Drum Nou, februarie 1968 (Anul 25, nr. 7179-7202)

1968-02-02 / nr. 7179

E ©I Cl­u Pi d­e tari toți Ifla le țările, uni­ți-v­ă! Ertim nou CRGAD AL COmiTEIULUI REGIMUL BRAȘOV Al P.C1 $1 AL SFATtILUI POPULAR REGIOHAL ANUL XXV NIi 7179 Vineri, 2 februarie 1968 4 pagini 25 bani Sub tirul criticii La Rîşnov luna are numai zece zile ? Ne întîlnim din nou cu cititorii rubricii noas­­t­re — „Sub tirul criticii“ — propunîndu-ne să atragem atenţia asupra unor cauze care înceti­nesc ritmul de lucru pe unele şantiere. Ancheta noastră începe ... ...Miercuri, 31 ianuarie. Vizităm mai întîi şantierul Fabricii de scule Rîşnov — constructor I.C.I.M. Braşov — şef şantier, ing. I. Bîrăianu. Aici trebuie realizate in 1968 lucrări de investiţii de multe mi­lioane de lei. Pentru ca să elucidăm cititorii de modul cum se lucrează pe acest şantier, relatăm scurte secvenţe dintr-o vizită făcută la punctele de lucru. ...Iată-ne, bunăoară, la construcţia noii hale de producţie ce urmează să fie dată în funcţiune în trimestrul III a.c. Vîntul trece în voie prin încă­pere, nici unul dintre pereţii laterali nu e zidit, prin acoperiş se vede cerul albastru. Normal era ca noua construcţie să fie acum închisă, dar, după cum se vede, nu e. In hală puteau fi fotografiate : un excavator care la ora 9,30 încă nu mişcase­ nici un grăunte de pămînt; o echipă de constructori care stăteau de vorbă; o betonieră pe care a aco­perit-o zăpada; 10 grinzi care aşteaptă să fie puse în operă pentru a se putea face închiderea pentru iarnă; şi, în sfîrşit, constructori pe care îi zăreai cînd la un punct de lucru, cînd la altul, fără să fi mişcat în ziua respectivă un cui — cum se zice. Din hală trecem la celălalt obiectiv în lucru — pavilionul administrativ. Aici sunt condiţii foarte bune de muncă, e închis, cald. Insă muncitorii care lucrau efectiv în­­jurul orei 9,30 îi numărai pe degetele de la o mină. Se putea însă observa la prepararea mortarului o echipă de 7—8 oameni, care se încurcau unii pe alţii, datorită proastei organizări a lucrului. Practic la acest loc de mun­că, sunt suficienţi trei muncitori. Deschidem uşa unei încăperi, iar zidăriţa Elena Giurgiu, care încă nu făcuse nimic in ziua respectivă şi stătea de vorbă cu o altă lucrătoare, ne dă cu tifla . „Scu­zaţi, aţi greşit adresa 1". Nu departe de aici găsim o echipă de zidari, singura de pe şantier, care pînă a turtii şi meă vreo deva oue­m! pt aceia, nu a lucrat nimic... Din datele statistice a rezultat că şantierul are pe hîrtie un efectiv de 82 oameni, dar faptic n-am găsit pe şantier decit cel mult 60, unii fiind ple­caţi să li se rezolve problema salariilor, din pri­cina unei încurcături făcute de nişte funcţionari distraţi ai I.C.I.M.-ului. Secvenţele relatate mai sus silit desigur sufici­ente pentru a ne da seama cum se lucrează pe a­­cest şantier. Faptul surprinde. După date prezum­tive, în luna ianuarie şantierul îşi va realiza pla­nul lunar în proporţie de cel mult 40 la sută. Adi­că, faţă de un volum de lucrări planificat valo­­rînd peste 500.000 lei, se realizează doar 200.000 lei. De la singurul dintre cadrele de conducere pe care am putut să-l găsim pe șantier, maistrul Va­sile Borcoman (şeful de șantier I. Bîrăianu e în concediu medical, iar inginerul coordonator Borza, cînd vine la Rîşnov, e doar în trecere pe aici), am cerut lămuriri în legătură cu cele constatate. In­terlocutorul ne-a adus o sumedenie de justificări. Dintre motivări numai următoarele pot fi luate in consideraţie : — Din noiembrie ’67 aşteptăm grinzile pentru a putea acoperi hala de producţie. N-au venit