Drum Nou, ianuarie 1968 (Anul 25, nr. 7153-7177)
1968-01-03 / nr. 7153
Proletari din toate ţâriie, unîţî-vârum nou 0R8IIII IL COlIllIElilUI REGIOMUl BftASIU Al P.C.R. $1 Al SFAIDllll POPULAR REGIONAl ANUL XXV Nr 7153 Miercuri, 3 ianuarie 1968 4 pagini 25 bani CUVÂNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat, rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului nou Dragi tovarăşi şi prieteni, Cetăţeni ai Republicii Socialiste România, încheiem încă un an de muncă rodnică, de creaţie avîntată pentru ridicarea edificiului luminos al socialismului pe pămîntul României. Anul 1967 a fost pentru poporul român un an de mari victorii în toate domeniile vieţii sociale , îndeplinindu-se cu succes prevederile planului de stat, forţele de producţie ale ţării au continuat să sporească, economia naţională s-a dezvoltat în ritm susţinut, au fost obţinute noi realizări remarcabile în ştiinţă, cultură şi artă, în înflorirea multilaterală a societăţii noastre socialiste. Toate acestea au creat condiţii pentru adoptarea în cursul anului care a trecut a unor noi şi importante măsuri pentru ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Sărbătorind două decenii de la instaurarea Republicii — împlinirea uneia din cele mai arzătoare aspiraţii ale forţelor progresiste din istoria modernă a României — poporul a făcut bilanţul epocii glorioase a socialismului. Mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea şi cu braţele sale, el priveşte înainte cu optimism, scrutează cu încredere şi entuziasm ziua de mîine, şi mai măreaţă, a patriei noastre socialiste. Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român a pus în faţa tuturor cetăţenilor sarcini de cea mai mare însemnătate pentru progresul orînduirii socialiste, a deschis noi orizonturi în ţara noastră. Concretizînd unele din măsurile preconizate de Conferinţă, Marea Adunare Naţională — forul suprem al ţării — a adoptat o serie de legi a căror aplicare va exercita o influenţă deosebit de pozitivă asupra mersului înainte al economiei şi culturii ţării, va contribui la dezvoltarea şi perfecţionarea continuă a democraţiei noastre socialiste. Suntem con- uri că în anul care vine clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, toţi oamenii muncii, fără deosebire de naţionalitate, îşi vor consacra energia şi forţa creatoare realizării sarcinilor măreţe trasate de Conferinţa Naţională, cauzei socialismului în patria noastră, îmbunătăţirii continue a vieţii materiale şi spirituale a întregului popor, asigurării prosperităţii ţării, viitorului fericit al naţiunii noastre socialiste. Anul care a trecut a marcat, de asemenea, noi victorii în lupta forţelor înaintate ale omenirii contemporane pentru socialism, pentru progres social şi pace. In acelaşi timp, viaţa internaţională a cunoscut noi acte agresive ale imperialismului : continuarea şi intensificarea războiului din Vietnam, conflictul militar din Orientul Apropiat, alte focare de încordare şi primejdie pentru pacea popoarelor. Pătrunsă de spirit de răspundere faţă de interesele majore ale omenirii, România a desfăşurat în cursul anului 1967 o intensă activitate politică internaţională; ea şi-a adus din plin contribuţia la lupta împotriva politicii agresive a cercurilor imperialiste, pentru apărarea păcii, pentru promovarea principiilor de încredere şi colaborare între popoare, pentru egalitate în reranitatea fiecărei ţări, faţă, de acopia fiecărei naţiuni de a urma nestînjenită calea de dezvoltare pe care o doreşte. Partidul şi guvernul, întregul popor român vor milita şi în viitor, din toate puterile, pentru înfăptuirea obiectivelor fundamentale ale politicii noastre externe : întărirea prieteniei şi colaborării frăţeşti cu toate ţările socialiste, dezvoltarea colaborării şi cooperării internaţionale cu toate statele, indiferent de orînduirea socială, consolidarea unităţii mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale ,■ de care depinde forţa şi coeziunea întregului