Drum Nou, martie 1959 (Anul 16, nr. 4413-4438)

1959-03-01 / nr. 4413

Pag. 8. DRUM NOU Aictvitatea artistică de­ amato­ri în domeniul artelor plastice Activitatea artiştilor plastici amatori reprezintă un fenomen nou in procesul revoluţiei cul­turale din ţara noastră, proces menit să contribuie activ, pe plan social şi politic, la promo­varea ideilor înaintate ale epo­cii in conştiinţa oamenilor, la educarea gustului lor artistic. In majoritatea lor, amatorii de artă plastică sunt oameni ai muncii, de virste şi formaţii in­telectuale diferite, veniţi în cercurile de amatori din cele mai diverse sectoare de activi­tate. Desfăşurindu-şi activitatea la locul de producţie, artiştii ama­tori oglindesc în primul rind procesul producţiei sau mun­ca în unitatea respectivă. In uzine şi fabrici, pe şantierele de construcţie, in gospodăriile a­­gricole colective, la casele de cultură, cluburile sindicale etc­­ei vin în contact nemijlocit cu oamenii muncii, le cunosc mult mai îndeaproape viaţa, gustu­rile şi cerinţele spirituale, fap­tele şi realizările, ca şi acele rămîneri în urmă, pe care arta lor trebuie să le combată. Munca lor nu se limitează în­să numai la realizarea unor lu­crări de pictură, grafică şi sculptură în vederea expoziţii­lor. Ei îşi dovedesc tot atit de bine talentul lor in executarea artistică a gazetelor de perete, fotomontajelor, lozincilor, dese­nelor satirice şi caricaturilor, panourilor decorative etc. Cu începutul anului 1059 Casa regională a creaţiei popu­lare, la îndrumarea Comitetu­lui regional de partid a luat o serie întreagă de măsuri pen­tru a crea amatorilor artişti plastici condiţiile necesare pen­tru dezvoltarea lor. Pe Ungă casele raionale de cultură din oraşele Stalin, Sibiu, Sighişoa­ra, Timăveni şi Făgăraş, au luat fiinţă cercuri de artă plas­tică de amatori, care la fel ca şi secţiile de artă plastică din şcolile populare de artă acti­vează după un program analitic de învăţământ sub conducerea şi îndrumarea directă a instruc­torilor calificaţi, membri ai U­­niunii Artiştilor Plastici. Prin aplicarea dispoziţiilor Ministerului învăţămîntului şi Culturii, care prevăd printre­­ altele şi ţinerea expoziţiilor bienale de artă plastică de a­­matori, activitatea cercurilor ■ plastice a luat un mare avînt. In vara anului 1958, Casa re­gională a creaţiei populare a organizat la Sighişoara un se­minar de 7 zile pentru 30 ama­tori plastici fruntaşi din regiu­nea noastră, in vederea pregă­tirii temeinice a expoziţiei bienale. Realizările cele mai de seamă din această expoziţie dovedesc că munca rodnică depusă de-a lungul a numai trei trimestre, de cind a început o activitate metodică de organizare, a avut rezultate îmbucurătoare. Expoziţia regională din Ora­şul Stalin a fost precedată de 8 expoziţii organizate in pe­rioada 15 septembrie — 25 sep­tembrie 1958, în mai toate cen­trele de raioane. La aceste 8 expoziţii au participat 327 crea­tori amatori, cu aproape 1000 lucrări de artă plastică (pictură, grafică, sculptură, scenografie, artă decorativă aplicată). Stră­dania artiştilor amatori a fost răsplătită din plin, căci expo­ziţiile raionale, precum şi cea regională, au fost vizionate de circa 20 000 de oameni ai mun­cii. Cele mai valoroase lucrări din expoziţia regională au fost premiate, un număr de 35 ar­tişti amatori primind premii şi menţiuni. La faza republicană din Bucureşti, in decembrie 1958, regiunea noastră a fost reprezentată cu 42 lucrări va­loroase. Dintre artiştii amatori care