Drum Nou, iulie 1954 (Anul 11, nr. 2970-2996)

1954-07-01 / nr. 2970

Pag. 2 DRUM NOU Sfaturile populare sa dea toată atenţia alegerilor delegatelor şi comisiilor de femei In regiunea Stalin, alegerile delegatelor şi comisiilor de fe­mei continuă. Pînă în prezent, au fost alese peste 3.930 delega­te de femei, peste 135 de respon­sabile de circumscripţii şi mai mult de 50 de comisii de femei pe lingă sfaturile populare co­munale. Aceste alegeri constituie un e­­veniment de seamă în viaţa fe­meilor din regiunea Stalin, pri­lej pentru a-şi spori eforturile în munca de zi cu zi, in rezol­­varea sarcinilor ce le revin pe tărîm obştesc, luîndu-şi tot­oda­tă angajamente noi în cinstea zilei de 23 August. Femeile din circumscripţia e­­lectorală nr. 5 din cartierul Noua al Oraşului Stalin, de pildă, s-au angajat să sprijine terminarea pînă la 23 August, a căminului cultural din cartier. Tovarăşa Za­­fira Buda, responsabila circum­scripţiei nr. 25 din Oraşul Stalin, a chemat la întrecere circum­scripţia nr. 23, pentru cea mai îngrijită grădină de legume şi zarzavaturi. In raionul Tîrnă­veni femeile s-au angajat să lupte susţinut pentru executa­rea la timp şi în condiţii opti­me a lucrărilor agricole şi să ducă muncă de lămurire în rîn­­dul cetăţenilor pentru achitarea autoimpunerilor. In privinţa organizării şi des­făşurării alegerilor, în frunte se află raionul Sibiu, în care ale­gerile sunt pe terminate, urmând oraşul Sibiu şi raionul Rupea. Ele sunt fruntaşe, prin faptul că sfaturile populare respective şi­­au adus aportul cuvenit în acea­stă muncă, privind-o cu toată seriozitatea. Dar unele comitete executive ale sfaturilor populare nu au în­ţeles să pună accentul cuvenit pe buna organizare şi desfăşura­re a alegerilor delegatelor şi co­misiilor de femei. Astfel, comitetul executiv al sfatului popular al raionului Stalin a permis, ca alegerile să se facă în unele locuri superfi­cial, ca de pildă, în comunele Purcăreni, Feldioara, Bod, Hăl­­chiu şi altele. De asemenea, munceşte superficial şi comisia raională de femei, în frunte cu responsabila comisiei, tov. Do­­briţa Tache, care nu îndrumă şi mai ales nu controlează felul în care decurg alegerile în ra­ion. Pe lingă acestea, o lipsă mai are şi tov. Rozalia Guţulan, din comitetul executiv al sfatului popular regional, care răspunde de munca femeilor. Deşi ea ar trebui să aibă o evidenţă clară şi operativă a stadiului în care se găsesc alegerile în regiune, lucrul acesta nu există. Neexi­­stînd o asemenea evidenţă nu se poate şti precis unde trebuie dat ajutorul necesar pentru bu­nul mers al muncii de alegere a delegatelor şi comisiilor de fe­mei. Este sarcina tuturor comite­telor executive ale sfaturilor populare, să acorde o deosebită atenţie alegerilor delegatelor şi comisiilor de femei, care au me­nirea, să contribuie intr-o mare măsură la buna desfăşurare a muncii sfaturilor populare. Dezvoltă Acum 2 ani, cind colectivistu­lui loan Dumitru i s-a încredin­ţat sarcina d­e a fi brigadier zoo­tehnic in gospodăria colectivă din comuna Nadeş, raionul Si­ghişoara, el şi-a luat angajamen­tul să pună, împreună cu mem­brii brigăzii zootehnice, în sluj­ba dezvoltării şeptelului, toată capacitatea de muncă şi price­perea sa. Lună de lună şi trimestru du­pă trimestru