Drum Nou, iulie 1954 (Anul 11, nr. 2970-2996)
1954-07-01 / nr. 2970
Pag. 2 DRUM NOU Sfaturile populare sa dea toată atenţia alegerilor delegatelor şi comisiilor de femei In regiunea Stalin, alegerile delegatelor şi comisiilor de femei continuă. Pînă în prezent, au fost alese peste 3.930 delegate de femei, peste 135 de responsabile de circumscripţii şi mai mult de 50 de comisii de femei pe lingă sfaturile populare comunale. Aceste alegeri constituie un eveniment de seamă în viaţa femeilor din regiunea Stalin, prilej pentru a-şi spori eforturile în munca de zi cu zi, in rezolvarea sarcinilor ce le revin pe tărîm obştesc, luîndu-şi totodată angajamente noi în cinstea zilei de 23 August. Femeile din circumscripţia electorală nr. 5 din cartierul Noua al Oraşului Stalin, de pildă, s-au angajat să sprijine terminarea pînă la 23 August, a căminului cultural din cartier. Tovarăşa Zafira Buda, responsabila circumscripţiei nr. 25 din Oraşul Stalin, a chemat la întrecere circumscripţia nr. 23, pentru cea mai îngrijită grădină de legume şi zarzavaturi. In raionul Tîrnăveni femeile s-au angajat să lupte susţinut pentru executarea la timp şi în condiţii optime a lucrărilor agricole şi să ducă muncă de lămurire în rîndul cetăţenilor pentru achitarea autoimpunerilor. In privinţa organizării şi desfăşurării alegerilor, în frunte se află raionul Sibiu, în care alegerile sunt pe terminate, urmând oraşul Sibiu şi raionul Rupea. Ele sunt fruntaşe, prin faptul că sfaturile populare respective şiau adus aportul cuvenit în această muncă, privind-o cu toată seriozitatea. Dar unele comitete executive ale sfaturilor populare nu au înţeles să pună accentul cuvenit pe buna organizare şi desfăşurare a alegerilor delegatelor şi comisiilor de femei. Astfel, comitetul executiv al sfatului popular al raionului Stalin a permis, ca alegerile să se facă în unele locuri superficial, ca de pildă, în comunele Purcăreni, Feldioara, Bod, Hălchiu şi altele. De asemenea, munceşte superficial şi comisia raională de femei, în frunte cu responsabila comisiei, tov. Dobriţa Tache, care nu îndrumă şi mai ales nu controlează felul în care decurg alegerile în raion. Pe lingă acestea, o lipsă mai are şi tov. Rozalia Guţulan, din comitetul executiv al sfatului popular regional, care răspunde de munca femeilor. Deşi ea ar trebui să aibă o evidenţă clară şi operativă a stadiului în care se găsesc alegerile în regiune, lucrul acesta nu există. Neexistînd o asemenea evidenţă nu se poate şti precis unde trebuie dat ajutorul necesar pentru bunul mers al muncii de alegere a delegatelor şi comisiilor de femei. Este sarcina tuturor comitetelor executive ale sfaturilor populare, să acorde o deosebită atenţie alegerilor delegatelor şi comisiilor de femei, care au menirea, să contribuie intr-o mare măsură la buna desfăşurare a muncii sfaturilor populare. Dezvoltă Acum 2 ani, cind colectivistului loan Dumitru i s-a încredinţat sarcina de a fi brigadier zootehnic in gospodăria colectivă din comuna Nadeş, raionul Sighişoara, el şi-a luat angajamentul să pună, împreună cu membrii brigăzii zootehnice, în slujba dezvoltării şeptelului, toată capacitatea de muncă şi priceperea sa. Lună de lună şi trimestru după trimestru munca lor stăruitoare în îngrijirea vitelor şi a celorlalte animale a început să dea roade, continuu sectorul Astăzi, gospodăria colectivă din Nadeş, are 58 bovine, dintre care 20 vaci cu lapte de rasă Siementhal, 25 cabaline, 84 porci, din care 12 scroafe de prăsilă, 250 oi, 250 găini de rasă, Leghorn, care zilnic dau între 100—120 ouă. Mult interes au dovedit pentru buna îngrijire şi hrănire a vitelor şi a porcilor, îngrijitorii loan Ivan şi Mihail Tachel, acesta din urmă datorită muncii depuse, reuşind să obţină un medie de la fiecare scroafă, 13 purcei ia o fătare. zootehnic Succesele se datoresc şi faptului că brigadierul zootehnic loan Dumitru munceşte cu sîrguinţă, preocupat de întreţinerea şi hrănirea animalelor, în mod ştiinţific. Pentru buna adăpostire a animalelor, colectiviştii au construit