Drum Nou, iulie 1968 (Anul 25, nr. 7307-7332)

1968-07-02 / nr. 7307

unim­mu ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUL XXV Nr. 7307 Marţi, 2 iulie 1968 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţî-vâ! NOUL SISTEM DE SALARIZARE-îmbinare armonioasă a intereselor generale şi individuale Incepind de la 1 iunie a.c., un nu­măr de 29 de întreprinderi din ţară, printre care trei din judeţul Braşov — Fabrica de tricotaje, In­dustria laptelui şi Întreprinderea de morărit şi panificaţie —• aplică in mod experimental noul sistem de salarizare şi de creştere a sala­riilor. Elaborat de partid şi guvern, a­­cesta reprezintă o îmbunătăţire ra­dicală a modului de repartiţie în ţara noastră, o aplicare mai rigu­roasă a principiului socialist de re­tribuţie după cantitatea şi calita­tea muncii depuse. Aşa după cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvintarea ţinută la plenara din 19 iunie a Comitetului Central. ..Postulatul fundamental de la care porneşte noul sistem de salarizare este îmbinarea armonioasă a inte­reselor generale şi individuale, asi­gurarea unor legături organice în­tre venituri şi contribuţia concretă pe care fiecare salariat o aduce la activitatea economică şi social-cul­­turală“.­­ Creînd un raport raţional pe sca­ra salariilor şi micşorînd simţitor decalajul dintre salariul tarifar şi salariul total, noul sistem înlătură o serie de neajunsuri ale salarizării de pînă acum, care frînau creşte­rea eficienţei activităţii economice la nivelul posibilităţilor şi cerinţe­lor actuale. El diferenţiază salariile în cadrul aceleiaşi categorii tari­fare şi funcţii (prin trepte şi gra­daţii) în raport cu calitatea lucră­rilor efectuate, iniţiativa şi opera­tivitatea în muncă, asigurînd o re­tribuţie mai bună a muncii cali­ficate, faţă de cea necalificată, ceea ce duce la creşterea interesului sa­lariaţilor pent­ru cal­ificare, ridica­rea calificării şi perfecţionare­a factori importanţi în creşterea pro­ductivităţii muncii. Iar prin faptul că stabileşte un raport corespun­zător între nivelele de salarizare al® ramurilor economiei naţionale şi prevede acordarea de sporuri pentru vechimea neîntreruptă în cadrul aceleiaşi unităţi, contribuie la o stabilitate mai mare a salariaţi­lor în cadrul întreprinderilor şi ra­murilor. Important de scos în evidenţă este şi faptul că, în cadrul noului sistem de salarizare consumul fon­dului de salarii este în strînsă le­gătură cu nivelul de realizare a producţiei marfă — ca indicator cantitativ, şi a reducerii cheltuie­lilor la 1.000 lei producţie mar­fă — ca indicator calitativ, ceea ce asi­gură o bună concordanţă între fondul de salarii şi realizarea sar­cinilor de producţie. Desigur, pot fi făcute multe alte aprecieri la adresa îmbunătățirilor ce le prezintă noul sistem de sala­rizare. Vreau să mă opresc însă asupra unor constatări desprinse dintr-o analiză făcută la cele trei întreprinderi amintite care expe­rimentează noul sistem. O primă constatare este aceea că introducerea noului sistem de salarizare a dus la creşterea medie a salariilor la total salariaţi cu 11.2 la sută la Fabrica de tricotaje, 14.2 la sută la Industria laptelui şi 13.3 la sută la întreprinderea de morărit şi panificaţie, variaţiile fiind determinate de cîştigul sala- NICOLAE ŞANDRU, economist (Continuare în pag. a 2-a) m ]. i BIBLIOTECA,, ASTRA"! $1 B lö în cuprinsul ziarului