Drum Nou, august 1967 (Anul 24, nr. 7023-7047)

1967-08-02 / nr. 7024

rum nou QREAD AL COmITETULUI REGIONAL BRASOV Al P.C.R. $1 al SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7024 MIERCURI 2 AUGUST 1967 4 pagini 25 bani i Vă prezentăm cinci dintre cei mai buni organizatori ai producţiei de la Uzina de tractoare din Braşov. Toţi au adus preţioase contribuţii la elaborarea unor studii ca : ra­ţionalizarea sistemului informaţio­nal al uzinei, variaţia orară şi pe schimburi a productivităţii muncii, gradul de ocupare a muncitorilor şi ucenicilor din secţii, organiza­rea mai judicioasă a serviciilor de concepţie. De la stingă la treapta, ing. VIRGIL BARAŞ, responsabilul colectivului central de organizare ştiinţifică a producţiei şi a mun­cii, ing. VIRGIL NECŞOIU, şeful secţiei sculărie, IULIAN CAZACU, inginerul şef al uzinei, ing. HANS HERMANN, şeful serviciului pla­nificare, tehnicianul DUMITRU DIACONESCU, adjunctul şefului secţiei axe şi pinioane. Trei şantiere sub tirul criticii Cînd se va atincie „ La uzina ritmul stabilit? ! „Electro­ Ieri — după o absenţă de o lună — am po­posit din nou pe șantierul uzinei „Electropre­­cizie“. La încheierea primei etape a raidului e­­fectuat de noi, s-a apreciat pozitiv faptul că da­torită măsurilor eficace luate de conducerea grupului de şantiere nr. 9 al I.C.I.M. Braşov şi a şefului de lot ION RĂŞCANU, pe şantier pro­ducţia medie realizată într-o zi a săltat de la 27.000 la 42.000 lei. Era firesc ca ritmul să crească în continuare pînă la atingerea şi depă­şirea cifrei stabilite de 55.000 lei. Din păcate , lucrurile nu se prezintă astfel. Săgeata graficu­lui în loc să urce, a suferit oscilări neîntrerupte făcînd ca media zilnică pe luna iulie să scadă la 39.000 lei. Situaţia creată a dus la realizarea pe 7 luni doar în proporţie de 47 la sută a sarci­nilor din planul anual. CARE SUNT CAUZELE ? — Lucrările merg într-un ritm încetinit. Şan­tierul duce lipsă acută de forţă de muncă. Aprovizio­narea cu materiale de construcţii se face în salturi, iar utilajele programate lipsesc adesea — ne-a spus tov. IOAN BUTU, economist la serviciul de investiţii al uzinei „Electroprecizie“. Iată cîteva jaloane după care ne-am orientat în raidul nostru pe şantier. In ceea ce priveşte problema asigurării forţei de muncă, ne surprinde modul în care — la semnalele ziarului — conducerea grupului de şantiere nr. 9, I.C.I.M. Braşov au înţeles „să re­zolve“ această problemă. In loc ca numărul muncito­rilor să crească potrivit cerinţelor, la două sute şi ceva, el a scăzut de la 154 la 123. Cauzele rămîn aceleaşi : lipsa de preocupare pentru recrutarea oa­menilor necesari şi neasigurarea unor condiţii optime de viaţă. Fireşte, aceasta nu se va realiza nici în viitor, dacă se aşteaptă ca oamenii „să pice din cer“. Problema asigurării forţei de muncă avîndu-se în vedere timpul înaintat­ă devine tot mai acută. Oare tovarăşii care răspund de bunul mers al acti­vităţii pe şantier, nu înţeleg aceasta ? în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materiale, din B. CORNELIU (Continuare în pag. a 2-a) Nu e suficient numai să stabileşti măsuri Este un lucru cert. Grîul şi secara au ajuns la maturitate pe întreaga suprafaţă de aproape 7.900 hectare, cît s-a cultivat a­­nul acesta în cooperativele agri­cole din