Drum Nou, decembrie 1954 (Anul 11, nr. 3100-3126)

1954-12-01 / nr. 3100

Pag.­­ ­LIÜM NÖP GRIJA PENTRU SĂNĂTATEA COPIILOR ŞCOALA DE PĂDURE Intr-o zi — s-au scurs aproape două luni de atunci — tov. Mirtea Stana, muncitoare la fabrica „Steaua Roşie“ din oraşul Sibiu, a fost invitată la Şcoa­la elementară nr. 3 de fete, unde în­vaţă fiica ei Liliana. Directoarea şcolii nu i-a vorbit de data aceasta de vreo adunare cu părinţii copiilor şi nici de­spre situaţia şcolară a Lilianei, ci de­spre faptul că fiica ei trebuie să plece la preventarhil de copii al Consiliului Central al Sindicatelor din Predeal. „Pleacă chiar mîine, i s-a spus. Nu-i bolnavă, dar e debilă şi medicul a re­comandat-o să piece. Acolo îşi va în­tări sănătatea**. Mama surprinsă, s-a agitat pentru un moment. „ ,,E timpul prea scurt pînă la plecare, cînd îi pregătesc hăinuţele, rufăria şi cîte altele?“. Directoarea şcolii a liniştit-o. Să fie fără grijă, fetiţa ei va primi acolo totul A doua zi și-a condus copila la gară, iar privirile ei au urmărit trenul pînă ce s-a pierdut în fumuriul depărtării. ★ La Predeal iernile îmbracă întregul peisaj într-o aureolă de basm. Peste ce­tina brazilor, bogată-n zăpadă, cerul sticlos al iernii împrumută ceva din strălucirea lui munţilor cu creste de argint. Murmurul apelor de munte a amuţit şi peste văi adinei iama a du­rat poduri de cristal, ca voinicul din poveste. In anumite zile răsună cinte­­cul melodios a­l cornului de v­inat care şi adeseori, din pulberea depart­arilor, se distinge silueta cîte unui schior, mai întîi ca un punct negru, apoi îmb­răcînd forme omeneşti, coborînd ca o săgeată pantele. De la fereastră copiii privesc adeseori frumuseţea peisajelor de munte şi aş­teaptă cu nerăbdare orele de plimbare. — Cînd voi fi mare, i-a spus Stan­­ciu Tiber­iu, din Bucureşti, Lilianei Mi­­clea într-o diminieaţă la fereastră, am să mă fac vînător şi am să străbat pă­durile după mistreţi şi după păsări. — Eu am să mă fac profesoară de matematici, ca tov. Marinescu — i-a răsmis Liliana — şi am să-ţi pot so­coti într-o clipită dacă am să vreau cîţi brazi sînt în pădure, cîţi fulgi de zăpadă cad, şi cîte stele strălucesc pe cer. Waldtraut Schiat­er a auzit discuţia şi­­a venit şi el la acelaşi geam: — Eu am să mă fac doctor! Se şi vede în halat alb ca zăpada de afară, mu­mind aparate ca tov. Ionescu şi Moi­­sescu, medicii preventoriuşti. Ochii copiilor nu se mai satură să privească feeria dimineţii de iarna. Dar trebuie respectat programul. E ora dejunului şi după aceea îi aşteaptă să­lile de clasă şi profesorii. Nu de mult profesorii !Ie La prevento­­ri­­l de copii au citit în traducere o lu­crare sovietică despre preventoriile din marea Ţară a Socialismului, unde sînt trimişi copii debili, preventori cărora li se zice şcoli de pădure. Aici, în şcoala de pădure de la Pre­deal, copiii învaţă. Merg mai departe cu lecţiile pe care le reiau de acolo de unde au rămas la plecarea din şcolile lor. Aşa după cum a scris părinţilor şi celor 6 fraţi din Bucureşti, şi după cum mărturisesc cataloagele, Stanei­ Tibe­­riu are la toate obiectele numai note de 5. Iar Litiana Miclea de la Sibiu a ob­ţinut aici note mai mari la matematică şi la limba romina ca la şcoala de unde a plecat. ★ După orele de clasă, copiii merg la consultaţii, analize şi tratament. De a­­ceeaşi atentă grijă se bucură ei în ca­binetul de fiziologie, unde lucrează me­dicul Ionescu Mihai, în cabinetul de pediatrie al medicului Moisescu Carol sau în laborator, la sora Ignătescu Pa­­raschiva. Cu aceeaşi dragoste se ocupă de ei profesoara Marinescu Elisabeta, profesorul P­îrvulescu Angliei şi ceilalţi profesori şi educatori. Aproape de prînz copiii ies la plim­bare. Cu toţii au îmbrăcăminte groasă, pe care au primit-o aici. Privesc