Drum Nou, iunie 1961 (Anul 18, nr. 5110-5135)

1961-06-01 / nr. 5110

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA ! nou ORGAN AL COMITETULUI REGIONAL PNRBMSOV ___________ȘI AL SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XVIII, Nr. 5110 ★ JOI, 1 IUNIE 1961 ★ 4 PAGINI, 20 BANI De Ziua copilului ■■■■■■■■■NBsaaBaniaanaBBBaaaBaBaaBaaaBaBBBBBaBaaaBaaaaaBEiaBavBBa'BMMaDaaaaBBaBBBBŞiiaanaaBa BBBBaBBBBBBflaaBBBaBBBBBaBaBBaBBa{XnBaaBBBBaaBnaBBBBBaaaBBBBaaBBBBfllfiBBBBBflBBBBBBBBBBBaaBflaBBa Zi întîi de iunie. Sărbătorim „florile vieţii" — copiii — a căror viaţă o vrem mereu mai luminoasă Şi plină de bucurii. Pentru viitorul fericit al co­piilor luptă cu ardoare oamenii de bu­nă credinţă de pretutindeni, zeci de milioane de părinţi care cu gingăşie şi răspundere călăuzesc paşii viitorilor cetăţeni. De vremile cînd în ţara noastră mii de copii se stingeau datorită condiţii­lor mizere de viaţă, nu ne desparte mul timp. Şi totuşi, ce deosebire fun­damentală. In 1938 abia 10.047 de născuţi vii au fost asistaţi în unităţile de ocrotire a sănătăţii. în acelaşi an 1938, din cei 10.047 copilaşi născuţi în unităţile de ocrotire a sănătăţii nu­mai 271 erau din mediul rural; 271, din sute de mii de copii născuţi în sate. In 1958, în ţara noastră s-au născut cu asistenţa din unităţile de ocrotire a sănătăţii 240.392 copii. Mărturii ale dragostei şi grijii cu care partidul veghează la creşterea şi educarea tinerei generaţii, le aflăm la tot pasul. In anul şcolar 1959—1960 numărul elevilor cuprinşi în învăţă­­mîntul de cultură generală a fost de peste 2.500.000, faţă de 1.600.000 în anul şcolar 1938—1939. Pentru dezvol­tarea învăţăm­întului de toate gradele, bugetul de stat pe anul 1961 prevede alocaţii de 4,155 miliarde Iei, adică cu 19,4 la sută mai mult decit în anul 1960. Numai în învăţămîntul preşcolar şi de cultură generală numărul copiilor şi elevilor este în acest ani cu circa 280.000 mai mare decit în anul şcolar 1959-1980. Incepînd cu anul 1960 s-a introdus gratuitatea completă a manualelor pen­tru toţi elevii de la clasa I-a pînă la clasa a VII-a inclusiv. Această măsură priveşte în medie anual 2.500.000 de elevi. Numai la noi în regiune, în anul ce a trecut, au fost construite peste o sută de noi săli de clasă, iar aproape 8.000 de pionieri şi şcolari şi-au petre­cut vacanţa în locurile cele mai pito­reşti. Numărul de grădiniţe din regiu­ne este mai mare de 600, cele aproape 100 case de naştere au o capacitate de peste 400 de paturi, iar în nenumăra­tele creşe şi cămine, mii şi mii de copii se bucură de o îngrijire deosebită. Şi asemenea exemple se pot da din orice colţ al patriei noastre, tocmai pentru că avem fericirea de a trăi in­tr-un stat socialist în care în centrul preocupărilor partidului şi statului stă creşterea neîntreruptă a bunăstării oa­menilor muncii, creşterea unui tineret viguros, cult şi cu înalte calităţi mo­rale. Cu totul alta este însă viaţa copii­lor celor ce muncesc din lumea capi­talului. Foametea şi bolile, munca in fabrici şi pe moşii, neştiinţa de carte seceră anual vieţile a sute de mii de copii,­­ condamnă milioane şi milioane de copii la o viaţă întunecată, de mi­zerie, răpindu-le copilăria. După o statistică a O.N.U., în Spania fran­­chistă 300.000 de copii sînt în afara şcolii, iar 100.000 trăiesc din cerşit. In întreaga