nici acum. Mai aşteptăm ca mecanicii­ şef să trimită topitorul de bitum. Cit priveşte indisciplina, şan­tierul n-are personal care să ţină evidenţa prima­ră, din care pricină aceasta cade pe capul meu... Acestea sunt, aşadar, faptele. Orice alte comen­tarii sunt de prisos. Adresăm însă inginerului Borza­ şi directorului I.C.I.M. Braşov, ing. Emil Moldovan, întrebarea : Dumneavoastră vă surîde fotografia de mai sus ? Peste­­ zile vom reveni. Pînă atunci cei vizaţi să se prezinte pe şantier şi să procedeze în con­secinţă. URMĂTORUL ŞANTIER PE CARE ÎL VOM VIZITA E CEL AL STAŢIEI DE CONDIŢIO­NAT SEMINŢE DE SFECLĂ DE ZAHĂR DIN GHIMBAV. L. CIUTACU în pagina economică de azi: ■ Rentabilitatea pe a­­genda participanților la dezbaterea sarcinilor de plan pe 1968 ■ Ce perspective oferă modelarea matematica în organizarea si planificarea producției? BRUCTECA centrala A doua maşină de cablat, pro­iectată şi executată prin auto­­utilare la Fabrica de radia­toare şi cabluri din Braşov, a intrat în funcţiune. Prin noua maşină capacitatea anuală de producţie a fabricii creşte cu 3.000 tone conductori de alu­miniu. Foto : GH. BĂNUŢĂ Braşov­­ şi retur Bucureşti Mai multe întreprinderi din Braşov, prin­tre care şi Trustul 5, caută de urgenţă unel­te şi scule. Cei care au aşa ceva sunt ru­gaţi sa re­vină în ajutor. Înştiinţam Fabrica de unelte şi scule din oraş ca serviciile ei nu pot fi luate în considerare. Motivul ? Graţie birocraţiei, trusele fabricate aici sunt plimbate, luni de zile, prin depozite, baze şi puncte de aprovizionare, ajung şi prin Bucureşti, şi numai după aceea se întorc la . . . Braşov. Cei în drept ne rămîn da­tori cu o explicaţie : le plimbaţi ca să vadă şi ele lumea ! Poate Cetăţenii din cartierul Bartolomeu cer de ani de zile înfiinţarea unui chioşc al O.V.L.F. Şi s-au pomenit cu un chioşc .. . Loto-Pronosport. Poate acum i-a bătut norocul, şi cîştigă chioşcul de legume la loz în plic . . . Blocul Iul., Păcală Se povesteşte că legendarul erou ar fi tacul un pod pe care, cînd puneai un pi­cior coteai pe moale, cînd il puneai pe celălalt călcai pe tare. Se pare că Grupul de şantiere nr. 5 al T.ît.C.L. l-a întrecut pe Păcaloi. La blocul din str. Alecsandri din Făgăraş — dat doar de două luni în folo­sinţă — parchetul nu numai că se mişcă, dar­­i se şi lipeşte de picioare. Că şantie­rul a făcut-o pe Păcală, e clar. Nu price­pem însă cum de s-a lăsat păcălită comi­sia de recepţie a sfatului popular orăşe­nesc ! în pagina a 4-a U.N.C.T.A.D. la a II-a ediţie Vietnamul de sud . Patrioţii duc lupte în mai multe puncte ale Saigonului. Ofen­siva F.N.E. continuă şi în alte regiuni Convorbiri italo- vest-germane Dezbaterile din Die­ta japoneză asupra problemei apărării Difuzarea semnul intimplarii In condiţiile de astăzi cînd siste­mul informaţional dispune de mij­loace ultramoderne, iar evenimen­tele se succed cu repeziciune, oame­nii vor să afle totul „la zi“. Este un imperativ pe care presa, ca prin­cipal instrument informaţional, se străduieşte să-l satisfacă tot mai bi­ne. Cum ajung însă ziarele la citi­tor ? Aici intrăm într-un cerc vi­cios. Dar să-l parcurgem , poate că vom găsi o ieşire. ... Uzina „Tractorul“. 