înde­lung frumuseţea neasemuită a peisaje­lor, respiră aerul sănătos al munţilor şi se reîntorc în pavilioane cu feţele îm­bujorate. In anumite zile pe săptămină văd di­ferite filme. Nu de mult au văzut fil­mele „Povestea unui om adevărat** şi ,,Un caz în taiga“. In alte zile ascultă la radio emisiunile pentru pionieri şi şcolari şi citesc cărţi din bibliotecă. In fiecare serie de elte 45 zile trec pe aici circa 120 copii ai oamenilor muncii de pe întreg cuprinsul ţării. De la începutul anului preventoriul C.C.S. de la Predeal a adăpostit în serii peste 1.300 copii ai oamenilor muncii. Alți copii primesc întreţinere şi îmbrăcămin­te complet gratuit, se bucură de asis­tenţă medicală şi medicamente cu totul gratuit. L­a plecare fiecare din ei c­ântăreşte în medie cite 6 kg. în plus. ★ Cele 45 de zile trec pe nesimţite. In­­tr-o dimineaţă maşinile îi duc pe copii l­a gară. Flutură batiste şi cravate pio­niereşti, la ferestrele trenului care por­neşte. Şi trenul îi duce spre gările în care îi aşteaptă părinţii care-i regăsesc cu sănătatea luminîndu-le feţele, odih­niţi şi refăcuţi, imagini vi ale grijii sta­tului de democraţie populară pentru vii­torul patriei, pentru copiii oamenilor muncii, Şt. Petraru şi se va simţi tot atît de bine ca şi acasă şi ca între colegele ei de clasă. «Konca taolaâ&a aste. sporimeă Acum doi ani, prin iarna mar­tie, 17 familii de ţărani munci­tori din comună ne-am imat în­tr-o întovărăşire agricolă pentru a ne lucra pământul cu maşinile şi tractoarele stătutei. In toam­nă, cînd a an recoltat şi s-a văzut că am realizat producţii mari la hectar, s-au mai in­clus şi alte faimulii de ţărani muncitori. Astă­zi întovărăşirea noastră este formată din 26 familii, are o suprafaţă de 66 hectare şi deţi­ne 11 atelaje bune de muncă. Un lucru pe care nu l-am fă­cut bine, este că nu am respec­tat întotdeauna Statutul model al întovărăşirii şi la Început noi nu aau lucrat I­n comun, ci indi­vidual. Pentru ca fiecare înto­vărăşit să-şi lucreze pământul, s­e repartizau norme pentru fiecare familie, ţinând cont de supra­faţa cu care a intrat ln întovă­răşire. Mai târziu ne am dat sea­ma, pe măsură ce aau fost aju­taţi mai mult de activişti, că în felul acesta nu vom avea rezul­tatele cele mai bune, deoarece eu am lucrat după statut. Deşi anul acesta a fost mai puţin bogat la păioase, totuşi, îmbunătăţiiindu-ne metodele de muncă am obţinut producţii bune. La fete am recortat circa 1.000 kg. la hectar, la orz 2.070 kg. la hectar. La oră 1­1.500 kg. la hectar, la cartofi am obţinut circa 22.000 kg. la hectar, la porumb peste 4.000 kg. ştiuletci la hectar etc. O producţie deose­bit de mare a fost aceea obţi­nută la sfecla de zahăr: 26.000 kg. la hectar.­­ Convergeuniu­­ne de mărie a­­vantaje pe care le avem atunci dnci lucrăm după agrotehnică, am hotărit în adunare generală, ca şi anul viitor să însămânţăm pe o suprafaţă de 25 hectare po­rumb în cuiburi aşezate în pă­trat, iar pe o suprafaţă de 5 hectare să însămânţăm griu în rânduri încrucişate. Recunoscând faptul că lucrând cu tractoarele S.M.T. a au realizat producţii miult mai bune ca înainte, am hotărât ca acolo u­nde terenul permite, să folosim maşinile stă­tutei. Cât priveşte sprijinul din afară, putem spune că în ultimul timp l-am primit de fiecare dată. Tov. ing. Leonida Gruia, de la sfatul popular raional, se ocupă de mod special de noi. Imprumutîndu-ne cu bani de la stat, ne-am cumpărat două maşini de semănat grîu şi două maşini de semănat porumb. De asemenea am hotărit în aduna­rea generală să cumpărăm şi 50 de oi. Deocamdată, acestea vor constitui fondul de bază al în­tovărăşirii noastre. Munca comi­tetului de conducere se desfă­şoară şi lt direcţia primirii de noi familii în întovărăşire. Sînt familii de