Drum Nou, ianuarie 1968 (Anul 25, nr. 7153-7177)

1968-01-03 / nr. 7153

Proletari din toate ţâriie, unîţî-vâ­­rum nou 0R8IIII IL COlIllIElilUI­ REGIOMUl BftASIU Al P.C.R. $1 Al SFAIDllll POPULAR REGION­Al ANUL XXV Nr 7153 Miercuri, 3 ianuarie 1968 4 pagini 25 bani CUVÂNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului nou Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, încheiem încă un an de muncă rodnică, de creaţie avîntată pentru ridicarea edificiului lu­minos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate domeniile vieţii so­ciale , îndeplinindu-se cu succes prevederile planului de stat, forţele de producţie ale ţării au continuat să sporească, economia naţională s-a dezvoltat în ritm susţinut, au fost obţinute noi realizări remarcabile în ştiinţă, cultură şi artă, în înflorirea multilaterală a societăţii noa­stre socialiste. Toate acestea au creat condiţii pentru adoptarea în cursul anului care a trecut a unor noi şi importante măsuri pentru ridi­carea nivelului de trai al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sărbătorind două decenii de la instaurarea Republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspiraţii ale forţelor progresiste din istoria modernă a României — poporul a făcut bilanţul epocii glorioase a socialismului. Mîn­­dru de ceea ce a înfăptuit cu mintea şi cu bra­ţele sale, el priveşte înainte cu optimism, scru­tează cu încredere şi entuziasm ziua de mîine, şi mai măreaţă, a patriei noastre socialiste. Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român a pus în faţa tuturor cetăţenilor sarcini de cea mai mare însemnătate pentru progresul orînduirii socialiste, a deschis noi orizonturi în ţara noastră. Concretizînd unele din măsu­rile preconizate de Conferinţă, Marea Adunare Naţională — forul suprem al ţării — a adoptat o serie de legi a căror aplicare va exercita o influenţă deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei şi culturii ţării, va con­tribui la dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a democraţiei noastre socialiste. Suntem­ con-­­ uri că în anul care vine clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, toţi oamenii mun­cii, fără deosebire de naţionalitate, îşi vor con­sacra energia şi forţa creatoare realizării sar­cinilor măreţe trasate de Conferinţa Naţională, cauzei socialismului în patria noastră, îmbu­nătăţirii continue a vieţii materiale şi spirituale a întregului popor, asigurării prosperităţii ţării, viitorului fericit al naţiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de asemenea, noi victorii în lupta forţelor înaintate ale ome­nirii contemporane pentru socialism, pentru progres social şi pace. In acelaşi timp, viaţa internaţională a cunoscut noi acte agresive ale imperialismului : continuarea şi intensificarea războiului din Vietnam, conflictul militar din Orientul Apropiat, alte focare de încordare şi primejdie pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere faţă de interesele ma­jore ale omenirii, România a desfăşurat în cursul anului 1967 o intensă activitate politică internaţională; ea şi-a adus din plin contri­buţia la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea principiilor de încredere şi colaborare între popoare, pentru egalitate în reran­itat­ea fiecărei ţări, faţă, de acopia­ fie­cărei naţiuni de a urma nestînjenită calea de dezvoltare pe care o doreşte. Partidul şi guvernul, întregul popor român vor milita şi în viitor, din toate puterile, pen­tru înfăptuirea obiectivelor fundamentale ale politicii noastre externe : întărirea prieteniei şi colaborării frăţeşti cu toate ţările socialiste, dezvoltarea colaborării şi cooperării inter­naţionale cu toate statele, indiferent de orîn­­duirea socială, consolidarea unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale ,■ de care depinde forţa şi coeziunea întregului front antiimperialist. In eforturile pe care le depu­nem suntem­ animaţi de convingerea că forţele socialismului, democraţiei şi progresului social vor obţine noi