12.000 de salariaţi. Abonaţi la diferite ziare, cu difuzarea la domiciliu, cîteva zeci. La această cifră mai adăugăm de la noi cîteva sute cu abonamen­te făcute la factorii poştali. Cei­lalţi ? GHEORGHE CRISTEA, strun­gar , înainte, abonamentele la ziare se făceau şi se difuzau în uzină. Nu era bine, se răpea din timpul de producţie. S a spus că se vor face abonamente în uzină, cu difuzarea la domiciliu, prin factorii poştali. Dar nu se ocupă nimeni de această treabă, care s-ar putea face pe baze obşteşti, fără a afecta timpul de lucru. — Dar aveţi un chioşc de ziare la poarta uzinei ? — E adevărat. Dar de multe ori trebuie să faci coadă, să pierzi timp. Şi atunci renunţi, DUMITRU DIU, maistru . Ani de zile am avut abonament la „Scînteia“ şi „Drum nou“. De la un timp încoace, în uzină nu te mai întreabă nimeni dacă vrei să te abonezi la vreun ziar. Aşa că am ajuns să citesc ziarele cînd reuşesc să le cumpăr de la chioşc. Uneori nu găsesc, şi atunci rămîn fără ziar. Alteori cumpăr un ziar la întîm­­plare, pentru că cel preferat s-a e­­puizat. Mi s-a spus să fac abona­ment la factorul poştal. Dar eu sînt in uzină cînd el trece prin cartier. N-o să stau să-l pîndesc toată ziua, că singur nu vine să te întrebe da­că vrei să te abonezi la vreo publi­caţie. VICTOR ŞERBANESCU, region Am avut abonament la domiciliu. Pe luna decembrie am primit doar 11 numere de ziar, aşa că am re­nunţat. Am aranjat cu un debitant, care mi le pune de o parte. Dar asta nu este o soluţie. Oamenii noş­tri sunt dornici să cunoască politica partidului, ce se petrece în regiune, în ţară, în lume. Trebuie să venim în întîmpinarea acestei dorinţe prin­ ANCHETA NOASTRĂ tr-un sistem mai bun de difuzare a presei. O spun şi din alt conside­rent : presa este o pîrghie puter­nică a muncii politice pe care o desfăşurăm în uzină. De ce să ne lipsim de ea ? DUMITRU DIACONESCU, şef de secţie adjunct : Avem posibilita­tea de a face multe abonamente în uzină, fără a afecta producţia. Du­pă mine, nu aceasta este problema cheie, ci difuzarea cu operativitate şi regularitate la abonaţi. Or, rea­litatea este că factorii poştali aduc ziarul cînd au chef sau îl lasă pe unde se nimereşte. Şi atunci e fi­resc că oamenii nu vor să se abo­neze. Ne oprim aici, deşi am putea re­da multe alte declaraţii similare. Lucrurile sunt clare , în uzină nu se fac abonamente, factorii poştali nu sunt interesaţi să facă sau le di­fuzează după bunul plac, la chioş­cul din faţa uzinei este greu să cum­peri din cauza sistemului defectuos de desfacere (ore nepotrivite, înce­tineală). Ne-am adresat tovarăşului DAVID ŞERBĂNOIU, secretarul comitetu­lui de partid al uzinei „Tractorul“. — Cum explicaţi această situaţie anacronică ? — Dacă comitetul orăşenesc de partid îmi dă sarcina (! ?) să fac a­­bonamente în uzină, o să facem, dar şi atunci cu multă reţinere. Am mai încercat, dar apoi au curs re­­clamaţiile Abonaţii nu primeau zia­rele acasă cu regularitate, iar unii de loc. Raţionamentul tovarăşului Şerbă­­noiu este just în ceea ce priveşte lipsurile în difuzarea presei şi ele se cer lichidate urgent. Dar nu am înţeles de ce trebuie să dea comi­tetul orăşenesc, de partid indicaţii pentru a se face abonamente la ziare ? ! Oare munca politică de masă, grija pentru informarea ope­rativă a oamenilor cu politica par­tidului, cu situaţia internă şi inter­naţională nu este o atribuţie prin­cipală a muncii de partid ? Aşa cum diferitele activităţi obşteşti se fac în uzină, şi încă cu bune rezultate, după orele de lucru, de ce nu se poate rezolva şi problema abona­mentelor la presă ? Apare oarecum nefiresc să punem o asemenea pro­blemă în faţa unei organizaţii de partid atît de puternice şi cu multă experienţă, cum este cea de la U­­zina de tractoare. Se cer însă conjugate eforturile tuturor factorilor care pot contri­bui la găsirea soluţiei de ieşire din această situaţie anacronică, care nu mai poate dăinui. Organizaţiile de partid şi sindicale să privească a­­ceastă problemă ca una