Drum Nou, septembrie 1967 (Anul 24, nr. 7048-7073)

1967-09-01 / nr. 7048

I Drum nou ORDAn DL COdilTETULUI REGIONAL BRAȘOV AL P.C.R. $1 AL­­SFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7048 Vineri 1 SEPTEMBRIE 1967 4 pagini 25 bani Proletari din toate țările, uniti-vâl Staţie electronică de calcul La Uzina textilă din Cisnă­­die a intrat în funcţiune o staţie automată de calcul. Al­cătuită din 6 calculatoare elec­tronice, staţia permite execu­tarea unor operaţii de birou care necesită un mare volum de muncă. Sistemul informa­ţional al uzinei — substanţial îmbunătăţit — a şi beneficiat de serviciile staţiei. Cu ajuto­rul ei s-a efectuat calculul sa­lariilor, urmînd ca, într-un viitor apropiat, utilizarea ei să fie extinsă şi asupra altor ope­raţii de facturare, statistică, planificare etc. Deosebit de folositoare va fi conducerii uzinei, care va avea posibilitatea, graţie informaţii­lor rapide furnizate, să ia mă­suri operative pentru preveni­rea şi îndreptarea unor feno­mene negative care apar în di­ferite compartimente ale acti­vităţii de producţie. O nouă hală de producţie La unitatea B (Sighişoara) a uzinei textile „Tîrnava“ Mediaş se află în curs de construcţie o nouă şi modernă hală de pro­ducţie, care va avea o capaci­tate de peste 6.300 m.p. în noul spaţiu industrial al amin­titei unităţi textile vor fi mon­tate un număr de 189 războaie de ţesut de mare randament. Aceasta va contribui la dubla­rea capacităţii de producţie astfel că, anual, unitatea va realiza circa 5 milioane m.p. de ţesături. în momentul de faţă, această unitate sighişorea­­nă livrează, prin intermediul fabricilor de confecţii Bucu­reşti, Iaşi şi Brăila, masive can­tităţi de mărfuri care iau dru­mul exportului. Numai în ulti­ma, vreme, spre exemplu, pro­dusele realizate la unitatea B au luat drumul U.R.S.S., Nor­vegiei şi Suediei, într-un sorti­ment de 24 modele. UN INDICATOR COMPLET AL PULSULUI PRODUCŢIEI Perfecţionarea muncii de plani­ficare şi conducere a economiei — preocupare permanentă a condu­cerii de partid şi de stat — îşi gă­seşte o nouă şi grăitoare expresie în­­-hotărîrea Consiliului de Mi­niştri cu privire la experimentarea într-un număr de 71 de întreprin­deri din industria republicană a unor măsuri menite să ducă la creşterea eficienţei lor economice. Deosebit de important pentru creşterea iniţiativei întreprinde­rii, a responsabilităţilor şi a po­sibilităţilor ei de a valorifica toate potenţele interne, ni se pare limitarea numărului de indicatori pe care aceasta îi primeşte in mod obligatoriu de la organele cen­trale. Aprecierea este şi o con­cluzie la Care a ajuns după două luni de experimentare conducerea Fabricii de stofe din Braşov, una din cele 11 întreprinderi „labora­tor” din regiune. Ca economist, aş dori să mă o­­presc asupra unuia din cei şapte indicatori stabiliţi, şi anume asu­pra producţiei marfă vîndută şi înca­sată. Importanţa acordată acestui­­ Indicator în munca de planificare este justificată, după opinia mea, prin puterea sa sintetică, el con­stituind un criteriu reprezentativ de apreciere al întregii activităţi a întreprinderii. Scopul activităţii industriale fiind satisfacerea unor nevoi produc­tive sau consumative, acest indi­cator reflectă modul în care pro­ducţia unei întreprinderi îşi veri­fică utilitatea sa socială. Dar acest indicator este impor­tant din foarte multe alte puncte­­ de vedere. Aş sublinia îndeosebi modul în care condiţionează res­pectarea disciplinei contractuale. Este cunoscut că datorită comple­xităţii cresc înt­e a economiei na­ţionale, mecanismul colaborării poate funcţiona perfect numai a­tunci cînd o întreprindere, în dubla sa calitate de furnizor şi benefi­ciar, îşi respectă întocmai obli­gaţiile contractuale. Mergînd la legăturile de cauzali­tate, nerespectarea termenelor de livrare şi deci nerealizarea produc­ţiei marfă vîndută şi încasată, ne