front antiimperialist. In eforturile pe care le depunem suntem animaţi de convingerea că forţele socialismului, democraţiei şi progresului social vor obţine noi succese în lupta împotriva imperialismului, a reacţiunii, pentru încetarea războiului din Vietnam, pentru restabilirea păcii în Orientul Apropiat, pentru apărarea păcii în lume. îngăduiţi-mi, dragi tovarăşi, cu prilejul Anului nou, să vă felicit călduros în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat şi al guvernului şi să vă urez din toată inima, dumneavoastră , făurilor intelectualilor, tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România, noi succese în activitatea socială şi în viaţa personală, sănătate, satisfacţii şi bucurii depline, înfăptuirea tuturor năzuinţelor de mai bine. Să ridicăm paharul pentru prosperitatea patriei, pentru bunăstarea şi fericirea poporului român, pentru Partidul Comunist conducătorul încercat al naţiunii noastre socialiste — pentru socialism, pentru pace şi promotents* la mulţi ani ! 4 Cronica succeselor celui de-al treilea an a cincinalului a fost deschisă . Debutul chimiştilor făgârăşeni, încă din prima zi a anului, adevărată garanţie a succeselor viitoare, a însemnat realizarea unei producţii suplimentare de peste 65 tone azotat de antoniu, precum şi a unei importante cantităţi de fenol. Aceste frumoase rezultate, care vin să se adauge importantelor depăşiri de plan ale anului trecut, le găsim sub semnătura echipelor conduse de Vasile Smochină, de la fabrica de azotat, Ambrozie Muntenuş şi Ioan Foka, de la fabrica de fenol, a maiştrilor Iosif Darie, Gheorghe Moldovan şi Nicolae Oancea. În prima zi a anului, prin staţia Timiş-Triaj au rulat peste 500 de vagoane de marfă cu un tonaj de aproximativ 4.500 de tone. Printre mecanicii de la locomotivele Diesel-electrice cărei au remorcat mărfare de supratonaj se numără Ion Păcuraru, Marin Enescu, Ion Chimic şi alţii. Ri bine Nicolae Solomon, Ion Andrei, Gh. Cohan, Dumitru Munteanu ,şi Cristian Lazăr de la „Vitrometan“ Mediaş, noaptea de revelion sau prima zi a lui 1968 i-a găsit la datorie, veghind la preîntîmpinarea răcirii cuptoarelor de recoacere; pregătind amestecul de materie primă, ei au pus bazele primelor succese în producție din noul an. ti 5 fi PLECAREA TOVARĂŞILOR NICOLAE CEAUŞESCU, ION GHEORGHE MAURER ŞI PAUL NICULESCU-MIZIL,IN R.S.F. IUGOSLAVIA Marţi, 2 ianuarie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşii Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, şi Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., a plecat în R.S.F. Iugoslavia, unde, la invitaţia tovarăşului Iosip Broz Tito, preşedintele R.S.F. Iugoslavia şi preşedinte al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, va face o scurtă vizită de prietenie. La gara Băneasa erau prezenţi tovarăşii Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Chi Vu Stoica, Alexandru Drăghici, Ilie Verdeţ, membri şi membri supleanţi ai Comitetului Executiv, secretari ai C.C. al P.C.R., vicepreşedinţi ai Consiliului de Stat şi Consiliului de Miniştri, membri ai C.C. al P.C.R. şi ai guvernului, conducători ai instituţiilor centrale şi organizaţiilor obşteşti. (Agerpres) Au sorocit calendarele ca în noaptea revelionului să cadă din cadranele ceasurilor, o oră albă între bucatele şi vinul de pe mesele în jurul cărora ne stringent într-un festin de robustă cinstire şi încrezătoare primire a anului nou. Este ora albă, cînd mustind, vîrsta copacului plesneşte, umflîndu-se cu un nou cerc de sevă şi muguri, cînd frunţii noastre i se adaugă încă un sentiment de maturitate, iar iubirilor rotundul solar al luminii, cînd, în sfîrşit, devenim cu un an mai frumoşi şi mai înalţi. Dacă ieşi în pragul casei la această oră albă, auzi cum se îneacă în sere seminţele - preambul al minunilor de grîu de peste an - auzi cum pe mari drumuri aeriene, cu paşi repezi şi inefabili, scînteile electrice se grăbesc din castelele de apă spre turlele cetăţilor industriale, auzi