Drum Nou, martie 1959 (Anul 16, nr. 4413-4438)
1959-03-01 / nr. 4413
Pag. 8. DRUM NOU Aictvitatea artistică de amatori în domeniul artelor plastice Activitatea artiştilor plastici amatori reprezintă un fenomen nou in procesul revoluţiei culturale din ţara noastră, proces menit să contribuie activ, pe plan social şi politic, la promovarea ideilor înaintate ale epocii in conştiinţa oamenilor, la educarea gustului lor artistic. In majoritatea lor, amatorii de artă plastică sunt oameni ai muncii, de virste şi formaţii intelectuale diferite, veniţi în cercurile de amatori din cele mai diverse sectoare de activitate. Desfăşurindu-şi activitatea la locul de producţie, artiştii amatori oglindesc în primul rind procesul producţiei sau munca în unitatea respectivă. In uzine şi fabrici, pe şantierele de construcţie, in gospodăriile agricole colective, la casele de cultură, cluburile sindicale etcei vin în contact nemijlocit cu oamenii muncii, le cunosc mult mai îndeaproape viaţa, gusturile şi cerinţele spirituale, faptele şi realizările, ca şi acele rămîneri în urmă, pe care arta lor trebuie să le combată. Munca lor nu se limitează însă numai la realizarea unor lucrări de pictură, grafică şi sculptură în vederea expoziţiilor. Ei îşi dovedesc tot atit de bine talentul lor in executarea artistică a gazetelor de perete, fotomontajelor, lozincilor, desenelor satirice şi caricaturilor, panourilor decorative etc. Cu începutul anului 1059 Casa regională a creaţiei populare, la îndrumarea Comitetului regional de partid a luat o serie întreagă de măsuri pentru a crea amatorilor artişti plastici condiţiile necesare pentru dezvoltarea lor. Pe Ungă casele raionale de cultură din oraşele Stalin, Sibiu, Sighişoara, Timăveni şi Făgăraş, au luat fiinţă cercuri de artă plastică de amatori, care la fel ca şi secţiile de artă plastică din şcolile populare de artă activează după un program analitic de învăţământ sub conducerea şi îndrumarea directă a instructorilor calificaţi, membri ai Uniunii Artiştilor Plastici. Prin aplicarea dispoziţiilor Ministerului învăţămîntului şi Culturii, care prevăd printre altele şi ţinerea expoziţiilor bienale de artă plastică de amatori, activitatea cercurilor ■ plastice a luat un mare avînt. In vara anului 1958, Casa regională a creaţiei populare a organizat la Sighişoara un seminar de 7 zile pentru 30 amatori plastici fruntaşi din regiunea noastră, in vederea pregătirii temeinice a expoziţiei bienale. Realizările cele mai de seamă din această expoziţie dovedesc că munca rodnică depusă de-a lungul a numai trei trimestre, de cind a început o activitate metodică de organizare, a avut rezultate îmbucurătoare. Expoziţia regională din Oraşul Stalin a fost precedată de 8 expoziţii organizate in perioada 15 septembrie — 25 septembrie 1958, în mai toate centrele de raioane. La aceste 8 expoziţii au participat 327 creatori amatori, cu aproape 1000 lucrări de artă plastică (pictură, grafică, sculptură, scenografie, artă decorativă aplicată). Strădania artiştilor amatori a fost răsplătită din plin, căci expoziţiile raionale, precum şi cea regională, au fost vizionate de circa 20 000 de oameni ai muncii. Cele mai valoroase lucrări din expoziţia regională au fost premiate, un număr de 35 artişti amatori primind premii şi menţiuni. La faza republicană din Bucureşti, in decembrie 1958, regiunea noastră a fost reprezentată cu 42 lucrări valoroase. Dintre artiştii amatori care s-au