de curind un grajd modern, cu o capacitate de 80 capete bovine şi un siloz pentru furaje cu o capacitate de 8 vagoane. Ioan Ciobotaru coresp. J#tfaO&s&L®. t)nţ£oA&st& viaţa noua In comuna Cristian din raionul Stalin se dezvoltă o activitate culturală fără precedent. Cîntecele transmise prin difuzoare, prezenţa factorului poştal poposind pe la porţi pentru a lăsa ziare şi reviste abonaţilor, ţăranii muncitori pe care îi vezi adesea ieşind cu cărţi de la căminul cultural şi afişele mari anunţînd noile filme ce rulează pe ecranul cinematografului din comună sau diferite alte spectacole, sunt semne grăitoare că în Cristianul de azi înfloreşte o viaţă cultural-artistică cum nu puteai întâlni altădată. Dar să poposim puţin în satul de la poalele munţilor ... UN CERC DE CITIT Prin preajma satului se strecoară o apă venită de departe, căpătînd luciri de oglindă sub razele soarelui aflat la zenit. De o parte şi de alta se întind pînă hăt departe culturile de legume şi zarzavaturi ale gospodăriei agricole colective „Drum nou“. E vremea prînzului şi de aceea ii găsim pe membrii echipei conduse de Gheorghe Macovei la umbra unui arţar. Parcă stau la sfat. Un colectivist citeşte dintr-o carte, iar ceilalţi ascultă. Le place mult cartea. Au citit din ea cîteva fragmente şi vor continua lectura în pauzele de la prînz, în zilele următoare. Pentru azi lectura s-a încheiat. Cititorul a îndoit o foaie şi a închis apoi cartea. Pe copertă se poate citi titlul: „Secerişul“ de Galina Nicolaevna. Munca a reînceput, dar în mintea fiecărui colectivist stăruie încă imaginea oamenilor minunaţi şi a holdelor bogate din colhozul condus de Vasili Bortnikov. Dacă mergi mai departe, pe tarlalele gospodăriei vei întîlni în pauza prânzului şi alte cercuri de citit, căci în total sunt douăsprezece. L BRIGADA ARTISTICA DE SATIRA Spre seară s-au adunat într-una din sălile căminului cultural „Simion Bărnuţiu“ cei 15 membri ai brigăzii artistice fie satiră, prima de acest fel din cuprinsul raionului Stalin. Printre ei se află Doina Tudoran, care s-a clasat pe locul întîi ca recitatoare într-una din etapele fazei raionale a celui de al treilea concurs, Nicolaie Ghenea şi alţii. Prin cîntece şi recitări, scenete şi monologuri, brigada artistică a căminului cultural satirizează diferite lipsuri existente în comună, de pildă, despre unii salariaţi de la frizerie care se poartă necorespunzător cu clienţii, despre faptul că parcul din faţa sfatului popular nu eiste îngrijit, sau despre codaşii la întreţinerea culturilor. In biblioteca căminului cultural, însumând aproape 4.000 volume, l-am întîlnit pe tov. Cornel Suciu, directorul căminului, bucuros de faptul că la faza raională a concursului căminul cultural „Simion Bărnuţiu“ s-a prezentat foarte bine. De altfel, acest cămin cultural a participat la concurs cu toate formaţiunile prevăzute în regulamentul de organizare, şi anume, cu un cor de 80 persoane, fanfară, echipe de dansuri populare romîneşti şi germane, un cvartet vocal, recitatori, solişti vocali şi prezentatori de programe, care au obţinut primele locuri la faza raională a Concursului. LA TEATRUL ÎN LIMBA GERMANA Inserarea a coborît peste cuprinsuri. La vremea aceasta oamenii muncii din Cristian pornesc de obicei spre căminul cultural. Şi astăzi, unii intră in sala de cinematograf unde vizionează un film, alţii merg să vadă o piesă de teatru în limba germană, prezentat în altă sală a căminului cultural. Sunetul gongului anunţă începutul spectacolului. Un scurt joc de lumini şi artiştii secţiei germane a Teatrului de stat din Timişoara apar pe scenă. ... Un sat din Republica Democrată Germană. Un sat fără şcoală. Copiii au de străbătut kilometri pînă la şcoala din satul vecin, iarna înfruntând viscolul, primăvara şi toamna înnotînd prin noroaie. Moştenirea tristă a regimului hitlerist se vede şi în înapoierea acestui sat ca în atîtea altele. Sprijinită de ţăranii muncitori din sat, Ana, preşedinta comitetului comunal, porneşte acţiunea de construire a unei şcoli în satul ei. In care