munca lor stărui­toare în îngrijirea vitelor şi a celorlalte animale a început să dea roade, continuu sectorul Astăzi, gospodăria colectivă din Nadeş, are 58 bovine, dintre care 20 vaci cu lapte de rasă Siementhal, 25 cabaline, 84 porci, din care 12 scroafe de prăsilă, 250 oi, 250 găini de rasă, Leghorn, care zilnic dau între 100—120 ouă. Mult interes au dovedit pen­tru buna îngrijire şi hrănire a vitelor şi a porcilor, îngrijitorii loan Ivan şi Mihail Tachel, ace­sta din urmă datorită muncii de­puse, reuşind să obţină un medie de la fiecare scroafă, 13 purcei ia o fătare. zooteh­n­ic Succesele se datoresc şi faptu­lui că brigadierul zootehnic loan Dumitru munceşte cu sîrguinţă, preocupat de întreţinerea şi hră­­nirea animalelor, în mod ştiin­ţific. Pentru buna adăpostire a ani­malelor, colectiviştii au constru­it de curind un grajd modern, cu o capacitate de 80 capete bo­vine şi un siloz pentru furaje cu o capacitate de 8 vagoane. Ioan Ciobotaru coresp. J#t­faO&s&L®. t)nţ£oA&st& viaţa noua In comuna Cristian din raio­nul Stalin se dezvoltă o activi­tate culturală fără precedent. Cîntecele transmise prin difu­zoare, prezenţa factorului poştal poposind pe la porţi pentru a lăsa ziare şi reviste abonaţilor, ţăranii muncitori pe care îi vezi adesea ieşind cu cărţi de la că­minul cultural şi afişele mari a­­nunţînd noile filme ce rulează pe ecranul cinematografului din comună sau diferite alte spec­tacole, sunt semne grăitoare că în Cristianul de azi înfloreşte o viaţă cultural-artistică cum nu puteai întâlni altădată. Dar să poposim puţin în satul de la poalele munţilor ... UN CERC DE CITIT Prin preajma satului se stre­coară o apă venită de departe, căpătînd luciri de oglindă sub razele soarelui aflat la zenit. De o parte şi de alta se întind pînă hăt departe culturile de legu­me şi zarzavaturi ale gospodă­riei agricole colective „Drum nou“. E vremea prînzului şi de a­­ceea ii găsim pe membrii echipei conduse de Gheorghe Macovei la umbra unui arţar. Parcă stau la sfat. Un colectivist citeşte din­­tr-o carte, iar ceilalţi ascultă. Le place mult cartea. Au citit din ea cîteva fragmente şi vor continua lectura în pauzele de la prînz, în zilele următoare. Pentru azi lectura s-a înche­iat. Cititorul a îndoit o foaie şi a închis apoi cartea. Pe copertă se poate citi titlul: „Secerişul“ de Galina Nicolaevna. Munca a reînceput, dar în mintea fiecă­rui colectivist stăruie încă ima­ginea oamenilor minunaţi şi a holdelor bogate din colhozul con­dus de Vasili Bortnikov. Dacă mergi mai departe, pe tarlalele gospodăriei vei întîlni în pauza prânzului şi alte cercuri de ci­tit, căci în total sunt douăspre­zece. L BRIGADA ARTISTICA DE SATIRA Spre seară s-au adunat în­­tr-una din sălile căminului cul­tural „Simion Bărnuţiu“ cei 15 membri ai brigăzii artistice fie satiră, prima de acest fel din cuprinsul raionului Stalin. Prin­tre ei se află Doina Tudoran, ca­re s-a clasat pe locul întîi ca re­citatoare într-una din etapele fazei raionale a celui de al trei­lea concurs, Nicolaie Ghenea şi alţii. Prin cîntece şi recitări, scenete şi monologuri, brigada artistică a căminului cultural sa­tirizează diferite lipsuri existen­te în comună, de pildă, despre unii salariaţi d­e la frizerie care se poartă necorespunzător cu