prezentat cu cele mai bune lucrări de pictură şi grafica cităm pe tov. Iordăchescu Viorica (Sibiu), Kelente Zsold (Mediaş), Low Wilhelm (Sighişoara), Capătă Mircea (Făgăraş), Klement Béla, Flubecher Winfrid, Marin Vasile, Ungureanu Gabriela, Matei Nicolae, Richter Gisela, Kerschner Wieland ş.a. (Oraşul Stalin). Cu lucrări de sculptură s-au evidenţiat Majtenyi Zoltan (Timăveni), Kudelasz Kalman şi Kudelasz Eduard (Sighişoara), Dobrescu Titus şi Radu Puşcariu (Oraşul Stalin). In ceea ce priveşte orientarea tematică a lucrărilor, expoziţia a scos la iveală însă şi unele deficienţe. S-a constatat la multe lucrări lipsa de conţinut, tematică restrânsă, ruperea de actualitate. Neglijarea acestor probleme de către instructorii cercurilor de artă plastică sau a profesorilor şcolilor populare de artă, îi poate rupe pe unii amatori de sarcina de bază, ca arta lor să oglindească fenomenele cele mai semnificative ale vieţii noastre şi i-ar putea face să alunece spre un peisagism steril, spre o artă intimista. Izo-Tindu-se astfel de efortul creator al poporului. De aceea îndrumarea şi instruirea artiştilor amatori in cercurile de artă plastică şi la şcolile populare de artă trebuie să fie făcută astfel, incit ca viitoarele expoziţii să aibă preponderenţă compoziţiile şi portretul, reprezentînd pe oamenii înaintaţi ai epocii noastre, pe fruntaşii în întrecerea socialistă, pe inovatori şi raţionalizatori şi in general pe acei care prin munca lor neprecupeţită grăbesc procesul de transformare socialistă a ţării noastre. In această direcţie e de dorit ca tot mai mulţi membri ai Uniunii Artiştilor Plastici — artişti şi critici — să aducă o contribuţie mai activă in munca de instruire şi îndrumare a amatorilor plastici, la efortul lor comun de a îmbogăţi creaţia plastică şi populară. A contribui la opera de culturalizare şi de educare a maselor prin mijlocirea artei este o datorie de onoare a oricărui artist al vremii noastre. Avem însă şi artişti profesionişti — din fericire puţini la număr — care nu sunt exemple bune pentru amatori, atit în privinţa oglindirii actualităţii în lucrările lor, cit şi in privinţa ,,manierei“ de lucru, uneori abstracte, alteori de-a dreptul infantile. Ar fi de dorit ca cluburile sindicale din instituţii şi uzine mari să se ocupe mai mult de această latură a mişcării artistice de amatori, creînd posibilităţi din ce în ce mai bune oamenilor muncii talentaţi să-şi îmbunătăţească cunoştinţele teoretice şi practice prin cercuri bine organizate. De exemplu, la uzinele de tractoare „Ernst Thalmann“ din Oraşul Stalin, cu toate insistenţele forurilor competente nici pină astăzi nu funcţionează cercul de artă plastică, iar persoanele care răspund de munca culturală in uzină tratează această problemă cu indiferenţă. Casele raionale şi orăşeneşti de cultură sînt de asemenea chemate, să sprijine mai mult acţiunile artiştilor plastici amatori, ajutîndu-i şi îndrumîndu-i în funcţionarea cercurilor Cu aceste măsuri vom ridica nivelul măiestriei artistice a creatorilor plastici amatori, făcind să crească eficienţa educativă a creaţiilor acestora. GÜNTHER ZEIDES, metodist la Casa regională a creaţiei populare Nr. 441. TOVARĂŞELE noastre de muncă Peste 40 la sută din efectivul sectorului rulmenţi al uzinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin sunt femei, strungar, rectificator, forjor sau presor, călitor, lăcătuş sau funcţionară ele depun o muncă însufleţită, se