Drum Nou, septembrie 1967 (Anul 24, nr. 7048-7073)
1967-09-01 / nr. 7048
I Drum nou ORDAn DL COdilTETULUI REGIONAL BRAȘOV AL P.C.R. $1 ALSFATULUI POPULAR REGIONAL ANUL XXIV Nr. 7048 Vineri 1 SEPTEMBRIE 1967 4 pagini 25 bani Proletari din toate țările, uniti-vâl Staţie electronică de calcul La Uzina textilă din Cisnădie a intrat în funcţiune o staţie automată de calcul. Alcătuită din 6 calculatoare electronice, staţia permite executarea unor operaţii de birou care necesită un mare volum de muncă. Sistemul informaţional al uzinei — substanţial îmbunătăţit — a şi beneficiat de serviciile staţiei. Cu ajutorul ei s-a efectuat calculul salariilor, urmînd ca, într-un viitor apropiat, utilizarea ei să fie extinsă şi asupra altor operaţii de facturare, statistică, planificare etc. Deosebit de folositoare va fi conducerii uzinei, care va avea posibilitatea, graţie informaţiilor rapide furnizate, să ia măsuri operative pentru prevenirea şi îndreptarea unor fenomene negative care apar în diferite compartimente ale activităţii de producţie. O nouă hală de producţie La unitatea B (Sighişoara) a uzinei textile „Tîrnava“ Mediaş se află în curs de construcţie o nouă şi modernă hală de producţie, care va avea o capacitate de peste 6.300 m.p. în noul spaţiu industrial al amintitei unităţi textile vor fi montate un număr de 189 războaie de ţesut de mare randament. Aceasta va contribui la dublarea capacităţii de producţie astfel că, anual, unitatea va realiza circa 5 milioane m.p. de ţesături. în momentul de faţă, această unitate sighişoreană livrează, prin intermediul fabricilor de confecţii Bucureşti, Iaşi şi Brăila, masive cantităţi de mărfuri care iau drumul exportului. Numai în ultima, vreme, spre exemplu, produsele realizate la unitatea B au luat drumul U.R.S.S., Norvegiei şi Suediei, într-un sortiment de 24 modele. UN INDICATOR COMPLET AL PULSULUI PRODUCŢIEI Perfecţionarea muncii de planificare şi conducere a economiei — preocupare permanentă a conducerii de partid şi de stat — îşi găseşte o nouă şi grăitoare expresie în-hotărîrea Consiliului de Miniştri cu privire la experimentarea într-un număr de 71 de întreprinderi din industria republicană a unor măsuri menite să ducă la creşterea eficienţei lor economice. Deosebit de important pentru creşterea iniţiativei întreprinderii, a responsabilităţilor şi a posibilităţilor ei de a valorifica toate potenţele interne, ni se pare limitarea numărului de indicatori pe care aceasta îi primeşte in mod obligatoriu de la organele centrale. Aprecierea este şi o concluzie la Care a ajuns după două luni de experimentare conducerea Fabricii de stofe din Braşov, una din cele 11 întreprinderi „laborator” din regiune. Ca economist, aş dori să mă opresc asupra unuia din cei şapte indicatori stabiliţi, şi anume asupra producţiei marfă vîndută şi încasată. Importanţa acordată acestui Indicator în munca de planificare este justificată, după opinia mea, prin puterea sa sintetică, el constituind un criteriu reprezentativ de apreciere al întregii activităţi a întreprinderii. Scopul activităţii industriale fiind satisfacerea unor nevoi productive sau consumative, acest indicator reflectă modul în care producţia unei întreprinderi îşi verifică utilitatea sa socială. Dar acest indicator este important din foarte multe alte puncte de vedere. Aş sublinia îndeosebi modul în care condiţionează respectarea disciplinei contractuale. Este cunoscut că datorită complexităţii cresc înte a economiei naţionale, mecanismul colaborării poate funcţiona perfect numai atunci cînd o întreprindere, în dubla sa calitate de furnizor şi beneficiar, îşi respectă întocmai obligaţiile contractuale. Mergînd la legăturile de cauzalitate, nerespectarea termenelor de livrare şi deci nerealizarea producţiei marfă vîndută şi încasată, ne indică imediat