s-au prezentat cu cele mai bu­ne lucrări de pictură şi grafica cităm pe tov. Iordăchescu Vio­rica (Sibiu), Kelente Zsold (Mediaş), Low Wilhelm (Sighi­şoara), Capătă Mircea (Făgă­raş), Klement Béla, Flubecher Winfrid, Marin Vasile, Ungu­­reanu Gabriela, Matei Nicolae, Richter Gisela, Kerschner Wie­land ş.a. (Oraşul Stalin). Cu lu­crări de sculptură s-au eviden­ţiat Majtenyi Zoltan (Timă­veni), Kudelasz Kalman şi Ku­­delasz Eduard (Sighişoara), Dobrescu Titus şi Radu Puşca­­riu (Oraşul Stalin). In ceea ce priveşte orientarea tematică a lucrărilor, expoziţia a scos la iveală însă şi unele de­ficienţe. S-a constatat la multe lucrări lipsa de conţinut, tema­tică restrânsă, ruperea de ac­tualitate. Neglijarea acestor probleme de către instructorii cercurilor de artă plastică sau a profesorilor şcolilor populare de artă, îi poate rupe pe unii amatori de sarcina de bază, ca arta lor să oglindească fenome­nele cele mai semnificative ale vieţii noastre şi i-ar putea face să alunece spre un peisagism steril, spre o artă intimista. Izo-Tindu-se astfel de efortul crea­tor al poporului. De aceea îndrumarea şi ins­truirea artiştilor amatori in cercurile de artă plastică şi la şcolile populare de artă trebuie să fie făcută astfel, incit ca viitoarele expoziţii să aibă pre­ponderenţă compoziţiile şi por­tretul, reprezentînd pe oamenii înaintaţi ai epocii noastre, pe fruntaşii în întrecerea socialis­tă, pe inovatori şi raţionalizatori şi in general pe acei care prin munca lor neprecupeţită gră­besc procesul de transformare socialistă a ţării noastre. In această direcţie e de dorit ca tot mai mulţi membri ai U­­niunii Artiştilor Plastici — ar­tişti şi critici — să aducă o contribuţie mai activă in mun­ca de instruire şi îndrumare a amatorilor plastici, la efortul lor comun de a îmbogăţi creaţia plastică şi populară. A contri­bui la opera de culturalizare şi de educare a maselor prin mij­locirea artei este o datorie de onoare a oricărui artist al vre­mii noastre. Avem însă şi ar­tişti profesionişti — din fericire puţini la număr — care nu sunt exemple bune pentru amatori, atit în privinţa oglindirii actua­lităţii în lucrările lor, cit şi in privinţa ,,manierei“ de lucru, uneori abstracte, alteori de-a dreptul infantile. Ar fi de dorit ca cluburile sindicale din instituţii şi uzine mari să se ocupe mai mult de această latură a mişcării artis­tice de amatori, creînd posibi­lităţi din ce în ce mai bune oamenilor muncii talentaţi să-şi îmbunătăţească cunoştinţele te­oretice şi practice prin cercuri bine organizate. De exemplu, la uzinele de tractoare „Ernst Thalmann“ din Oraşul Stalin, cu toate insistenţele forurilor competente nici pină astăzi nu funcţionează cercul de artă plastică, iar persoanele care răspund de munca culturală in uzină tratează această proble­mă cu indiferenţă. Casele raionale şi orăşeneşti de cultură sînt de asemenea chemate, să sprijine mai mult acţiunile artiştilor plastici a­­matori, ajutîndu-i şi îndrumîn­­du-i în funcţionarea cercurilor Cu aceste măsuri vom ridica nivelul măiestriei artistice a creatorilor plastici amatori, fă­­cind să crească eficienţa edu­cativă a creaţiilor acestora. GÜNTHER ZEIDES, metodist la Casa regională a creaţiei populare Nr. 441. TOVARĂŞELE noastre de muncă Peste 40 la sută din efec­tivul sectorului rulmenţi al u­­zinelor „Steagul Roşu“ din Oraşul Stalin sunt femei, strun­gar, rectificator, forjor sau presor, călitor, lăcătuş sau funcţionară ele depun o muncă însufleţită, se întrec cu