Drum Nou, iulie 1968 (Anul 25, nr. 7307-7332)
1968-07-02 / nr. 7307
unimmu ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN BRAŞOV AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN PROVIZORIU ANUL XXV Nr. 7307 Marţi, 2 iulie 1968 4 pagini 30 bani Proletari din toate ţările, uniţî-vâ! NOUL SISTEM DE SALARIZARE-îmbinare armonioasă a intereselor generale şi individuale Incepind de la 1 iunie a.c., un număr de 29 de întreprinderi din ţară, printre care trei din judeţul Braşov — Fabrica de tricotaje, Industria laptelui şi Întreprinderea de morărit şi panificaţie —• aplică in mod experimental noul sistem de salarizare şi de creştere a salariilor. Elaborat de partid şi guvern, acesta reprezintă o îmbunătăţire radicală a modului de repartiţie în ţara noastră, o aplicare mai riguroasă a principiului socialist de retribuţie după cantitatea şi calitatea muncii depuse. Aşa după cum arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvintarea ţinută la plenara din 19 iunie a Comitetului Central. ..Postulatul fundamental de la care porneşte noul sistem de salarizare este îmbinarea armonioasă a intereselor generale şi individuale, asigurarea unor legături organice între venituri şi contribuţia concretă pe care fiecare salariat o aduce la activitatea economică şi social-culturală“. Creînd un raport raţional pe scara salariilor şi micşorînd simţitor decalajul dintre salariul tarifar şi salariul total, noul sistem înlătură o serie de neajunsuri ale salarizării de pînă acum, care frînau creşterea eficienţei activităţii economice la nivelul posibilităţilor şi cerinţelor actuale. El diferenţiază salariile în cadrul aceleiaşi categorii tarifare şi funcţii (prin trepte şi gradaţii) în raport cu calitatea lucrărilor efectuate, iniţiativa şi operativitatea în muncă, asigurînd o retribuţie mai bună a muncii calificate, faţă de cea necalificată, ceea ce duce la creşterea interesului salariaţilor pentru calificare, ridicarea calificării şi perfecţionarea factori importanţi în creşterea productivităţii muncii. Iar prin faptul că stabileşte un raport corespunzător între nivelele de salarizare al® ramurilor economiei naţionale şi prevede acordarea de sporuri pentru vechimea neîntreruptă în cadrul aceleiaşi unităţi, contribuie la o stabilitate mai mare a salariaţilor în cadrul întreprinderilor şi ramurilor. Important de scos în evidenţă este şi faptul că, în cadrul noului sistem de salarizare consumul fondului de salarii este în strînsă legătură cu nivelul de realizare a producţiei marfă — ca indicator cantitativ, şi a reducerii cheltuielilor la 1.000 lei producţie marfă — ca indicator calitativ, ceea ce asigură o bună concordanţă între fondul de salarii şi realizarea sarcinilor de producţie. Desigur, pot fi făcute multe alte aprecieri la adresa îmbunătățirilor ce le prezintă noul sistem de salarizare. Vreau să mă opresc însă asupra unor constatări desprinse dintr-o analiză făcută la cele trei întreprinderi amintite care experimentează noul sistem. O primă constatare este aceea că introducerea noului sistem de salarizare a dus la creşterea medie a salariilor la total salariaţi cu 11.2 la sută la Fabrica de tricotaje, 14.2 la sută la Industria laptelui şi 13.3 la sută la întreprinderea de morărit şi panificaţie, variaţiile fiind determinate de cîştigul sala- NICOLAE ŞANDRU, economist (Continuare în pag. a 2-a) m ]. i BIBLIOTECA,, ASTRA"! $1 B lö în cuprinsul ziarului Investigaţii în • ■ VIitorul unei comune (pagina a 2-a) SPORT (pagina a 3-a) Continuitatea tradiţiei Înaintam încet pe Valea Branului. Departe, in iată, se ridica masivă, puternică, arhitectura Bucegilor. Un sentiment al istoriei începu să se înfiripe adine în mine, deşi nu mă gîndisem in mod stăruitor la acele vremuri depărtate. Prin liniştea pădurilor din jur mi se părea că urcă pînă la mine sunetul paşilor stinşi ai unei armate romane. Da, de aproape două mii de ani cadenţele armatei care în anul 187 a trecut prin Pasul Bran spre Ţara Argeşului, stăruie în pămîrtul argilos, în calcarul şi arborii care cresc