raionul Rupea. Ca ur­mare, mai ales în ultimele zile, recoltatul s-a intensificat în unele cooperative agricole. Pentru impulsionarea secerişu­lui, colectivul raional de coordo­nare a lucrărilor agricole a luat noi măsuri privind îmbunătăţi­rea organizării muncii, utilizarea din plin a tuturor forţelor şi mijloacelor existente în unităţi, astfel ca pînă la sfîrşitul acestei săptămîni recoltatul griului să se termine în întregime. Ieri ne-am deplasat în cîteva cooperative agricole din raion pentru a vedea cum prind viaţă măsurile stabilite. De la capul lo­cului trebuie să arătăm că reali­tatea de pe teren este alta. In lo­cul unui ritm zilnic de 1.100 ha., ieri s-a realizat numai 785 ha. La Homorod am stat de vorbă Jurnal de campanie din raionul Rupea cu inginerul Ion Ursu. „Cele cinci combine pe care le avem funcţionează ireproşabil — ne-a spus dînsul Pe lingă combine, am mobilizat pe toţi membrii coope­ratori care lucrează în lanurile mai îmburuienate. In felul acesta reuşim sa realizăm o viteză zilni­că de 35 ha. De fapt viteza pla­nificată este de 45—50 ha. pe zi, dar sperăm s-o atingem“... Am rămas surprinşi de uşurin­ţa cu care inginerul Ursu apre­ciază mersul lucrărilor. Din re­gistrul în care se trec realizările obţinute de tractoriştii din bri­gada Homorod reiese că în ziua de 30 iulie toate cele trei combi­ne au­ recoltat doar 12.841 kg., iar în 31 iulie doar 15.814 kg. Luni, numai combina nr. 80, con­dusă de Al. Kerekes, a treierat 10.279 kg., celelalte, din cauză că s­-au defectat des, au recoltat abia 2.892 și respectiv 2.643 kg. Or, cu asemenea realizări este greu de presupus că lucrările vor fi încheiate pînă la sfîrșitul săptă­­mînii. La cooperativa agricolă din Caţa, lucrurile merg ceva mai bine. Aici, în ziua de 31 iulie, grîul a fost recoltat de pe 43 hectare. Ne-am continuat drumul pe Valea Homorodului. Pe un bot de deal, se recolta grîul coopera­tivei din Drăușeni. Ne apropiem. Două combine lucrau de zor. Alta — cea a lui Iosif Szabó — stătea de cîteva ore. I se rupsese o paletă de la rabator. Trasă la umbră, lîngă sediul brigăzii de tractoare, zăcea defectă de 4 zile şi o presă de balotat. — Am anunţat S.M.T.-ul, dar pînă acum n-a venit nimeni să ne ajute la reparat, ne-a spus Gu­. Iosif, preşedintele cooperativei. Ieri, la ora prînzului, şi la Beia, I. TOCANIE (Continuare în pag. a 2-a) • • • Un spor at a milioane lei prin programarea producţiei după operaţia principala Pe Scurt, din expe­rienţa organizatorilor producţiei şi a muncii de la Fabricare scule Rîşnov La Fabrica de scule Rîşnov, în ca­drul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, s-a făcut o analiză amănunţită asupra modu­lui de conducere a activităţii pro­ductive, a metodelor folosite. Ca urmare, au fost relevate o serie de imperfecţiuni care influenţau negativ asupra desfăşurării activităţii sec­ţiilor şi atelierelor productive. De pildă, pregătirea operativă a planu­lui la nivel de schimb şi deservirea locurilor de muncă cu cele necesare: semifabricate, S.D.V.