mese­riaşii bărbaţi în realizarea pla­nului. Nu există acţiune la care să nu participe tovarăşele noastre de muncă, la care să nu-şi aducă contribuţia lor, 3­9 dintre ele fiind punt­aş­e con­firmate şi reconfirmate în producţie. Tovarăşele Vilma Fehér, Ro­zalia Kelemen, Aneta Popa, Paraschiva Rauluc, Aurica Ior­­dache, Iulia Cernican, Maria Şuşoaica şi Saveta Toma, poar­tă încă din anii 1950 şi 1957 titlul de fruntaşă in producţie. Faima echipei de presori la cald, compusă din tovarăşele Olimpia Mihăilescu, Olga Bum­­baru şi Elena Sandicopol a tre­cut de mult cadrul sectorului. Lună de lună această echipă işi depăşeşte sarcinile de plan şi angajamentul luat. E anul economiilor. A economisi în­seamnă şi a gospodări bine, iar tovarăşele noastre de muncă sunt bune gospodine nu numai acasă, dar şi la locurile de muncă. Echipa tov. Olimpia Mihăilescu s-a angajat să reali­zeze In acest an economii de 6.080 kg. oţel din capete de bară. In primele două luni ele au contabilizat peste 1.000 kg oţel economisit. Presoarele atelierului 922 au economisit in 1958 zeci de tone de tablă dublu decapată. Si in acest an ele s-au încadrat in lupta pentru economii, anga­­jându-se să confecţioneze din deşeuri 600.000 bucăţi colivii pentru rulmenţi. Zi de zi cresc economiile atelierului. Cipa e mare, dar voinţa presoarelor, printre care amintim pe can­didatele de partid Eva Neagu Georgeta Bătrineanu, pe arta ştefes şi Elisabeta Dani, va învinge toate greutăţile şi va duce la îndeplinire anga­jamentul luat. Pină in prezent 200.000 de colivii au şi fost confecţionate din economii. Pentru a da viaţă sarcinilor ce reies din hotărirea Confe­rinţei regionale de partid, lup­tă strungăriţele Maria Costea, Victoria Cristea, Fana Reimer, Ecaterina Bucureşteanu, Floa­rea Bărbuş, Maria Drăguşel, Silvia Indrea, Floarea Ignat, Ana Pituţ, Berta Csog şi altele, care s-au angajat să econo­misească cu­ mai multe pastile india şi cuţite de strunjit. E­­conomii şi depăşirea sarcinilor de plan şi-au propus să reali­zeze şi tov. Elena Panov, Ana Posea, Stana Graur şi Daban Elena. Snopi de scintei aruncă in rotaţia lor pietrele de rectifi­cat. Rectificatoarele Maria E­­şanu, Maria Tîrcolea, Terezea Beck, Ruxandra Bobenchi, Iu­­liana Tudoran, Florica Bog­dan, Joiţa Dumitran, Ecaterina Schuster, Maria Slăniceanu, Aurica Onofrei, Dumita Tudor şi multe altele, supraveghează cu atenţie munca maşinilor de rectificat, le alimentează din timp în timp cu inele sau alte piese, ca să dea patriei tot mai multe produse şi de o ca­litate ireproşabilă. Aceeaşi riv­­nă depun în munca lor şi rec­tificatoarele de la bile şi role. Părăsind atelierele după cele 8 ore de lucru, tovarăşele Elena Păun, Ana Şuleanu, Ruxandra Zeamă, Rozalia Matis, Sigrid Weber Ana Şomai, Ecaterina Adorchiţei, Miluţa Cojan, Ma­ria Sab­ău, Virginia Ciorăscu, Maria Buştiuc şi colegele lor au satisfacţia datoriei înde­plinite conştiincios. In toate meseriile femeile se străduiesc să contribuie prin munca lor la realizarea sarci­nilor de plan, la înflorirea patriei. Tov. Matilda Gherase este gravoare. Elena Căţănaş şi Tereza Bod magazinere, Agneta Antal şi Maria Nădejde cătătoare, Victoria Brotea, Ana Lenghel, Magdalena Birsan şi Ana Vasiliu manipulante de materiale, Maria Şuşotea şi E­­milie Liess asamblatoare de rulmenţi, toate sunt fruntaşe in muncă, cu care ne mindrim. Pe lingă cele numite mai sus, alte seci şi sute de femei din uzină işi fac datoria conştiin­cios, işi aduc contribuţia la construirea