continuîndu-se unul pe altul. Dar istoria şi legenda se întrepătrund, se completează sub aceeaşi aură veche. Şi sentimentul plenitudinilor l-am simţit abia cînd am incepixt, sa ne depărtam de Bran. Mergeam pe urmele ciobanului care a plecat din Ţara Birsei spre un pămînt străin : ,,Obidit de zeciuie şi de dijme şi-o minat, turma prin Bran, urcînd apoi prin Valea Zbircioarei pînă ce în fata i s-a deschis bordeiul lui Benya ori Ţeposu. Meşterii făceau găvane şi linguri, mlădiau paltinii şi spre seară eintezele lor se roteau peste Bucegi ori Piatra Craiului". Mergeam pe urmele ciobanului şi în faţă începea să se contureze Dealul Voineştilor. Ne apropiam de Şirnea. Şi iarăşi începea să ne caute umbra legendară a vremii. „Ajuingînd pe Valea Rogozii ciobanul s-a oprit să bea apă, să-şi pască turma. Valea era liniştită, munţii mai zvelţi, păşunile mai bune. Pe nevasta frumoasa a ciobanului o chema Şirna. S-au oprit acolo, alături de Ţeposu şi de Benga....". Acesta este istoricul, geneza înfiinţării satului. Cît adevăr, şi cită legendă se amestecă în povestea care se mai transmite oral e greu de spus. Satul este aşezat la poalele Pietrei Craiului. Din marile păduri de altădată nu au mai rămas decit plicuri răzleţe de fagi. Deşi e situat la o altitudine de 1.200 metri, subsolul dezvăluie straturi freatice dense. Izvoarele, fîntînile, şipolele au nume frumoase: Izvorul lui Jinga, Fîrltîna lui Cioacă, Şipotul Popii. O clipă am avut sentimentul depărtării de trecut, de legendă. Pe drumul de intrare în sat, pe uliţe, pe case fluturau steaguri. Chipurile oamenilor exprimau o emoţie greu de stăpînit. Preocupările în ziua aceea de sîmbătă erau aproape identice : pregătirea revederii celor plecaţi din sat. Numai seara, cinci în marea sală a căminului cultural „întîlnirea cu fiii satului" era un fapt împlinit, cînd s-au adunat ciobanii din munţi, profesori universitari, strungari, pionieri, elevi, numai atunci mi-am dat din nou seama că legenda şi prezentul se întrepătrund atît de mult inch nu se pot delimita precis. In sala îmbrăcată sărbătoreşte, pe scîn ,in frumuseţată de cotoarele şi ştergarele ţărăneşti, au răsunat cîntecele■ pionierilor, şi doina, şi balada. Poezia tulnicelor trecând simbolic, ca o urma îndepărtată a altei istorii, ritmurile cîntecelor, interpretate de pionierul Gicu Ţeposu (de două ori laureat al Festivalului pionierilor— 1967—1968 —, premiul I al Taberei de la Năvodari 1965/1966), elev al clasei a Vili-a a Şcolii generale din Şirnea, şi versurile semnate de poetul-student Radu Frunteş, şi vocea cristalină a copilului de şase ani care după recitarea unei poezii a înmânat flori spectatorilor, şi înflăcăratul cuvint de bun venit rostit de profesorul Nicolae Frunteş, frumoasă invocare care sugera păstrarea tradiţiilor, a legăturii continue dintre copii şi părinţi, dintre fiii satului plecaţi în alte părţi şi cei care au rămas să păstorească turmele pe dealurile şi măgurile verzi, pînă sus pe Vîrful Cojii, ori dincolo de el, şi spre Bucegi. După terminarea festivităţii, la masa comună, acolo unde se amestecau culorile vii ale costumelor naţionale şi hainele de stofe fine, şi maramele, şi gîndurile, numai acolo unde reînviau amintiri dragi, comune, numai acolo mi-am dat seama de sentimentul de frăţietate care-i uneşte pe oameni. Sirienii, oameni mîndri şi harnici, sînt oamenii care ştiu cînia, care au dansat într-o singură noapte risipind energii greu de calculat. Brîurile, horele, brezele lor sînt altfel de cum le ştiam. Clima foarte aspră a lăsat în gesturile, în privirile, în paşii lor un fel de duritate. Nu e vorba de duritatea lor ci de cea care le-a fost generată de condiţiile, de mediul în care au trăit. Ritmurile dansului, energia, tenacitatea şi inepuizabilul zîmbet de pe feţele dansatorilor, dansul aproape continuu, cu pauze foarte scurte, m-au transportat iarăşi în legendă, sau in istorie. De unde au adunat dacii atîta dîrzenie şi sinceritate ? Dîrzenia care se păstrează la sirieni, şi la oşeni, are ceva comun. Are o explicare rituală, dincolo