indică imediat o slabă ritmicitate in îndeplinirea planului de pro­ducţie, deficienţe în organizarea producţiei şi a muncii în între­prindere. Refuzul beneficiarilor de a plăti facturile, ceea ce implică automat neîndeplinirea acestui indicator, dovedește că produsele n-au întrunit atributele calitative cerute de clauzele contractuale, că structura livrărilor n-a fost res­pectată. Rolul de pîrghie economică al acestui indicator este dat și de faptul că în el se leagă interesele întreprinderii cu cele generale ale statului. Lupta pentru înde­plinirea lui va însemna o luptă pentru ridicarea calitativă a acti­vităţii de organizare pe baze ştiin­ţifice a producţiei şi a muncii. Se va căuta să se imprime un puls normal producţiei, se vor face e­­forturi pentru ridicarea calităţii produselor, va creşte grija pentru îndeplinirea planului nu numai pe global ci şi în structura sa intimă, vor spori exigenţa şi responsabilita­tea controlului de calitate. Preocuparea pentru realizarea a­­cestui indicator va mobiliza nu nu­mai secţiile de producţie ci şi ser­viciile funcţionale. Ea presupune o aprovizionare operativă cu materii şi materiale de bună calitate, în structura corespunzătoare nevoilor producţiei, va determina o îmbu­nătăţire a serviciului de desfacere, obligîndu-l să fie mai activ şi mai inventiv în munca c­e colaboratorii cu beneficiarii, mai operativ în li­vrarea mărfurilor către aceştia. Serviciul financiar va fi de ase­menea antrenat în urgentarea de­contărilor pentru a evita implica­ţiile financiare nefavorabile. Rezultatele obţinute în fabrica noastră de la începutul experi­mentării — producţia marfă vîn­dută şi încasată fiind îndeplinită în proporţie de 119 la sută în luna iulie, faţă de 95 la sută în mai şi 100,7 la sută în iunie — confirmă justeţea stabilirii acestui indicator, ca indicator de bază. Lupta pentru realizarea lui a antrenat după sine o preocupare sporită şi pe linia or­ganizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, pentru a obţine o ritmi­citate cit mai bună, element de care depinde îndeplinirea produc­ţiei globale, producţiei marfă şi, în final, a producţiei marfă vîndută şi încasată. Astfel, ritmicitatea în luna iulie a fost de 31,4 la sută în prima decadă, 32,6 la sută în a doua şi 36 la sută în a treia, fiind şi mai bună în august , 36 în prima decadă, 33,3 în a doua şi 30 în a treia. Realizarea producţiei marfă vîn­dută şi încasată a permis, pe de altă parte, suplimentarea livrări­lor către fondul pieţei, depăşin­­du-se şi acest indicator experimen­tal cu aproximativ 40 la sută. Din aceste multiple motive, con­sider că aşezarea indicatorului pro­ducţiei marfă vîndută şi încasată la baza sistemului de planificare din întreprinderi ar determina o mobilizare multilaterală a colecti­velor de salariaţi pentru ridicarea calitativă a întregii activităţi eco­nomice şi productive. CONSTANTIN NEAGU, contabil şef la Fabrica de stofe Braşov In „laboratorul" economic RAMÂNERILE ÎN URMA DE PE ŞANTIERELE CONSTRUCŢIILOR ŞCOLARE SA FIE RECUPERATE MĂCAR ACUM, ÎN CEASUL AL DOISPREZECELEA 132 săli de clasă, cîte erau planifi­cate, 92 s-au încadrat termenului de dare în folosinţă stabilit. Pot fi e­­videnţiate­­aici comunele Avrig (Si­biu), Apaţa (Rupea), Lunca Calni­­cului (Sf. Gheorghe), unde lucrările­­ au decurs corespunzător, permiţînd astfel asigurarea unnor condiţii ma­teriale optime desfăşurării procesului instructiv-educativ la nivel elev al anilor precedenţi. Mai rămîn însă aproape 40 de săli de clasă, în stadii diferite de e­­xecuţie,­­­nde lucrările de construc­ţie sunt încă mult rămase în urmă. Cauzele, în spatele justificărilor din cele mai diverse, întîlnim de fapt „viciile ascunse“ din stilul de mun­că al unor comitete executive de sfaturi populare sau al conducerilor unor şcoli. Să detaliem : ştiut este că prima condiţie a realizării în ter­men şi de calitate a unui edificiu este întocmirea la timp a documen­taţiei. Intîrzierile nejustificate, în a­­ceastă primă etapă, la Şcoala pro­fesională de construcţii din Braşov, de exemplu, au făcut ca în momen­tul­ de faţă să lucreze abia la amuţă­­tura planşeului de la parter. Situa­ţia nu e cu nimic mai strălucită la şcolile din comunele Măieruş şi A­­rini (raionul Rupea). Mergînd pe firul neglijenţelor, constatăm că aici „le-au lipsit” materialele de construcţie necesare — de la cără­midă la finale — că „„n-au avut“ mînă de lucru suficientă. E adevă­rat că o vină o poartă şi T.R.C.L.