o slabă ritmicitate in îndeplinirea planului de producţie, deficienţe în organizarea producţiei şi a muncii în întreprindere. Refuzul beneficiarilor de a plăti facturile, ceea ce implică automat neîndeplinirea acestui indicator, dovedește că produsele n-au întrunit atributele calitative cerute de clauzele contractuale, că structura livrărilor n-a fost respectată. Rolul de pîrghie economică al acestui indicator este dat și de faptul că în el se leagă interesele întreprinderii cu cele generale ale statului. Lupta pentru îndeplinirea lui va însemna o luptă pentru ridicarea calitativă a activităţii de organizare pe baze ştiinţifice a producţiei şi a muncii. Se va căuta să se imprime un puls normal producţiei, se vor face eforturi pentru ridicarea calităţii produselor, va creşte grija pentru îndeplinirea planului nu numai pe global ci şi în structura sa intimă, vor spori exigenţa şi responsabilitatea controlului de calitate. Preocuparea pentru realizarea acestui indicator va mobiliza nu numai secţiile de producţie ci şi serviciile funcţionale. Ea presupune o aprovizionare operativă cu materii şi materiale de bună calitate, în structura corespunzătoare nevoilor producţiei, va determina o îmbunătăţire a serviciului de desfacere, obligîndu-l să fie mai activ şi mai inventiv în munca ce colaboratorii cu beneficiarii, mai operativ în livrarea mărfurilor către aceştia. Serviciul financiar va fi de asemenea antrenat în urgentarea decontărilor pentru a evita implicaţiile financiare nefavorabile. Rezultatele obţinute în fabrica noastră de la începutul experimentării — producţia marfă vîndută şi încasată fiind îndeplinită în proporţie de 119 la sută în luna iulie, faţă de 95 la sută în mai şi 100,7 la sută în iunie — confirmă justeţea stabilirii acestui indicator, ca indicator de bază. Lupta pentru realizarea lui a antrenat după sine o preocupare sporită şi pe linia organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, pentru a obţine o ritmicitate cit mai bună, element de care depinde îndeplinirea producţiei globale, producţiei marfă şi, în final, a producţiei marfă vîndută şi încasată. Astfel, ritmicitatea în luna iulie a fost de 31,4 la sută în prima decadă, 32,6 la sută în a doua şi 36 la sută în a treia, fiind şi mai bună în august , 36 în prima decadă, 33,3 în a doua şi 30 în a treia. Realizarea producţiei marfă vîndută şi încasată a permis, pe de altă parte, suplimentarea livrărilor către fondul pieţei, depăşindu-se şi acest indicator experimental cu aproximativ 40 la sută. Din aceste multiple motive, consider că aşezarea indicatorului producţiei marfă vîndută şi încasată la baza sistemului de planificare din întreprinderi ar determina o mobilizare multilaterală a colectivelor de salariaţi pentru ridicarea calitativă a întregii activităţi economice şi productive. CONSTANTIN NEAGU, contabil şef la Fabrica de stofe Braşov In „laboratorul" economic RAMÂNERILE ÎN URMA DE PE ŞANTIERELE CONSTRUCŢIILOR ŞCOLARE SA FIE RECUPERATE MĂCAR ACUM, ÎN CEASUL AL DOISPREZECELEA 132 săli de clasă, cîte erau planificate, 92 s-au încadrat termenului de dare în folosinţă stabilit. Pot fi evidenţiateaici comunele Avrig (Sibiu), Apaţa (Rupea), Lunca Calnicului (Sf. Gheorghe), unde lucrările au decurs corespunzător, permiţînd astfel asigurarea unnor condiţii materiale optime desfăşurării procesului instructiv-educativ la nivel elev al anilor precedenţi. Mai rămîn însă aproape 40 de săli de clasă, în stadii diferite de execuţie,nde lucrările de construcţie sunt încă mult rămase în urmă. Cauzele, în spatele justificărilor din cele mai diverse, întîlnim de fapt „viciile ascunse“ din stilul de muncă al unor comitete executive de sfaturi populare sau al conducerilor unor şcoli. Să detaliem : ştiut este că prima condiţie a realizării în termen şi de calitate a unui