ţărani întovărăşiţi ca­re şi-au construit case noi, unii şi-au făcut fîntîni în curţi, a­lţii şi-au cumpărat vite. Ne-am convins că munca lao­laltă este spornică. Cu un lucru însă nu ne putem împăca: nu ne ajută președintele și secre­tarul sfatului popular. Tov. A­­lexandru Seiceanu, secretarul sfatului, în loc să ne sprijine concret, se amestecă în trebu­rile noastre fără a face ceva bun. Suntem­ siguri că prin spriji­nul partidului şi guvernului şi cu munca noastră spornică lao­laltă, ne vom dezvolta continuu din punct de vedere econom­ico­­organizatoric. Iosif Oprean, preşedinte al întovărăşirii agricole „Fla­mura Roşie“, comuna Las­­lăul Mare, raionul Tirnă­­verii; A. Păiş, secrettar al întovărășirii; Gh. Oanea, secretar al organizației de bază. Nr. 3 HW to­fia credincios al poporului sovietic 20 de ani de la asasinarea lui S. M. Kirov Se împlinesc astăzi 20 de ani de la asasinarea mişelească de către duş­manii poporului, a eminentului om de stat, fruntaş de seamă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Ser­­ghei Mironov­ici Kirov. Serghei Mironovici Kirov (Kosirk­ov) s-a născut în anul 1886 în oraşul Ur­­jum, gubernia Vi­task (azi regiunea Ki­rov). Ca fiu al unor oameni săraci, el a cunoscut de mic nevoile şi mizeria în care trăiau masele largi de mun­citori şi ţărani. Rămas fără părinţi la etatea de 14 ani, Kirov reuşeşte cu mari greutăţi să termine gimnaziul din oraşul natal şi datorită calităţilor lui exceptiv,nvte este trimis să urmeze mai departe şcoala inferioară de mecanică şi tehnică din Kazan. Nici viaţa grea de mizerie, nici fap­tul că era ameninţat zilnic cu exclude­rea din şcoală pentru neplata taxelor, nu l-au făcut pe Kirov să se retragă de la învăţătură. Ba din contră, el dă dovadă de o înzecită voinţă de a munci şi învăţa. In acest timp el învaţă să urască pe duşman şi înţelege cine este adevăratul său prieten. La etatea de 15 ani, îi timp ce era în şcoală, Kirov întră în rîndurile luptătorilor revolu­ţionari. Oraşul natal al lui Kirov, Urjum, era unul din locurile unde guvernul ţarist deporta revoluţionari. In timpul vacan­ţei de vară el se întîlneşte cu deportaţii politici, de la care capătă li­ter­a­tură revoluţionară, capătă „Iskra** leninistă. Primând sarcini de la deportaţi, el ti­păreşte cu ajutorul unui hectograf fă­cut de el, manifeste revoluţionare pe care le împrăştie în tot oraşul. Devenind la etatea de 18 ani mem­bru al unui cerc ilegal bolşevic, Kirov acordă de la început o atenţie deose­bită studiului operelor marxiste şi în special lucrărilor lui Lenin din acea perioadă. Încă de la prima revoluţie rusă (1905), Kirov se află în primele rîn­­duri ale luptătorilor din Tomsk. In a­­cest timp el scrie şi răspîndeşte mani­feste bolşevice, duce la îndeplinire fără rezerve toate sarcinile partidului. In ziua de 2 februarie 1905, în urma unei adunări, Kirov este arestat, dar sub presiunea maselor revoluţionare, poliţia este nevoită să-l pună în libertate. înainte de revoluţia din Octombrie, Ki­rov este arestat şi judecat de mai multe ori, dar reuşeşte totuşi să scape. El face în acest timp 2 ani de închi­soare la Tomsk. Marea Revoluţie Socialistă din Oc­tombrie îl găseşte pe Kirov în primele rînduri ale muncitorilor şi soldaţilor din VladK­aucaz. După reuşita revoluţiei el desfăşoară o activitate intensă pentru unirea tuturor partidelor ameninţate de contrarevoluţie, creînd „blocul socia­­list‘‘ al cărui conducător este ales. Figura luminoasă a lui S. M. Kirov i-a însufleţit pe muncitorii şi ţăranii tinerelor republici sovietice, in lupta lor împotriva intervenţioniş­tilor şi a con­trarevoluţionarilor de tot felul. In frun­tea comitetului militaro-revoluţilonar, dînd dovadă de a fi un eminent condu­cător politic şi im iscusit strateg mi­litar, Kirov