregul suflet al celor mulţi, Ciprian Porumbescu şi-a însuşit această muzică sub toate aspectele ei încă din primele momente ale carierei sale muzicale. Faptul că s-a născut şi apetrecut primii ani ai vieţii în mijlocul ţăranilor şi lăutarilor păstrând o legătură permanentă cu aceştia în tot timpul vieţii, precum şi faptul că tatăl său a stimulat această apropiere, au contribuit la o cunoaştere profundă din partea compozitorului, a adevăratului caracter, a durerilor, a năzuinţelor şi nevoilor poporului nostru. Astfel, Ciprian Porumbescu, a fost legat indisolubil de massa de ţărani şi păstori, făcând parte integrantă din însăşi masca poporului. Pentru el folclorul nu a constituit doar un element accesoriu, formal, ci însăşi obârşia muncii sale. In munca lui vorbeşte însuşi graiul poporului. Iată ce răspunde el unui critic din „Gazeta Transilvaniei” care îi lăuda opereta „Crai Nou” legând-o din creaţiile similare ale muzicii apusene: „In recensiunea asupra operetei mele, printre altele se spune că muzica acestei operete dovedeşte că aş fi studiat cu multă diligenţă operele compozitorilor moderni: Ofeaibach, Genée, Souppé şi alţii. Spre rectificarea aserţiunii acesteia îmi permit a declara că din toată literatura muzicii moderne, tocmai pe componiştii aceştia îi cunosc mai puţin şi că nicicând nu i-am făcut ca obiect de studiu, neocupându-mă deloc de dânşi. Şi dacă este vorba de vreun componist pe care l-am studiat şi îl mai studiez şi acum încă cu multă diligenţă, apoi îmi permit a spune că acest compozitor e însăşi poporul nostru român”. Viaţa cu toate aspectele ei a fost elementul de bază al creaţiei lui Ciprian Porumbescu, aşa după cum o dovedesc multe din lucrările sale legate de întâmplări zilnice ale vieţii: („Banchetul”, „Imn de urare”, etc.), de dragoste (un mare număr de romanţe, majoritatea cu text propriu), de iubire a naturii („Cântec de Mai”, „Privighetoarea”, „Sosirea primăverii”, „O dimineaţă pe Tâmpa”, „O seară la stână”, etc.). Faţă de moravurile decăzute şi de reprezentanţii decăzuţi ai unei pseudoculturi cosmopolite, a adoptat o atitudine de biciuire satirică. Aşa sunt lucrările: „Merge unu’ntr’un’oter’, „Că-i domn cu guler şi eu frac”, valsul „Pe malurile Prutului”. O altă latură importantă a activităţii sale a constituit-o legătura cu massele, fie prin caracterul de massă al celor mai multe lucrări ale sale, fie prin munca de educare a masselor. In timpul studenţiei compune lucrări pentru fiecare aniversare sau sărbătoare naţională. Astfel, compune şi tipăreşte la Viena „Colecţia de cântece sociale pentru studenţii români”, despre care spune: „Cântecele sunt simple, ariile sunt melodioase, pentru ca fiecare, fie şi neexpert în muzică să le poată uşor însuşi, ceea ce este chiar scopul meu”. In multele lui peregrinări din sat în sat, a organizat coruri, a popularizat lucrări bazate pe folclor, a stimulat activitatea muzicală cu toate formele ei, cu un entuziasm neobosit. Pe lângă aceasta colaborează la diferite reviste, se află în fruntea oricărei manifestări artistice. La un moment dat încearcă să înfiinţeze o asociaţie a compozitorilor, dându-şi seama ce rol covârşitor ar putea avea o astfel de asociaţie pentru dezvoltarea unei linii de creaţie sănătoasă împotriva tendinţelor cosmopolite. Preocuparea sa în această direcţie reese din textul procesului pe care îl făcuse şi în care spune: „Reuniunea îşi propune să discute cum să se pună o bază naturală a muzică noastre naţionale”. Pe această linie de creaţie, compozitorul realzează opereta „Crai Nou”, lucrare ce s’a