­­ul, dar faptul că nici sfaturile popu­lare comunale nu s-au preocupat în­deajuns de înlăturarea deficienţelor ivite — căi erau destule — nu-i scu­teşte de critică. Pe aceeaşi linie se înscriu de altfel şi secţiunile de în­­văţămînt raionale, care n-au tras la timp semnalul de alarmă în legătu­ră cu greutăţile întîmpinate. Asis­tăm, aşadar, la un adevărat lanţ al slăbiciunilor, din care va suferi, în ultimă instanţă, bunul mers al pro­cesului instructiv-educativ. Au mai rămas doar două săptă­­mîni pînă la deschiderea noului an de învăţămînt. Ne aflăm, cum s-ar spune, în ceasul al doisprezecelea. Măcar acum, pentru recuperarea ră­­mînerilor în urmă, este necesară o mobilizare susţinută a tuturor for­ţelor — constructori şi beneficiari­­—- o colaborare mai strînsă între aceştia, mai multă operativitate la comitetele executive ale sfaturilor populare în soluţionarea cererilor de necesar atît pentru materialele de construcţie, mijloacele de transport cit şi pentru mîna de lucru. Aceeaş promptitudine, îndrumare şi control se impune şi la terminarea repara­ţiilor şi zugrăvelilor de şcoli. Nu sînt permise tergiversări aidoma ce­lor din raioanele Făgăraş şi Tg. Se­cuiesc, unde întîlnim încă o serie de lucrări neatacate. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea. V C. POPIŢA Există un termen stabilit prin tradiţie — 15 august — zi în care pe şantierele construcţiilor şcolare noile lăcaşuri de cultură se predau beneficiarilor. E momentul în care şcolile îşi primesc ultimele „retu­şuri“, li se introduce apoi mobilierul şi sunt gata, cum s-ar spune, pentru a-şî întîmpina gazdele. Au trecut de la termenul scadent mai bine de două sâptămîni. In ce stadiu se află construcţiile şcolare din regiunea noastră ? Cîteva cifre vin în sprijinul răspunsului — din Noua şcoală din Zona gării din Braşov este gata. Foto : O. ROATIŞ t Hung­raid In Republica Ulii România a primit misiuni pi­­nistru al Mior eilerne al Danemarcei, Jaas Io­ta La invitaţia preşedintelui Consi­liului de Miniştri al Republicii So­cialiste România, Ion Gheorghe Maurer, primul ministru şi ministru al afacerilor externe al Danemarcei, Jens Otto Krag, împreună cu soţia, a făcut o vizită oficială în România între 25 şi 31 august 1967. Oaspeţii danezi au vizitat Capita­la, oraşul Constanţa, staţiunile Ma­maia, Eforie Nord, Eforie Sud, Mu­zeul Arheologic din Constanţa, Sta­ţiunea experimentală hortiviticolă Murfatlar, Valea Prahovei şi unele obiective economice din regiunile Ploieşti şi Braşov, luînd cunoştinţă de realizările obţinute de ţara noas­tră în diverse domenii de activitate. In timpul vizitei sale în Republi­ca Socialistă România, Jens Otto Krag a fost primit de Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comi­tetului Central al Partidului Comu­nist Român. Cu acest prilej a avut loc un schimb rodnic de vederi, pri­vind dezvoltarea relaţiilor româno­­daneze şi unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale. După între­vedere, secretarul general al C.C. al P.C.R., împreună cu soţia au oferit un dejun în onoarea primului mi­nistru şi ministru al afacerilor ex­terne al Danemarcei, Jens Otto Krag, şi a soţiei sale. Domnia Sa a fost primit, de ase­menea, de preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica. Intre preşe­dintele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România şi primul ministru al Danemarcei a avut loc o convorbire cordială. Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, împreună cu soţia au oferit un dejun în onoarea premierului danez şi a soţiei sale. Cu prilejul vizitei, între preşe­dintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi primul ministru al Danemarcei, Jens Otto Krag, au avut loc convorbiri oficiale, la care au participat din partea română: Cornelia Mănescu, ministrul afaceri­lor externe, Pompiliu Macovei, pre­şedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului aface­rilor externe, Vasile Răuţă, adjunct al ministrului comerţului exterior, Gheorghe Ploeşteanu, ambasadorul Republicii Socialiste România la Copenhaga, şi N. Atanasiu, director ad-interim în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea daneză au parti­cipat : Svend Aage Sandager Jeppe­­sen, ambasadorul Danemarcei în Republica Socialistă România, Jens Christensen, ambasador, subsecretar de stat adjunct în M.A.E., Gunnar -------­---------------------------­(Continuare în pag. a 4-a) Două generaţii. Foto: GH. BĂNUŢĂ Doi copii vitregi ai vieţii culturale din staţiunile de odihnă In cursul lunii iulie, ziarul „Drum nou“ a publicat două raiduri-anchetă, privind desfăşurarea activităţilor cultural-educative din staţiunile balneo-climaterice, a­­trăgîndu-se atenţia asupra unor neajunsuri care îi ne­mulţumeau, pe bună dreptate, pe oaspeţii regiunii noastre. Revenind zilele trecute în staţiunile Bazna, Ocna Sibiului şi Păltiniş, am constatat că aici s-a trecut — în bună măsură — la înlăturarea acestor lipsuri, iniţiindu-se activităţi interesante, care au cîşti­­gat din plin adeziunea oamenilor muncii veniţi la odihnă. Şi totuşi... Evident, acţiunile cul­tural-educative au un caracter complex, ele fiind menite sa răspun­dă unor cerinţe multi­ple, care se leagă în mod direct de cei veniţi la odihnă, oameni de for­maţie intelectuală ete­rogenă, cu o educaţie estetică diferită şi, în ultimă analiză, cu pre­ferinţe diferite. Arta organizatorilor acţiuni­lor cultural-educative se evidenţiază, într-un asemenea caz,­­ tocmai prin felul cum reuşesc să găsească acele forme capabile să suscite inte­resul general. In acest context — filme, spec­tacole ale profesionişti­lor sau ale amatorilor, jocuri distractive, seri de dans, concursuri de muzică uşoară, clasică, excursii la obiectivele turistice şi industriale din împrejurimi — un loc important îl ocupă expunerile, comunicările cultural-ştiinţifice sau economice, simpozioa­nele, realizate cu par­ticiparea unor persona­lităţi. Ca forme speci­fice în cadrul celorlalte manifestări cultural-e­ducative, acestea cons­tituie un disputat su­biect de discuţie, păre­rile în ce priveşte utili­tatea sau nonutilitatea lor fiind contradictorii. — Ce conferinţe / Oamenii nu vin la club cînd e vorba de aşa ce­va, doar au venit în staţiune să se distreze şi să se odihnească — Susţin unii. Împărtăşind­ un asemenea punct de vedere, activistul cultu­ral se dovedeşte a fi un necunoscător al faptu­lui că noţiunea de „o­­dihnă" nu trebuie con­fundata cu starea de totală inactivitate ; in al doilea rînd, porneşte de la ideea greşită că eterna sete de a cunoaş­te a omului s-ar atrofia în momentul în care filele calendarului indi­că „perioadă de conce­diu''. Care este, de fapt, a­­devărata situaţie ? — Conferinţei! Cum să nu. Mergem cu mare plăcere, dar depinde la ce conferinţe, ne decla­ra tînăra Eugenia Mu­­şat, din Bucureşti, pe care am întîlnit-o la Bazna, sau muncitorul Dinu Trandafirescu, din Craiova, pe care l-am întîlnit în frumoasa sta­ţiune Păltiniş de lîngă Sibiu. Prof. M. BALTESCU și S. NICOLAE (Continuare In pag. a 2-a) Papă ce am pus prim­­a mim, iraaeai linie şi criPzaiai Treierişul griului s-a încheiat. Este un prilej de analiză profundă a modului cum s-a lucrat şi cum acesta s-a reflectat