-uri şi docu­mentaţie tehnică, se făceau foarte aproximativ şi incomplet ; sarcinile nu erau stabilite precis pe execu­tanţi ; neritmicitatea producţiei de­termina asalturi sistematice la sfîr­şit de decadă şi lună ; era evidentă folosirea incompletă a utilajelor şi a forţei de muncă ; loturile de fabri­caţie n-aveau o structură economi­­­­coasă. Ce cauze determinau, în esenţă, aceasta ? în principal, era deficitar modul de stabilire a sarcinilor de plan pe executanţi. între altele, sarcinile de plan erau precizate doar la „general“, deoarece intr-o grupă de un anumit tip de piese intrau mai multe comenzi de diferite dimensiuni, fără specificarea acestora. Apoi, media zilnică era stabilită fără a se ţine cont de capa­cităţile utilajelor pentru fiecare tipo­­dimensiune de sculă. Şi, în sfîrşit, dezavantajul esenţial al sistemului practicat era acela că programarea se oprea numai la stabilirea grupelor ele tipo­dimensiuni şi media zilnică, fără să meargă pînă la precizarea, cu termene calendaristice pe fiecare utilaj, a sarcinilor ce reveneau din planul lunar de producţie. O dată stabilite deficienţele şi cau­zele care le-au provocat s-a căutat să se găsească o metodă de progra­mare mai adecvată specificului şi ti­pului de producţie din întreprin­dere In funcţie de specificul de pro­ducţie s-a considerat ca adecvată şi Ing. VALERIU ZETU, din grupa de organizare ştiinţifi­că a producţiei şi a muncii, de la Fabric.» de scule Rîşnov (Continuare în pag." a 2-a) SIBIU Proletari din toate ţâri­le, u n i­ţ­î-v â! Foto: R. ZAVAZAL 62­0 de metri. Atîta este înălţimea coloanei de absorbţie a fabricii de acid­­azotic de la Combinatul chimic din Făgăraş. Aici" se­­execută­­în prezent lucrări pentru mărirea capacităţii de" producţie la 800 tone acid azotic pe an. NOCIVITA­TEA LUI DON JUAN Cu tipul Don Juan­­ulu­i ne-am familiarizat prin diverse lecturi, în­­cetînd cu M­aliére, ca­re i-a semnat primul act de identitate. _ Din secolul clasicismului­ și pînă astăzi, l-am intîl­­nit mereu pe acest a­­ventrier sentimental, purtînd de fiecare da­tă alt nume, dar avînd aceleaşi atribute esen­ţiale, chiar dacă ipo­tezele şi manifestările sale diferă de la caz la caz. Cu sau fără voia noastră, îi vedem zilnic măsurînd bulevardele, sau rotindu-şi ochii la intrarea in sălile de spectacole, sau colin­­dînd cafenelele şi res­taurantele pînă la orele mici ale nopţii. Tot timpul spilcuit, dichisit şi aranjat, îmbrăcat cu o eleganţă stridentă, confecţionîndu-şi o a­­mabilitate dezarmantă şi o recuzită frazeolo­gică stereotipă, donjua­­,nul este, de fapt, un tip găunos, inconsistent şi, puţin zis, superficial. Acestea ar fi primele impresii, care contează, bineînţeles. Dar, făcîrid şi el parte din această specie superioară care este omul, să încercăm să facem cîteva „disec­ţii" în psihologia lui, să-l depistăm mobilul care-i mină paşii uni­lateral. Cunoscîndu-l de a­­proape, de la om la om şi în timp, constaţi cu uşurinţă că donjuanis­­mul nu­­a moştenit (ereditar) din tată în fiu, că el a fost dobîn­­dit pe parcurs­, dintr-o „necesitate“ psihologică, dintr-un fel de răzbu­nare şi compensaţie, a propriei neputinţe. Să încercăm să-l pri­vim, totuşi, cu îngădu­inţă pe acest ratat (din punctul său de vedere cît şi din cel al socie­tăţii, în mare parte), să-l credem pe cuvînt (nespus), că îşi caută echilibrul sufletesc în lanţurile de aventuri. Să-l urmărim pe don­juan în cîteva momen­te importante, alimen­­tîndu-şi orgoliul. Cel mai adesea, fe­meia acostată cu o zi înainte, căreia i-a smuls promisiunea de a o în­tilni, nu­ se prezintă la