executat pentru prima dată la Braşov în 27 Februarie 1882 şi în care compozitorul caută să aducă însuşi viaţa şi sufletul poporului său. Hore, doine, brâuleţuri, chindii, cântece de dragoste şi de dor, leagă nestânjenit această operetă de realitatea vie a vieţii. Dar latura esenţială a activităţii lui Ciprian Porumbescu, a constituit-o marele său patriotism. Acest patriotism se manifestă încă de la vârsta de 17 ani, când creiază primele sale compoziţii mari. In anul 1875 aduce un mare aport la înfiinţarea şi activitatea societăţii academice „ Arboreasa”, societate ce avea rolul de a stimula şi organiza dezvoltarea acţiunii de luptă împotriva regimului habsburgic. Lucrarea şi popularizarea unor compoziţii şi sonate cu caracter politic progresist şi patriotic ca „Bălcescu murind”, „Patrie Română”, „Hai române”, „Tabăra română”, fac parte integrantă din această luptă. Atitudinea făţişă şi combativă a compozitorului, stârneşte furia guvernului austriac care îl întemniţează. Dârzenia compozitorului, se dovedeşte acum şi prin faptul că nelăsându-se doborât, continuă să lucreze şi în închisoare. Din această epocă datează compoziţiile sale „Suspinul prizonierului” şi „Hora trunchiaţilor”.Sub imboldul răsunetului pe care îl găseşte în sufletul său războiul de independenţă purtat în anul 1877 de poporul român cu sprijinul marelui popor rus, compune lucrări pătrunse de un înalt patriotism ca „Marşul călăraşilor”, „Plevna”, „Sergentul” etc. Lucrările lui Ciprian Porumbescu se bucurau de o atât de mare popularitate tocmai pentru că răspundeau năzuinţelor poporului român. Aşa cum spune într-un articol publicat în „Gazeta Transilvaniei”: „... în toate ale vieţii sociale nu trebue să pierdem din vedere poporul din care ne-am ridicat”. * Stăpânii vremii de atunci l-au împiedicat pe Ciprian Porumbescu să-şi desfăşoare posibilităţile muzicale, au ţinut în umbră opera sa, i-au falsificat creaţia după interesele lor meschine, i-au scurtat viaţa datorită bolii căpătate în temniţă şi a condiţiilor mizere de viaţă pe care le-a avut. Astăzi, sărbătorind 100 de ani de la naşterea sa, îl simţim pe Ciprian Porumbescu alături de noi, de lupta şi izbânzile noastre. El este exemplul adevăratului artist legat de popor şi este un imbold pentru artiştii vremurilor noi. Clasa muncitoare din ţara noastră îi preţueşte munca, lupta şi sacrificiul vieţii sale, pentru adevăr şi artă, patriotismul său înflăcărat. Pe frontispiciul uneia dintre cele mai înalte instituţii muzicale a patriei noastre, Conservatorul de Stat din Bucureşti, este înscris numele lui Ciprian Porumbescu, drept recunoştinţă şi angajament. Iar în Nordul Moldovei, Stupea, satul de unde a izvorît puterea cântecului său, se numeşte astăzi satul „Ciprian Porumbescu”. Şi nimeni n o să-l uite niciodată pe acela care a spus: „Nu-mi pare rău de trudă, că cel puţin vă las o amintire care nu-ţi uita-o toată "viaţa!”. L. T. Teelu Portretul lui Ciprian Porumbescu Festival dat în cinstea Lunii Prieteniei Româno-Sovietice Pretutindeni, in uzine, pe ogoare, pe şantiere şi în şcoli, muncitorii, ţăranii muncitori şi elevii, sărbătoresc cu dragoste Luna Prieteniei Româno-Sovietice. La căminul cultural „Nicolae Băileescu” din Blaj, raionul Târnăveni, s-a ţinut zilele trecute conferinţa cu tema „Cartea sovietică”. Conferinţa a fost urmată de un frumos festival artistic dat de grupul şcolar agricol, de elevii Şcolii Medii Tehnice de Contabilitate Agricolă şi de elevii Şcolii Medii Tehnice de Protecţia Plantelor. Cu multă măestrie a fost executat frumosul dans sovietic „Katiuşa” de