de simbolul imediat. Coborau zorii. Becurile începeau să pălească, dar energia celor înscrişi în joc era aceeaşi. Am ieşit afară. Peste Babele Bucegilor irizau raze. Din cealal- GEORGE BOITOR (Continuare în pag. a 2-a) BvwpvntensalorMo»şfene«, se prezintă peste «estete depărtatele Pieteei Craiului. Foto : A. VIERU La fabrica „Nivea“ din Braşov a început, pentru prima dată la noi în ţară, fabricarea dozelor monobloc din aluminiu, destinate ambalării unor produse cosmetice sub formă de aerosoli. Conducătorii de partid ci de stat i -a învintă la expoziţia revoluţia de la 1818 oglindită în arta plastică” Luni după-amiază, tovarăşii :Nicolae Ceauşescu, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Ilie Verdeţ, Leonte Răutu, Mihai Gere, Manea Mănescu, Dumitru Popa, Vasile Patiineţ au vizitat expoziţia „Revoluţia de la 1848 oglindită în arta plastică“, deschisă în sălile Muzeului de Artă al Republicii Socialiste România. La sosire, conducătorii de partid şi de stat au fost întîmpinaţi de tovarăşii Pompiliu Macovei, preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, Brăduţ Covaliu, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici, Ovidiu Maitec, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici, şi M. H. Maxy, directorulMuzeului de Artă al Republicii Socialiste România. Erau prezenţi membrii Biroului Uniunii Artiştilor Plastici, artişti expozanţi, critici de artă. Salutînd pe conducătorii de partid şi destat, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici a exprimat satisfacţia şi mulţumirile creatorilor din acest domeniu al artei pentru grija deosebită manifestată de partid şi guvern pentru dezvoltarea artelor plastice. în continuare, conducătorii de partid şi de stat au vizitat sălile expoziţiei. Explicaţiile au fost date de directorul Direcţiei artelor plastice din C.S.C.A., Dan Grigorescu. Revoluţia din 1848, pe care au slăvit-o în lucrările lor numeroşi poeţi, prozatori şi compozitori, a fost, în acelaşi timp, izvor de nobilă şi generoasă inspiraţie pentru artiştii plastici din trecut şi constituie un motiv de inspiraţie pentru artiştii plastici contemporani. Expresie a acestei bogate surse de inspiraţie, expoziţia „Revoluţia de la 1848 oglindită în arta plastică“ grupează un mare număr de lucrări dintre cele mai reprezentative. Vastă frescă aneuitatului an revoluţionar 1848, expoziţia cuprinde, în prima sa parte, lucrări ale pictorilor români din secolul al XIX-lea, la loc de frunte situîndu-se tablourile executate de Ion Negulici, C. D. Rosenthal, Barbu Iscovescu, participanţi direcţi la revoluţie. Artiştii acelei vremi s-au ridicat la o înaltă conştiinţă patriotică, punîndu-şi opera în, slujba reprezentării elanurilor revoluţionare ale poporului, în chipurile revoluţionarilor şi ale cărturarilor — deschizători de drumuri noi în istoria patriei — se dezvăluie gînduri, sentimente şi credinţe izvorîte din marile idealuri naţionale pentru, care a luptat generaţia de la 1848. Aspiraţiile de libertate şi de unitate ale luptătorilor revoluţionari din Ţara Românească, Moldova şi Transilvania sunt înfăţişate într-o suită de picturi, gravuri şi litografii, creaţii ale unor artişti plastici, martori ai memorabilului eveniment. în cea de-a doua sală a expoziţiei sunt prezentate picturi şi sculpturi — opere ale unui mare număr de artişti plastici contemporani, care preiau, în noi viziuni artistice, ideile luptelor revoluţionare de la 1848, dezvoltând astfel tradiţia artei noastre plastice in oglindirea principalelor evenimente din istoria şi activitatea creatoare a poporului nostru. Lucrările expuse în această sală a expoziţiei constituie o expresie a faptului că actualii artişti plastici — virstnici şi tineri — dau viaţă hotărîrilor luate la recenta Conferinţă pe ţară a artiştilor plastici — de a pune mai bine în valoare tradiţiile artei noastre plastice şi strălucirea artei populare, de a promova necontenit toate talentele, pentru a da an de an artei plastice româneşti noi străluciri, noi opere de artă caracteristice pentru viaţa