societăţii socialiste Admirabile sunt exemplele date de femei atit la locurile de muncă, cit şi in afara uzinei lată­le cum se îndreaptă cu paşi grăbiţi, după cele opt ore de lucru, spre institute sau spre şcolile medii, ca să-şi completeze cunoştinţele teore­tice şi culturale. Peste 20 de tinere din cadrul fabricii de rulmenţi urmează cursuri se­rale sau fără frecvenţă. Tine­rele Maria Olteanu şi Lidia Duca sunt înscrise la Institutul politehnic, Anica Comşa, ste­la Bileanu, Victoria Matei, ştefania Constantin, Erica A­ti­ami, Elisabeta Bodog, Valen­tina Cernevschi şi altele frec­ventează liceul seral. Să nu în­chidem acest mic articol fără a arăta că t nerele Eva Piştea şi Sonia Cimpeanu fac încer­cări promiţătoare in literatură. GENADT DAVID, coresp. La şcoala adevărului în urma participării active la în­­văţămîntul ideologic, tot mai intens rate efortul cadrelor didactice pentru transmiterea temeinică a cunoştinţe­lor ştiinţifice şi formarea la elevi a convingerilor materialiste despre natură şi societate. Adevărul este prezentat în fiecare clasă şi la­ fieca­re obiect în forma accesibilităţii op­time şi a specificului materiei res­pective. Iată unul din multele exem­ple: Sîntem în clasa V-a a şcolii de 7 ani din oraşul Săcele, raionul Godlea. Elevii au răspuns bine la lecţia de geografie. Familiarizaţi cu harta lumii, ei au putut să arate cu uşurinţă lanţurile munţilor de încre­­ţire de pe glob, principalele zone vulcanice al­­pămîntuîui şi să în­şire forţele externe şi interne care activează asupra scoarţei păm­ntului. Ei ştiu să explice cauzele reale ale cutremurelor, amintind cu un zîm­­bet ironic concepţia oamenilor lipsiţi de luminile ştiinţei, care în trecut au acceptat explicaţia mistică a mîniei zeilor. Cînd descriu dunele de nisip, ai impresia că aceşti copii s-au jucat printre ele de-a v-aţi ascunselea. Secretul se lămureşte imediat „Po­zele colorate pe care ni le-aţi ară­tat era trecută (e vorba de cele din cartea „Sahara de neuitat“ a lui Richter, ne lămureşte apoi profesoa­ra) sunt ca grămezile de zăpadă pe­­cîmpul viscolit dincolo de linia fe­rată, iar cele mari necolorate, ca dealul sub care e şcoala noastră“, zice un elev care a înviorat prin i­­maginaţie ilustraţiile prezentate de pro­fesoari. Tov. profesoară Platoş Ştefani­a face trecerea la lecţia nouă în mod firesc, cu măiestrie pedagogică şi dicţiune perfectă, recapitulînd înveli­şurile învăţate ale pămîntului. Fă­­cîndu-i pe elevi să constate că nu­mai despre plante şi animale nu s-a vorbit încă, îşi propune să le pre­dea acest înveliş, care se numeşte biosferă. Deşi biosfera ar îmbrăca pămîntul doar cu un strat de 5 mm, dacă în mod teoretic s-ar însuma părţile sale componente, totuşi importanţa ei este decisivă nu în raport cu di­mensiunile, ci cu sensul său pentru existenţă în general şi viaţa omu­lui în special Dar viaţa pe pămînt nu a avut for­mele actuale dintru început, cum consideră concepţia creaţionistă idealistă. Conform acestei concepţii neştiinţifice formele existente de plante şi animale au fost create de forţe supra­păm­întene, în tipare ne­schimbate. Că nu este aşa, profe­soara nu se mulţumeşte a face sim­ple afirmaţii. Ea se serveşte de plan­te care arată animale din timpuri preistorice, azi dispărute, prezintă figuri sugestive din peşterile unde au locuit primii oameni (folosind în acest sens cartea Elisabetei Harten­stein „Milenii într-o zi14) demon­strează evoluţia naturală a vieţii în funcţie de modificările climei şi ale