succese în lupta împotriva im­perialismului, a reacţiunii, pentru încetarea războiului din Vietnam, pentru restabilirea pă­cii în Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume. îngăduiţi-mi, dragi tovarăşi, cu prilejul Anu­lui nou, să vă felicit călduros în numele Co­mitetului Central al Partidului Comunist Ro­mân, al Consiliului de Stat şi al guvernului şi să vă urez din toată inima, dumneavoastră , făurilor intelectualilor, tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România, noi succese în activitatea socială şi în viaţa per­sonală, sănătate, satisfacţii şi bucurii depline, înfăptuirea tuturor năzuinţelor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperitatea pa­triei, pentru bunăstarea şi fericirea poporului român, pentru Partidul Comunist conducă­torul încercat al naţiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace şi promote­­nts* l­a mulţi ani ! 4 Cronica succeselor celui de-al treilea an a­ cincina­lului a fost deschisă . Debutul chimiştilor fă­­gârăşeni, încă din prima zi a anului, adevărată garan­ţie a succeselor viitoare, a însemnat realizarea unei producţii suplimentare de peste 65 tone azotat de a­­ntoniu, precum şi a unei importante cantităţi de fe­nol. Aceste frumoase re­zultate, care vin să se a­­dauge importantelor depă­şiri de plan ale anului tre­cut, le găsim sub semnătu­ra echipelor conduse de Vasile Smochină, de la fa­brica de azotat, Ambrozie Muntenuş şi Ioan Foka, de la fabrica de fenol, a maiştrilor Iosif Darie, Gheorghe Moldovan şi Ni­­colae Oancea. În prima zi a anului, prin staţia Timiş-Triaj au rulat peste 500 de vagoane de marfă cu un tonaj de aproximativ 4.500 de tone. Printre mecanicii de la locomotivele Diesel-elec­­trice cărei au remorcat mărfare d­e supratonaj se numără Ion Păcuraru­, Marin Enescu, Ion Chim­ic şi alţii. Ri bi­ne Nicolae Solo­mon, Ion Andrei, Gh. Cohan, Dumitru Mun­tean­u ,şi Cristian Lazăr de la „Vitrometan“ Mediaş, noaptea de revelion sau prima zi a lui 1968 i-a gă­sit la datorie, veghind la preîntîmpinarea răcirii cup­toarelor de recoacere; pre­gătind amestecul de ma­terie primă, ei au pus ba­zele primelor succese în producție din noul an. ti 5 fi PLECAREA TOVARĂŞILOR NICOLAE CEAUŞESCU, ION GHEORGHE MAURER ŞI PAUL NICULESCU-MIZIL,­IN R.S.F. IUGOSLAVIA Marţi, 2 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii Socia­liste România, împreună cu tovară­şii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezi­diului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, şi Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a plecat în R.S.F. Iugosla­via, unde, la invitaţia tovarăşului Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia şi preşedinte al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, va face o scurtă vizită de prietenie. La gara Băneasa erau prezenţi to­varăşii Gheorghe Apostol, Alexan­dru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Chi­ Vu Stoica, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeţ, membri şi membri supleanţi ai Comitetului Executiv, secretari ai C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri, membri ai C.C. al P.C.R. şi ai guvernului, conducători ai in­stituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti. (Agerpres) A­u sorocit calendarele ca în noaptea revelionului să cadă din cadranele ceasurilor, o oră albă între bucatele şi vi­nul de pe mesele în jurul cărora ne stringent într-un festin de robustă cinstire şi încrezătoare primire a anului nou. Este ora albă, cînd mustind, vîrsta copacului plesneşte, umflîndu-se cu un nou cerc de sevă şi muguri, cînd frunţii noastre i se adau­gă încă un sentiment de maturitate, iar iubirilor rotundul solar al luminii, cînd, în sfîrşit, devenim cu un an mai frumoşi şi mai înalţi. Dacă ieşi în pragul casei la această oră albă, auzi cum se îneacă în sere seminţele - preambul al minunilor de grîu de peste an - auzi cum pe mari drumuri aeriene, cu paşi repezi şi inefabili, scînteile electrice se grăbesc din castelele de apă spre turlele cetăţilor