edificiu este întocmirea la timp a documentaţiei. Intîrzierile nejustificate, în această primă etapă, la Şcoala profesională de construcţii din Braşov, de exemplu, au făcut ca în momentul de faţă să lucreze abia la amuţătura planşeului de la parter. Situaţia nu e cu nimic mai strălucită la şcolile din comunele Măieruş şi Arini (raionul Rupea). Mergînd pe firul neglijenţelor, constatăm că aici „le-au lipsit” materialele de construcţie necesare — de la cărămidă la finale — că „„n-au avut“ mînă de lucru suficientă. E adevărat că o vină o poartă şi T.R.C.L.ul, dar faptul că nici sfaturile populare comunale nu s-au preocupat îndeajuns de înlăturarea deficienţelor ivite — căi erau destule — nu-i scuteşte de critică. Pe aceeaşi linie se înscriu de altfel şi secţiunile de învăţămînt raionale, care n-au tras la timp semnalul de alarmă în legătură cu greutăţile întîmpinate. Asistăm, aşadar, la un adevărat lanţ al slăbiciunilor, din care va suferi, în ultimă instanţă, bunul mers al procesului instructiv-educativ. Au mai rămas doar două săptămîni pînă la deschiderea noului an de învăţămînt. Ne aflăm, cum s-ar spune, în ceasul al doisprezecelea. Măcar acum, pentru recuperarea rămînerilor în urmă, este necesară o mobilizare susţinută a tuturor forţelor — constructori şi beneficiari—- o colaborare mai strînsă între aceştia, mai multă operativitate la comitetele executive ale sfaturilor populare în soluţionarea cererilor de necesar atît pentru materialele de construcţie, mijloacele de transport cit şi pentru mîna de lucru. Aceeaş promptitudine, îndrumare şi control se impune şi la terminarea reparaţiilor şi zugrăvelilor de şcoli. Nu sînt permise tergiversări aidoma celor din raioanele Făgăraş şi Tg. Secuiesc, unde întîlnim încă o serie de lucrări neatacate. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea. V C. POPIŢA Există un termen stabilit prin tradiţie — 15 august — zi în care pe şantierele construcţiilor şcolare noile lăcaşuri de cultură se predau beneficiarilor. E momentul în care şcolile îşi primesc ultimele „retuşuri“, li se introduce apoi mobilierul şi sunt gata, cum s-ar spune, pentru a-şî întîmpina gazdele. Au trecut de la termenul scadent mai bine de două sâptămîni. In ce stadiu se află construcţiile şcolare din regiunea noastră ? Cîteva cifre vin în sprijinul răspunsului — din Noua şcoală din Zona gării din Braşov este gata. Foto : O. ROATIŞ t Hungraid In Republica Ulii România a primit misiuni pinistru al Mior eilerne al Danemarcei, Jaas Iota La invitaţia preşedintelui Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, primul ministru şi ministru al afacerilor externe al Danemarcei, Jens Otto Krag, împreună cu soţia, a făcut o vizită oficială în România între 25 şi 31 august 1967. Oaspeţii danezi au vizitat Capitala, oraşul Constanţa, staţiunile Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Muzeul Arheologic din Constanţa, Staţiunea experimentală hortiviticolă Murfatlar, Valea Prahovei şi unele obiective economice din regiunile Ploieşti şi Braşov, luînd cunoştinţă de realizările obţinute de ţara noastră în diverse domenii de activitate. In timpul vizitei sale în Republica Socialistă România, Jens Otto Krag a fost primit de Nicolae Ceauşescu, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Cu acest prilej a avut loc un schimb rodnic de vederi, privind dezvoltarea relaţiilor românodaneze şi unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale. După întrevedere, secretarul general al C.C. al P.C.R., împreună cu soţia au oferit un dejun în onoarea primului ministru şi ministru al afacerilor externe al Danemarcei, Jens Otto Krag, şi a soţiei sale. Domnia Sa a fost primit, de asemenea, de preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica. Intre preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România