întrec cu meseriaşii bărbaţi în realizarea planului. Nu există acţiune la care să nu participe tovarăşele noastre de muncă, la care să nu-şi aducă contribuţia lor, 39 dintre ele fiind puntaşe confirmate şi reconfirmate în producţie. Tovarăşele Vilma Fehér, Rozalia Kelemen, Aneta Popa, Paraschiva Rauluc, Aurica Iordache, Iulia Cernican, Maria Şuşoaica şi Saveta Toma, poartă încă din anii 1950 şi 1957 titlul de fruntaşă in producţie. Faima echipei de presori la cald, compusă din tovarăşele Olimpia Mihăilescu, Olga Bumbaru şi Elena Sandicopol a trecut de mult cadrul sectorului. Lună de lună această echipă işi depăşeşte sarcinile de plan şi angajamentul luat. E anul economiilor. A economisi înseamnă şi a gospodări bine, iar tovarăşele noastre de muncă sunt bune gospodine nu numai acasă, dar şi la locurile de muncă. Echipa tov. Olimpia Mihăilescu s-a angajat să realizeze In acest an economii de 6.080 kg. oţel din capete de bară. In primele două luni ele au contabilizat peste 1.000 kg oţel economisit. Presoarele atelierului 922 au economisit in 1958 zeci de tone de tablă dublu decapată. Si in acest an ele s-au încadrat in lupta pentru economii, angajându-se să confecţioneze din deşeuri 600.000 bucăţi colivii pentru rulmenţi. Zi de zi cresc economiile atelierului. Cipa e mare, dar voinţa presoarelor, printre care amintim pe candidatele de partid Eva Neagu Georgeta Bătrineanu, pe arta ştefes şi Elisabeta Dani, va învinge toate greutăţile şi va duce la îndeplinire angajamentul luat. Pină in prezent 200.000 de colivii au şi fost confecţionate din economii. Pentru a da viaţă sarcinilor ce reies din hotărirea Conferinţei regionale de partid, luptă strungăriţele Maria Costea, Victoria Cristea, Fana Reimer, Ecaterina Bucureşteanu, Floarea Bărbuş, Maria Drăguşel, Silvia Indrea, Floarea Ignat, Ana Pituţ, Berta Csog şi altele, care s-au angajat să economisească cu mai multe pastile india şi cuţite de strunjit. Economii şi depăşirea sarcinilor de plan şi-au propus să realizeze şi tov. Elena Panov, Ana Posea, Stana Graur şi Daban Elena. Snopi de scintei aruncă in rotaţia lor pietrele de rectificat. Rectificatoarele Maria Eşanu, Maria Tîrcolea, Terezea Beck, Ruxandra Bobenchi, Iuliana Tudoran, Florica Bogdan, Joiţa Dumitran, Ecaterina Schuster, Maria Slăniceanu, Aurica Onofrei, Dumita Tudor şi multe altele, supraveghează cu atenţie munca maşinilor de rectificat, le alimentează din timp în timp cu inele sau alte piese, ca să dea patriei tot mai multe produse şi de o calitate ireproşabilă. Aceeaşi rivnă depun în munca lor şi rectificatoarele de la bile şi role. Părăsind atelierele după cele 8 ore de lucru, tovarăşele Elena Păun, Ana Şuleanu, Ruxandra Zeamă, Rozalia Matis, Sigrid Weber Ana Şomai, Ecaterina Adorchiţei, Miluţa Cojan, Maria Sabău, Virginia Ciorăscu, Maria Buştiuc şi colegele lor au satisfacţia datoriei îndeplinite conştiincios. In toate meseriile femeile se străduiesc să contribuie prin munca lor la realizarea sarcinilor de plan, la înflorirea patriei. Tov. Matilda Gherase este gravoare. Elena Căţănaş şi Tereza Bod magazinere, Agneta Antal şi Maria Nădejde cătătoare, Victoria Brotea, Ana Lenghel, Magdalena Birsan şi Ana Vasiliu manipulante de materiale, Maria Şuşotea şi Emilie Liess asamblatoare de rulmenţi, toate sunt fruntaşe in muncă, cu care ne mindrim. Pe lingă cele numite mai sus, alte seci şi sute de femei din uzină işi fac datoria conştiincios, işi aduc contribuţia la