în rezultatele obţinute. Ţinînd seama de indicaţiile ple­narei Consiliului Superior al Agri­culturii, ce a avut loc în zilele de 15—16 august a.c., comitetul execu­tiv al Consiliului agricol regional şi biroul executiv al Uniunii re­gionale a cooperativelor agricole au organizat o şedinţă comună de lucru, lărgită, în cadrul căreia au fost dezbătute, printre altele, re­zultatele obţinute, experienţa do­­bindită de unităţile agricole din re­­giune la cultura griului. Totodată s-au stabilit măsurile ce trebuie lua­te pentru buna desfăşurare a cam­paniei de insăminţări din toamna acestui an. În toate unităţile, recolte la nivelul posibilităţilor ! Eforturile depuse de muncitorii din unităţile agricole de stat şi de membrii cooperativelor agricole, sub îndrumarea permanentă şi com­petentă a specialiştilor din unităţi şi a organelor agricole regionale şi raionale, au fost încununate de succes, obţinîndu-se anul acesta, în numeroase comune o recoltă bună de grîu. In unităţile agri­cole de stat din Sf. Gheorghe şi Codlea, producţia medie la hectar, de pe suprafeţe de cite 200 hec­tare, a fost de 4.008 şi respectiv 3.903 kg., iar la Valea Lungă şi Si­ghişoara s-au recoltat cite 3.100 kg. la hectar. Nu mai puţin impor­tante sunt rezultatele unităţilor a­­gricole cooperatiste. Cooperativa agricolă din Sînpetru, de pe o su­prafaţă de 300 hectare a obţinut o producţie medie de 3.675 kg. la hectar, cea din Stupini de pe 350 ha. peste 3.300 kg., iar cooperativa agricolă din Mediaş a realizat în medie circa 3.000 kg. grîu la ha. Producţii mari s-au înregistrat şi la Tîrnava, Albeşti şi în alte coope­rative. Dar aşa cum preciza în cuvîntul său tov. ing. Toma Cardoş, vice­preşedinte al Uniunii regionale a cooperativelor agricole de produc­ţie, rezultatele diferite obţinute de unităţi cu condiţii similare, şi chiar în cadrul brigăzilor din aceleaşi cooperative, dovedesc că există­ încă mari rezerve de sporire a re­coltei de grîu, care trebuie să fie puse în valoare în cel mai scurt timp. Pornind de la această premisă, participanţii la această şedinţă co­­­mună au scos în evidenţă cu mult discernămînt cauzele care au fă­cut ca în diferitele raioane sau u­­nităţi recolta de grîu să nu fie la nivelul condiţiilor create şi au sta­bilit măsurile corespunzătoare. Soiul Bezostaia, pe primul joc în compe­­tiţia producţiei In mare măsură producţiile ob­ţinute în anul acesta au fost in­fluenţate de vavoarea soiului cul­tivat. Ca şi în anii anteriori, cel mai bine s-a comportat în condi­ţiile regiunii, fără excepţie în toate raioanele, soiul Bezostaia. De alt­fel, Consiliul agricol regional a re­comandat cu insistenţă să se ex­tindă în cultură, pe cit posibil, so­iul Bezostaia, care este cel mai productiv, rezistent îndeosebi la cădere, boli şi dăunători. Din pă­cate însă, această indicaţie n-a fost peste tot respectată. Nume­roase consilii de conducere ale cooperativelor agricole, unii spe­cialişti şi Consilii agricole raio­nale au manifestat o nejustificată reţinere pentru extinderea acestui soi intensiv, considerindu-l mult prea pretenţios faţă de un agro­­fond superior. Ca urmare, şi rezul­tatele au fost diferite. Cooperati­vele agricole aparţinătoare oraşului Braşov şi cele din raionul Tg. Se­cuiesc care au semănat cu soiul Bezostaia 99,3, respectiv 78 la sută din suprafeţele prevăzute să fie cultivate cu grîu, au obţinut în medie 2.640 şi respectiv 2.400 kg. la ha. In alte raioane insa, ca Me­diaş, Făgăraş, Sibiu şi Agnita, care au avut ocupate cu acest soi intre 32,5 şi 46,7 la sută din suprafeţe, producţia medie realizată a fost sub 1.500 kg. la ha. — Unităţile agricole din raionul nostru, care au cultivat exclusiv soiul de grîu Bezostaia — arăta tov. ing. Traian Şuraru, vicepre­şedinte al Consiliului agricol ra­ional Mediaş — au obţinut o pro­ducţie medie de peste 3.000 kg. la Ing. C. ILIESCU (Continuarem pag 2 a)

Next