elevele Eva Fekete şi Valeria Solomon din anul III de la Şcoala Medie Tehnică de Contabilitate Agricolă. La acest festival dat în cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice, au luat parte numeroşi oameni ai muncii şi elevi din oraşul Blaj. .Florina Grăjdan elevă anul vn la Şcoala Medie Tehnica de Contabilitate Agricolă Blaj I Nt. 2767 O frumoasă realizare Participând cu dragoste şi avânt la acţiunea de culturalizare a masselor, ansamblul artistic al uzinei „Metrom“ din Oraşul Stalin, a prezentat în cadrul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice un spectacol muzical de estradă, pentru stahanoviştii, fruntaşii în producţie şi muncitorii acestei uzine. Acest spectacol a constituit o seară de delectare artistică pentru oamenii muncii in faţa cărora a fost prezentat. Succesul acestui festival a fost apreciat din plin de către spectatori, precum şi de către delegaţii Teatrului de Stat din Oraşul Stalin şi de către delegaţii Consiliului Sindical regional,care au participat atât la şedinţa de producţie a ansamblului cât şi la premieră, venind cu un ajutor preţios, prin sfaturi şi sugestii pentru îmbunătăţirea calităţii reprezentaţiei. In cadrul turneului întreprins de ansamblul artistic, acest spectacol a fost prezentat în faţa muncitorilor de la uzinele „Ilie Pintilie“ Plopeni regiunea Ploeşti, bucurându-se de un succes deosebit. Conţinutul spectacolului redă numeroase aspecte din marile transformări survenite în patria noastră în anii regimului democrat-popular şi în conştiinţa oamenilor, el constitue un puternic imbold în muncă. In realizarea spectacolului muzical de estradă, echipa artistică a primit un preţios sprijin din partea comitetului de partid, comitetului de întreprindere şi direcţiunii uzinei. Cu prilejul spectacolului au ieşit la iveală o serie de elemente tinere talentate, din rândul muncitorilor, care datorită condiţiilor noi create de partid şi guvern au posibilitatea să-şi dezvolte talentul, punându-l în slujba poporului, a construirii socialismului. Teodor Sărățeanu cotesc. Pentru o mai buna activitate a staţiei de radioficare din Rupea Conştient de sarcinile însemnate care îi stau în faţă, izvorite din Hotărîrea Plenarei lărgite a C.C. al P.M.R. din 19—20 August a.c., colectivul de redacţie al staţiei de radioficare din Rupea, duce o luptă susţinută pe frontul culturalizării masselor. In cursul trimestrului III, colectivul de redacţie al acestei staţii a organizat paralel cu orele de emisie recepţie, un număr de aproape 55 ore program local. Pentru asigurarea condiţiilor materiale necesare bunei desfăşurări a activităţii staţiei, colectivul de redacţie sprijinit de sfatul popular comunal, cooperativa din Rupea, U.R.C.A.D. şi alte întreprinderi, a amenajat în întregime studioul care deserveşte staţia, a confecţionat mobilierul necesar etc. Datorită sprijinului primit din partea unităţilor mai sus amintite, în efectuarea acestor reparaţii s-a realizat o economie de 2.699 lei. Tot din resurse locale au fost vopsite geamurile şi uşile din localul staţiei. Paralel cu aceste acţiuni, privind îmbunătăţirea condiţiilor materiale, a fost desfăşurată o muncă neobosită pentru instalarea de noi difuzoare, pentru buna întreţinere a echipamentului şi liniilor. Un exemplu de activitate rodnică in această direcţie ni-l dă liniorul staţiei Danciu Gheorghe. Nu tot acelaş lucru se poate spune însă despre tov. Ida Ostoloş şi Victoria Gherman care caută să se sustragă dela anumite sarcini şi nu respectă orele de serviciu.’ In decursul acestui trimestru s’a făcut simţită o lipsă serioasă în ceea ce priveşte instalarea de noi difuzoare, fapt pentru care au rămas nesatisfăcute 70 de cereri ale oamenilor muncii. Oficiul Regional P.T.T.R., trebue să acorde un sprijin mai efectiv staţiei de radioficare din Rupea în scopul înlăturării acestor lipsuri, pentru asigurarea condiţiilor materiale necesare extinderii continue a reţelei de radioficare. Ce să citim : F. PANFIOROV: „BRUSCHI“ EDITURA Alături de „Pământ desţelenit“ de M. Şolohov, un alt roman care analizează şi pătrunde cu o deosebită măiestrie în problemele satului sovietic din anii premergători avântului general al mişcării colhoznice şi până în anii victoriei depline a socialismului, este „Bruschi“ de Feodor Panfiorov, epopee a construcţiei colhoznice. In satul Sirochi Buerac, unde se desfăşoară cea mai mare parte a acţiunii acestei cărţi, unii dintre ţăranii muncitori au pornit pe drumul socialismului cu mult înainte ca întreaga agricultură sovietică să păşească pe acest făgaş; ţăranii săraci din acest sat au alcătuit o comună agricolă muncind laolaltă ogoarele unite. Dar comuna s’a dovedit a nu fi forma principală a construcţiei colhoznice, în acea perioadă veriga principală fiind artelul agricol In Sirochi Buerac, ca şi în mii de alte sate din U.R.S.S. se formează un arter agricol -- un colhoz, în fruntea căruia este Chiril Jdarchin fost ostaş în Armata Roşie. Ivirea primului mugure al agriculturii noi socialiste înteţeşte lupta de clasă în Sirochi Buerac. Se înfruntă pe viaţă şi pe moarte de o parte ţăranii săraci şi mijlocaşi, foştiiostaşi ai Armatei Roşii, activiştii de partid şi de stat, iar de altă parte chiaburii şi uneltele lor. Feodor Panfiorov a conturat cu multă vigoare în romanul său, evoluţia fiecărui personagiu pozitiv sau negativ, arătând cauzele transformării conştiinţei oamenilor, scoţând în evidenţă, că dezvoltarea lor este determinată de noul moral de viaţă, de ascuţirea luptei dintre cele două tabere, de CARTEA RUSĂ întărirea artelului agricol, de uriaşa muncă educativă a Partidului Comunist, care este prezent în fiecare pagină din această carte. El trăește prin oamenii care-l reprezintă, îl găsim în optimismul celor ce luptă pentru socialism, în toate succesele repurtate. Alături de tema colectivizării agriculturii, cartea lui Panfiorov tratează și o altă temă — cea a industrializării socialiste. Romanul ne prezintă ridicarea unei uzine metalurgice şi a unei fabrici de tractoare, nu departe de Sirochi Buerac pe un loc care altădată era cu desăvârşire pustiu. Nu întâmplător ne înfăţişează autorul o serie de ţărani din acest sat care devin muncitori şi conducători ai acestor uzine. In felul acesta Panfiorov reliefează cu măiestrie dezvoltarea Uniunii Sovietice, dintr’o ţară agrară înapoiată, într’o ţară industrialagrară foarte înaintată. Valoarea deosebită a cărţii lui Panfiorov constă în aceea că ea ilustrează nu numai căutările, ezitările, greşelile şi greutăţile întâmpinate în lupta pentru transformarea revoluţionară a agriculturii, ci şi modul în care au fost lichidate greşelile şi înlăturate piedicile. Pentru cititorii din ţara noastră — unde procesul de transformare socialistă a agriculturii este în desfăşurare — romanul „Bruschi“ are o deosebită valoare, el contribite din plin la răspândirea experienţei colhoznicilor sovietici. însuşirea experienţei sovietice, care se oglindeşte şi în romanul lui Feodor Panfiorov, „Bruschi“, ne uşurează munca, ne dă posibilitatea să evităm greşelile şi confuziile, ne dă perspectiva largă a viitorului nostru îmbelşugat şi fericit.