din princi­palele laturi ale muncii politico-e­ducative de masă. Sfatul popular o­­răşenesc Braşov să întreprindă mă­suri ca la fiecare bloc, locatarii să aibă cutii poştale individuale pentru depunerea corespondenţei şi ziare­lor. Serviciul de difuzare a presei — şi aici este punctul cel mai ne­vralgic — să înţeleagă, în sfîrşit, că în activitatea sa se cer schimbări structurale, că problema nu se va rezolva cu cîrpeli. Măsuri se impun cu stringenţă din partea Direcţiei generale a difuzării presei din Mi­nisterul Poştelor şi Telecomunica­ţiilor, mai ales pe linia moderniză­rii difuzării presei cointeresării ma­teriale a celor care fac această trea­bă — factorii poştali şi remizierii de la chioşcuri. Este de-a dreptul paradoxal ca sistemul de retribuţie al remizierilor care vînd ziare să prevadă o cotă invers proporţională cu numărul de ziare vîndute. In asemenea condiţii, după atingerea unui anumit plafon, remizierii nu mai sînt interesaţi în vînzarea unui număr mai mare de ziare. Este vremea ca faza aşa-ziselor studii, care durează cam de mult, să fie înlocuită cu măsuri practice, concrete şi mai ales eficiente, pen­tru ca cititorul să poată obţine zia­rul său la zi, în condiţii optime şi nu la voia întîmplării. L. ŞURARU DIN ŢARĂ Abataj complet mecanizat La mina Lupeni a intrat în ex­ploatare un abataj frontal complet mecanizat, care va da o producţie anuala de peste 120.000 tone căr­bune cocsificabil. Este unul din­tre cele mai mari şi mai productive obiective din bazinul carbonifer al Văii Jiului. Linia de front măsoa­ră 120 metri lungime, iar operaţiile de tăiere­, îrfcărcare şi de transport se execută cu combina. în acest aba­taj se va obţine un randament pe post mai mare de 4—5 ori decit cel realizat pînă acum pe ansam­blul exploatării. Primele cantităţi de florură de aluminiu... La Uzina chimică din Novo- Complet mecanizat şi automatizat, dări s-au obţinut primele cantităţi instalaţiile noii secţii asigură nece­­de florură de aluminiu produse de sarul de florură de aluminiu uzinei noua secţie ce s-a construit aici, de la Slatina. ...şi de clorură cuproasă La întreprinderea chimică „Ti­miş“ a intrat în funcţiune o secţie pentru fabricarea, din materii pri­me indigene, a clorurii cuproase, substanţă organică destinată produ­cerii catalizatorului necesar tehno­logiei de fabricaţie a melanei. Da­torită tehnologiei moderne de pro­ducţie elaborate de specialiştii în­treprinderii, există posibilitatea ca noua secţie, dotată cu instalaţii şi utilaje de înaltă tehnicitate, să a­­tingă înainte de termen parametrii proiectaţi pentru primul an de producţie. Primele cantităţi de clo­rură cuproasă livrate uzinei din Să­­vinești corespund prevederilor din proiect. (Agerpres) BIBLIOTECARUL COMUNAL NU-I SINGURUL „GHIU“ AL CITITORULUI Ceea ce pare paradoxal e fap­tul că în destul de dese ca­zuri cele mai puţin citite cărţi sunt tocmai acelea care vizează direct sfera de preocupări a ţăranului nostru. Colecţiile care înmănunchează lucrări din do­meniul practicii şi ştiinţei agri­cole, din cel al ştiinţei popu­larizate, medical-sanitare etc., sunt, ca să le spunem aşa, ce­nuşăresele bibliotecilor, faţă de care bibliotecarii folosesc a­­desea metode discriminatorii de expunere , la Ocna Sibiului sunt dosite într-o cameră aparte. „Pepiniera de pomi“, „Cartea specialistului în creşterea ani­malelor“, „Memorator pentru producţia vegetală“, „Tehnica nutreţurilor combinate“, „Hră­­nirea animalelor după norme şi raţii“, „Ştiinţa, prietena noa­stră“, sînt doar cîteva titluri ale unor cărţi neatinse de cînd au fost