Drum Nou, august 1967 (Anul 24, nr. 7023-7047)
1967-08-02 / nr. 7024
rum nou QREAD AL COmITETULUI REGIONAL BRASOV Al P.C.R. $1 al SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7024 MIERCURI 2 AUGUST 1967 4 pagini 25 bani i Vă prezentăm cinci dintre cei mai buni organizatori ai producţiei de la Uzina de tractoare din Braşov. Toţi au adus preţioase contribuţii la elaborarea unor studii ca : raţionalizarea sistemului informaţional al uzinei, variaţia orară şi pe schimburi a productivităţii muncii, gradul de ocupare a muncitorilor şi ucenicilor din secţii, organizarea mai judicioasă a serviciilor de concepţie. De la stingă la treapta, ing. VIRGIL BARAŞ, responsabilul colectivului central de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, ing. VIRGIL NECŞOIU, şeful secţiei sculărie, IULIAN CAZACU, inginerul şef al uzinei, ing. HANS HERMANN, şeful serviciului planificare, tehnicianul DUMITRU DIACONESCU, adjunctul şefului secţiei axe şi pinioane. Trei şantiere sub tirul criticii Cînd se va atincie „ La uzina ritmul stabilit? ! „Electro Ieri — după o absenţă de o lună — am poposit din nou pe șantierul uzinei „Electroprecizie“. La încheierea primei etape a raidului efectuat de noi, s-a apreciat pozitiv faptul că datorită măsurilor eficace luate de conducerea grupului de şantiere nr. 9 al I.C.I.M. Braşov şi a şefului de lot ION RĂŞCANU, pe şantier producţia medie realizată într-o zi a săltat de la 27.000 la 42.000 lei. Era firesc ca ritmul să crească în continuare pînă la atingerea şi depăşirea cifrei stabilite de 55.000 lei. Din păcate , lucrurile nu se prezintă astfel. Săgeata graficului în loc să urce, a suferit oscilări neîntrerupte făcînd ca media zilnică pe luna iulie să scadă la 39.000 lei. Situaţia creată a dus la realizarea pe 7 luni doar în proporţie de 47 la sută a sarcinilor din planul anual. CARE SUNT CAUZELE ? — Lucrările merg într-un ritm încetinit. Şantierul duce lipsă acută de forţă de muncă. Aprovizionarea cu materiale de construcţii se face în salturi, iar utilajele programate lipsesc adesea — ne-a spus tov. IOAN BUTU, economist la serviciul de investiţii al uzinei „Electroprecizie“. Iată cîteva jaloane după care ne-am orientat în raidul nostru pe şantier. In ceea ce priveşte problema asigurării forţei de muncă, ne surprinde modul în care — la semnalele ziarului — conducerea grupului de şantiere nr. 9, I.C.I.M. Braşov au înţeles „să rezolve“ această problemă. In loc ca numărul muncitorilor să crească potrivit cerinţelor, la două sute şi ceva, el a scăzut de la 154 la 123. Cauzele rămîn aceleaşi : lipsa de preocupare pentru recrutarea oamenilor necesari şi neasigurarea unor condiţii optime de viaţă. Fireşte, aceasta nu se va realiza nici în viitor, dacă se aşteaptă ca oamenii „să pice din cer“. Problema asigurării forţei de muncă avîndu-se în vedere timpul înaintată devine tot mai acută. Oare tovarăşii care răspund de bunul mers al activităţii pe şantier, nu înţeleg aceasta ? în ceea ce priveşte aprovizionarea cu materiale, din B. CORNELIU (Continuare în pag. a 2-a) Nu e suficient numai să stabileşti măsuri Este un lucru cert. Grîul şi secara au ajuns la maturitate pe întreaga suprafaţă de aproape 7.900 hectare, cît s-a cultivat anul acesta în cooperativele agricole din raionul Rupea. Ca urmare, mai ales în ultimele zile, recoltatul s-a intensificat în unele cooperative agricole. Pentru impulsionarea secerişului, colectivul raional de coordonare a lucrărilor agricole a luat noi măsuri privind îmbunătăţirea organizării muncii, utilizarea din plin a tuturor forţelor şi mijloacelor existente în unităţi, astfel ca pînă la sfîrşitul acestei săptămîni recoltatul griului să se termine în întregime. Ieri ne-am deplasat în cîteva cooperative agricole din raion pentru a vedea cum prind viaţă măsurile stabilite. De la capul locului trebuie să arătăm că realitatea de pe teren este alta. In locul unui ritm zilnic de 1.100 ha., ieri s-a realizat numai 785 ha. La Homorod am stat de vorbă Jurnal de campanie din raionul Rupea cu inginerul Ion Ursu. „Cele cinci combine