lume, după cum comunica U.N.E.S.C.O., sînt 250.000.000 de copii care nu au posibilitatea să meargă la şcoală. In Grecia, Iran şi alte ţări capitaliste, sînt exploataţi în fabrici, cariere etc., fete şi băieţi care n-au împlinit încă nici 8—10 ani. Copiii noştri cresc viguroşi, încreză­tori în ziua de mîine, în viitorul lor şi­ al patriei în care, sub conducerea partidului, bunăstarea, belşugul, so­cialismul a învins. Minunate perspective deschid po­porului, tinerei noastre generaţii, isto­ricele Directive ale celui de-al III-Iea Congres al partidului, care, printre multe altele, a stabilit trecerea la ge­neralizarea, în următorii ani, a învăţă­­mîntului de 8 ani, lărgirea neîntrerup­tă a bazei materiale a învăţămîntului. La educarea viitorilor cetăţeni ai pa­triei concură şcoala, familia, organiza­ţia de pionieri sau U.T.M. cărora le revin sarcini de mare răspundere în creşterea unor tineri pătrunşi de pa­triotismul socialist şi internaţionalis­mul proletar, de o dragoste neţărmuri­tă faţă de popor şi partid, tineri culţi, cu înalte calităţi morale şi fizice, oa­meni capabili ca mîine să ridice edifi­ciul comunismului. La creşterea viitorilor constructori ai comunismului veghează întregul po­por, care priveşte cu răspundere edu­carea tinerei noastre generaţii şi pu­nerea tuturor aspiraţiilor sale pe un făgaş sănătos, constructiv, în slujba marilor idei ale păcii şi prieteniei din­tre popoare. Iată de ce fiecare dintre noi trebuie să simtă răspunderea faţă de propriul copil, de copilul întîlnit în parc, la teatru, în autobuz sau în tabăra pionierească, în excursie sau pe litoral. Acum este vîrsta cînd o vorbă înţeleaptă şi venită la timp poa­te rodi în inima cetăţeanului de mîine pe­ntru tot restul vieţii. Acum este vîrsta cînd putem sădi în sufletul co­pilului dragostea faţă de muncă şi faţă de avutul obştesc, respectul faţă de cei vîrstnici, spiritul colectiv, respec­tul reciproc. Şi, ca cetăţeni ai unui stat socialist, suntem­ datori să o facem. Zi întîi de iunie. Omenirea Serbează Ziua copilului, iar evenimentul este în mod firesc apropiat de simbolul po­rumbelului păcii. In jurul acestui bun de nepreţuit, oamenii de bună credin­ţă din cele patru zări fac un zid mare şi puternic, apărînd astfel pacea şi viaţa copiilor de pretutindeni. Omenirea, copiii — trebuie să tră­iască ! Vocile isterice ale instigatorilor la război trebuie reduse la tăcere, ca im­nul păcii să triumfe pe întreg pă­­mîntul. Copiii de pretutindeni, ca şi părinţii lor, au nevoie de linişte, de pace. înainte de termen Colectivul fabricii „Dezrobirea“ din Braşov munceşte cu elan în în­trecerea socialistă pentru a da pro­duse zaharoase mai multe şi de bu­nă calitate. Folosind din plin capacitatea de producţie a maşini­lor şi aplicind o serie de măsuri tehnico-organizatorice, sarcinile de plan la valoarea producţiei marfă pe luna mai s-au îndeplinit cu 4 zile înainte de termen. Ţinînd seama de cerinţele cum­părătorilor, colectivul fabricii a îmbogăţit numărul sortimentelor, dînd din cele 100 tone produse peste plan 70 tone sortimente de cioco­lată. In fruntea luptei pentru îmbună­tăţirea calităţii şi depăşirea sarcini­lor de plan se situează comunistele Kolozsi Maria, Borbat Ecaterina, Erdély Elza, muncitoarele Irimia Aurelia şi altele. Fruntaşii secţiei — m­îndria colectivului în cadrul întrecerii socialiste