şi primul ministru al Danemarcei a avut loc o convorbire cordială. Preşedintele Consiliului de Stat, Chivu Stoica, împreună cu soţia au oferit un dejun în onoarea premierului danez şi a soţiei sale. Cu prilejul vizitei, între preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, şi primul ministru al Danemarcei, Jens Otto Krag, au avut loc convorbiri oficiale, la care au participat din partea română: Cornelia Mănescu, ministrul afacerilor externe, Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, George Macovescu, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe, Vasile Răuţă, adjunct al ministrului comerţului exterior, Gheorghe Ploeşteanu, ambasadorul Republicii Socialiste România la Copenhaga, şi N. Atanasiu, director ad-interim în Ministerul Afacerilor Externe. Din partea daneză au participat : Svend Aage Sandager Jeppesen, ambasadorul Danemarcei în Republica Socialistă România, Jens Christensen, ambasador, subsecretar de stat adjunct în M.A.E., Gunnar ----------------------------------(Continuare în pag. a 4-a) Două generaţii. Foto: GH. BĂNUŢĂ Doi copii vitregi ai vieţii culturale din staţiunile de odihnă In cursul lunii iulie, ziarul „Drum nou“ a publicat două raiduri-anchetă, privind desfăşurarea activităţilor cultural-educative din staţiunile balneo-climaterice, atrăgîndu-se atenţia asupra unor neajunsuri care îi nemulţumeau, pe bună dreptate, pe oaspeţii regiunii noastre. Revenind zilele trecute în staţiunile Bazna, Ocna Sibiului şi Păltiniş, am constatat că aici s-a trecut — în bună măsură — la înlăturarea acestor lipsuri, iniţiindu-se activităţi interesante, care au cîştigat din plin adeziunea oamenilor muncii veniţi la odihnă. Şi totuşi... Evident, acţiunile cultural-educative au un caracter complex, ele fiind menite sa răspundă unor cerinţe multiple, care se leagă în mod direct de cei veniţi la odihnă, oameni de formaţie intelectuală eterogenă, cu o educaţie estetică diferită şi, în ultimă analiză, cu preferinţe diferite. Arta organizatorilor acţiunilor cultural-educative se evidenţiază, într-un asemenea caz, tocmai prin felul cum reuşesc să găsească acele forme capabile să suscite interesul general. In acest context — filme, spectacole ale profesioniştilor sau ale amatorilor, jocuri distractive, seri de dans, concursuri de muzică uşoară, clasică, excursii la obiectivele turistice şi industriale din împrejurimi — un loc important îl ocupă expunerile, comunicările cultural-ştiinţifice sau economice, simpozioanele, realizate cu participarea unor personalităţi. Ca forme specifice în cadrul celorlalte manifestări cultural-educative, acestea constituie un disputat subiect de discuţie, părerile în ce priveşte utilitatea sau nonutilitatea lor fiind contradictorii. — Ce conferinţe / Oamenii nu vin la club cînd e vorba de aşa ceva, doar au venit în staţiune să se distreze şi să se odihnească — Susţin unii. Împărtăşind un asemenea punct de vedere, activistul cultural se dovedeşte a fi un necunoscător al faptului că noţiunea de „odihnă" nu trebuie confundata cu starea de totală inactivitate ; in al doilea rînd, porneşte de la ideea greşită că eterna sete de a cunoaşte a omului s-ar atrofia în momentul în care filele calendarului indică „perioadă de concediu''. Care este, de fapt, adevărata situaţie ? — Conferinţei! Cum să nu. Mergem cu mare plăcere, dar depinde la ce conferinţe, ne declara tînăra Eugenia Muşat, din Bucureşti, pe care am întîlnit-o la Bazna, sau muncitorul Dinu Trandafirescu, din Craiova, pe care l-am întîlnit în frumoasa staţiune Păltiniş de lîngă Sibiu. Prof. M. BALTESCU și S. NICOLAE (Continuare In pag. a 2-a) Papă ce am pus prima mim, iraaeai linie şi criPzaiai Treierişul griului s-a încheiat. Este un prilej de analiză profundă a modului cum s-a lucrat şi cum acesta s-a reflectat în rezultatele