cum crugul anului se încheie, mănos şi luminat dinlăuntru. Am ieşit, sub bătaia lunii fumegînde, pe care o bănuiam undeva neocrotită de ger, să aud cum prin porţile cioplite în lemnul vechi, voievodal, al Maramureşului, prin prispele înflorate ale Ţării de Sus, prin tulnicele Apusenilor şi platourile foşnind de răcoare şi vînt ale Deltei şi frumoasei Dobroge, prin cascadele de apă ale Porţilor de Fier danubiene, prin zborul păsărilor peste ariile carpatine, prin înfiorarea de piatră şi cîntec, oţel şi lumină a edificiilor industriale, prin şesurile cu dropii dolofane ale Bărăganului, cu un cuvînt, prin toate gurile ţării, am ieşit, spun, să aud sosirea de departe a unui nou an. Statornice chibzuinţi, izvorîte dintr-o temeinică înţelepciune şi înţelegere a rosturilor vieţii pe meleagurile bunilor şi străbunilor noştri, ne-au îndemnat, ca, sub aureola acestei ore albe, înfiptă în osia nopţii de revelion, să cinstim belşugul cîmpurilor arcuite de grîu şi rotirea motoarelor în hale — aceste veritabile pavilioane de expoziţii ale cercetării ştiinţifice aplicate cu alte cuvinte, să socotim, după tradiţie, vrednicia vechiului an ca o simplă, dar necesară prefigurarea alteia, sigur mai bogată, a anului aşteptat sub fertilitatea iernii acesteia, prinosul de rod al viitorului. Astfel că noaptea sărbătorească a revelionului devine o dreaptă şi caldă laudă a izbînzilor trainice ale lui 1967, an care marchează nu numai zidirea unei trepte necesare pasului următor, dar şi momentul festiv, entuziast, surprins într-o atmosferă de încredere şi voie bună al începerii unui alt urcuş, tot mai înspre rotund, tot mai spre împliniri. DILEME REFOrTEROEŞTI Mai bine de un ceas am zăbovit pe uliţele satului, străbătîndu-l de la un capăt la altul, ieşind pînă în cealaltă marginea cîmpiei Ţării Birsei, de unde se desluşeşte curgerea molcomită de iarnă a Oltului înspre Feldioara, şi tot nu mă hotărîsem să bat în poarta vreunei case de gospodar. Trecusem de cîteva ori prin faţa sediului cooperativei agricole de producţie şi apoi pe la sfat. Aici am întîlnit doar un paznic mai în vîrstă, care-şi aştepta înlocuitorul („doar eu — mi-a zis dînsul, — mai lipsesc de la cumnatu-miieu Vasile Zamfir, unde petrecem noaptea aceasta cu toate familiile noastre, rude şi rubedenii, copii şi nepoţi, fraţi şi bunici, socri şi cumnaţi, dacă vă face plăcere, a adăugat el, treceţi şi pe la noi, pentru că, ştiţi vorba noastră, omul de omenie să fie, că oriunde e bine primit“). Aici, la Sînestru, unde mă aflam, casele oamenilor se pregăteau să întîmpine zorii noului an aşa cum se cuvine, cu pline pufoasă şi rumenă şi belşug de vin şi sarmale. De fapt, ezitarea mea de a bate într-o poartă ori alta îşi avea o explicaţie simplă : mă întrebam în sinea mea dacă e posibil oare să cuprinzi totul, să redai efluviul sărbătoresc al nopţii revelionului la sat, să împărtăşeşti dimensiunile noi care au reechilibrat satul contemporan şi care s-au sedimentat funciar în praznicul tradiţional al acestei nopţi, printr-un popas-două, într-o casă ţărănească sau alta ; dacă nu cumva e nevoie de un amplu film panoramic care să surprindă şi să cuprindă, în acelaşi timp, starea de spirit, exuberanţa, veselia şi voia bună ale unei asemenea nopţi cinstită în casele ţăranilor de pe lungul şi latul ţinuturilor noastre. Satul nou românesc a trecut prin sensibile modificări care au alterat simţitor mai vechea, idilica şi patriarhala imagine rustică. De aceea, la finişul fiecărui an care traversează existenţa unei colectivităţi rurale, gospodarii cinstesc ceasurile cu roade ale toamnelor bogate, nu numai în sens de anotimp — determinare temporală — ci şi de viziune şi împlinire socială de anotimp al maturităţii. Astfel de gînduri mă stăpîneau în timp ce, cutreierînd Sînpetrul de la un capăt la altul, nu mă hotărîsem încă să bat în poarta vreunui gospodar. Mă obseda ideea, că de fapt şi Feldioara, şi Gaţa, şi Codlea, şi Hălchiu, aceasta din urmă cu un fond de bază de aproape 15 milioane lei, şi atîtea altele, ar putea fi tot atît de bine cuprinse în itinerarul călătoriei. Dar nu am mai avut vreme să meditez, pentru că aproape pe nesimţite, s-a deschis o poartă şi am fost poftit înăuntru, într-o casă împodobită sărbătoreşte cu brad de iarnă şi beteală strălucitoare. ...