des­făşurată in turnătoria de fontă a u­­zinelor de tractoare „Ernst Thäl­mann“ din Braşov, brigăzile de pro­ducţie şi calitate obţin noi şi tot mai însemnate succese în producţie. Pe primele două decade ale lunii mai, brigada de calitate condusă de mie­zuitoarea comunistă Margareta Ta­­langă şi-a depăşit sarcinile de plan cu 25 la sută reducînd în acelaşi timp rebuturile cu 1,18 la sută. Au contribuit în mod deosebit la aceste realizări miezuitoarele Elena Drăghici, Vasilica Vasile, Maria Ne­­greanu, Nastasia Hulpe și altele. In pagina 2-a 1 IUNIE — Ziua internaţională a copilului COPIII - FLORILE VIETH COPILĂRIE FERICITA La fabrica Balanţa­ din Sibiu, în atelierul balanţe sermautonate, lucrează brigada de calitate nr. 3, condusa de Iov Lascu Gheorghe. Iată in clişeu o parte din membrii brigăzii discutind despre noul tip de taler de marfa. Da­torită acestui nou tip de trier, calitatea s-a îmbunătăţit iar preţul de cost s-a redus. Preşedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosit în Bucureşti Preşedintele Republicii Indonezia, dr. Sukarno, a sosit miercuri în Capitală, înaltul oaspete face o vizită de priete­nie în ţara noastră. Preşedintele Indoneziei este însoţit de miniştri şi alte persoane oficiale, de ziarişti. La ora 12, avionul cu care călăto­reşte preşedintele dr. Sukarno, escortat de avioane cu reacţie româneşti, şi-a făcut apariţia deasupra aeroportului Otopeni. Numeroşi bucureşteni au venit să salute pe înaltul oaspete. Pe aeroport erau arborate drapelele de stat ale R. P. Romíné şi Republicii Indonezia. Alături de portretele preşedintelui Re­publicii Indonezia, dr. Sukarho, şi pre­şedintelui Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Gheorghe Gheorghiu-Dej, era scrisă în limbile indoneziana şi româ­­nă urarea „Trăiască prietenia între poporul indonezian şi poporul român !“. In întîmpinarea preşedintelui dr. Sukarno pe aeroport se aflau tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Ro­míné, Gheorghe Apostol, prim-vicepre­şedinte al Consiliului de Miniştri, Şte­fan Voitec şi Avram Bunaciu, vicepre­şedinţi ai Consiliului de Stat, general de armată Leontin Sălăjan, ministrul Forţelor Armate, Corneliu Mănescu, ministrul Afacerilor Externe şi alte persoane oficiale. Au fost de faţă Sukrisno, ambasa­dorul Republicii Indonezia la Bucu­reşti şi membrii ambasadei, tineri in­donezieni care studiază în ţara noas­tră, precum şi Pavel Silard, ambasa­dorul R. P. Romíno la Djakarta. In aplauzele celor prezenţi, înaltul oas­pete a fost întîmpinat la coborîrea din avion de conducătorii statului nostru. Preşedintele dr. Sukarno se salută cordial cu tovarăşii Gheorghe Gheor­ghiu-Dej şi Ion Gheorghe­­Maurer. Comandantul gărzii de onoare ali­niate pe aeroport a prezentat raportul preşedintelui dr. Sukarno. Au fost in­ Miercuri după-amiază preşedintele Indoneziei, dr. Sukarno, împreună cu persoanele oficiale indoneziene care îl însoţesc, au făcut o vizită prin Bucureşti. înaltul oaspete a fost însoţit de tovarăşii Avram Bunaciu, vicepreşe­dinte al Consiliului de Stat al R. P. Româno, Ilie Murgulescu, ministrul învăţămîntului şi Culturii, Aurel Mălnăşan, adjunct al ministrului A­­facerilor Externe, Nicolae Bădescu, preşedintele Comitetului de Stat pen­tru construcţii, arhitectură şi siste­monate imnurile de stat ale Republicii Indonezia şi