obţinute. Ţinînd seama de indicaţiile plenarei Consiliului Superior al Agriculturii, ce a avut loc în zilele de 15—16 august a.c., comitetul executiv al Consiliului agricol regional şi biroul executiv al Uniunii regionale a cooperativelor agricole au organizat o şedinţă comună de lucru, lărgită, în cadrul căreia au fost dezbătute, printre altele, rezultatele obţinute, experienţa dobindită de unităţile agricole din regiune la cultura griului. Totodată s-au stabilit măsurile ce trebuie luate pentru buna desfăşurare a campaniei de insăminţări din toamna acestui an. În toate unităţile, recolte la nivelul posibilităţilor ! Eforturile depuse de muncitorii din unităţile agricole de stat şi de membrii cooperativelor agricole, sub îndrumarea permanentă şi competentă a specialiştilor din unităţi şi a organelor agricole regionale şi raionale, au fost încununate de succes, obţinîndu-se anul acesta, în numeroase comune o recoltă bună de grîu. In unităţile agricole de stat din Sf. Gheorghe şi Codlea, producţia medie la hectar, de pe suprafeţe de cite 200 hectare, a fost de 4.008 şi respectiv 3.903 kg., iar la Valea Lungă şi Sighişoara s-au recoltat cite 3.100 kg. la hectar. Nu mai puţin importante sunt rezultatele unităţilor agricole cooperatiste. Cooperativa agricolă din Sînpetru, de pe o suprafaţă de 300 hectare a obţinut o producţie medie de 3.675 kg. la hectar, cea din Stupini de pe 350 ha. peste 3.300 kg., iar cooperativa agricolă din Mediaş a realizat în medie circa 3.000 kg. grîu la ha. Producţii mari s-au înregistrat şi la Tîrnava, Albeşti şi în alte cooperative. Dar aşa cum preciza în cuvîntul său tov. ing. Toma Cardoş, vicepreşedinte al Uniunii regionale a cooperativelor agricole de producţie, rezultatele diferite obţinute de unităţi cu condiţii similare, şi chiar în cadrul brigăzilor din aceleaşi cooperative, dovedesc că există încă mari rezerve de sporire a recoltei de grîu, care trebuie să fie puse în valoare în cel mai scurt timp. Pornind de la această premisă, participanţii la această şedinţă comună au scos în evidenţă cu mult discernămînt cauzele care au făcut ca în diferitele raioane sau unităţi recolta de grîu să nu fie la nivelul condiţiilor create şi au stabilit măsurile corespunzătoare. Soiul Bezostaia, pe primul joc în competiţia producţiei In mare măsură producţiile obţinute în anul acesta au fost influenţate de vavoarea soiului cultivat. Ca şi în anii anteriori, cel mai bine s-a comportat în condiţiile regiunii, fără excepţie în toate raioanele, soiul Bezostaia. De altfel, Consiliul agricol regional a recomandat cu insistenţă să se extindă în cultură, pe cit posibil, soiul Bezostaia, care este cel mai productiv, rezistent îndeosebi la cădere, boli şi dăunători. Din păcate însă, această indicaţie n-a fost peste tot respectată. Numeroase consilii de conducere ale cooperativelor agricole, unii specialişti şi Consilii agricole raionale au manifestat o nejustificată reţinere pentru extinderea acestui soi intensiv, considerindu-l mult prea pretenţios faţă de un agrofond superior. Ca urmare, şi rezultatele au fost diferite. Cooperativele agricole aparţinătoare oraşului Braşov şi cele din raionul Tg. Secuiesc care au semănat cu soiul Bezostaia 99,3, respectiv 78 la sută din suprafeţele prevăzute să fie cultivate cu grîu, au obţinut în medie 2.640 şi respectiv 2.400 kg. la ha. In alte raioane insa, ca Mediaş, Făgăraş, Sibiu şi Agnita, care au avut ocupate cu acest soi intre 32,5 şi 46,7 la sută din suprafeţe, producţia medie realizată a fost sub 1.500 kg. la ha. — Unităţile agricole din raionul nostru, care au cultivat exclusiv soiul de grîu Bezostaia — arăta tov. ing. Traian Şuraru, vicepreşedinte al Consiliului agricol raional Mediaş — au obţinut o producţie medie de peste 3.000 kg. la Ing. C. ILIESCU (Continuarem pag 2 a)