Investigaţii în • ■ VIi­torul unei comune (pagina a 2-a) SPORT (pagina a 3-a) Continuitatea tradiţiei Înaintam încet pe Valea Branului. Departe, in iată, se ridica masivă, puternică, arhitectura Bucegilor. Un sentiment al istoriei începu să se înfiripe adine în mi­ne, deşi nu mă gîndisem in mod stăruitor la acele vre­muri depărtate. Prin liniş­tea pădurilor din jur mi se părea că urcă pînă la mi­ne sunetul paşilor stinşi ai unei armate romane. Da, de aproape două mii de ani cadenţele armatei ca­re în anul 187 a trecut prin Pasul Bran spre Ţara Ar­geşului, stăruie în pămî­r­tul argilos, în calcarul şi arborii care­ cresc continu­­îndu-se unul pe altul. Dar istoria şi legenda se întrepătrund, se completea­ză sub aceeaşi aură veche. Şi sentimentul plenitudini­­lor l-am simţit abia cînd am incep­ixt, sa ne depărtam de Bran. Mergeam pe ur­mele ciobanului care a ple­cat­ din Ţara Birsei spre un pămînt străin : ,,Obidit de zeciuie­ şi de dijme şi-o minat, turma prin Bran, ur­­cînd apoi prin Valea Zbir­­cioarei pînă ce în fata i s-a deschis bordeiul lui Benya ori Ţeposu. Meşterii făceau găvane şi linguri, mlădiau paltinii şi spre seară ein­te­zele lor se roteau peste Bucegi ori Piatra Craiului". Mergeam pe urmele cioba­nului şi în faţă începea să se contureze Dealul Voineş­­tilor. Ne apropiam de Şir­­nea. Şi iarăşi începea să ne caute umbra legendară a vremii. „Ajuingînd pe Valea Rogozii ciobanul s-a oprit să bea apă, să-şi pască tur­ma. Valea era liniştită, munţii mai zvelţi, păşunile mai bune. Pe nevasta fru­moasa a ciobanului o che­ma Şirna. S-au­­ oprit a­­colo, alături de Ţeposu şi de Benga....". Acesta este is­tor­icul, geneza înfiinţării satului. Cît adevăr, şi ci­tă legendă se amestecă în povestea care se mai trans­mite oral e greu de spus. Satul este aşezat la poa­lele Pietrei Craiului. Din marile păduri de altădată nu au mai rămas decit plicuri răzleţe de fagi. Deşi e situat la o altitudi­ne de 1.200 metri, subsolul dezvăluie straturi freatice dense. Izvoarele, fîntînile, şipolele au nume frumoa­se: Izvorul lui Jinga, Fîrltîna lui Cioacă, Şipotul Popii. O clipă am avut senti­mentul depărtării de trecut, de legendă. Pe drumul de intrare în sat, pe uliţe, pe case fluturau steaguri. Chipurile oamenilor ex­primau o emoţie greu de stăpînit. Preocupările în ziua aceea de sîmbătă erau aproape identice : pregăti­rea revederii celor plecaţi din sat. Numai seara, cinci în marea sală a căminului cultural „întîlnir­ea cu fiii satului" era un fapt împli­nit, cînd s-au adunat cio­banii din munţi, profesori universitari, strungari, pio­nieri, elevi, numai atunci mi-am dat din nou seama că legenda şi prezentul se întrepătrund atît de mult inch nu se pot­­­ delimita precis. In sala îmbrăcată sărbătoreşte, pe scîn ,­in frumuseţată de cotoarele şi ştergarele ţărăneşti, au răsunat cîntecele■ pionie­rilor, şi doina, şi balada. Poezia tulnicelor trecând simbolic, ca o urma în­de­părtată a altei istorii, rit­murile cîntecelor, interpre­tate de pionierul Gicu Ţe­posu (de două ori laureat al Festivalului pionierilor— 1967—1968 —, premiul I al Taberei de la Năvodari 1965/1966), elev al clasei a Vili-a a Şcolii generale din Şirnea, şi versurile semnate de poetul-student Radu Frun­teş, şi vocea cristalină a copilului de şase ani care după recita­rea unei poezii a înmânat flori spectatorilor, şi înflă­­căratul cuvint de bun venit rostit de profesorul Nicolae