trans­formă apărarea As­trahanului într-o e­­popee eroică. Spiritul de abne­gaţie, dorinţa de a învinge cit mai re­pede pe duşman, în­­­­deplinirea fără şo­văire a tuturor di­rectivelor partidului, iată numai cîteva din trăsăturile ca­racteristice ale lui S. M. Kirov. Vor­bind în faţa confe­rinţei orăşeneşti a partidului din As­trahan, Kirov ară­ta. .. Atîta timp cit în regiunea As­trahan va trăi un singur comunist, gu­rile fluviului Volga sînt şi vor fi sovie­­tice**. Răspunzînd cu în­flăcărare acestei chemări, tot mai mulţi muncitori se alăturau Armatei Roşii, dînd lovituri ni­micitoare duşmanului. După victoria de la Astrahan şi Tariţîn, armata de sub conducerea lui Kirov se îndreaptă spre Azerbaidjan, eliberîndu-l de sub in­­tervenţionişti. Discipol credincios al învăţăturii marxist-leniniste, S. M. Kirov îşi des­făşoară întreaga sa activitate în slujba înfloririi patriei sovietice, în slujba poporului sovietic. Mai întîi în calita­tea de conducător al organizaţiei din Leningrad a partidului, iar mai tirziu ca membru în Biroul Politic şi ca se­cretar al C.C. al P.C.U.S., Kirov dă o atenţie deosebită dezvoltării industriei de apărare a Uniunii Sovietice. El arată că creşterea fascismului în Germania reprezintă un pericol pentru întreaga Europă şi în primul rînd pentru Uniu­nea Sovietică, întreaga activitate a lui S. M. Kirov este un exemplu strălucit de îmbinare a teoriei revoluţionare cu practica re­voluţionară. Sorbind din nesecata învă­ţătură marxis leninistă, Kirov a învă­ţat cum trebuie conduse masele în lupta pentru nimicirea tuturor duşma­ni­lor, pentru construirea unei vieţi fe­ricite. Toată activitatea lui Kirov a fost privită cu ură de duşman şi la 1 de­cembrie 1934 viaţa strălucită a unuia dintre cei mai iubiţi fii ai poporului so­vietic a fost curmată de glonţul unei slugi mîrşave fascistă. Oamenii muncii din patria noastră, a­­lături de poporul sovietic, sînt mîndri că păşesc astăzi pe calea pe care a mers S. M. Kirov. Cauza pentru care a căzut Kirov este o cauză dreapta şi ea va lumina calea tuturor popoarelor pentru o viaţă mai bună, pentru feri­cire și pace. IN AJUTORUL ACTIVISTULUI DE PARTID .Despre principiile de bază ale muncii de partid“ Editura de stat pentru literatură politică Apărută in colecţia „In ajuto­rul activistului de partid“, bro­şura este de un real folos pentru activiştii de partid, deoarece ea explică pe larg normele statutare cuprinse în proiectul Statutului modificat al Partidului Muncito­resc Român, punind la îndemâna acestora un material scris sim­plu, care să-i ajute în înţelege­rea principiilor de bază ale mun­cii de partid. Broşura arată in ce constă cen­tralismul democratic — principiu leninist călăuzitor al structurii organizatorice a P.M.R. — sub­liniază obligativitatea respectării prevederilor statutare de către toţi membrii de partid, indife­rent de funcţii şi de meritele lor, demonstrează că apărarea unită­ţii şi purităţii rinduriilor partidu­lui este o datorie sfântă a mem­brilor de partid. Problema condu­cerii colective este subliniată cu deosebită tărie în proiectul Sta­tutului modificat al P.M.R., ea constituind principiul suprem al conducerii de partid. Broșura subliniază necesitatea Întăririi și folosirii cu curaj de către­ între­gul partid a armei criticii şi auto­criticii in vederea întăririi conti­nue a combativităţii organizaţii­lor de partid şi comuniştilor îm­potriva greşelilor, a lipsurilor şi denaturărilor in muncă. Mai de­parte, este scoasă în evidenţă În­semnătatea participării tuturor membrilor de partid şi candida­ţilor de partid la munca de partid pentru a asigura rolul conducă­tor al P.M.R. în lupta pentru con­struirea socialismului şi înflori­rea democraţiei populare în Re­publica Populară Română.

Next