scoarţei terestre. Chiar omul este un produs al evoluţiei, descinzînd din maimuţă. Şi teza aceasta darwinia­­nă, tov. Platos o expune cu convin­gere şi probe. Arată cum vertebrele terminale ale şirii spinării, care la om s-au atrofiat, păstrează urmele cozii de odinioară. Schimbarea în natură e atestată şi de evoluţia so­cietăţii umane, pe epoci istori­ce. Cum s-a răspîn­­dit însă viaţa pe întreg pămîntul ? In special vege­taţia ? Intrebăril întîlnesc ochişorii miraţi ai copiilor care urmăresc lec­ţia cu atenţie încordată şi-şi primesc răspunsul firesc şi fără posibilitate de îndoială. Păsările iau pe ciocul lor sau pe picioare seminţele de plante pe care le răspîndiac pe unde zboară. Vîntu­l spulberă la mari de­părtări fructe, seminţe şi chiar plan­te întregi. Apele curgătoare duc fruc­tele la distanţe de nebănuit şi o nucă de cocos zvîrlită de apă pe o insulă pustie poate da naştere cu timpul la o pădure de palmieri. Dar «­ai există un factor de răs­­pîndire a plantelor şi animalelor, în mod conştant. Acesta este omul. Se amintesc succesele oamenilor sovietici care au adaptat plantele la orice nuanţe climaterice ale pa­triei lor, astfel îneît azi se pot plan­ta legume şi dincolo de cercul po­lar. In treacăt se prezintă istoria răspîndirii arborelui de cauciuc din Brazilia în Africa şi Malaezia1, a po­rumbului, vaniliei şi cafelei din A­­merica în alte continente etc. Omul a contribuit la răspîndirea nu numai a florei, ci şi a faunei. Animalele s-au răspîndit pe sol şi singure, căutîndu-şi hrana în alte locuri cind o terminau într-o zonă. Dar omul a domesticit unele ani­male şi le-a îngrijit în folosul său, adaptîrsdu-le la noi condiţii de hra­nă şi de climă. Au fost şi animale care şi-au găsit pieirea din cauza omului ce le-a vînat fără cruţare. Aşa a fost zimbrul la noi şi bourul pieilor roşii, pe care albii cuceritori l-au distrus din lă­comia pentru pielea şi carnea lui. Se înşiră la încheierea lecţiei zo­nele principale ale climei, care joa­că iarăşi un rol important în răspân­direa florei şi faunei terestre, dar care vor fi adîncite în ora următoa­re. Fixarea cunoştinţelor predate se face cu multă uşurinţă, elevii în­­trecînduse care mai de care să răs­pundă la lecţia ce le-a lămurit atî­­tea lucruri importante, intr-o formă convingătoare. Predîndu-le lecţiile în chip atră­­gător, cu toată dăruirea de rine şi pasiune pentru adevăr, servindu-se de planşe sugestive şi albume tema­tice alcătuite de dînsa, tov. Platoş a făcut elevii contemporani cu victo­riile cele mai noi ale adevărului asupra superstiţiilor, misticismului şi obscurantismului. Prof. S. PETRONIUS LECTURI din opera maestrului M. Sadoveanu Odată cu venirea iernii, cercurile de citit din Feldioara, raionul Codlea şi-au îmbogăţit activitatea. Ţăranii muncitori au acum posibilitatea să cunoască minunatele opere ale scrii­torilor noştri clasici şi contempo­rani. De o desebită preţuire se bucu­ră în aceste cercuri de citit opera marelui nostru scriitor Mihail Sado­­veanu. În zilele trecute, la locuinţa tov. Zitna Taus s-au adunat mai multe ţărănci muncitoare. Tov. învăţătoare Irimescu Ana le-a citit fragmente din romanele „Fraţii Jder“ şi „Neamul Şoimareştilor“ care au impresionat în mod deosebit pe auditoare. Pagi­nile emoţionate din trecutul de luptă al poporului nostru, au con­stituit un prilej în plus pentru a se convinge de viaţa nouă, minunată, pe care oamenii muncii din patria noastră o clădesc sub conducerea partidului. TAUS Z., coresp.

Next