clienţii, despre faptul că parcul din faţa sfatului popular nu ei­ste îngrijit, sau despre codaşii la întreţinerea culturilor. In biblioteca căminului cultu­ral, însumând aproape 4.000 vo­lume, l-am întîlnit pe tov. Cor­nel Suciu, directorul căminului, bucuros de faptul că la faza ra­ională a concursului căminul cultural „Simion Bărnuţiu“ s-a prezentat foarte bine. De altfel, acest cămin cultural a partici­pat la concurs cu toate forma­ţiunile prevăzute în regulamen­tul de organizare, şi anume, cu un cor de 80 persoane, fanfară, echipe de dansuri populare ro­­mîneşti şi germane, un cvartet vocal, recitatori, solişti vocali şi prezentatori de programe, care au obţinut primele locuri la fa­za raională a Concursului. LA TEATRUL ÎN LIM­BA GERMANA Inserarea a coborît peste cu­prinsuri. La vremea aceasta oa­menii muncii din Cristian por­nesc de obicei spre căminul cul­tural. Şi astăzi, unii intră i­n sala de cinematograf unde vi­zionează un film, alţii merg să vadă o piesă de teatru în limba germană, prezentat în altă sală a căminului cultural. Sunetul gongului anunţă în­ceputul spectacolului. Un scurt joc de lumini şi artiştii secţiei germane a Teatrului de stat din Timişoara apar pe scenă. ... Un sat din Republica De­mocrată Germană. Un sat fără şcoală. Copiii au de străbătut ki­lometri pînă la şcoala din satul vecin, iarna înfruntând viscolul, primăvara şi toamna înnotînd prin noroaie. Moştenirea tristă a regimului hitlerist se vede şi în înapoierea acestui sat ca în a­­tîtea altele. Sprijinită de ţăra­nii muncitori din sat, Ana, pre­şedinta comitetului comunal, porneşte acţiunea de construire a unei şcoli în satul ei. In care îi stau uneltirile fostului primar din vremea hitleriştilor şi a al­tora ca el. Toţi aceştia sunt rind pe rînd demascaţi, uneltirile lor sunt zădărnicite, iar acţiunea de construire a şcolii e încununată de succes. De acum, copiii nu vor mai avea de înfruntat vis­colul şi ploile mergând la şcoală pînă în satul vecin. Piesa lui Frederic Wolff a pus în faţa oamenilor muncii din Cristian un moment al lupteei pentru construirea vieţii noi, în Republica Democrată Germană. Mîine seară, spectatorii aceştia vor vedea poate altă piesă de teatru, sau un film, la căminul cultural. Iar artiştii secţiei ger­mane a Teatrului de stat din Timişoara, vor poposi mîine sea­ră în altă localitate din cuprinsul regiunii noastre. Iată numai cîteva aspecte din viaţa culturală a unei comune. Pentru ca să vedem totul, ar trebui să ne oprim pe la toate cele 12 cercuri de citit ale gos­podăriei colective, la colţul r ro­­şu al gospodăriei agricole colec­tive, ca şi la clubul muncitorilor de la fabrica de ceramică. Pretutindeni am întîlni ace­leaşi lucruri noi, aceeaşi activi­tate culturală desfăşurată zi de zi tot mai spornic. Trezite la o viaţă nouă, satele noastre cu­nosc în anii regimului democrat­­popular o dezvoltare fară sea­măn, atât în creşterea nivelului de viaţă al celor ce muncesc cât şi în ceea ce priveşte viaţa cul­turală. Sf. Alexandrescu ★ Nr. 2970 FOILETON Omul care spune Aţi mai pomenit oare un om care fără să ştie despre­­ce este vorba, este totuşi de la în­ceput şi mereu împotrivă? îm­potriva cui? Nu ştie nici el sin­gur. Un lucru însă-l ştie, să spu­nă întotdeauna: „nu”. Probabil în felul, acesta