R. P. Române. Preşedintele dr. Sukarno, împreună cu tovarăşul Gheorgh­ie Gheorghiu-Dej, au trecut apoi în revistă garda de onoare. După ce oaspetelui i-au fost or­ien­tate persoanele oficiale venite în întîm­­pinarea sa, cei prezenţi au primit de­filarea gărzii de onoare. Un grup de pionieri au înconjurat pe înaltul oaspete şi persoanele care îl însoţesc, oferindu-le flori. Apoi, dr. Sukarno a luat foc în ma­şină, împreună cu tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer. Coloana de maşini, însoţită de o es­cortă de motociclişti, s-a îndreptat spre reşedinţa rezervată înaltului oas­pete. Pe traseu numeroşi bucureşteni au salutat pe preşedintele Indoneziei. matizare, Vasile Lixandru, vicepre­şedinte al Sfatului popular al Capi­talei şi alte persoane oficiale. După o plimbare prin noul cartier Floreasca, dr. Sukarno împreună cu persoanele care il însoţesc au vizitat sala Palatului R. P. Romíne. Arh. D. Farb, directorul Institutului „Pro­iect“ - Bucureşti a dat oaspeţilor ex­plicaţii. Dr. Sukarno şi persoanele care îl însoţesc au fost salutaţi călduros de numeroşi bucureşteni. Dineu oferit în cinstea oaspeţilor Preşedintele Consiliului de Stat al R. P. Romíné, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a oferit miercuri seara, la Palatul R. P. Romíné, un dineu în cinstea pre­şedintelui Republicii Indonezia, dr. Su­karno. Au luat parte miniştri şi alte per­soane oficiale indoneziene care înso­ţesc pe preşedintele Indoneziei în vi­zita pe care o face în ţara noastră. Au participat Ion Gheorghe Maurer, preşedintele Consiliului de Miniştri al R. P. Româno, Gheorghe Apostol, prim­­vicepreşedinte al Consiliului de Miniş­tri, Ştefan Voitec şi Avram Bu­naciu, vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat, general de armată Leontin Sălăjan, mi­nistrul Forţelor Armate, Corneliu Mă­nescu, ministrul Afacerilor Externe, mi­niştri şi alte persoane oficiale. Au luat parte de asemenea Sukrisno, ambasadorul Republicii Indonezia la Bucureşti, precum şi Pavel Silard, am­basadorul R. P. Romíne la Djakarta. In timpul dineului, preşedintele Con­siliului de Stat al R. P. Romîne, Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi preşedinte­le Republicii Indonezia, dr. Sukarno, au rostit toasturi. Dineul s-a desfăşurat într-o atmo­sferă cordială. (Agerpres) Desfâşurarea concursului „Iubiţi cartea“ La concursul „Iubiţi cartea din cadrul Combinatului chimic din Fă­găraş s-au înscris în acest an teste şie de tineri muncitori, ingineri şi tehnicieni. Ca rezultat al însuşirii te­meinice a materialului bibliografic citit de către participanţi, numărul celor examinaţi şi care recent au in­­trat în posesia insignei concursului ..Iubiţi cartea“ a crescut cu încă 95 de tineri. Prin bun­a lor pregătire s-au evi­denţiat în mod deosebit tinerii: Roşca Eugen şi Mariu Gheorghe, candidaţi de partid, precum şi ute­­miştii Drugă Ştefan, Gheorghe Eu­gen, Predoiu Tatiana, Mungiu Va­lentina, Avrame­scu­ Maria, Cornea Ioan şi alţii. In combinat acum sînt peste 180 de posesori ai insignei concursului „Iubiţi cartea ACU IOAN membru în biroul organizaţiei U.T.M. nr. 12 Pe urmele unei scrisori CÎND NC POI LA INIMĂ MARCA FABRICII „TOVARĂŞI! AJUTAŢI-NE ÎN MUNCA!