îi stau uneltirile fostului primar din vremea hitleriştilor şi a altora ca el. Toţi aceştia sunt rind pe rînd demascaţi, uneltirile lor sunt zădărnicite, iar acţiunea de construire a şcolii e încununată de succes. De acum, copiii nu vor mai avea de înfruntat viscolul şi ploile mergând la şcoală pînă în satul vecin. Piesa lui Frederic Wolff a pus în faţa oamenilor muncii din Cristian un moment al lupteei pentru construirea vieţii noi, în Republica Democrată Germană. Mîine seară, spectatorii aceştia vor vedea poate altă piesă de teatru, sau un film, la căminul cultural. Iar artiştii secţiei germane a Teatrului de stat din Timişoara, vor poposi mîine seară în altă localitate din cuprinsul regiunii noastre. Iată numai cîteva aspecte din viaţa culturală a unei comune. Pentru ca să vedem totul, ar trebui să ne oprim pe la toate cele 12 cercuri de citit ale gospodăriei colective, la colţul r roşu al gospodăriei agricole colective, ca şi la clubul muncitorilor de la fabrica de ceramică. Pretutindeni am întîlni aceleaşi lucruri noi, aceeaşi activitate culturală desfăşurată zi de zi tot mai spornic. Trezite la o viaţă nouă, satele noastre cunosc în anii regimului democratpopular o dezvoltare fară seamăn, atât în creşterea nivelului de viaţă al celor ce muncesc cât şi în ceea ce priveşte viaţa culturală. Sf. Alexandrescu ★ Nr. 2970 FOILETON Omul care spune Aţi mai pomenit oare un om care fără să ştie desprece este vorba, este totuşi de la început şi mereu împotrivă? împotriva cui? Nu ştie nici el singur. Un lucru însă-l ştie, să spună întotdeauna: „nu”. Probabil în felul, acesta devine mai interesant, lumea ce-l înconjoară, trebuie să-l înduplece, să-l tămîieze, să-l perie şi eventual să se ploconească în faţa lui. Dacă cetăţeanul îl întreabă în cele din urmă pentru ce este împotrivă, partida este complet pierdută, eroul nostru se îmbracă în zale birocratice şi aruncă imediat cuvintele: „Dacă faceţi presiuni, nici nu mai discut; gata, am terminat!” Şi trebuie să discuţi, altfel nu izbuteşti să rezolvi nimic, iar treaba rămîne baltă, şi rămîne baltă, după cum v-am spus, pentru că eroul ocupă din nefericire un post important peste care nu poţi trece mai departe, pînă nu-i plăteşti vama birocratică. Desigur,sînteţi curioşi să aflaţi ce vrem să spunem cu toate acestea. E şi firesc... In mod intenţionat am tărăgănat să intrăm de la început în precizări. ...Intr-o bună zi, s-au prezentat în faţa d-voastră doi cetăţeni să vă ceară o aprobare. Au aşteptat cam multişor, bineînţeles, privindu-vă din toate părţile, cum studiaţi îndelung coperţile dosarelor răvăşite pe întreaga suprafaţă a biroului, iar convorbirea telefonică ce aţi început-o apoi, a durat şi ea cam mult. Insă, cetăţenii au stat răbdători. Apoi, problema a fost expusă pe scurt, dar răspunsul dvs. a fost un „nu” apăsat, şi nemotivat. Rămaşi nelămuriţi, vi s-a solicitat justificarea negaţiei, dar justificarea unei negaţii neîntemeiate este o treabă destul de neplăcută. V-aţi simţit atunci încolţit, aţi şovăit o clipă şi aţi întrebat cu un aer de extremă nevinovăţie şi adâncă uimire întipărită pe faţă: „Dar despre ce este vorba? Nici nu cunosc chestiunea...” Cei doi cetăţeni au schimbat intre ei o lungă privire şi apoi şi-au şters năduşelile şi au început explicaţiile de la capăt. In acest timp dvs. v-aţi pus ochelarii pe nas şi v-aţi uitat la ei de sus, parcă vroiaţi să ziceţi: „Cum de îndrăzniţi să vă opu întotdeauna „nu“ neţi unui „nu” obişnuit şi profesional?” In ciuda acestei căutături, expunerea problemei a continuat. In sfîrşit, aţi înţeles. Dar degeaba, căci un nou „nu” şi mai accentuat a tăiat elanul solicitatorilor: „Dacă faceţi presiuni nu mai discut!” Cei doi, au încercat să vă explice că discuţiile sunt necesare şi cele mai adesea foarte folositoare. Aţi înghiţit un nod, şi apoi silit aţi consimţit, că intr-adevăr discuţiile ar aduce un oarecare folos, însă că întotdeauna una din părţi rămîne „nemulţumită”. Şi întrucît cetăţenii pe bună dreptate au propus ca dvs. să fiţi „partea nemulţumită” aţi