inventariate. Unele sunt destinate lucrătorilor din agri­cultură cu pregătire minimă, alteia tehnicienilor sau ingine­rilor. Tu arusefuz -tu, si super­ di­fuzarea în mase a cărţilor agro­zootehnice, de propagandă şti­inţifica, sar. medical-sanitară ? Unii vor tinde să creadă că a­­ceasta este treaba exclusivă a bibliotecarului. Ei greşesc însă raţionînd aşa, din simplul mo­tiv că bibliotecarul comunal este, în cele mai multe cazuri, o tînără absolventă de liceu, cu pregătire unilaterală, dacă ne gîndim la diversitatea dome­niilor abordate în cărţile aflate la bibliotecă. Ea citeşte, cu pre­cădere, literatură beletristică şi pe măsură ce pătrunde mai adînc în intimitatea acesteia, poate să influenţeze şi lectura c­it­­i­to­rulu­i nea­vizat. Dar ea nu cunoaşte cărţile de specialitate — agricole, ştiinţifice, tehnice, medicale etc. — care au o mare pondere în fondul bibliotecii şi care vin nemijlocit în sprijinul activităţilor cotidiene ale satu­lui. Credem că, ţinînd cont de realităţile satului nostru, de forţele intelectuale care acţio­nează aici, cel care e chemat, prin natura profesiei sale, să cunoască şi să popularizeze în mase cărţile de specialitate, este însuşi specialistul , inginerul agronom şi cel zootehnist, me­dicul uman şi veterinar, profe­sorii de toate specialităţile. E anormal ca un medic de cir­cumscripţie să nu cunoască, măcar informativ, fondul de cărţi şi broşuri din sfera sa de activitate, aflate în inventarul bibliotecii comunale, căci nu se poate concepe o propagandă medicală, în adevăratul sens al cuvîntului, fără să facem apel la literatura de specialitate. Cine altul este mai competent, mai autorizat în a recomanda diverselor categorii de săteni, cartea medicală sau sanitară adecvată decît medicul însuşi ? Aşadar, treaba aceasta n-o pu­tem lăsa pe seama biblioteca­rului, care, evident, n-are pre­gătirea necesară în acest do­meniu. Intrarea în circuitul de lec­tură a cărţilor şi broşurilor a­­gricole şi ştiinţifice o pot grăbi S. VAIDA (Continuare în pag. a 3-a) O carte este o călăuză a omu­lui pe drumul cunoaşterii ade­vărului şi mijlocitorul statornic al învăţăturii, ştiinţei şi cultu­rii. Se înţelege deci că o con­diţie elementară care se cere îndeplinită de bibliotecar spre a face din învăţămintele aflate intr-o carte un bun al oameni­lor este aceea a circulaţiei per­manente a cărţii, fără de care truda scriitorilor, a editorilor şi a lucrătorilor din poligrafie de­vine zadarnică. Nu este cîtuşi de puţin spre lauda unor bibliotecari faptul că un număr însemnat de cărţi de mare utilitate au o circula­ţie foarte scăzută; în unele ca­zuri, ele împodobesc doar raf­turile şi nu minţile oamenilor. d­in­ciiflsii, cu premii pe ditlom­nii zmului noi In numărul de marţi vom publica prima serie de întrebări în numărul de marţi, 6 februarie, al zia­rului nostru. VOM PUBLICA PRIMA SERIE DE ÎNTREBĂRI (adresate muncitorilor şi ele­vilor) din cadrul concursului pentru „CELE MAI MULTE RĂSPUNSURI EXACTE“. Aşa după cum v-am mai informat, acest concurs, iniţiat de ziarul „Drum nou“, pentru muncitori, studenţi şi elevi, urmează să se des­făşoare de-a lungul unui trimestru. SĂPTĂMέ­NAL, ÎNCEPÎND DE LA DATA ANUNŢA­TA MAI SUS, ZIARUL NOSTRU VA PU­BLICA CÎTE 3 ÎNTREBĂRI PENTRU FIE­CARE CATEGORIE DE CITITORI ÎN PARTE. Cei care vor să participe la concurs vor ex­pedia, pe adresa redacţiei ziarului, răspunsurile însoţite de cupon. Concursul este prevăzut cu cele două premii pentru fiecare categorie de participanţi . PREMIUL I 1.000 LEI PREMIUL II 500 LEI NU UITAȚI, PROCURAŢI-VA ZIARUL „DRUM NOU“ PRIN ABONAMENTE