“ Acesta era titlul unei scrisori deschise adresată de către colectivul uzi­nelor „23 August“ din Capitală, unor fabrici de produse refractare din ţară, printre care şi întreprinderea „RĂSĂRI­TUL“ din Braşov. Ce se spune la adresa acestei fabrici ? Produsele livrate nu corespund întotdeauna din punct de vedere calitativ. Ele au dimensiuni necorespunzătoare, fisuri şi cioplituri, fapt care duce la scurgerea unor şarje şi la pierderi de oţel lichid. Din aceeaşi cauză, în lingouri s-au găsit incluziuni nemeta­lice, iar din cauza calităţii inferioare a cărămizilor refractare se consumă o cantitate exagerată din acest material. Cum stau lucrurile la întreprinderea „Răsăritul“ ? Ce măsuri trebuie luate în această fabrică pentru îmbunătăţi­rea calităţii produselor ? Iată ce am urmărit să stabilim: Realizări frumoase, dar... Cine a vizitat fabrica­­„Răsăritul“ imediat după naţionalizarea ei, cu­noaşte situaţia in care se găsea a­­ceasta: o fabrică unde se produceau cărămizi obişnuite, folosindu-se în acest scop procedee rudimentare. Aici a început însă, de cîţiva ani, o importantă acţiune de moderni­zare a halelor şi utilajelor. în scopul îmbunătăţirii calităţii produselor şi a sporirii productivităţii muncii, s-au instalat utilaje care au permis intro­ducerea metodei semiuscate la pro­ducerea cărămizilor refractare. Datorită îndrumării permanente a organizaţiei de bază, colectivul fa­bricii „Răsăritul“ a obţinut realizări incontestabile în producţie. Astfel, planul la valoarea producţiei glo­bale pe primele 4 luni ale anului acesta a fost realizat în proporţie de 104,2 la sută, dindu-se peste plan o importantă cantitate de cărămizi re­fractare. Unele îmbunătăţiri au fost aduse în privinţa ridicării calităţii produ­selor, prin procurarea vagonetului dozator la amestecul materiei pri­me, obţinindu-se prin aceasta o do­zare corespunzătoare. într-o adunare a organizaţiei de partid a fost analizat serviciul con­trolul de calitate. în urma consta­tărilor făcute s-a trasat ca sarcină conducerii întreprinderii să întă­rească rolul maiştrilor în ce priveşte calitatea matriţelor. De asemenea, pentru dispariţia fisurilor, s-a pro­pus presarea de 3 ori a cărămizilor în loc de două ori, înfiinţarea unei matriţării la atelierul mecanic. Aceas­ta va avea ca avantaj confecţionarea în cadrul întreprinderii a matriţelor, după cerinţele producţiei. Comuniştii Ion Cîrcel, Dumitru Basoc, Ioan Ghişoiu şi alţii, care au primit sarcini concrete din partea or­ganizaţiei de partid, au contribuit la extinderea metodei semiu­scate de fabricarea cărămizilor, refractare. Maistrul comunist Roşca Bujor, a realizat o importantă inovaţie, pri­vind presarea semiautomată. ... calitatea lasă încă de dorit . Cu toate realizările obţinute, aşa cum s-a arătat, aici persistă încă lipsuri serioase în ce priveşte calita­tea­ produselor.­ Aceste neajunsuri se datoresc mai­ multor cauze. în pri­mul rînd capacitatea preselor unde se lucrează după metoda semiuscată, nu este folosită din plin, lucrîndu-se mai mult la presele manuale. Zilele trecute, bunăoară, nici unul din uti­lajele de care am amintit mai sus nu funcţionau. Motivul­ ele se aflau în reparaţie. Şi nu numai atît. La o altă presă s-a defectat sistemul de alimentare a matriţelor, în această perioadă lucrează deci numai presele manuale, a căror producţie nu poate fi comparată în ce priveşte calitatea, cu aceea a preselor mecanice. La întreprinderea „Răsăritul“, deşi există un atelier