sărit ca ars şi aţi scos un nou „nu” scurt şi revoltat. Ce era de făcut în cazul acesta? Ce se putea face altceva decit să se continue discuţiile. Şi, ne mai avînd în arsenalul dvs. birocratic alte argumente, aţi pus în bătaie mult încercata armă a amînărilor. „Veniţi marţi”. De ce tocmai marţi? — s-au întrebat oamenii surprinşi. Nedumerirea lor a durat doar un moment. Cei doi ghiciseră. Probabil că marţia este singura zi în care dvs. spuneţi poate, din cînd in cînd şi cite un da. Văzîndu-vă astfel baricadat ca un arici, pe poziţia dvs. negativistă, cei doi au recurs la ajutorul unui încercat luptător împotriva birocratismului, Vladimir Maiacovschi. Au încercat deci să vă convingă cum se spune „prin farmecul poeziei”. Rămas impresionat, v-aţi declarat întru totul de acord cu versurile tumultoase şi revoluţionare, dar nu v-aţi dat seama că şi despre d-voastră vorbeşte cel mai talentat poet sovietic. In orice caz, aţi fost de acord cu necesitatea imediată a stirpirii sămînţei birocratismului, aţi fost de acord să ne năpustim împotriva acelora care frînează mersul înainte, aţi fost de acord să-i ardem în vîlvătaiele criticii pe toţi birocraţii, pe toţi înapoiaţii, pe toţi duşmanii înrăiţi a tot ceea ce este nou, să-i zdrobim cu toată furia urii noastre. — Este adevărat, tov. Maxim, șef al serviciului buget din sfatul popular regional? Pentru conformitate C. Stănescu Grija pentru sănătatea muncii Băile de la Perşani, raionul Făgăraş, care şi-au deschis sezonul de vară în prima jumătate a lunii iunie a.c., constituie şi ele o dovadă a grijii partidului şi guvernului nostru faţă de sănătatea oamenilor muncii. Băile sunt administrate de întreprinderea 504 Construcţii din Făgăraş şi aici sunt programate pentru actualul sezon şase serii de oameni ai muncii din cadrul întreprinderilor de construcţii din trustul regional, trimişi la odihnă sau pentru tratament medical, ei avînd posibilitatea să facă băi calde şi reci împotriva bolilor reumatice. Toate cheltuielile sunt suportate de întreprindere, iar hrana este bine gătită şi consistentă. Printre cei 25 de tovarăşi din prima serie, se numără şi utemiştii Constantin Ghioca, Gheorghe Munteanu şi Ioan Daşişu, fruntaşi în muncă, instalatori la întreprinderea 503 Construcții. Ce sa citim : VICTOR HUGO — MIZERABILII (vol. I.-II.) (Col. „Clasicii literaturii universale”) E.S.P.L.A. In activitatea sa multilaterală ca poet, romancier, dramaturg, publicist, orator şi militant democrat în viaţa politică a secolului al XIX-lea, Victor Hugo a lăsat generaţiilor viitoare o moştenire de mare preţ. Opera sa uriaşă se caracterizează printr-o dragoste fierbinte pentru om, printr-o încredere nestrămutată în viitorul omenirii, printr-o participare plină de elan la lupta pentru dreptul maselor populare la o viaţă liberă şi fericită. In romanul „Mizerabilii”, operă de maturitate a lui Hugo, la care a lucrat peste treizeci de ani — scriitorul exprimă cu tărie protestul împotriva tuturor racilelor capitalismului, împotriva adâncirii mizeriei maselor populare. Infăţişînd viaţa lui Jean Valjean, a Cosettei, a Fantinei, mizeria şi chinurile în care cei săraci îşi trăiesc viaţa datorită celor bogaţi care dispun de soarta lor, Hugo adresează un rechizitoriu necruţător societăţii burgheze. Descriind cartierele sărace ale Parisului, mizeria cumplită în care se zbate poporul, Hugo se situează pe aceeaşi linie de demascare a acestei orînduiri. Conştient de utilitatea şi valoarea combativă a scrierilor sale, Hugo îşi exprimă în acelaşi timp încrederea într-o viaţă mai bună in cuvintele pe care le aşează ca frontispiciu romanului său: „Atîta vreme cit cele trei probleme ale secolului: înjosirea omului prin exploatare, decăderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea întunericului, nu vor fi rezolvate, atîta vreme cât în anumite pături constrîngerile sociale vor fi cu putinţă, cu alte cuvinte, şi într-un sens mai larg, atîta vreme cit pe pămînt vor dăinui ignoranţa şi mizeria — cărţi de felul celei de faţă nu vor îi zadarnice”.