nouă a poporului nostru constructor al României socialiste. Conducătorii de partid şi ale stat s-au oprit îndelung în fața (Continuare în pag. a 4-a) SĂRBĂTORIREA „ZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI“ „Ziua învăţătorului“ a prilejuit însufleţite manifestări în toate oraşele şi centrele de comună din judeţul nostru. Adunările festive care au avut loc cu această ocazie, au constituit bilanţuri ale uinei activităţi rodnice pe tărîmul educării tinerei generaţii, al pregătirii ei pentru viaţă şi activitatea socială. La Braşov, în sala Palatului culturii, peste 500 de cadre didactice din şcolile municipiului au sărbătorit împreună „Ziua învăţătorului“. La adunare au participat tovarăşii Ştefan Antoniu, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R., Gheorghe Contu, secretar al comitetului municipal de partid, Marin Decu, prim-vicepreşedinte al consiliului popular municipal, prof. Elena Georgescu, inspector şcolar general judeţean. Cu acest prilej, multora dintre cadrele didactice le-au fost înmînate diplome şi insigne de fruntaş. In prezenţa reprezentanţilor organelor judeţene şi locale de partid şi de stat, ai inspectoratului şcolar judeţean, adunări similare au avut loc la Făgăraş, Codlea, Rupea, Săcele, Oraşul "Victoria, Zărneşti, Rîşnov, Predeal şi centrele de comună, unde cadrelor didactice cu frumoase rezultate în activitatea la catedră, le-au fost înmînate, de asemenea, diplome de învăţător, educator sau profesor fruntaş. In , încheierea festivităţilor, formaţiile de amatori ale pionierilor şi şcolarilor au prezentat programe artistice. Pentru mulţi dascăli, sărbătorirea „Zilei învăţătorului“ a avut o dublă semnificaţie : învăţătorii Ioan Oncioiu din Bran, Zamfir Beşchea din Zărneşti şi Nicolae Ramba din Comăna, ca să amintim doar cîţiva, au fost sărbătoriţi la rîndul lor de către colegi, elevi şi părinţi, cu ocazia pensionării. In decembrie anul trecut, la Şercaia a avut loc un proces public care a produs senzaţie în comună. Instanţa îi judeca, aici, la locul infracţiunii, pe fostul gestionar al restaurantului, Dumitru Vîlceanu, şi pe complicele acestuia, Al. Streaşină, care delapidaseră peste 56.000 lei. Judecata şi sentinţa au fost necruţătoare : 11 ani muncă silnică pentru Vîlceanu - 5 ani muncă silnică pentru „confratele“ său întru tâlhărie, Streaşină. Dar peste acest caz vom trece, fără alte consideraţii, dată fiind vechimea lui. Vom insista însă asupra unui aspect complimentar al acelui proces public de la Şercaia. Vrînd să dea procesului un caracter educativ, organele de resort au invitat la dezbateri pe toţi gestionarii şi vînzătorii din comună şi din localităţile din jur. Iată însă că nici o jumătate de an nu trece de la acest proces public, şi la Şercaia are loc un nou proces, de acelaşi caracter. Inculpatul Nicolae Geana, responsabil la croitoria din Şercaia, participant ca invitat la procesul Vîlceanu-Streaşină, reeditează furtul, e drept, la o scară mai redusă. Este învinuit de sustragerea a peste 12.000 lei din avutul cooperativei, prin neînregistrarea unor lucrări, prin falsificarea de bordereim şi chitanţe. In instanţă, Geană recunoaşte totul şi „regretă" ce-a făcut, dar hoţia rămîne hoţie. Primeşte 5 ani şi 6 luni închisoare. Aşadar, într-o scurtă perioadă de timp, în aceeaşi comună, trei elemente declasate se dedau la furturi din avutul obştesc. Cercetând însă mai atent lucrurile, aruncînd o sumară privire în intimitatea lor, vom observa că, de regulă, hoţii nu fură singuri şi că delictele lor sunt uneori facilitate chiar de cei ce sunt chemaţi a apăra avutul obştesc. Să ne oprim deci,la cazul Nicolae Geană. La angajarea lui, cei de la U.J.C.C. n-au nici cel puţin curiozitatea să-i afle antecedentele. Declaraţia de garanţie şi-o „ticluieşte" singur Geană, semnînd-o cu numele unui vechi amic, care nici măcar nu ştie despre acest fals. U.J.C.C. încalcă deci litera legii, fiindcă o declaraţie de garanţie se dă, obligatoriu, de faţă cu garantul. Asta sp are a se vedea dacă persoana respectivă este sau nu