pe care le avem funcţionează ireproşabil — ne-a spus dînsul Pe lingă combine, am mobilizat pe toţi membrii cooperatori care lucrează în lanurile mai îmburuienate. In felul acesta reuşim sa realizăm o viteză zilnică de 35 ha. De fapt viteza planificată este de 45—50 ha. pe zi, dar sperăm s-o atingem“... Am rămas surprinşi de uşurinţa cu care inginerul Ursu apreciază mersul lucrărilor. Din registrul în care se trec realizările obţinute de tractoriştii din brigada Homorod reiese că în ziua de 30 iulie toate cele trei combine au recoltat doar 12.841 kg., iar în 31 iulie doar 15.814 kg. Luni, numai combina nr. 80, condusă de Al. Kerekes, a treierat 10.279 kg., celelalte, din cauză că s-au defectat des, au recoltat abia 2.892 și respectiv 2.643 kg. Or, cu asemenea realizări este greu de presupus că lucrările vor fi încheiate pînă la sfîrșitul săptămînii. La cooperativa agricolă din Caţa, lucrurile merg ceva mai bine. Aici, în ziua de 31 iulie, grîul a fost recoltat de pe 43 hectare. Ne-am continuat drumul pe Valea Homorodului. Pe un bot de deal, se recolta grîul cooperativei din Drăușeni. Ne apropiem. Două combine lucrau de zor. Alta — cea a lui Iosif Szabó — stătea de cîteva ore. I se rupsese o paletă de la rabator. Trasă la umbră, lîngă sediul brigăzii de tractoare, zăcea defectă de 4 zile şi o presă de balotat. — Am anunţat S.M.T.-ul, dar pînă acum n-a venit nimeni să ne ajute la reparat, ne-a spus Gu. Iosif, preşedintele cooperativei. Ieri, la ora prînzului, şi la Beia, I. TOCANIE (Continuare în pag. a 2-a) • • • Un spor at a milioane lei prin programarea producţiei după operaţia principala Pe Scurt, din experienţa organizatorilor producţiei şi a muncii de la Fabricare scule Rîşnov La Fabrica de scule Rîşnov, în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, s-a făcut o analiză amănunţită asupra modului de conducere a activităţii productive, a metodelor folosite. Ca urmare, au fost relevate o serie de imperfecţiuni care influenţau negativ asupra desfăşurării activităţii secţiilor şi atelierelor productive. De pildă, pregătirea operativă a planului la nivel de schimb şi deservirea locurilor de muncă cu cele necesare: semifabricate, S.D.V.-uri şi documentaţie tehnică, se făceau foarte aproximativ şi incomplet ; sarcinile nu erau stabilite precis pe executanţi ; neritmicitatea producţiei determina asalturi sistematice la sfîrşit de decadă şi lună ; era evidentă folosirea incompletă a utilajelor şi a forţei de muncă ; loturile de fabricaţie n-aveau o structură economicoasă. Ce cauze determinau, în esenţă, aceasta ? în principal, era deficitar modul de stabilire a sarcinilor de plan pe executanţi. între altele, sarcinile de plan erau precizate doar la „general“, deoarece intr-o grupă de un anumit tip de piese intrau mai multe comenzi de diferite dimensiuni, fără specificarea acestora. Apoi, media zilnică era stabilită fără a se ţine cont de capacităţile utilajelor pentru fiecare tipodimensiune de sculă. Şi, în sfîrşit, dezavantajul esenţial al sistemului practicat era acela că programarea se oprea numai la stabilirea grupelor ele tipodimensiuni şi media zilnică, fără să meargă pînă la precizarea, cu termene calendaristice pe fiecare utilaj, a sarcinilor ce reveneau din planul lunar de producţie. O dată stabilite deficienţele şi cauzele care le-au provocat s-a căutat să se găsească o metodă de programare mai adecvată specificului şi tipului de producţie din întreprindere In funcţie de specificul de producţie s-a considerat ca adecvată şi Ing. VALERIU ZETU, din grupa de organizare ştiinţifică a producţiei şi a muncii, de la Fabric.» de scule Rîşnov (Continuare în pag." a 2-a) SIBIU Proletari din toate ţârile, u n iţî-v â! Foto: R. ZAVAZAL 620 de metri. Atîta este înălţimea coloanei de absorbţie a fabricii de acidazotic de la Combinatul chimic din Făgăraş. Aici" seexecutăîn prezent lucrări pentru mărirea capacităţii de" producţie la 800 tone acid azotic pe an. NOCIVITATEA LUI DON JUAN Cu tipul Don Juanului ne-am familiarizat prin diverse lecturi, încetînd cu Maliére, care