Frunteş, frumoasă invocare care sugera păstrarea tra­diţiilor, a legăturii continue dintre copii şi părinţi, din­tre fiii satului plecaţi în al­te părţi şi cei care au ră­mas să păstorească turme­le pe dealurile şi măgurile verzi, pînă sus pe Vîrful Cojii, ori dincolo de el, şi spre Bucegi. După terminarea festivi­tăţii, la masa comună, a­­colo unde se amestecau cu­lorile vii ale costumelor naţionale şi hainele de sto­fe fine, şi maramele, şi gîndurile, numai acolo un­de­ reînviau amintiri dragi, comune, numai acolo mi-am dat seama de sentimentul de frăţietate care-i uneşte pe oameni. Sirienii, oameni mîndri şi harnici, sînt oa­menii care ştiu cînia, care au dansat într-o singură noapte risipind energii greu de calculat. Brîurile, hore­le, brezele­ lor sînt altfel de cum le ştiam. Clima foarte aspră a lăsat în gesturile, în privirile, în paşii lor un fel de duritate. Nu e vorba de duritatea lor ci de cea care le-a fost ge­nerată de condiţiile, de mediul în care au trăit. Ritmurile dansului, ener­gia, tenacitatea şi inepui­zabilul zîmbet de pe feţele dansatorilor, dansul aproa­pe continuu, cu pauze foar­te scurte, m-au transportat iarăşi în legendă, sau in istorie. De unde au adunat dacii atîta dîrzenie şi sin­ceritate ? Dîrzenia care se păstrează la sirieni, şi la oşeni, are ceva comun. Are o explicare rituală, dincolo de simbolul imediat. Coborau zorii. Becurile începeau să pălească, dar energia celor înscrişi în joc era aceeaşi. Am ieşit afară. Peste Babele Bucegi­lor irizau raze. Din cealal- GEORGE BOITOR (Continuare în pag. a 2-a) Bvwpvn­­tensalorMo»­şfene«, se prezintă peste «estete depărtatele Pieteei Craiului. Foto : A. VIERU La fabrica „Nivea“ din Braşov a început, pentru prima dată la noi în ţară, fabricarea dozelor monobloc din aluminiu, destinate ambalării unor produse cosmetice sub formă de aerosoli. Conducătorii de partid ci de stat i -a în­vin­tă la expoziţia revoluţia de la 1818 oglindită în arta plastică” Luni după-amiază, tovarăşii :Ni­colae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Leonte Răutu, Mihai Gere, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Vasile Pati­ineţ au vizitat expoziţia „Revoluţia de la 1848 oglindită în arta plastică­“, des­chisă în sălile­ Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România. La sosire, conducătorii de par­tid şi de stat au fost întîmpinaţi de tovarăşii Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Brăduţ Covaliu, preşedintele Uniunii Ar­tiştilor Plastici, Ovidiu Maitec, vicepreşedinte al Uniunii Artişti­lor Plastici, şi M. H. Maxy, di­rectorul­­Muzeului de Artă al Re­publicii Socialiste România. Erau prezenţi membrii Biroului Uniu­nii Artiştilor Plastici, artişti ex­pozanţi, critici de artă. Salutînd pe conducătorii de par­tid şi de­­stat, preşedintele Uniu­nii Artiştilor Plastici a exprimat satisfacţia şi mulţumirile creato­rilor din acest domeniu al artei pentru grija deosebită manifes­tată de partid şi guvern pentru dezvoltarea artelor plastice. în continuare, conducătorii de partid şi de stat au vizitat sălile expoziţiei. Explicaţiile au fost date de directorul Direcţiei arte­lor plastice din C.S.C.A., Dan Gri­­gorescu. Revoluţia din 1848, pe care au slăvit-o în lucrările lor numeroşi poeţi, prozatori şi compozitori, a fost, în acelaşi timp, izvor de nobilă şi generoasă inspiraţie pen­tru artiştii plastici din trecut şi constituie