mecanic, reparaţiile decurg încet şi de multe ori ele sînt de slabă calitate. Din cauza lipsei de intervenţii la timp şi cu efect în ceea ce priveşte reparaţiile curente, utilajele sînt nevoite să intre înainte de vreme în reparaţii capitale. Con­ducerea întreprinderii trebuie să ana­lizeze temeinic această situaţie, să ia măsuri grabnice pentru îmbunătăţi­rea activităţii atelierului mecanic, completîndu-l cu cadre cu o califi­care corespunzătoare. Trebuie de asemenea arătat că nu s-a făcut suficient nici în privinţa ridicării calificării muncitorilor care deservesc noile utilaje. Este adevărat că în cursul lunii aprilie s-a înfiinţat aici un curs cu şefii de echipă. Con­siderăm că aceasta s-a făcut însă H. N. DOREANU (Continuare în pag. 3-a) Se preocupă de întreţinerea culturilor Asemenea colectiviştilor din în­treaga regiune şi membrii G.A.C. „Ilie Pintilie“ din oraşul Agnita se străduiesc să efectueze lucrările de întreţinere a culturilor la­ timp şi în condiţii cît mai bune. Pînă în prezent ei au terminat prima praşilă pe în­treaga suprafaţă cultivată cu sfeclă de zahăr, trecînd şi la efectuarea praşilei a II-a. Lucrările de întreţi­nere a culturilor în grădina de le­gume şi zarzavaturi se desfăşoară de asemenea cu multă însufleţire, în perioada cînd timpul era ploios şi nu se putea lucra la întreţinerea cul­turilor, colectiviştii au cosit mai bine de 10 hectare cu trifoi, pe care acum, cînd timpul e frumos, îl usucă, în cadrul întrecerii socialiste care se desfăşoară cu avînt, numele colecti­viştilor Mihail Albert, Gheorghe Moldovan şi al altora, au devenit bine cunoscute, ei fiind fruntași în executarea la timp și de calitate a lucrărilor agricole. I. VULCAN, coresp. al (Pe­­rt ) Dezvoltă sectorul avicol Colectiviştii din Tălişoara, raionul Sf. Gheorghe, ţinînd cont de condi­ţiile pe care le au, au hotărît ca în acest an să dezvolte şi mai mult sectorul avicol, asigurînd în acest fel importante venituri gospodăriei. Pentru completarea numărului de păsări, ei au procurat de la staţiu­nea de incubaţie 3.000 de pui. (TAKO M., coresp.) Turnee prin fără Un colectiv de actori al Teatrului de stat din Sibiu întreprinde în zi­lele următoare un turneu de peste o lună de zile prin oraşele patriei, cu piesa de teatru „Băieţii veseli“ de H. Nicolaide, în regia lui Radu Stanca, laureat al Premiului de stat. Un alt colectiv de actori al aceluiaşi teatru întreprinde un alt turneu de o lună prin ţară, mai ales prin ora­şele Ardealului, cu piesa „Şcoala­­ nevestelor“ de Mollieri în regia lui­­ Vasile Brezeanu, artist emerit şi in­­terpret principal în piesă. In zilele acestea colectivul tea- 1s trului de păpuşi de la Sibiu îşi şi continuă turneul în regiunea Banat , cu piesele „Max şi Moritz" şi „Broscuţa fermecată", care se bucu­ră pretutindeni de o caldă apre­ciere a micilor spectatori. Manifestări artistice pentru cei mici în cinstea Zilei internaţionale a copilului în comunele raionului şi în oraşul Agnita au fost făcute pregă­tiri intense pentru mai buna desfă­şurare a serbărilor închinate acestui eveniment. Astfel, păpuşarii amatori din Retiş, Nocrich, Şamartin şi Agnita, au pregătit noi spectacole pentru bucuria celor mici. La cele 45 unităţi şcolare şi 37 grădiniţe din raion, au fost organizate serbări, seri literare şi alte activităţi. Astăzi, 1 Iunie, cînd toţi copiii din