i-a semnat primul act de identitate. _ Din secolul clasicismului și pînă astăzi, l-am intîlnit mereu pe acest aventrier sentimental, purtînd de fiecare dată alt nume, dar avînd aceleaşi atribute esenţiale, chiar dacă ipotezele şi manifestările sale diferă de la caz la caz. Cu sau fără voia noastră, îi vedem zilnic măsurînd bulevardele, sau rotindu-şi ochii la intrarea in sălile de spectacole, sau colindînd cafenelele şi restaurantele pînă la orele mici ale nopţii. Tot timpul spilcuit, dichisit şi aranjat, îmbrăcat cu o eleganţă stridentă, confecţionîndu-şi o amabilitate dezarmantă şi o recuzită frazeologică stereotipă, donjua,nul este, de fapt, un tip găunos, inconsistent şi, puţin zis, superficial. Acestea ar fi primele impresii, care contează, bineînţeles. Dar, făcîrid şi el parte din această specie superioară care este omul, să încercăm să facem cîteva „disecţii" în psihologia lui, să-l depistăm mobilul care-i mină paşii unilateral. Cunoscîndu-l de aproape, de la om la om şi în timp, constaţi cu uşurinţă că donjuanismul nua moştenit (ereditar) din tată în fiu, că el a fost dobîndit pe parcurs, dintr-o „necesitate“ psihologică, dintr-un fel de răzbunare şi compensaţie, a propriei neputinţe. Să încercăm să-l privim, totuşi, cu îngăduinţă pe acest ratat (din punctul său de vedere cît şi din cel al societăţii, în mare parte), să-l credem pe cuvînt (nespus), că îşi caută echilibrul sufletesc în lanţurile de aventuri. Să-l urmărim pe donjuan în cîteva momente importante, alimentîndu-şi orgoliul. Cel mai adesea, femeia acostată cu o zi înainte, căreia i-a smuls promisiunea de a o întilni, nu se prezintă la apel. Orgoliul donjuanului se clatină. Trebuie susţinut, trebuie găsit ceva în loc. „Şi te du (ca şi cînd ar fi fost!) că alta vine, mai a-ntîia decit tine“, îşi zice în gînd spre consolare şi începe căutările. Strada..., localul..., . cafeneaua... , drumuri întortocheate, căi răzbătătorite, exces de vorbe „spirituale“ care nu prind,zîmbete nereceptate de trecătoare... In sfîrşit, s-a prins ceva. O femeie care caută şi ca acelaşi „echilibru sufletesc“, împinsă de fapt, de acelaşi dor de aventură. E o autentică cocotă, o femeie pentru care cuvîntul mîndrie nu mai are decit o simplă rezonanţă acustică, o citadelă sfărîmată din punctul de vedere al bărbaţilor-asediatori; în sfîrşit, o ridicolă şi penibilă „moară de vînt". In cele mai multe cazuri donjuan cunoaşte acest trist adevăr, dar se face că „n-aude, n-arede“, menajîndu-şi orgoliul. I. AL. BARBU (Continuare în pag. a 2-a) „Noi, inculpaţii, susţinem numai adevărul pe care ancheta l-a denaturat pînă la crimă. Noi afirmăm de la început că la mijloc a fost vorba de o aventură tinerească, la care ne-am asociat din simplă curiozitate, din romantism tineresc, vrând să trăim un moment emoţionant, o lovitură dată cu toate precauţiunile ştiinţifice de care am citit în cărţile de aventuri şi am văzut la cinematograf“ (din memoriul adresat Tribunalului regional Braşov de către Vulcu Corneliu, Lupu Mircea şi Nistor Adrian). Capetele lor care cu numai cîteva zile în urmă erau purtate cu atîta semeţie, care-şi permiteau să privească de la altitudinea cocoşului căţărat pe gard pe toţi cei din jurul lor, dar mai ales pe colegi, profesori şi, bineînţeles, pe părinţi, erau acum tunse la zero şi plecate cu smerenie. Indispoziţia lor generală nu venea atît de la croiala noilor costume (într-adevăr se vedea că au fost lucrate în serie dintr-un material mai puţin vandabil) cît din perspectiva de a lipsi din oraşul lor o bună bucată de vreme... _ Dar să nu mai lungim povestea. Pentru ei, Sibiul este oraşul ideal, în care nu li se cere absolut nimic dar în schimb primesc totul de-a gata.. Sînt adevăraţi stapîni pe propria lor situaţie» O singură obligaţie au, pe care o suportă la urma urmei cu destulă bărbăţie : anume aceea ca atunci cînd li se termină fondurile de buzunar, să-i facă atenţi pe părinţi, şi „bătrînii" se execută pe loc. Nu fac mofturi, doar au de unde. Tatăl lui Vulcu este contabil şef, al lui Nistor impiegat de mişcare, al