apel. Orgoliul donjua­nului se clatină. Trebuie susţinut, trebuie­­ găsit ceva în loc. „Şi te du (ca şi cînd ar fi­ fost!) că alta vine, mai a-ntîia decit tine“, îşi zice în gînd spre consolare şi începe căutările. Stra­da..., localul..., . cafe­neaua... , drumuri­ în­tortocheate, căi răzbă­­tătorite, exces de vorbe „spirituale“ care nu prind,­zîmbete nerecep­tate de trecătoare... In sfîrşit, s-a prins ceva. O femeie care caută şi ca acelaşi­ „echilibru su­fletesc“, împinsă de fapt, de acelaşi dor de aventură. E o autenti­că cocotă, o femeie pen­tru care cuvîntul mîn­­drie nu mai are decit o simplă rezonanţă acus­tică, o citadelă sfărîma­­tă din punctul de vede­re al bărbaţilor-asedia­­tori; în sfîrşit, o ridi­colă şi penibilă „moară de vînt". In cele mai multe cazuri donjuan cunoaşte acest trist a­­devăr, dar se face că „n-aude, n-arede“, me­­najîndu-şi orgoliul. I. AL. BARBU (Continuare în pag. a 2-a) „Noi, inculpaţii, susţinem numai adevărul pe care ancheta l-a dena­turat pînă la crimă. Noi afirmăm de la început că la mijloc a fost vor­ba de o aventură tinerească, la ca­re ne-am asociat din simplă curio­zitate, din romantism tineresc, vrând să­ trăim un moment emoţionant, o lovitură dată cu toate precauţiunile ştiinţifice de care am citit în cărţile de aventuri şi am văzut la cinema­tograf“ (din memoriul adresat Tri­bunalului regional Braşov de­­ către Vulcu Corneliu, Lupu Mircea şi Nistor Adrian). Capetele lor care cu numai cîteva zile în urmă erau purtate cu atîta semeţie, care-şi permiteau să priveas­că de la altitudinea cocoşului căţă­rat pe gard pe toţi cei din jurul lor, dar mai ales pe colegi, profe­sori şi, bineînţeles, pe părinţi, erau a­­cum tunse la zero şi plecate cu sme­renie. Indispoziţia lor generală nu venea atît de la croiala noilor cos­tume (într-adevăr se vedea că au fost lucrate în serie dintr-un ma­terial mai puţin vandabil) cît din perspectiva de a lipsi din oraşul lor o bună bucată de vreme... _ Dar să nu mai lungim poves­tea. Pentru ei, Sibiul este oraşul ide­al, în care nu li se cere absolut ni­mic dar în schimb primesc totul de-a gata.. Sînt adevăraţi stapîni pe propria lor situaţie» O singură o­­bligaţie au, pe care o suportă la ur­ma urmei cu destulă bărbăţie : a­­nume aceea ca atunci cînd li se ter­mină fondurile de buzunar, să-i fa­că atenţi pe părinţi, şi „bătrînii" se execută pe loc. Nu fac mofturi, doar au de unde. Tatăl lui Vulcu este contabil şef, al lui Nistor im­piegat de mişcare, al lui Lupu, ju­rist. Aşadar oameni cu funcţii im­portante, cu cîştiguri bune şi în a­­celaşi timp... solvabili faţă de odras­lele lor. în anumite situaţii „date“, odras­lele se despart totuşi cu destulă în­ţelegere de oraşul drag. De exemplu, cum au făcut în ultimul trimestru al anului şcolar 1966—1967. Nişte profesori din Sibiu deveniseră insu­portabili aşa din senin, începuseră cu pretenţii şi voiau răspunsuri e­­xacte la şcoală, la temele pentru a­casă, ba începuseră, desigur fără vreun succes, să-i determine a citi , cîteva romane din literatura clasică, sub pretextul că se cer în progra­ma şcolară. Or, eroii noştri nu sînt dintre cei care pot tolera o stare de lucruri care vine în contradicţie fla­grantă cu propriile lor opinii, cu propriile lor gusturi într-ale lectu­rii. Aşa s-a produs ruptura între ei­­ şi şcolile