industriale, auzi cum crugul anu­lui se încheie, mănos şi luminat dinlăuntru. Am ieşit, sub bă­taia lunii fumegînde, pe care o bănuiam undeva neocrotită de ger, să aud cum prin porţile cioplite în lemnul vechi, voie­vodal, al Maramureşului, prin prispele înflorate ale Ţării de Sus, prin tulnicele Apusenilor şi platourile foşnind de răcoare şi vînt ale Deltei şi frumoasei Dobroge, prin cascadele de apă ale Porţilor de Fier danubiene, prin zborul păsărilor peste ariile carpatine, prin înfiorarea de piatră şi cîntec, oţel şi lu­mină a edificiilor industriale, prin şesurile cu dropii dolofane ale Bărăganului, cu un cuvînt, prin toate gurile ţării, am ieşit, spun, să aud sosirea de departe a unui nou an. Statornice chibzuinţi, izvorîte dintr-o temeinică înţelepciune şi înţelegere a rosturilor vieţii pe meleagurile bunilor şi străbunilor noştri, ne-au îndemnat, ca, sub aureola acestei ore albe, înfiptă în osia nopţii de revelion, să cinstim belşugul cîmpurilor arcuite de grîu şi rotirea motoarelor în hale — aceste veritabile pavi­lioane de expoziţii ale cercetării ştiinţifice aplicate­­ cu alte cuvinte, să socotim, după tradiţie, vrednicia vechiului an ca o simplă, dar necesară prefigurare­a alteia, sigur mai bogată, a anului aşteptat sub fertilitatea iernii acesteia, prinosul de rod al viitorului. Astfel că noaptea sărbătorească a revelionului devine o dreaptă şi caldă laudă a izbînzilor trainice ale lui 1967, an care marchează nu numai zidirea unei trepte necesare pasu­lui următor, dar şi momentul festiv, entuziast, surprins într-o atmosferă de încredere şi voie bună al începerii unui alt urcuş, tot mai înspre rotund, tot mai spre împliniri. DILEME RE­­FOrTEROEŞTI Mai bine de un ceas am zăbovit pe uliţele satului, străbătîndu-l de la un capăt la altul, ieşind pînă în cealaltă margine­a cîmpiei Ţării Bir­sei, de unde se desluşeşte curgerea molcomită de iarnă a Oltului înspre Feldioara, şi tot nu mă hotărîsem să bat în poarta vreunei case de gos­podar. Trecusem de cîteva ori prin faţa sediului cooperativei agricole de producţie şi apoi pe la sfat. Aici am întîlnit doar un paznic mai în vîrstă, care-şi aştepta înlocuitorul („doar eu — mi-a zis dînsul, — mai lipsesc de la cumnatu-miieu Vasile Zamfir, unde petrecem noaptea aceasta cu toate familiile noastre, rude şi rube­denii, copii ş­i nepoţi, fraţi şi bunici, socri şi cumnaţi,­ dacă vă face plă­cere, a adăugat el, treceţi şi pe la noi, pentru că, ştiţi vorba noastră, omul de omenie să fie, că oriunde e bine primit“). Aici, la Sînestru, unde mă aflam, casele oamenilor se pregăteau să în­­tîmpine zorii noului an aşa cum se cuvine, cu pline pufoasă şi rumenă şi belşug de vin şi sarmale. De fapt, ezitarea mea de a bate într-o poartă ori alta îşi avea o explicaţie simplă : mă întrebam în sinea mea dacă e posibil oare să cuprinzi totul, să re­dai efluviul sărbătoresc al nopţii re­velionului la sat, să împărtăşeşti di­mensiunile noi care au reechilibrat satul contemporan şi care s-au se­dimentat funciar în praznicul tradi­ţional al acestei nopţi, printr-un popas-două, într-o casă ţărănească sau alta ; dacă nu cumva e nevoie de un amplu film panoramic care să surprindă şi să cuprindă, în acelaşi timp, starea de spirit, exuberanţa, veselia şi voia bună ale unei asemenea nopţi cin­stită în casele ţăranilor de pe lungul şi latul ţinuturilor noastre. Satul nou românesc a trecut prin sensibile mo­dificări care au alterat simţitor mai vechea, idilica şi patriarhala imagine rustică. De aceea, la finişul fiecărui an care traversează existenţa unei colectivităţi rurale, gospodarii cin­stesc ceasurile cu roade ale toamne­lor bogate, nu numai în sens de ano­timp — determinare temporală — ci şi de viziune şi împlinire socială de anotimp al maturităţii. Astfel de gînduri mă stăpîneau în timp ce, cu­­treierînd Sînpetrul de la un capăt la altul, nu mă hotărîsem încă să bat în poarta vreunui gospodar. Mă ob­seda ideea, că de fapt şi Feldioara, şi Gaţa, şi Codlea, şi Hălchiu, a­­ceasta din urmă cu un fond de bază de aproape 15 milioane lei, şi atîtea altele, ar putea fi tot atît de bine cuprinse în itinerarul călătoriei. Dar nu am mai avut vreme să meditez, pentru că aproape pe nesimţite, s-a deschis o poartă şi am fost poftit înăuntru, într-o casă împodobită sărbătoreşte cu brad de iarnă şi be­teală strălucitoare. ...