un motiv de inspiraţie pentru artiştii plastici contempo­rani. Expresie a acestei bogate surse de inspiraţie, expoziţia „Re­voluţia de la 1848 oglindită în arta plastică“ grupează un mare număr de­ lucrări dintre cele mai reprezentative. Vastă frescă a­­neuitatului an revoluţionar 1848, expoziţia cuprinde, în prima sa parte, lucrări ale pictorilor ro­mâni din secolul al XIX-lea, la loc de frunte situîndu-se tablou­rile executate de Ion Negulici, C. D. Rosenthal, Barbu Iscovescu, participanţi direcţi la revoluţie. Artiştii acelei vremi s-au ridicat la o înaltă con­ştiinţă patriotică, punîndu-şi opera în, slujba repre­zentării elanurilor revoluţionare ale poporului, în chipurile revo­luţionarilor şi ale cărturarilor — deschizători de drumuri noi în istoria­ patriei — se dezvăluie gînduri, sentimente şi credinţe izvorîte din marile idealuri na­ţionale pentru, care a luptat ge­neraţia de la 1848. Aspiraţiile de libertate şi de unitate ale luptă­torilor revoluţionari din Ţara Românească, Moldova şi Transil­vania sunt înfăţişate într-o suită de picturi, gravuri şi litografii, creaţii ale unor artişti plastici, martori ai memorabilului eveni­ment. în cea de-a doua sală a expo­ziţiei sunt prezentate picturi şi sculpturi — opere ale unui mare număr de artişti plastici contem­porani, care preiau, în noi viziuni artistice, ideile luptelor revolu­ţionare de la 1848, dezvoltând ast­fel tradiţia artei noastre plastice in oglindirea principalelor eve­nimente din istoria şi activitatea creatoare a poporului nostru. Lu­crările expuse în această sală a expoziţiei constituie o expresie a faptului că actualii artişti plas­tici — virstnici şi tineri — dau viaţă hotărîrilor luate la recen­ta Conferinţă pe ţară a artiştilor plastici — de a pune mai bine în valoare tradiţiile artei noastre plastice şi strălucirea artei popu­lare, de a promova necontenit toate talentele, pentru a da an de an artei plastice româneşti noi străluciri, noi opere de artă ca­racteristice pentru viaţa nouă a poporului nostru constructor al României socialiste. Conducătorii de partid şi ale stat s-au oprit îndelung în fața (Continuare în pag. a 4-a) SĂRBĂTORIREA „ZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI“ „Ziua învăţătorului“ a prilejuit însufleţite mani­festări în toate oraşele şi centrele de comună din judeţul nostru. Adunările festive care au av­ut loc cu această ocazie, au constituit bilanţuri ale ui­nei activităţi rodnice pe tărîmul educării tinerei generaţii, al pregătirii ei pentru viaţă şi activita­tea socială. La Braşov, în sala Pa­latului culturii, peste 500 de cadre didactice din şcolile municipiului au sărbătorit împreună „Ziua învăţătorului“. La adu­nare au participat tova­răşii Ştefan Antoniu, se­cretar al Comitetului ju­deţean Braşov al P.C.R., Gheorghe Contu, secre­tar al comitetului muni­cipal de partid, Marin Decu, prim-vicepreşedinte al consiliului popular mu­nicipal, prof. Elena Geor­­gescu, inspector şcolar general judeţean. Cu acest prilej, multora dintre cadrele didactice le-au fost înmînate di­plome şi insigne de frun­taş. In prezenţa reprezen­tanţilor organelor jude­ţene şi locale de partid şi de stat, ai inspectoratu­lui şcolar judeţean, adu­nări similare au avut loc la Făgăraş, Codlea, Ru­pea, Săcele, Oraşul "Vic­toria, Zărneşti, Rîşnov, Predeal şi centrele de comună, unde cadrelor didactice cu frumoase re­zultate în activitatea la