din Sibiu. Tocmai în ul­timul trimestru din viaţa de elevi. De la înălţimea de 1,92 metri a lui Vulcu, bravii flăcăi au aruncat o ultimă privire plină de indulgenţă profesorilor de la Liceele nr. 1 şi nr. 3 din Sibiu şi s-au transferat la Liceul din Ocna Sibiului. Supuşi şi cuminţi, părinţii i-au urmat la cîţiva paşi în urmă pentru a-şi da semnă­tura necesară transferului. O altă situaţie la fel de „obiec­tivă“ de a părăsi oraşul natal s-a ivit la începutul lunii iulie. Pă­rinţii lui Lupu i-au dat fiului lor bani pentru a pleca la facultate la Timişoara, dar gestul n-ar fi fost colegial. Vulcu şi Nistor nu îşi lua­seră bacalaureatul, deci n-aveau ce căuta la Timişoara, iar Lupu n-a­­vea ce căuta fără ei. Banii însă tre­buiau să circule, indiferent în ce direcţie. Aşa că planul de bătaie a fost modificat prevăzînd schimbarea traseului dinspre Timişoara spre Ma­maia. Şi în timp ce părinţii lui Lupu trăiau sub emoţiile emoţiilor copilului lor, muncit de problemele grele ale exa­menului de admitere, iar părinţii lui Vulcu dormeau liniştiţi gîndindu-se D. RUTAN şi­­SANDU VÅRARU (Continuare în pag. a 2-a) Noi, inculpaţii, susţinem numai adevărul” „Nu voi fi niciodată în stare să depășesc nivelul suitei coregrafice care mi-a adus titlul de laureat al celui de-al Vll-lea con­curs“. Reproduc aici, li­teră cu literă, expresia lui Ion Maci­ea,­instructorul e­­chipei de dansul­­ac la „Automecanica" din­ Sibiu, rostită în iarnă, la o ma­să rotundă. Fireşte, fraza era spusă sub influenţa ameţitoare a locului fruntaş pe ţară, cu­cerit pe merit de echipă, căci, adesea, un trofeu cîştigat poate să îmbete pe om, poate să-l legene mol­com şi să-l­ adoarmă... Ion Macrea a fost a­­tunci mustrat, destul de as­pru, pentru atitudinea sa limitată. Ziarul nostru a procedat la fel. I se re­comanda talentatului instructor să continue ascensiunea spre noi cote ale artei coregrafice, să de­­săvîrșească alte suite de jocuri AUTO­­DEPĂŞIRE locale, să-şi îmbogăţească reperto­riul, să tindă, cu alte cuvinte, la acea autodepăşire care a con-, diţionat de fapt toate, succesele artei amatoare. Ion Macrea s-a zbuciumat mult după acest episod. Dar, undeva, in sufletul lui de muncitor stă­ruitor, a încolţit sîmburele ambi­ţiei... S-a aşternut pe o muncă asi­duă, modestă, tăcută de culegere şi prelucrare a­­unor dansuri pu­ţin cunoscute... Le-a potrivit, cu migala omului minat de pasiune, intr-o suită de o frumuseţe u­­nică. La faza regională a celui de-al Vlll-lea concurs (centrul Sibiu) noua producţie a cucerit publicul, dezlănţuind entuziasmul acestuia. Suita depăşeşte net tot ceea ce echipa a adus în scenă în decursul celor aproape două de­cenii de activitate. Formaţia urcă astfel încă o treaptă spre desăvîrşire artistică, demonstrînd că numai permanenţa in scenă şi setea de autodepăşire pot alimenta un astfel de urcuş spre perfecţiune. O evoluţie asemănătoare cu­noaşte şi echipa coregrafică „Tir­­nava“ din Sighişoara, al carei in­structor, Pasai honim, ne-a ofe­rit la concursul, faza regională din Mediaş, o dovadă elocventă a ce poate săvîrşi un colectiv ar­tistic animat de dorinţa perfecţio­nării permanente. Iată doar două exemple de stăruinţă de la care se pot inspi­ra artiştii noştri amatori şi în­deosebi instructorii formaţiilor ar­tistice. ATTILA SOCACIU

Next