Și dansul, rapseutemit piuă din zori. POTRIVIT DATSNEI în faţa unei mese încărcate cu de toate am fost invitat să cinstesc cu familia lui Ion Bîrsan, tradiţionalul pahar cu vin, cu aceeaşi tradiţională urare „La mulţi ani !“. Bătrânul lucrează la sectorul zoo­tehnic al cooperativei agricole de producţie („încă de la înfiinţare, de prin ’52“), spune el, ca şi cum ar dori să sublinieze că vîrsta cooperativei o are înscrisă undeva pe braţe ca pe un tatuaj sau atîrnată în piept ca o medalie pe care o porţi cu mîndrie şi eleganţă.­­„Obiceiul locului el ca :u­­n se leagă — mi-a mărturisit bătrînul — să ne cinstim munca. Şi cea trecută, şi cea viitoare“). Atîta doar mi-a zis bătrinul şi n-a mai fost nevoie de adăugiri, spre a-mi da seama de cu­getarea cuprinsă în aceste vocabule. Vorbind rar, cu o mare chibzuinţă a cuvîntului — parcă pentru a con­sfinţi o tradiţie ţărănească — am avut impresia că nea Ion Bîrsan gră­ieşte în pilde, la fel de înţelepte şi de aşezate ca şi statornicia gliei, lu­crată cu îndîrjire şi migală din bă­­trîne vremi de către buni şi stră­buni, din care şi noi, şi nea Ion Bîr­san ne tragem. în citev­a cuvinte se sintetiza o lungă experienţă de viaţă şi Anul nou era doar prilejul de a medita asupra izbînzilor unor zile rotunjite calendaristic. Nea Ion Bîrsan închina în noaptea revelio­nului, împreună cu familia, un Pa­har de vin întru cinstirea muncii, după ce, conform obiceiului îndă­tinat, a vărsat un strop jos — „sa răsplătim pămîntul, pentru că este bun şi drept“, a mai zis bătrînul. Nobilă închinare ! în cutele frunţii sale peste care 58 de ani trecuseră, aci furtunos, aci calm, după împre­jurări, în mîinile sale mari şi liniş­tite, făcute parcă pentru a bine­­cuvînta, citeam satisfacţia secretă, acaparatoare, de a fi dus la capăt cu bine un an întreg de muncă şi de nădejdi şi acum, în mijlocul fa­miliei, să aştepţi în ochi cu alte spe­ranţe un alt an, care, în mod ne­cesar, să fie mai mănos în roade şi mai „cu bielşug la viţa de vie“. Şi cuprins de atmosfera veselă, de plă­cută petrecere din casa lui Ion Bîr­san, mi se părea că aud — privind o „fărîmă“ de nepoţică — cum ca­sei îi creşte încă un stîlp de prid­vor, ocrotitor. Afară se porniseră urătorii, pocneau harapnice, o voce subţire şi limpede de copil spunea un pluguşor cu „bădica Traian“ şi curtea parcă s-a umplut,dintr-o dară cu saci pîntecoşi şi care cu grîne, în casă era miros de busuioc să gutur, cum numai la sărbători întîlneşti o atare tărie, de pe masa încărcată se-nălţa un abur îmbietor de mi­resme ale bucatelor, soţia lui nea (Continuare în pag. a 2-a) Revelionul tineretului din Capitala Aproape 6.000 de tineri bucu­mulţi actori ai Teatrului ,,C. t. reşteni au întimpinat Anul nou sub Nottara" au prezentat Pluguşorul, uriaşa cupolă a Pavilionului ch­iar studenţi ai institutului de tea■ poziţiei de la Pia­ţa Scânteii. La tru­p o serie de obiceiuri popit­ora 9 şi jumătate seara, începutul fate de Anul nou, după care a petrecerii a fost anunţat de salve urmat un bogat program folcloric de artificii şi de semnalul­­rampe­interpretat de ansamblurile „Peri­telor. Încă de la intrare, pas­inca" şi „Ciocîrlia" şi orchestra pefii au fost intimpinaţi de ,,Barbu Lăutari­" a Filarmonicii de zeci de măşti, iar sărbătoa­stal ,,George Enescu1'. rea a început într-un cadru Alti peste 2.000 tineri au avut ieeric, realizat de studenţi ai visit­prilejul să petreacă revelionul la tutelor de arte plastice şi arhitec­oasele lor de cultura din raioanele tură. Surprizele muzicale şi homo-30 Decembrie, 23 August, Tudor ristice au fost găzduite de o scenă Vladimir­escu, Nicolae Bălcescu şi astfel amenajată încît să ofere vn-Griviţa Roşie. zibilitate tuturor oaspeţilor. Mai (Agerpres)

Next