construirea societăţii socialiste Admirabile sunt exemplele date de femei atit la locurile de muncă, cit şi in afara uzinei latăle cum se îndreaptă cu paşi grăbiţi, după cele opt ore de lucru, spre institute sau spre şcolile medii, ca să-şi completeze cunoştinţele teoretice şi culturale. Peste 20 de tinere din cadrul fabricii de rulmenţi urmează cursuri serale sau fără frecvenţă. Tinerele Maria Olteanu şi Lidia Duca sunt înscrise la Institutul politehnic, Anica Comşa, stela Bileanu, Victoria Matei, ştefania Constantin, Erica Atiami, Elisabeta Bodog, Valentina Cernevschi şi altele frecventează liceul seral. Să nu închidem acest mic articol fără a arăta că t nerele Eva Piştea şi Sonia Cimpeanu fac încercări promiţătoare in literatură. GENADT DAVID, coresp. La şcoala adevărului în urma participării active la învăţămîntul ideologic, tot mai intens rate efortul cadrelor didactice pentru transmiterea temeinică a cunoştinţelor ştiinţifice şi formarea la elevi a convingerilor materialiste despre natură şi societate. Adevărul este prezentat în fiecare clasă şi la fiecare obiect în forma accesibilităţii optime şi a specificului materiei respective. Iată unul din multele exemple: Sîntem în clasa V-a a şcolii de 7 ani din oraşul Săcele, raionul Godlea. Elevii au răspuns bine la lecţia de geografie. Familiarizaţi cu harta lumii, ei au putut să arate cu uşurinţă lanţurile munţilor de încreţire de pe glob, principalele zone vulcanice alpămîntuîui şi să înşire forţele externe şi interne care activează asupra scoarţei pămntului. Ei ştiu să explice cauzele reale ale cutremurelor, amintind cu un zîmbet ironic concepţia oamenilor lipsiţi de luminile ştiinţei, care în trecut au acceptat explicaţia mistică a mîniei zeilor. Cînd descriu dunele de nisip, ai impresia că aceşti copii s-au jucat printre ele de-a v-aţi ascunselea. Secretul se lămureşte imediat „Pozele colorate pe care ni le-aţi arătat era trecută (e vorba de cele din cartea „Sahara de neuitat“ a lui Richter, ne lămureşte apoi profesoara) sunt ca grămezile de zăpadă pecîmpul viscolit dincolo de linia ferată, iar cele mari necolorate, ca dealul sub care e şcoala noastră“, zice un elev care a înviorat prin imaginaţie ilustraţiile prezentate de profesoari. Tov. profesoară Platoş Ştefania face trecerea la lecţia nouă în mod firesc, cu măiestrie pedagogică şi dicţiune perfectă, recapitulînd învelişurile învăţate ale pămîntului. Făcîndu-i pe elevi să constate că numai despre plante şi animale nu s-a vorbit încă, îşi propune să le predea acest înveliş, care se numeşte biosferă. Deşi biosfera ar îmbrăca pămîntul doar cu un strat de 5 mm, dacă în mod teoretic s-ar însuma părţile sale componente, totuşi importanţa ei este decisivă nu în raport cu dimensiunile, ci cu sensul său pentru existenţă în general şi viaţa omului în special Dar viaţa pe pămînt nu a avut formele actuale dintru început, cum consideră concepţia creaţionistă idealistă. Conform acestei concepţii neştiinţifice formele existente de plante şi animale au fost create de forţe suprapămîntene, în tipare neschimbate. Că nu este aşa, profesoara nu se mulţumeşte a face simple afirmaţii. Ea se serveşte de plante care arată animale din timpuri preistorice, azi dispărute, prezintă figuri sugestive din peşterile unde au locuit primii oameni (folosind în acest sens cartea Elisabetei Hartenstein „Milenii într-o zi14) demonstrează evoluţia naturală a vieţii în funcţie de modificările climei