lui Lupu, jurist. Aşadar oameni cu funcţii importante, cu cîştiguri bune şi în acelaşi timp... solvabili faţă de odraslele lor. în anumite situaţii „date“, odraslele se despart totuşi cu destulă înţelegere de oraşul drag. De exemplu, cum au făcut în ultimul trimestru al anului şcolar 1966—1967. Nişte profesori din Sibiu deveniseră insuportabili aşa din senin, începuseră cu pretenţii şi voiau răspunsuri exacte la şcoală, la temele pentru acasă, ba începuseră, desigur fără vreun succes, să-i determine a citi , cîteva romane din literatura clasică, sub pretextul că se cer în programa şcolară. Or, eroii noştri nu sînt dintre cei care pot tolera o stare de lucruri care vine în contradicţie flagrantă cu propriile lor opinii, cu propriile lor gusturi într-ale lecturii. Aşa s-a produs ruptura între ei şi şcolile din Sibiu. Tocmai în ultimul trimestru din viaţa de elevi. De la înălţimea de 1,92 metri a lui Vulcu, bravii flăcăi au aruncat o ultimă privire plină de indulgenţă profesorilor de la Liceele nr. 1 şi nr. 3 din Sibiu şi s-au transferat la Liceul din Ocna Sibiului. Supuşi şi cuminţi, părinţii i-au urmat la cîţiva paşi în urmă pentru a-şi da semnătura necesară transferului. O altă situaţie la fel de „obiectivă“ de a părăsi oraşul natal s-a ivit la începutul lunii iulie. Părinţii lui Lupu i-au dat fiului lor bani pentru a pleca la facultate la Timişoara, dar gestul n-ar fi fost colegial. Vulcu şi Nistor nu îşi luaseră bacalaureatul, deci n-aveau ce căuta la Timişoara, iar Lupu n-avea ce căuta fără ei. Banii însă trebuiau să circule, indiferent în ce direcţie. Aşa că planul de bătaie a fost modificat prevăzînd schimbarea traseului dinspre Timişoara spre Mamaia. Şi în timp ce părinţii lui Lupu trăiau sub emoţiile emoţiilor copilului lor, muncit de problemele grele ale examenului de admitere, iar părinţii lui Vulcu dormeau liniştiţi gîndindu-se D. RUTAN şiSANDU VÅRARU (Continuare în pag. a 2-a) Noi, inculpaţii, susţinem numai adevărul” „Nu voi fi niciodată în stare să depășesc nivelul suitei coregrafice care mi-a adus titlul de laureat al celui de-al Vll-lea concurs“. Reproduc aici, literă cu literă, expresia lui Ion Maciea,instructorul echipei de dansulac la „Automecanica" din Sibiu, rostită în iarnă, la o masă rotundă. Fireşte, fraza era spusă sub influenţa ameţitoare a locului fruntaş pe ţară, cucerit pe merit de echipă, căci, adesea, un trofeu cîştigat poate să îmbete pe om, poate să-l legene molcom şi să-l adoarmă... Ion Macrea a fost atunci mustrat, destul de aspru, pentru atitudinea sa limitată. Ziarul nostru a procedat la fel. I se recomanda talentatului instructor să continue ascensiunea spre noi cote ale artei coregrafice, să desăvîrșească alte suite de jocuri AUTODEPĂŞIRE locale, să-şi îmbogăţească repertoriul, să tindă, cu alte cuvinte, la acea autodepăşire care a con-, diţionat de fapt toate, succesele artei amatoare. Ion Macrea s-a zbuciumat mult după acest episod. Dar, undeva, in sufletul lui de muncitor stăruitor, a încolţit sîmburele ambiţiei... S-a aşternut pe o muncă asiduă, modestă, tăcută de culegere şi prelucrare aunor dansuri puţin cunoscute... Le-a potrivit, cu migala omului minat de pasiune, intr-o suită de o frumuseţe unică. La faza regională a celui de-al Vlll-lea concurs (centrul Sibiu) noua producţie a cucerit publicul, dezlănţuind entuziasmul acestuia. Suita depăşeşte net tot ceea ce echipa a adus în scenă în decursul celor aproape două decenii de activitate. Formaţia urcă astfel încă o treaptă spre desăvîrşire artistică, demonstrînd că numai permanenţa in scenă şi setea de autodepăşire pot alimenta un astfel de urcuş spre perfecţiune. O evoluţie asemănătoare cunoaşte şi echipa coregrafică „Tirnava“ din Sighişoara, al carei instructor, Pasai honim, ne-a oferit la concursul, faza regională din Mediaş, o dovadă elocventă a ce poate săvîrşi un colectiv artistic animat de dorinţa perfecţionării permanente. Iată doar două exemple de stăruinţă de la care se pot inspira artiştii noştri amatori şi îndeosebi instructorii formaţiilor artistice. ATTILA SOCACIU