devine mai intere­sant, lumea ce-l înconjoară, tre­buie să-l înduplece, să-l tămîie­­ze, să-l perie şi eventual să se ploconească în faţa lui. Dacă ce­tăţeanul îl întreabă în cele din urmă pentru ce este împotrivă, partida este complet pierdută, e­­roul nostru se îmbracă în zale birocratice şi aruncă imediat cu­vintele: „Dacă faceţi presiuni, nici nu mai discut; gata, am ter­minat!” Şi trebuie să discuţi, altfel nu izbuteşti să rezolvi nimic, iar treaba rămîne baltă, şi rămîne baltă, după cum v-am spus, pen­tru că eroul ocupă din nefericire un post important peste care nu poţi trece mai departe, pînă nu-i plăteşti vama birocratică. Desi­gur,­­sînteţi curioşi să aflaţi ce vrem să spunem cu toate aces­tea. E şi firesc... In mod inten­ţionat am tărăgănat să intrăm de la început în precizări. ...Intr-o bună zi, s-au prezentat în faţa d-voastră doi cetăţeni să vă ceară o aprobare. Au aştep­tat cam multişor, bineînţeles, privindu-vă din toate părţile, cum studiaţi îndelung coperţile dosarelor răvăşite pe întreaga suprafaţă a biroului, iar convor­birea telefonică ce aţi început-o apoi, a durat şi ea cam mult. In­să, cetăţenii au stat răbdători. Apoi, problema a fost expusă pe scurt, dar răspunsul dvs. a fost un „nu” apăsat, şi nemotivat. Rămaşi nelămuriţi, vi s-a solicitat justificarea negaţiei, dar justi­ficarea unei negaţii neîntemeiate este o treabă destul de neplăcu­tă. V-aţi simţit atunci încolţit, aţi şovăit o clipă şi aţi întrebat cu un aer de extremă nevinovă­ţie şi adâncă uimire întipărită pe faţă: „Dar despre ce este vor­ba? Nici nu cunosc chestiunea...” Cei doi cetăţeni au schimbat intre ei o lungă privire şi apoi şi-au şters năduşelile şi au în­ceput explicaţiile de la capăt. In acest timp dvs. v-aţi pus ochelarii pe nas şi v-aţi uitat la ei de sus, parcă vroiaţi să ziceţi: „Cum de îndrăzniţi să vă opu­ întotdeauna „nu“ neţi unui „nu” obişnuit şi profe­sional?” In ciuda acestei căutături, ex­punerea problemei a continuat. In sfîrşit, aţi înţeles. Dar degea­ba, căci un nou „nu” şi mai ac­centuat a tăiat elanul solicitato­rilor: „Dacă faceţi presiuni nu mai discut!” Cei doi, au încercat să vă ex­plice că discuţiile sunt necesare şi cele mai adesea foarte folosi­toare. Aţi înghiţit un nod, şi a­­poi silit aţi consimţit, că intr-a­devăr discuţiile ar aduce un oa­recare folos, însă că întotdeauna una din părţi rămîne „nemulţu­mită”. Şi întrucît cetăţenii pe bună dreptate au propus ca dvs. să fiţi „partea nemulţumită” aţi sărit ca ars şi aţi scos un nou „nu” scurt şi revoltat. Ce era de făcut în cazul aces­ta? Ce se putea face altceva de­cit să se continue discuţiile. Şi, ne mai avînd în arsenalul dvs. birocratic alte argumente, aţi pus în bătaie mult încercata armă a amînărilor. „Veniţi marţi”. De ce tocmai marţi? — s-au întrebat oamenii surprinşi. Nedumerirea lor a durat doar un moment. Cei doi ghiciseră. Probabil că marţia este singura zi în care dvs. spu­neţi poate, din cînd in cînd şi cite un da. Văzîndu-vă astfel baricadat ca un arici, pe poziţia dvs. negati­vistă, cei doi au recurs la ajuto­rul unui încercat luptător împo­triva birocratismului, Vladimir Maiacovschi. Au încercat deci să vă convingă cum se spune „prin farmecul poeziei”. Rămas impre­sionat, v-aţi declarat întru totul de acord cu