şi ale scoarţei terestre. Chiar omul este un produs al evoluţiei, descinzînd din maimuţă. Şi teza aceasta darwiniană, tov. Platos o expune cu convingere şi probe. Arată cum vertebrele terminale ale şirii spinării, care la om s-au atrofiat, păstrează urmele cozii de odinioară. Schimbarea în natură e atestată şi de evoluţia societăţii umane, pe epoci istorice. Cum s-a răspîndit însă viaţa pe întreg pămîntul ? In special vegetaţia ? Intrebăril întîlnesc ochişorii miraţi ai copiilor care urmăresc lecţia cu atenţie încordată şi-şi primesc răspunsul firesc şi fără posibilitate de îndoială. Păsările iau pe ciocul lor sau pe picioare seminţele de plante pe care le răspîndiac pe unde zboară. Vîntul spulberă la mari depărtări fructe, seminţe şi chiar plante întregi. Apele curgătoare duc fructele la distanţe de nebănuit şi o nucă de cocos zvîrlită de apă pe o insulă pustie poate da naştere cu timpul la o pădure de palmieri. Dar «ai există un factor de răspîndire a plantelor şi animalelor, în mod conştant. Acesta este omul. Se amintesc succesele oamenilor sovietici care au adaptat plantele la orice nuanţe climaterice ale patriei lor, astfel îneît azi se pot planta legume şi dincolo de cercul polar. In treacăt se prezintă istoria răspîndirii arborelui de cauciuc din Brazilia în Africa şi Malaezia1, a porumbului, vaniliei şi cafelei din America în alte continente etc. Omul a contribuit la răspîndirea nu numai a florei, ci şi a faunei. Animalele s-au răspîndit pe sol şi singure, căutîndu-şi hrana în alte locuri cind o terminau într-o zonă. Dar omul a domesticit unele animale şi le-a îngrijit în folosul său, adaptîrsdu-le la noi condiţii de hrană şi de climă. Au fost şi animale care şi-au găsit pieirea din cauza omului ce le-a vînat fără cruţare. Aşa a fost zimbrul la noi şi bourul pieilor roşii, pe care albii cuceritori l-au distrus din lăcomia pentru pielea şi carnea lui. Se înşiră la încheierea lecţiei zonele principale ale climei, care joacă iarăşi un rol important în răspândirea florei şi faunei terestre, dar care vor fi adîncite în ora următoare. Fixarea cunoştinţelor predate se face cu multă uşurinţă, elevii întrecînduse care mai de care să răspundă la lecţia ce le-a lămurit atîtea lucruri importante, intr-o formă convingătoare. Predîndu-le lecţiile în chip atrăgător, cu toată dăruirea de rine şi pasiune pentru adevăr, servindu-se de planşe sugestive şi albume tematice alcătuite de dînsa, tov. Platoş a făcut elevii contemporani cu victoriile cele mai noi ale adevărului asupra superstiţiilor, misticismului şi obscurantismului. Prof. S. PETRONIUS LECTURI din opera maestrului M. Sadoveanu Odată cu venirea iernii, cercurile de citit din Feldioara, raionul Codlea şi-au îmbogăţit activitatea. Ţăranii muncitori au acum posibilitatea să cunoască minunatele opere ale scriitorilor noştri clasici şi contemporani. De o desebită preţuire se bucură în aceste cercuri de citit opera marelui nostru scriitor Mihail Sadoveanu. În zilele trecute, la locuinţa tov. Zitna Taus s-au adunat mai multe ţărănci muncitoare. Tov. învăţătoare Irimescu Ana le-a citit fragmente din romanele „Fraţii Jder“ şi „Neamul Şoimareştilor“ care au impresionat în mod deosebit pe auditoare. Paginile emoţionate din trecutul de luptă al poporului nostru, au constituit un prilej în plus pentru a se convinge de viaţa nouă, minunată, pe care oamenii muncii din patria noastră o clădesc sub conducerea partidului. TAUS Z., coresp.