patria noastră sărbătoresc Ziua in­ternaţională a copilului, la Agnita şi în comunele raionului se organi­zează programe artistice, în sprijinul populaţiei din cartier Venind în sprijinul locuitorilor din cartierul fabricii „Faianţa“ din Sighişoara, zilele trecute O.C.L. Mixt Sighişoara a deschis aci un magazin alimentar. Noua unitate comercială a fost dotată cu utilaje moderne de deservire și cu perso­nal calificat. (ȘT. STANCIU, coresp.) Cum îţi ajuţi tovarăşul de muncă ? Deunăzi, cînd nici nu mă aştep­tam, mâ-ntilnesc faţă-n faţă cu un bun şi vechi prieten. Cu tov. Alexandru Teodorescu, inginer şef la S.M.şi Făgăraş. Auzise omul că-s pe undeva prin Făgăraş şi mă căuta de zor, ca pe iarba de leac. Şi eu îl căutam. Şi culmea! pentru același motiv. Pentru „cazul Neacşu". Dar nici n-a așteptat^ bine sa intru în subiect că mi-a fi șoptit conspirativ la ureche: - Ehei, Neacşu al nostru s-a schim­bat. Nu mai e cel pe care l-ai cu­noscut. S-a mai dat băiatul pe brazdă. Apoi, a tăcut. A tăcut cîteva clipe. Nu pricepeam de loc sensul acestei tăceri. Cînd a început din nou să vor­bească, s-a schimbat complet la față. Se făcuse ca floarea macului. Am reținut doar atît: - Totuși... - Cum ad­ică - ți luai eu vorba din gură. Tot mai suferă de boala... toa­nelor ? N-au fost destul de eficace antidoturile ? Mi-a răspuns in doi peri. - Da, şi... nu. Am înţeles. Vasăzică, Neacşu s-a dat pe brazdă dar nu de-a binelea. Cu Gavrilă Neacşu e o poveste întreagă. Şi adevărată. Ascultaţi-o . Cu trei ani în urmă, cînd şi-a ales meseria asta nobilă şi frumoasă de tractorist, care dă prospeţime, vlagă şi viaţă ogoarelor, el, Gavrilă Neac­şu, ca oricare altul de seama lui, care se pregăteşte să-şi afle un rost în viaţă, a cugetat adînc în sinea lui. Gindul lui T a împărtăşit şi altora. „Am să-mi iubesc tractorul cu ochii din cap. Şi-am să dovedesc prin fap­te că merit încrederea acordată. Iar de mi-o sta in putinţă, am să ajut şi pe alţii“. Aşa a îndrăgit Gavrilă Neacşu me­seria de tractorist şi se părea că s-a legat de ea cu trup şi suflet. A în­drăgi, insă, e un fel de-a spune, căci dacă şi-ar fi iubit cu adevărat mese­ria aleasă n-ar fi făcut atîtea boacă­ne şi nici n-ar fi dat atîta de furcă semenilor lui. Dar să răscolim amintirile unui trecut nu prea îndepărtat. Să ne a­­­ducem aminte cum lucra Neacşu în anul trecut. I se încredinţase un trac­tor. In cîteva luni, Neacşu i-a făcut de petrecanie; de două ori a spart cutia de viteze. Şeful de brigadă s-a străduit să afle adevăratele cauze. Şi le-a aflat. Neacşu nu era destul de atent la schimbarea vitezelor, ma­nevra forţat. Şi dacă ar fi fost „în­zestrat“ numai cu meteahna asta ! Cind muncile agricole erau în toi, şi te ardea la degete graba, tractorul lui Neacşu se odihnea în brazdă. Cum spun, se odihnea în brazdă, iar Neacşu o lua razna peste tarlale. Se ducea să-şi caute carburanţi ori lu­­brefianţi. Alteori, îl oprea ca să-i stringă un şurub, sau să-i ungă lagă­rele. Parcă de cu seară n-ar fi avut timp! Din cauza asta, nici planul nu şi-l realiza, iar calitatea lucrărilor era pusă mai întotdeauna sub sem­nul întrebării. Aşa s-a întîmplat şi cu arăturile din toamna trecută şi cu o parte din cele făcute astă-primăvară. Greşuri (Continuare în pag. 3-a) BRAZDA - DE NU TE DAI GA EL PE LUI „BODROGAT“ NU-I MAI EŞTI GAZDA. Desen: G. GAZAGU

Next