catedră, le-au fost înmî­nate, de asemenea, di­plome de învăţător, edu­cator sau profesor frun­taş. In , încheierea festi­vităţilor, formaţiile de amatori ale pionierilor şi şcolarilor au prezentat programe artistice. Pentru mulţi dascăli, sărbătorirea „Zilei învă­ţătorului“ a avut o dublă semnificaţie : învăţătorii Ioan Oncioiu din Bran, Zamfir Beşchea din Zăr­neşti şi Nicolae Ramba din Comăna, ca să amin­tim doar cîţiva, au fost sărbătoriţi la rîndul lor de către colegi, elevi şi părinţi, cu ocazia pensio­nării. In decembrie anul trecut, la Şercaia a avut loc un proces public care a produs senzaţie în comună. Instanţa îi judeca, aici, la locul infracţiunii, pe fostul gestionar al restaurantului, Dumitru Vîlceanu, şi pe complicele acestuia, Al. Streaşină, care delapida­seră peste 56.000 lei. Judecata şi sentinţa au fost necruţătoare : 11 ani muncă silnică pentru Vîlceanu -­ 5 ani muncă silnică pentru „confratele“ său întru tâlhărie, Streaşină. Dar peste acest caz vom trece, fără alte consideraţii, dată fiind vechimea lui. Vom insista însă asupra unui as­pect complimentar­ al acelui proces public de la Şercaia. Vrînd să dea procesului un caracter educativ, or­ganele de resort au invitat la dezba­teri pe toţi gestionarii şi vînzătorii din comună şi din localităţile din jur. Iată însă că nici o jumătate de an nu trece de la acest proces public, şi la Şercaia are loc un nou proces, de acelaşi caracter. Inculpatul Nicolae Geana, responsabil la croitoria din Şercaia, participant ca invitat la pro­cesul Vîlceanu-Streaşină, reeditează furtul, e drept, la o scară mai redu­să. Este învinuit de sustragerea a peste 12.000 lei din avutul cooperati­vei, prin neînregistrarea unor lu­crări, prin falsificarea de bordereim şi chitanţe. In instanţă, Geană recu­noaşte totul şi „regretă" ce-a făcut, dar hoţia rămîne hoţie. Primeşte 5 ani şi 6 luni închisoare. Aşadar, într-o scurtă perioadă de timp, în aceeaşi comună, trei elemen­te declasate se dedau la furturi din avutul obştesc. Cercetând însă mai atent lucrurile, aruncînd o sumară privire în intimitatea lor, vom obser­va că, de regulă, hoţii nu fură singuri şi că delictele lor sunt uneori facili­tate chiar de cei ce sunt chemaţi a apăra avutul obştesc. Să ne oprim deci,la cazul Nicolae Geană. La angajarea lui, cei de la U.J.C.C. n-au nici cel puţin curiozi­tatea să-i afle antecedentele. Decla­raţia de garanţie şi-o „ticluieşte" singur Geană, semnînd-o cu numele unui vechi amic, care nici măcar nu ştie despre acest fals. U.J.C.C. încal­că deci litera legii, fiindcă o declara­ţie de garanţie se dă, obligatoriu, de faţă cu garantul. Asta sp are a se ve­dea dacă persoana respectivă este sau nu solvabilă. Dacă cei ce l-au anga­jat pe actualul infractor Geană, ar fi procedat legal, ar fi aflat, bunăoară, că individul mai avea la activ o con­damnare, că viaţa sa prezenta semne ale dubiului şi aventurismului. Rezultă deci că acestui element ne­cinstit i-a deschis porţile fraudei chiar cel ce l-a angajat. N-ar fi deci inutil să se răscolească documentele­ din ar­hivă, şi cel care la angajarea lui Geană a închis ochii, acum să des­chidă punga. Sau un alt caz, care etalează ace­leaşi concluzii. Gestionara Mucha Re­gina, din­ cadrul cooperativei de con­sum din Rupea, delapidează peste 11.000 lei, infracţiune pentru care a fost condamnată la 5 ani închisoa­re corecţională. Hoaţa insă trecea în ochii