versurile tumultoase şi revoluţionare, dar nu v-aţi dat seama că şi despre d-voastră vorbeşte cel mai talentat poet sovietic. In orice caz, aţi fost de acord cu necesitatea imediată a stirpirii sămînţei birocratismului, aţi fost de acord să ne năpustim împotriva acelora care frînează mersul înainte, aţi fost de a­­cord să-i ardem în vîlvătaiele criticii pe toţi birocraţii, pe toţi înapoiaţii, pe toţi duşmanii în­răiţi a tot ceea ce este nou, să-i zdrobim cu toată furia urii noa­stre. — Este adevărat, tov. Maxim, șef al serviciului buget din sfatul popular regional? Pentru conformitate C. Stănescu Grija pentru sănătatea muncii Băile de la Perşani, raionul Făgăraş, care şi-au deschis sezo­nul de­­ vară în prima jumătate a lunii iunie a.c., constituie şi ele o dovadă a grijii partidului şi guvernului nostru faţă de să­nătatea oamenilor muncii. Băile sunt administrate de în­treprinderea 504 Construcţii din Făgăraş şi aici sunt programate pentru actualul sezon şase serii de oameni ai muncii din cadrul întreprinderilor de construcţii din trustul regional, trimişi la odihnă sau pentru tratament medical, ei avînd posibilitatea să facă băi calde şi reci împotriva bolilor reumatice. Toate cheltu­ielile sunt suportate de între­prindere, iar hrana este bine gă­tită şi consistentă. Printre cei 25 de tovarăşi din prima serie, se numără şi ute­­miştii Constantin Ghioca, Gheor­ghe Munteanu şi Ioan Daşişu, fruntaşi în muncă, instalatori la întreprinderea 503 Construcții. Ce sa citim : VICTOR HUGO — MIZER­ABILII (vol. I.-II.) (Col. „Clasicii literaturii universale”) E.S.P.L.A. In activitatea sa multilaterală ca poet, romancier, dramaturg, publicist, orator şi militant de­mocrat în viaţa politică a seco­lului al XIX-lea, Victor Hugo a lăsat generaţiilor viitoare o mo­ştenire de mare preţ. Opera sa uriaşă se caracterizează printr-o dragoste fierbinte pentru om, printr-o încredere nestrămutată în viitorul omenirii, printr-o participare plină de elan la lupta pentru dreptul maselor populare la o viaţă liberă şi fe­ricită. In romanul „Mizerabilii”, o­­peră de maturitate a lui Hugo, la care a lucrat peste treizeci de ani — scriitorul exprimă cu tărie protestul împotriva tutu­ror racilelor capitalismului, îm­potriva adâncirii mizeriei mase­lor populare. Infăţişînd viaţa lui Jean Valjean, a Cosettei, a Fantinei, mizeria şi chinurile în care cei săraci îşi trăiesc viaţa datorită celor bogaţi care dispun de soarta lor, Hugo adresează un rechizitoriu necruţător societăţii burgheze. Descriind cartierele sărace ale Parisului, mizeria cumplită în care se zbate po­porul, Hugo se situează pe a­­ceeaşi linie de demascare a acestei orînduiri. Conştient de utilitatea şi va­loarea­ combativă a scrierilor sale, Hugo îşi exprimă în ace­laşi timp încrederea într-o viaţă mai bună in cuvintele pe care le aşează ca frontispiciu romanului său: „Atîta vreme cit cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăde­rea femeii prin foame, atrofie­rea copilului prin puterea întu­nericului, nu vor fi rezolvate, a­­tîta vreme cât în anumite pă­turi constrîngerile sociale vor fi cu putinţă, cu alte cuvinte, şi într-un sens mai larg, atîta vre­me cit pe pămînt vor dăinui ig­noranţa şi mizeria — cărţi de fe­lul celei de faţă nu vor îi zadar­nice”.

Next