solvabilă. Dacă cei ce l-au angajat pe actualul infractor Geană, ar fi procedat legal, ar fi aflat, bunăoară, că individul mai avea la activ o condamnare, că viaţa sa prezenta semne ale dubiului şi aventurismului. Rezultă deci că acestui element necinstit i-a deschis porţile fraudei chiar cel ce l-a angajat. N-ar fi deci inutil să se răscolească documentele din arhivă, şi cel care la angajarea lui Geană a închis ochii, acum să deschidă punga. Sau un alt caz, care etalează aceleaşi concluzii. Gestionara Mucha Regina, din cadrul cooperativei de consum din Rupea, delapidează peste 11.000 lei, infracţiune pentru care a fost condamnată la 5 ani închisoare corecţională. Hoaţa insă trecea în ochii conducerii cooperativei drept o femeie de încredere, cu prestanţă chiar. Controalele şi inventarele inopinate la unitatea gestionată de Mucha erau foarte rare şi, ceea ce e alarmant, foarte superficiale. Şi atunci nu ar fi oare drept ca alături de Mucha Regina să se afle şi acei revizori superficiali sau incompetenţi care au ajutat-o efectiv la săvârşirea furtului ?! Dar pentru că sîntem la Rupea, să ne oprim şi asupra unei alte întîmplări recente. Taxatorul Gh. Boldi, de la Baza T.A. Rupea, fură de la autogara din Rupea 5.000 de bilete, a cite 2 lei bucata. Graţie iscusinţei lt. major de miliţie Ioan Vlăsoianu, hoţul este prins chiar înainte de a comercializa biletele furate. Pentru fapta aceasta învinuitul este încriminat de legea penală şi, prin urmare, el va trebui , să răspundă pentru infracţiunea comisă. Dar el a furat profitînd de neglijenţa crasă a casierului Alex. Kalay, care a lăsat fişetul cu biletele deschis. Deci înainte de a încredinţa cuiva bunuri materiale sau financiare, gestiuni, sau orice alte valori, să ne încredinţăm de cinstea şi corectitudinea celui ce preia aceste bunuri, să controlăm cu exigenţă felul cum sunt gestionate. OTILIA STOICA, preşedintele Judecătoriei Făgăraş ATTILA SOCACTU Adesea, hoţii NU FURĂ SINGURI 0 MANI FEST CUL RAL-SPORTIVA INEDITĂ Poiana Noua a găzduit duminică o manifestare cultural-sportivă deosebit de interesantă prin ipeditul şi ţinuta sa, intitulată Sărbătoarea „stegarilor“. Dedicată colectivului de muncitori, ingineri, tehnicieni şi funcţionari ai Uzinei de autocamioane, rezultatelor pe care aceştia le-au obţinut în producţie in primele 6 luni ale anului în curs, această manifestare organizată de comitetul de partid, comitetul sindicatului şi clubul uzinei, amintindu-ne prin modul cum s-a desfăşurat de vechile tradiţii ale sărbătorilor muncitoreşti. Prezenţi la Sărbătoarea „stegarilor“, am înregistrat un „film“ de o bogăţie cromatică ieşită din comun, o adevărată ceremonie plină de fast şi bun gust. Semnalul inaugurării sărbătorii a fost dat dimineaţa de fanfara clubului. Străbătînd cartierul Steagul roşu, în drum spre Noua, fanfara a intonat marşuri, chemînd angajaţii uzinei la festivitate. Strînşi într-o adevărată coloană a cîntecului, aceştia şi-au făcut intrarea în Poiana Noua întîmpinaţi de urarea de bun venit şi petrecere frumoasă, începînd de la cuvîntul cald de descnndere al serbării rostit de tovarăşul Ioan Borbei, directorul clubului Uzinei de autocamioane, pînă seara tîrziu, aproape 10.000 de oameni — salariaţi ai uzinei şi familiile lor — au urmărit programul cultural-sportiv oferit de formaţiile artistice şi clubul sportiv al uzinei. După un concert oferit de fanfară, a urmat un meci de fotbal între secţiile forjă şi 530, gale de box, lupte greco-romane şi libere. Deosebit de apre- N. STOR (Continuare în pag. a 3-a) In pagina a 4-a Semnarea Tratatului de neproliferare a armelor nucleare F©T©-[Rmi€T@ Maşina de pompieri pe care o vedeţi în fotografie se află la secţia autodrezine G.F.R. Braşov. Cu toate că n-a parcurs pînă acum decît 61.000 km., din cauza neglijenţei arată ca un vehicul din muzeul de antichităţi. Acum, Direcţia regională C.F.R. se gîndeşte s-o dea... disponibilă. Ciudat mod de a gospodări bunurile statului. Cine va răspunde totuşi materialiceşte de degradarea acestui autovehicul ? Foto : A. VIERU