SAU LA CHIOŞCURILE DE DIFUZARE A PRE­SEI. rm mm Foileton Mincin­ii ■ VIII 1VII de veli Era într-o dimineaţă de ianu­arie cu un ger care îţi şfichiuia vîrful urechilor ţi pomeţii obra­jilor. Pe stradă, ţipenie de om. Cu capul ascuns în gulerul pal­tonului am intrat in biroul coo­perativei agricole din Malnat. Privirea mi-a fost atrasă de mina îngindurată, posomorită, a unui om proţăpit lingă tele­fon, care căuta răspuns la o întrebare chinuitoare. In faţă avea o situaţie operativă, pe care, din cînd în cînd îţi lăsa privirea nedumerită. Semăna, după mimică, mai degrabă cu un alchimist din evul mediu, care căuta piatra filozofală, prin mijlocirea căreia să tran­sforme metalele ordinare în aur de 14 carate. Deodată faţa i se înseninează. — Am găsit formula! — strigă el către mine cu bul­bii ochilor scăldaţi într-o sen­zaţie de fericire. — Ce formulă, omule ? îl în­treb mirat şi în acelaţi timp curios. — Formula de transformare a lui 5 în 9. Am privit la el cu surprin­dere, bănuitor. încercam să-i pun la îndoiala facultățile mintale. Dar mi-am zis, hai să-l aţîț cu întrebări să vedem un­de bate vîntul. — Dar de ce vrei dumneata din S­un 9! Nu-i stă bine fie­cărei cifre la locul și rostul ei? Dacă începi să le amesteci, vei crea în situaţia operativă un quid pro quo. — Ce-i aia, pe ce limbă? — Confuzie. — Păi asta ţi vreau. Trebuie să transmit operativa ţi nu-mi convine să le spun celor de la raion că cercul zootehnic, anul III, a ţinut 5 lecţii. — Spune-le atunci că au au­diat doar 3 lecţii. — Dar de ce mai puţine? Asta atrage critica. Nu se poate. Eu îl transform pe 5 în 9, şi le trag celor de la raion o cacial­­ma. Noi ştim că 9 e 5 ei însă... — De ce te mai încurci cu cifrele? Spune-le că aţi epuizat toate lecţiile ţi gata. Dezinfor­mare operativă ţi totală. Omul mi-a mulţumit pentru sugestie şi în timp ce plecam, dînsul a transmis telefonic o­­perativa, în care 5 fusese trans­format în 9... Cînd am ajuns la C.A.P. Reci, un contabil îmi spune: Zi-i o cifră tovarăşe. — Șase. Dar la ce-ţi trebuie! Joci la loto ? —■ Mulțumesc. Nu te ameste­ca. E mai greu ca la loto. A­­colo cîştigi şi cu numere mici şi cu mari. La noi cu nu­mere mici pierzi din oficiu. Ra­ionul ne cere operativa şi nu ştiu cîte lecţii s-au ţinut la cercul zootehnic, fiindcă, să fiu sincer, cercul nici nu func­ţionează. Cu ,,şase" al dumi­­tale sîntem salvaţi. „Şase" e o situație de mijloc, nici prea albă nici prea neagră. Nu bate la ochi. Cînd or făta oile dau un miel... De acolo am fugit la C.A.P. Ţeline, din raionul Agnita, ca să scap de obsesia „alchimiş­tilor" aceștia. — Ce mai faci, tovarășe pre­ședinte? — Uite, dădui operativa la raion. Mi-am luat o piatră de moară de pe inimă. — Ce le-ai spus despre în­­văţămîntul agrozootehnic? — Că sîntem cu lecţiile la zi. — Aşa este? — Aţi? Sîntem în „pom", că n-am ţinut decît două. Avem însă noroc cu operativele astea, le aducem din condei, cum ne pică bine, că vorba ceea cîte nu înghite hîrtia, mută cum e ea şi mai cu seamă discretă... I-am părăsit pe „alchimişti" cu alchimia lor, gîndindu-mă la un proverb: „Minciuna are pi­cioare scurte". Cu ea nu treci dealul. Rămîi de căruţă. Cei din Malnaş, Teiine şi Reci au vrut să o pună la rană şi s-au făcut de basme. Este o vorbă: „Dacă n-ai un bătrîn în casă, cumpără-ți" De mincinoși însă e bine să te scapi, chiar dacă sînt de „elită". ATTILA SOC­ACI­U Vo­­­ită“ In cartierul „Steagul roşu“ s­au molizi, mesteceni, plopi. In curâm plantat recent peste 500 arbori cu ulic mare s pini, da.în cartierul amintit vor fi plantaţi alţi 500 arbori orna­mentali.

Next