conducerii cooperativei drept o femeie de încredere, cu pres­tanţă chiar. Controalele şi inventare­le inopinate la unitatea gestionată de Mucha erau foarte rare şi, ceea ce e alarmant, foarte superficiale. Şi a­­tunci nu ar fi oare drept ca alături de Mucha Regina să se afle şi acei revizori superficiali sau incompetenţi care au ajutat-o efectiv la săvârşirea furtului ?! Dar pentru că sîntem la Rupea, să ne oprim şi asupra unei alte întîm­­plări recente. Taxatorul Gh. Boldi, de la Baza T.A. Rupea, fură de la auto­gara din Rupea 5.000 de bilete, a cite 2 lei bucata. Graţie iscusinţei lt. major de miliţie Ioan Vlăsoianu, hoţul este prins chiar înainte de a comercializa biletele furate. Pentru fapta aceasta învinuitul este încrimi­nat de legea penală şi, prin urmare, el va trebui , să răspundă pentru in­fracţiunea comisă. Dar el a furat profitînd de neglijenţa crasă a casie­rului Alex. Kalay, care a lăsat fişe­­tul cu biletele deschis. Deci înainte de a­ încredinţa cuiva bunuri materiale sau financiare, ges­tiuni, sau orice alte valori, să ne în­credinţăm de cinstea şi corectitudinea celui ce preia aceste bunuri, să con­trolăm cu exigenţă felul cum sunt gestionate. OTILIA STOICA, preşedintele Judecătoriei Făgăraş ATTILA SOCACTU Adesea, hoţii NU FURĂ SINGURI 0 MANI FES­T CUL R­A­L-S­PORTIVA INEDITĂ Poiana Noua a găzduit dumi­nică o manifestare cultural-spor­­tivă deosebit de interesantă prin ipeditul şi ţinuta sa, intitulată Sărbătoarea „stegarilor“. Dedica­tă colectivului de muncitori, in­gineri, tehnicieni şi funcţionari ai Uzinei de autocamioane, re­zultatelor pe care aceştia le-au obţinut în producţie in primele 6 luni ale anului în curs, aceas­tă manifestare organizată de co­mitetul de partid, comitetul sindicatului şi clubul uzinei, amintindu-ne prin modul cum s-a desfăşurat de vechile tra­diţii ale sărbătorilor muncito­reşti. Prezenţi la Sărbătoarea „stegarilor“, am înregistrat un „film“ de o bogăţie cromatică ieşită din comun, o adevărată ceremonie plină de fast şi bun gust. Semnalul inaugurării sărbă­torii a fost dat dimineaţa de fanfara clubului. Străbătînd car­tierul Steagul roşu, în drum spre Noua, fanfara a intonat marşuri, chemînd angajaţii uzi­nei la festivitate. Strînşi într-o adevărată coloană a cîntecului, aceştia şi-au făcut intrarea în Poiana Noua întîmpinaţi de urarea de bun venit şi petre­cere frumoasă, începînd de la cuvîntul cald de descnndere al serbării rostit de tovarăşul Ioan Borbei, direc­torul clubului Uzinei de auto­camioane, pînă seara tîrziu, a­­proape 10.000 de oameni — sa­lariaţi ai uzinei şi familiile lor — au urmărit programul cultu­­ral-sportiv oferit de formaţiile artistice şi clubul sportiv al uzinei. După un concert oferit de fanfară, a urmat un meci de fotbal între secţiile forjă şi 530, gale de box, lupte greco-roma­­ne şi libere. Deosebit de apre- N. STOR (Continuare în pag. a 3-a) In pagina a 4-a Semnarea Tratatului de neprolife­­rare a armelor nucleare F©T©-[Rmi€T@­ Maşina de pompieri pe care o vedeţi în fotografie se află la secţia autodrezine G.F.R. Braşov. Cu toate că n-a parcurs pînă acum decît 61.000 km., din cauza neglijenţei arată ca un vehicul din muzeul de antichităţi. Acum, Direcţia regio­nală C.F.R. se gîndeşte s-o dea... disponibilă. Ciudat mod de a gospodări bunurile statului. Cine va răspunde totuşi materialiceşte de degradarea acestui autovehicul ? Foto : A. VIERU

Next