Și dansul, rapseutemit piuă din zori. POTRIVIT DATSNEI în faţa unei mese încărcate cu de toate am fost invitat să cinstesc cu familia lui Ion Bîrsan, tradiţionalul pahar cu vin, cu aceeaşi tradiţională urare „La mulţi ani !“. Bătrânul lucrează la sectorul zootehnic al cooperativei agricole de producţie („încă de la înfiinţare, de prin ’52“), spune el, ca şi cum ar dori să sublinieze că vîrsta cooperativei o are înscrisă undeva pe braţe ca pe un tatuaj sau atîrnată în piept ca o medalie pe care o porţi cu mîndrie şi eleganţă.„Obiceiul locului el ca :un se leagă — mi-a mărturisit bătrînul — să ne cinstim munca. Şi cea trecută, şi cea viitoare“). Atîta doar mi-a zis bătrinul şi n-a mai fost nevoie de adăugiri, spre a-mi da seama de cugetarea cuprinsă în aceste vocabule. Vorbind rar, cu o mare chibzuinţă a cuvîntului — parcă pentru a consfinţi o tradiţie ţărănească — am avut impresia că nea Ion Bîrsan grăieşte în pilde, la fel de înţelepte şi de aşezate ca şi statornicia gliei, lucrată cu îndîrjire şi migală din bătrîne vremi de către buni şi străbuni, din care şi noi, şi nea Ion Bîrsan ne tragem. în citeva cuvinte se sintetiza o lungă experienţă de viaţă şi Anul nou era doar prilejul de a medita asupra izbînzilor unor zile rotunjite calendaristic. Nea Ion Bîrsan închina în noaptea revelionului, împreună cu familia, un Pahar de vin întru cinstirea muncii, după ce, conform obiceiului îndătinat, a vărsat un strop jos — „sa răsplătim pămîntul, pentru că este bun şi drept“, a mai zis bătrînul. Nobilă închinare ! în cutele frunţii sale peste care 58 de ani trecuseră, aci furtunos, aci calm, după împrejurări, în mîinile sale mari şi liniştite, făcute parcă pentru a binecuvînta, citeam satisfacţia secretă, acaparatoare, de a fi dus la capăt cu bine un an întreg de muncă şi de nădejdi şi acum, în mijlocul familiei, să aştepţi în ochi cu alte speranţe un alt an, care, în mod necesar, să fie mai mănos în roade şi mai „cu bielşug la viţa de vie“. Şi cuprins de atmosfera veselă, de plăcută petrecere din casa lui Ion Bîrsan, mi se părea că aud — privind o „fărîmă“ de nepoţică — cum casei îi creşte încă un stîlp de pridvor, ocrotitor. Afară se porniseră urătorii, pocneau harapnice, o voce subţire şi limpede de copil spunea un pluguşor cu „bădica Traian“ şi curtea parcă s-a umplut,dintr-o dară cu saci pîntecoşi şi care cu grîne, în casă era miros de busuioc să gutur, cum numai la sărbători întîlneşti o atare tărie, de pe masa încărcată se-nălţa un abur îmbietor de miresme ale bucatelor, soţia lui nea (Continuare în pag. a 2-a) Revelionul tineretului din Capitala Aproape 6.000 de tineri bucumulţi actori ai Teatrului ,,C. t. reşteni au întimpinat Anul nou sub Nottara" au prezentat Pluguşorul, uriaşa cupolă a Pavilionului chiar studenţi ai institutului de tea■ poziţiei de la Piaţa Scânteii. La trup o serie de obiceiuri popitora 9 şi jumătate seara, începutul fate de Anul nou, după care a petrecerii a fost anunţat de salve urmat un bogat program folcloric de artificii şi de semnalulrampeinterpretat de ansamblurile „Peritelor. Încă de la intrare, pasinca" şi „Ciocîrlia" şi orchestra pefii au fost intimpinaţi de ,,Barbu Lăutari" a Filarmonicii de zeci de măşti, iar sărbătoastal ,,George Enescu1'. rea a început într-un cadru Alti peste 2.000 tineri au avut ieeric, realizat de studenţi ai visitprilejul să petreacă revelionul la tutelor de arte plastice şi arhitecoasele lor de cultura din raioanele tură. Surprizele muzicale şi homo-30 Decembrie, 23 August, Tudor ristice au fost găzduite de o scenă Vladimirescu, Nicolae Bălcescu şi astfel amenajată încît să ofere vn-Griviţa Roşie. zibilitate tuturor oaspeţilor. Mai (Agerpres)